BusinessMagazin

Tag: prieteni

  • Afaceri care au început pe un banal şerveţel de hârtie

    PUŢINĂ LUME ŞTIE, DE EXEMPLU, CĂ POVESTEA AUTOMOBILULUI LOGAN ÎNCEPE PE UN ŞERVEŢEL. În 1997 Louis Schweizer, pe atunci CEO al Renault, a vizitat Rusia. Acolo a descoperit Lada, maşina rusească ce costa 6.000 de dolari şi care se vindea mult mai bine decât mai elegantele şi mai dotatele Renault, care costau dublu sau peste. Lada era o maşină învechită, iar Schweizer spune că i s-a părut inacceptabil faptul că tehnica modernă nu permite fabricarea unei maşini bune la preţul de 6.000 de dolari.

    El a scris pe un şerveţel, în avion, în drum spre Paris, specificaţiile de bază care să stea la baza unei maşini ieftine – modernă, fiabilă, accesibilă – şi a adăugat că restul se negociază. Şerveţelul cu cerinţele a ajuns la Gerard Detourbet, manager în divizia de cercetare-dezvoltare, care a primit misiunea de a construi maşina de 6.000 de dolari.

    În continuare povestea este cunoscută: ingineri din Franţa şi România, sub supravegherea lui Detourbet, au proiectat o maşină de la zero, cu mai puţine componente decât un automobil tipic Renault, cu o arhitectură simplă, dar spaţioasă. De la şerveţelul lui Schweizer îşi au originea oglinzile simetrice, care pot fi folosite pe orice parte a maşinii, parbrizul mai plat pentru reducerea costurilor şi diminuarea potenţialelor defecte sau tabloul de bord care putea fi turnat dintr-o bucată, elemente care au contribuit la reducerea costurilor şi la scăderea consumului de materii prime. Iar Logan s-a transformat într-o poveste de succes nu numai pe pieţele mai sărace, cărora le era iniţial destinată, ci şi pe pieţe mai bogate, dar care au simţit atingerea crizei economice.

    O poveste bună
    În 1966, un avocat pe nume Herb Kelleher şi un fost bancher şi pilot pe nume Rollin King, proprietarul
    unei linii aeriene micuţe, au băut ceva într-un bar din San Antonio. Au tot vorbit de una şi de alta, iar conversaţia a dus la ideea unei linii aeriene care să furnizeze zboruri low cost pe continentul american. Cei doi au trasat rutele (un triunghi care lega cele trei mai oraşe din Texas, Dallas, Huston şi San Antonio) şi ideile pe un şerveţel; privindu-l, Kelleher a exclamat: „Rollin, e o nebunie, s-o facem!„. Şi aşa a apărut Southwest Airline. Sau cel puţin aşa este legenda, pentru că în 2007, într-un interviu pentru The Dallas Morning News, Rollin King a admis că povestea cu şerveţelul este una dată naibii de bună, dar că nu este adevărată.

    Focus de CEO
    La scurt timp după ce a fost numit CEO al General Electric, Jack Welch a folosit şerveţelul de sub pahar pentru a-i explica soţiei viziunea sa despre companie; a trasat trei cercuri care se intersectau pentru a demonstra cele trei zone care îl interesau în mod deosebit: activitatea de bază, sectorul tehnologic şi serviciile. Businessurile care nu intrau în cele trei categorii urmau a fi vândute sau închise. Respectiva strategie, alături de alte câteva principii sănătoase l-au transformat pe Welch într-unul dintre cei mai admiraţi CEO ai lumii.

     

  • Adevărul despre Bulgaria: Nisipurile pot fi aurii, dar mâncarea este doar multă, nu şi bună

    CE I-A FĂCUT SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN ROMÂNIA?

    Au descoperit că nisipurile pot fi aurii în Bulgaria, dar mâncarea este doar multă, nu şi bună, iar hotelul, deşi occidental ca standard, avea oaspeţi mai mult orientali în obiceiuri.

    Pentru ei, plaja românească din Mamaia, cu mocktail-urile ei de mango, briza vibrând pe ritmuri house şi peisaj marin cu pălăriuţe Fedora a fost mai convingătoare. Pentru o parte din prietenii lor, restaurantele etnice au fost motiv bun de preumblare prin orăşele, alţii au căutat istorii vechi printre pietre şi ruine. Toţi s-au întors acasă satisfăcuţi.

    Toţi sunt profesionişti cu călătorii şi experienţe comparabile în străinătate. Există de ani buni convingerea că nu ai fost în vacanţă dacă nu ai ieşit din ţară. Pe litoralul românesc se merge în week-end, ca să umpli timpul până la / după vacanţa adevărată – grecesc-insulară, turcesc-all-inclusive sau pe coaste italiano-spaniole.

    Dacă mergi la mare strict ca să stai la plajă, ce contează de care parte a Mediteranei te afli?
    Dacă nu te interesează istoria, cultura sau arhitectura locului, ce importanţă mai are limba în care ţi se adresează recepţionerul?
    Dacă a mânca este un verb cantitativ, iar băuturile se declină în funcţie de dozator, mai are vreun sens drumul parcurs după vamă?
    ESTE FRUMOS ŞI PROFITABIL SPIRITUAL SĂ CĂLĂTOREŞTI; o spun cu recunoştinţa omului care a văzut locuri, a întâlnit culturi noi şi a învăţat să se bucure de diferenţe, asemănări şi deschiderile pricinuite de oricare dintre acestea.

    Mi-am dat seama însă că a merge mereu afară nu este suficient. Trebuie să mergem şi înăuntru. Modul în care percepem ideea de străin şi autohton se schimbă neîncetat în funcţie de informaţia cu care hrănim ambele tabere. Cunoscând cum e la alţii, putem aprecia sau blama ce găsim acasă, la fel cum, conştienţi de ce avem înăuntru, putem evalua la justa valoare sclipiciul de afară.
    Cu ruşinea de a nu fi aflat încă nici măcar jumătate din locurile şi poveştile româneşti comparabile cu orice pietroi bine promovat de afară, creionez o listă de motive pentru care litoralul românesc ar merita să fie loc de vacanţă şi nu de week-end. 

    Încep printr-o recomandare pe placul mamelor noastre – nu uitaţi micul dejun! În Constanţa, pe Şoseaua Mircea cel Bătrân, în Complexul Tomis 2, undeva în spatele micilor magazine şi a pieţei improvizate ad hoc, se află o patiserie cu autoservire, cu cele mai proaspete eclere, ciocolată de casă şi cele mai bune merdenele pe care le-am întâlnit, totul din ingrediente naturale. Fă-ţi provizii şi îndreaptă-te spre plaja sau hotel, după pofta inimii şi / sau a buzunarului.

    PE PLAJĂ, ÎNCEARCĂ ORICARE CONCESIUNE DIN CELE AFLATE ÎN MAMAIA NORD, DE LA BARIERA ÎNSPRE NĂVODARI, dar probabil ştii deja asta. În funcţie de criteriile personale, H2O are kite-uri, saltele moi şi mişcătoare precum o saltea de apă, Fratelli şi Ego design şi pretenţii, Crazy frappe delicios, muzică liniştită şi un meniu extrem de limitat pe plajă. Corpuri frumoase şi copii veseli – a se citi gălăgioşi – sunt peste tot.

    Pe seară, când obosit soarele se lasă peste lac, încearcă stavridul pe plită de la Pinguin şi scoicile natur în vin alb. Bucătărie simplă şi delicioasă, fără pretenţii, dar perfectă de fiecare dată. Cea mai bună saramură de crap e tot aici.

    Dacă bucataria etnică este de interes pentru tine, încearcă şi Oz Demir – restaurant turcesc în zona gării din Constanţa, sau mai bine Nikos, taverna grecească de la capătul bulevardului Tomis, unde calamarul e prăjit, la gril sau umplut cu feta şi roşii, iar porţiile sunt imense, savuroase şi ieftine.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Pedeapsă cu moartea pentru un Caritas chinezesc

    Banii au fost investiţi în acţiuni şi titluri de valoare, care au înregistrat pierderi importante; pe de altă parte femeia a susţinut că face profit, în ideea de a atrage şi mai mulţi bani. Schema a început în 2007 şi s-a prăbuşit în octombrie 2011.

    Acesta nu este singurul caz nefericit din businessul din Wenzhou, care s-a mai confruntat în anii trecuţi cu o criză a datoriilor care a împins antreprenorii în faliment, uneori şi spre sinucidere.

    Pe de altă parte, guvernul chinez a anunţat că a condamnat 4.170 de persoane pentru strângere ilegală de fonduri, din 2011. Dintre aceştia, 1.449 au primit sentinţe ce încep cu câte cinci ani de închisoare şi merg până la condamnări la moarte.

    În 2009 o altă femeie de afaceri, Wu Ying, socotită drept una dintre cele mai bogate femei din China, la moarte, pentru înşelăciune; senţinţa a fost casată de Curtea Supremă de justiţie.
     

  • Google s-a îndrăgostit

    Desigur, aplicaţiile standard Android – fie de la Google, fie de la terţi – funcţionează în continuare, dar rămâne totuşi senzaţia că Facebook a „deturnat„ sistemul de operare dezvoltat de Google. Iar cum Google concurează cu Facebook în zona reţelelor de socializare, toată lumea se întreba cum va reacţiona Google ca să-şi apere interesele.

    În fine, am aflat şi poziţia Google prin vocea preşedintelui Eric Schmidt, prezent zilele trecute la conferinţa „Dive into Mobile„ organizată de AllThingsD. Spre surprinderea (şi dezamăgirea) participanţilor, Schmidt s-a declarat mai mult decât încântat de aplicaţia rivalilor: „I think it’s fantastic – I love it„. Apoi a lăudat virtuţile filozofiei open source, care încurajează creativitatea şi experimentul. Un jurnalist de la Business Insider nu s-a mulţumit cu această declaraţie de dragoste şi a insistat, întrebându-l pe Schimdt ce-i va împiedica pe cei de la Google să îndepărteze aplicaţia din magazinul online Google Play dacă aceasta se va dovedi prea populară. Unii spun că întrebarea l-a deranjat (s-au poate l-a plictisit), dar răspunsul a fost cel aşteptat: „Ar fi contrar angajamentului nostru public şi religiei noastre„.

    Pare foarte clar, dar nu e atât de simplu. E posibil ca Google să nu se teamă prea mult de o eventuală popularitate a Facebook Home. Pe Google Play, aplicaţia a primit un scor sub-mediocru (2,2 din maximul 5) şi circa jumătate dintre cei care au notat-o i-au dat scorul minim. Criticile principale sunt două: ucide bateria şi este extrem de intruzivă. Părerea generală este că va fi instalată doar de cei mai „hardcore„ utilizatori ai Facebook. Pe de altă parte, chiar dacă ar câştiga popularitate, Google nu iese neapărat în dezavantaj, pentru că unele servicii de la Google nu au rival sau măcar un echivalent la Facebook. Utilizatorii vor folosi cu siguranţă motorul de căutare (care este principala sursă de venituri pentru Google), hărţile şi sistemul de navigaţie, YouTube şi chiar aplicaţiile de birotică reunite de Google Drive.

    Chiar şiîn privinţa concurenţei reţelelor de socializare, situaţia ar putea fi mai relaxată decât îşi închipuie lumea, pentru că nici Facebook, nici Google Plus nu-şi racolează utilizatorii prin aplicaţiile de pe mobile.
    Există însă şi un motiv mai ascuns pentru care Google arată atât de multă bunăvoinţă pentru Facebook Home: câtă vreme este acceptat pe Google Play, Facebook nu are niciun interes să adopte o linie de dezvoltare proprie (un „fork„) şi va prefera să meargă pe linia oficială de Android. Cu toate acestea, Jason Perlow de la Zdnet este convins că excluderea aplicaţiei de pe Play Store este inevitabilă.

    Mai devreme sau mai târziu, Facebook va încerca să o monetizeze, iar aceasta implică introducerea în Home a unui sistem de plăţi care ocoleşte Google Play. Dar această practică încalcă termenii de utilizare ai magazinului virtual. Chiar şi o politică mai agresivă în privinţa publicităţii ar conduce la acelaşi deznodământ. Odată exclus, Facebook îşi va desprinde propria linie de dezvoltare, exact cum au procedat Amazon şi B&N cu tabletele Kindle şi respectiv Nook, adică va avea o variantă de Android incompatibilă cu aplicaţiile standard. Simplu spus, platforma Android va deveni şi mai fragmentată decât este deja.

    Dar nu este sigur că Facebook şi-ar dori aşa ceva, pentru că ar intra în conflict cu fabricanţii. În primul rând, Samsung îşi apără propria interfaţă, Touchwiz, cu care îşi individualizează produsele. LG vrea să îşi menţină poziţia privilegiată în raport cu Google (pe linia Nexus), aşa că nu va accepta aplicaţia Facebook. De Motorola nu mai vorbesc, aşa că singurul prieten ar rămâne HTC, dar acesta nu prea se simte bine.
    Între timp, Android a atins 1,5 milioane de activări pe zi, iar Eric Schmidt estimează că vor trece limita de un miliard înainte de sfârşitul anului. Nu e exclus ca în curând Android să fie mai popular decât Facebook.

  • VACANŢA LA ROMÂNI: Unde preferă românii să se cazeze atunci când pleacă în concediu

     “Turiştii români preferă în vacanţe cazarea la părinţi, bunici, rude sau prieteni. Ca şi în anii anteriori, în 2012 s-a menţinut constantă preferinţa turiştilor români privind modalitatea de cazare în cadrul călătoriilor pentru vacanţe, 66,8% dintre aceştia preferând cazarea la părinţi, bunici, rude sau prieteni. Această preferinţă poate fi datorată faptului că unul din scopurile călătoriilor de vacanţă este vizitarea prietenilor şi rudelor”, potrivit INS.

    În ordine, urmează cazarea în hoteluri şi pensiuni, în proporţie de 20,7%, şi cea în locuinţe particulare cu chirie, cu o pondere de 9,1%.

    “Este normal ca la tine în ţară să te duci şi să stai la părinţi sau bunici în weekend-uri sau vacanţe. În Bucureşti, din două milioane de oameni, un milion sunt din provincie. Dacă unul este din Constanţa şi vrea să meargă la mare, n-o să stea la hotel, ci la părinţi”, a afirmat Alin Burcea, prim-vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mesajul lui Adrian Năstase după decizia de eliberare

     “Dragi prieteni,
    Aţi aflat, cred, decizia Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte eliberarea mea condiţionată. Mă bucur să mă reîntorc acasă, alături de familie şi de prietenii mei.

    Pentru câteva zile, îmi voi folosi timpul doar pentru “a respira” libertatea din afară, şi pentru a mă gândi la proiecte viitoare. Pe curând!

    PS. În această perioadă, nu voi da declaraţii sau interviuri pentru presă.”, a postat Adrian Năstase pe blog.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Păcăleala deliciilor – când mănânci altceva decât crezi că e

    DE LÂNGĂ CUNOSCUTUL DICTON “DE GUSTIBUS NON EST DISPUTANDUM” (gusturile nu se discută) ce instaurează hegemonia subiectivismului, logica ne oferă şi ea o explicaţie – principiul familiarităţii care generează favorabilitate. Cu toţii alegem gustul de acasă, familiar şi pe care îl credităm instinctiv ca fiind original.Ciocolata de săptămâna trecută a validat încă o dată teoria şi a născut un subiect nou, legat de confuzii naive, atribuiri greşite de identitate sau falsuri grosolane.

    APA AMARĂ A LUI MONTEZUMA. Ciocolata aşa cum o ştim noi – în formă solidă ca pralină sau tabletă – este pe piaţă abia din 1912. Pare ciudat, nu-i aşa? De la aducerea ei în Europa, de la Veracruz la Sevilla în 1585, le-a luat europenilor câteva sute de ani să o dezbrace de toate secretele, să o supună la cazne până au scos untul din ea şi au reuşit să o stabilizeze, supunând-o unor mariaje interrasiale mai mult sau mai puţin fericite. Astăzi, o citire educată a etichetei ne spune rapid dacă bucăţica din faţa noastră ne aduce fericirea promisă, căci lista de zestre trebuie să fie scurtă – cacao pudră, unt de cacao şi zahăr. Nimic altceva, dacă vorbim de o ciocolată neagră. Grăsimile vegetale, lecitină sau vanilina sunt bagaje din relaţii anterioare şi nimeni nu vrea aşa ceva, credeţi-mă.

    În lipsa etichetei, gustul dulce este primul care dă de gol o ciocolată surogat, căci limba trebuie să simtă moliciunea amară înaintea dulceţii.
    Şi dacă cumva daţi peste o bucăţică picantă, nu vă lăsaţi duşi de nas în momentul primei muşcături – dacă simţiţi iuţeala pe limbă, nu e bine. Chilli autentic se simte ca after-taste, când o mână nevăzută îţi prinde gâtul într-o menghină şi-l ţine preţ de câteva secunde, cât să ştii exact ce ai mâncat.
    RĂZBOIUL BRIOŞELOR. O altă confuzie des întâlnită odată cu internaţionalizarea meniului de patiserie este cea între cupcake şi brioşă. Vinovat este un moţ de cremă (frosting în limbaj profesional) ce se odihneşte uneori, inadecvat, şi pe alte aluaturi decât cele menite de părinţii lui americani.

    Brioşele intră în categoria pâinii, sunt în ograda brutarului. Ele pot fi dulci sau sărate şi în general sunt servite la micul dejun; sunt robuste ca formă şi textură, spre deosebire de cupcakes, care-s mai degrabă miniaturi drăgălaşe şi delicate ale unor prăjituri de cofetărie.PÂINEA SFÂNTULUI MARCU. O poveste italiană spune că fiica unui patiser veneţian din Evul Mediu trebuia să amestece câteva migdale tocate într-o cantitate mare de aluat de prăjitură. Fiind îndrăgostită, a inversat raţia. Când tatăl furios a înghiţit accidental o bucăţică din aluat, s-a născut marţipanul. Acesta a fost vândut multă vreme în bucăţi mici, de cocă crudă, pe care au numit-o pâinea Sf. Marcu, patronul oraşului. Arabi, persani, spanioli şi maghiari îşi dispută invenţia, etimologia cuvântului fiind printre cele mai generoase ca număr de ipoteze.

    În prezent, cel mai bun marţipan vine din Germania, este fabricat cu conştiinciozitate teutonă şi clasificat în grade, în funcţie de procentul de migdale – de la 100% la 50%. Marţipanul adevărat conţine doar pastă de migdale şi zahăr. Este texturat, parfumat şi absolut delicios. În mod normal nu are nevoie de arome sau conservanţi; are o culoare gălbuie şi o consistenţă de plastilină granulară, care îl diferenţiază vizibil de copia sa mai ieftină, dar mai fină – pasta de zahăr.

    Compoziţia acesteia – albuş, zahăr şi emulgatori – permite obţinerea unor culori mai pastelate, iar această calitate, susţinută puternic de costul incomparabil mai mic, face din pasta de zahăr câştigător la puncte în cofetăria românească. Torturile îmbrăcate în fondant, decorate cu flori de zahăr şi personaje din desene animate sau construcţiile dulci corporatiste consumate cu entuziasm la petreceri aniversare şi lansări sunt în cea mai mare parte a cazurilor realizate din pasta de zahăr, deşi adeseori sunt prezentate ca marţipan.
    A savura un lucru care nu e chiar perfect pe scara puriştilor este perfect normal şi acceptabil; problema începe atunci când de fapt nu ştii ce îţi place cu adevărat. Aşadar, bucuraţi-vă de ceea ce vă place, dar spuneţi-i pe nume, căci – nu-i aşa? – de gustibus non est disputandum.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Băsescu: Aliaţii şi prietenii noştri nu au motive să ne respingă intrarea în Schengen

    “Aliaţii şi prietenii noştri nu au motive să ne respingă intrarea în Schengen. Proba este că instituţiile statului de drept au funcţionat chiar dacă politicienii şi-au asumat acţiuni ilegale. Este un punct de vedere pe care vă rog pe toţi ambasadorii să îl susţineţi”, a spus Băsescu, care a precizat că “greşelile oamenilor politici nu pot să ducă la anularea drepturilor pe care românii le aveau”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată azi prietenii care s-au pozat la fiecare cinci ani încă din 1982 (GALERIE FOTO)

    Ce nu se vede în prima fotografie este prietenul lor, al şaselea membru al grupului, un gândac pe care îl găsiseră şi l-au adoptat drept animal de companie.

    Fotografiile s-au răspândit pe internet în ultimele zile, portaluri precum CNN sau Reddit făcând mii de accesări cu povestea celor cinci. Grupul are chiar şi o pagina web – http://www.fiveyearphotos.com – loc în care se află povestea prieteniei lor şi detalii despre fiecare.

  • Criminalul prietenos: Sergiu Bahaian avea 1.600 de amici pe Facebook si citea stirile Mediafax

    Orice utilizator al site-ului ii poate accesa profilul si poate
    afla cateva date despre Bahaian – ce varsta are, ce scoala a urmat,
    ce vederi politice si religioase are. Mai poate constata ca este un
    utilizator interesat sa cunoasca lume (cauta Friendship, A
    Relationship, Networking) si avea nu mai putin de 1.600 de
    prieteni.

    Cititi despre
    prietenii virtuali ai lui Bahaian     pe www.mediafax.ro