BusinessMagazin

Tag: Obama

  • Giganţi în domeniul Internetului l-au îndemnat pe Obama la mai multă “transparenţă” pe tema NSA

     Google, Microsoft, Yahoo!, Facebook, Twitter, Netflix, LinkedIn, Comcast, AT&T, unele dintre cele mai puternice firme în domeniile informatic şi web, au efectuat marţi o vizită la Casa Albă, unde au participat la o reuniune care a durat aproximativ trei ore, potrivit unuia dintre participanţi.

    Această persoană a declarat pentru AFP, sub protecţia anonimatului, că Obama şi vicepreşedintele Joe Biden au vorbit timp de două ore cu interlocutorii lor despre NSA şi controversatul program de spionaj global PRISM. “Participanţii au argumentat în favoarea transparenţei”, potrivit sursei.

    Într-un scurt comunicat comun, firmele au anunţat că au “discutat în mod direct cu preşedintele despre principiile (lor) cu privire la supravegherea guvernamentală (…) şi (l-)au îndemnat să acţioneze în vederea avansării rapide a unei reforme”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Austeritatea tâmpeşte

    Dacă luăm Europa de-a lungul şi de-a latul, dăm, de cele mai multe ori, de creştere economică. Timidă, e drept, şi dacă e să priveşti graficele evoluţiile sunt asemănătoare urmelor lăsate din când în când de blândul bou, dar pe moment avem creştere economică. România conduce clasamentul european al creşterii economice pe trimestrul al treilea (în mintea mea chestia asta în sine este un soi de oximoron, ironia amară a nepriceperii) şi doar patru naţii au înregistrat scăderi ale Produsului Intern Brut.

    Mai mult, cei de la Fitch au schimbat macazul şi vorbesc acum despre performanţele remarcabile ale grecilor în materie de politici fiscale, iar George Osborne îşi învineţea recent pieptul în parlamentul britanic, vorbind despre cum a ţinut el strâns robinetul cheltuielilor. PIB-ul spaniol nu mai scade, nemţii se laudă cu o vânjoasă creştere de 0,3% şi vecinii bulgari au săltat şi ei la 0,5%. Uau, nu-i ăsta triumful austerităţii?

    Nu. Criza pe care o trăim a demontat un număr important de teorii economice, tocmai pentru că de regulă a fost tratată de minţi umile, care nu treceau de relaţii cauză-efect simple, de genul „Dau afară, deci nu mai cheltuiesc” sau „Tai din investiţii, deci mă redresez”.

    Să îţi imaginezi că austeritatea va putea readuce creşterea economică sănătoasă este o iluzie; graficele acelea produse de boi arată că tocmai acolo unde austeritatea a fost mai puternică revenirea a fost anemică. Iar creşterea economică care le permite liderilor să rânjească pe la înmormântări este pur şi simplu recuperarea normală, firească, de după reflux.

    Un înţelept zicea că politicienii pot rezolva, de obicei, orice problemă, pentru că de obicei creează o problemă şi mai mare. Şi atâta timp cât cetăţenii trăiesc cu impresia că prima problemă a fost rezolvată şi nu sunt informaţi despre apariţia celei de-a doua probleme, avem de-a face cu succese politice. Şi am avut tot felul de succese politice – banii pompaţi în sistemul financiar la începutul crizei, naţionalizările de bănci, următoarele tranşe de bani pompaţi, ştergerile de datorii, reducerile de cheltuieli şi austeritatea impusă – care s-au adunat într-o grămadă uriaşă de succes care atârnă deasupra Europei întregi şi riscă, atunci când va cădea, să cauzeze cucuie serioase bătrânului continent.

    Nu vorbesc aici de politicienii români, pentru că, aşa cum ne-au obişnuit, sunt pe câmpii, cu floricele în păr: au treabă cu codul penal, să se pună la adăpost, cu amnistii, cu răfuieli pe terenuri agricole; când se plictisesc, mai trag pe hartă o autostradă sau două.

    Austeritatea a creat parteneri care nu se mai respectă. Autoritatea a creat lideri peste nimic. Austeritatea a retezat idei. Austeritatea a măcinat iniţiative. Şi a mai creat austeritatea o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem să nu rămână fără slujbă, se tem de ziua de mâine. Într-un fel au dreptate: un sfert din cetăţenii Europei sunt ameninţaţi de sărăcie, şi numărul acestora creşte de la an la an. Acum sunt 125 de milioane, într-un continent care şi-a propus ca peste numai şase ani să aibă numai 20 de milioane de săraci.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea recent de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic. Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    De asta zic: austeritatea tâmpeşte. Tabloul este despre înţelepciune: se numeşte „Cei trei filosofi” şi este pictat de maestrul Renaşterii pe nume Giorgione. Şi este un soi de enigmă acest tablou, pentru că mulţi au încercat să identifice cele trei personaje. Unii au spus că sunt filosofi antici, alţii cred că sunt cei trei magi, alţii că reprezintă cele trei mari religii ale lumii; eu cred că sunt vârstele omului, dar acesta este doar un exerciţiu, pur şi simplu pentru că mă tem de austeritate şi de consecinţele ei.

  • Casa Albă afirmă că Barack Obama a schimbat doar banalităţi cu Raul Castro

     Obama, care se îndrepta către tribuna stadionului Soweto în Africa de Sud marţi dimineaţă pentru a pronunţa un discurs în memoria lui Nelson Mandela, a dat mâna cu mai mulţi demnitari pe drum, printre care şi Castro. De marţi, un consilier al preşedintelui american a asigurat că acest contact nu a fost prevăzut dinainte.

    Havana a vrut să vadă această strângere de mână, prima publică între un preşedinte american şi unul cubanez de jumătate de secol, ca fiind “începutul sfârşitului agresiunilor Statelor Unite împotriva Cubei”, conform unui site oficial cubanez.

    Miercuri, purtătorul de cuvânt adjunct al preşedinţiei americane, Josh Earnest, a declarat că scurta interacţiune nu a fost formală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Barack Obama a ajuns în Africa de Sud

    După un zbor de 16 ore, avionul a aterizat pe aeroportul militar din Waterkloof, Pretoria.

    Avioanele oficiale ale liderilor străini se succedă pe pistă, cel chinez şi cel german aterizând chiar înainte de Air Force One.

    Ţinând o umbrelă pentru a-şi proteja soţia de ploaie, Obama a coborât pasarela urmat îndeaproape de predecesorul său George W. Bush şi de soţia sa, Laura.

    Foştii preşedinţi Bill Clinton şi Jimmy Carter urmează să ajungă separat.

  • Lumea aşa cum cred chinezii de cuviinţă

    Zâmbetul lui Dalai Lama contrastează puternic cu sacii de gunoi şi troienele din backdoorul reşedinţei preşedintelui american. Cu atât mai puternic este mesajul pe care fotografia îl transmite, surprins mai bine decât orice analiză geopolitică: o Chină de care trebuia să ţină cont chiar şi pe atunci cel mai puternic om al lumii, preşedintele american (şi cred că la fel este obligat să gândească şi actualul cel mai puternic om al lumii, chiar dacă orgoliile moscovite sunt mult mai exacerbate decât cele de pe malurile Potomacului).

    Mi-am adus aminte de fotografie în toiul discuţiilor din societatea românească legate de vizita premierului Li Keqiang şi a delegaţiei economice chineze. De la abordări radicale de genul „sunt comunişti şi n-ar trebui să avem treabă cu ei„ la manifestări slugarnice, opiniile n-au lipsit, în buna tradiţie locală. Dar tare mi-e teamă că miliardele anunţate ne vor ocoli, şi nu din raţiuni ideologice sau politice, ci pur şi simplu din nepăsare şi nesimţire dâmboviţeană.

    Voi fi scurt: cred că oportunităţile oferite de chinezi sunt cât se poate de bune şi ar trebui să încercăm să devenim un partener important pentru cei ce vor deveni în curând principala putere economică a lumii. În acelaşi timp, va trebui să facem eforturi pentru a înţelege corect şi a folosi în beneficiul nostru interesele care l-au mânat pe Li Keqiang la Bucureşti.

    O imagine pe care am mai folosit-o: iadul este un loc al dezmăţului culinar – o mare masă plină cu toate bunătăţile posibile, la care oamenii stau câte doi, faţă în faţă. Fiecare are o furculiţă suficient de lungă pentru a-l hrăni pe cel din faţă, dar prea lungă pentru a se putea hrăni pe sine. Mâncatul devine o chestiune de încredere, pentru că ar trebui să-i dai hrana celui din faţă pentru a fi sătul. Iar în iad nimeni nu are încredere în cel din faţă şi fiecare suferă de foame în faţa mesei încărcate. Relaţia China – restul lumii se bazează în prezent pe un soi de încredere în care sunt implicate seturi de furculiţe cu cozi lungi de miliarde, multe miliarde din orice valută veţi fi vrând. Şi cel din faţa chinezului va trebui să-i capete încerderea şi să-l înţeleagă.

    Dincolo de linia partidului, dincolo de execuţiile publice, dincolo de clădirile din Shanghai şi de fabricile mizere, dincolo de cei 150 de miliardari şi de poluarea nesăbuită. Ne aflăm acum, ne place sau nu, de partea perdantă a lumii, iar chinezii reconstruiesc lumea aşa cum cred ei de cuviinţă. Dacă ei vor să folosească estul Europei drept cap de pod pentru interesele lor pe bătrânul continent, cu atât mai bine; poate că sunt de preferat ineficienţilor birocraţi sau mult prea pasionaţilor de austeritate lideri politici europeni.

    Mă întorc la Dalai Lama; există chiar un studiu care se cheamă „Preţul unei vizite; efectul Dalai Lama asupra comerţului internaţional„, realizat de doi profesori de la Göttingen, care au constatat că ţările vizitate de Dalai Lama au înregistrat scăderi de până la 20% ale exporturilor către China. Este aritmetica nedreaptă a lumii în care trăim; de regulă, după doi ani de zile, chinezii uită şi ei şi exporturile reintră în normal.

    Pentru a rămâne în ton cu subiectul, nu voi ilustra cu un tablou, ci cu o imagine din Dafen, o suburbie a oraşului Buji, unde în anii ‘90 un grup de pictori sub îndrumarea unui om de afaceri au pus la punct un atelier de copii ale tablourilor marilor maeştri. În prezent, ceva floarea- soarelui pictate iniţial de Van Gogh costă cam 3 dolari. Cum ziceam, lumea aşa cum cred chinezii de cuviinţă.

  • Perspectiva în următoarea jumătate de an: pace şi ţiţei ieftin

    Acordul este valabil şase luni şi urmează să ducă la o reglementare completă a problemei într-un an, deşi preşedintele iranian Hassan Rohani a spus că ţara sa nu va renunţa niciodată la îmbogăţirea uraniului. Premierul israelian Benjamin Netanyahu nu s-a sfiit să-l certe la telefon pe preşedintele american Barack Obama, avertizându-l că America “face aceeaşi greşeală cu Iranul pe care a făcut-o cu Coreea de Nord şi Pakistanul” – cu alte cuvinte, are încredere în promisiunile de pace ale unor ţări împotriva cărora ar trebui de fapt să pornească război ca să le potolească.

    Preţul petrolului a scăzut de la circa 110 dolari/baril în septembrie, ca efect al scăderii cererii pe principalele pieţe importatoare şi reducerii tensiunilor în Orientul Mijlociu.

  • Barack Obama apără strategia diplomatică a SUA în dosarul programului nuclear iranian

     “Nu putem închide uşa diplomaţiei şi nu putem exclude în mod automat soluţiile paşnice la problemele mondiale”, a asigurat preşedintele american, evocând în timpul unui discurs la San Francisco acordul interimar încheiat cu Republica islamică sâmbătă la Geneva, criticat de numeroşi adversari republicani.

    “Când eram candidat la preşedinţie pentru prima dată, am spus că a venit timpul unei noi ere a leadershipului american, că este nevoie să întoarcem pagina după un deceniu de războaie”, a amintit Obama, la începutul unei intervenţii consacrată şi reformei imigraţiei susţinută de acesta.

    “Cred în ceea ce preşedintele Kennedy a spus odată «Nu negociem pentru că ne este teamă, însă nu ne este niciodată teamă să negociem»”, a continuat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Convorbire telefonică între Obama şi Netanyahu: Preşedintele SUA a vorbit cu premierul israelian despre acordul privind programul nuclear iranian

     “Preşedintele i-a transmis premierului că vrea ca Statele Unite şi Israel să pornească imediat consultări cu privire la eforturile noastre pentru negocierea unei soluţii globale” la problema programului nuclear iranian, a declarat pentru presă Josh Earnest, purtător de cuvânt al preşedinţiei americane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Obama susţine că nu l-a abandonat pe Joe Biden: “Era de neconceput să nu candidez împreună cu el”

     Mark Halperin şi John Heilemann, jurnaliştii care au publicat în 2010 cartea “Game Change” despre campania prezidenţială americană din 2008, au afirmat în noua lor lucrare “Double Down”, apărută marţi, că echipa lui Obama a studiat ideea propunerii lui Hillary Clinton ca partener de cursă în alegerile prezidenţiale din 2012 al preşedintelui, în locul lui Biden.

    Obama nu a fost informat cu privire la această idee, potrivit unor surse din anturajul său, lucru pe care preşedintele l-a confirmat joi într-un interviu pentru NBC.

    “Ceea ce pot spune în mod absolut sigur este că nu m-au întrebat. Le-aş fi spus că era de neconceput să nu candidez din nou (pentru Casa Albă) împreună cu Joe Biden”, a oferit el asigurări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Obama le-a cerut scuze americanilor care îşi pierd asigurările din cauza reformei sănătăţii

     “Îmi pare rău că se află în această situaţie din cauza promisiunilor pe care le-am făcut”, a declarat Obama pentru NBC, promiţând că administraţia va face “tot ceea ce poate” pentru a ajuta persoanele vizate.

    Ca efect secundar al reformei promulgate în 2010 de către preşedinte, după intrarea în vigoare a părţii centrale a măsurilor la începutul lui octombrie, firme de asigurări, care domină piaţa sănătăţii, au reziliat în mod unilateral pachete devenite ilegale, obligându-i pe unii americani să îşi schimbe asigurările, implicând în unele cazuri creşteri ale primelor.

    Acest fenomen a contrazis o promisiune repetată de preşedinte în anii în care şi-a apărat reforma. “Dacă vă place asigurarea actuală, o puteţi păstra”, a promis el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro