Aşa stau lucrurile la Londra, conform The Telegraph, unde preferinţa pentru tavane înalte şi cererea mare de locuinţe amenajate la cheie i-au făcut pe cei care comercializează asemenea proprietăţi să recurgă la candelabre ca metodă de diferenţiere în ochii potenţialilor clienţi.
Aceste corpuri de iluminat sunt căutate nu numai pentru frumuseţea lor, ci şi pentru atmosfera pe care o creează în încăpere în funcţie de modul în care cade lumina produsă de ele. Un policandru demn de o locuinţă de lux începe de la circa 10.000 de lire sterline, dar preţul poate fi mult mai mare, în funcţie de dimensiune şi de locul în care este amplasat.
Se poartă atât modele clasice, care amintesc de cele care susţineau altădată lumânări, cât şi modele moderne, iar spaţiul disponibil în casă determină înălţimea, un exemplu în acest sens fiind o piesă creată de Atelier Alain Ellouz, de opt metri şi dispusă pe trei niveluri într-o locuinţă de 19 milioane de lire sterline.
Designerii de interior consideră însă că o încăpere nu trebuie neapărat să se limiteze la un singur policandru, firme ca Bowler James Brindley instalând chiar şi trei astfel de corpuri de iluminat atârnate de tavane de 4,5 metri înălţime în unele camere ale unor proprietăţi de a căror renovare s-au ocupat.
Alţi designeri încearcă să adauge o notă aparte cu ajutorul unor candelabre care par mai degrabă nişte bijuterii mărite foarte mult, luându-şi ca sursă de inspiraţie brăţări cu amulete ori pandantive formate de fapt din două piese suprapuse. Se caută şi candelabre care par să plutească în încăpere ori pot afişa mesaje text, cum ar fi modelul Lolita, realizat din 2.100 de cristale Swarovski de către artistul şi designerul israelian Ron Arad.
„Am continuat şirul deschiderilor magazinelor ANA Pan cu un shop (magazin-n.red.) pe Splaiul Independenţei şi un altul în Militari Shopping (o investiţie de 100.000 de euro-n.red.), două zone în care nu eram prezenţi. În acelaşi timp am renovat înainte de Crăciun shopul nostru flagship din Radu Beller (…). Odată cu renovarea magazinului din Beller am înregistrat creşteri în vânzări de 30%“, a declarat pentru ZF Cătălin Metehău, directorul general al companiei. Lanţul a ajuns la 20 de magazine cu unitatea din Militari Shopping Center, din care cinci sunt în supermarketurile Mega Image din Capitală.
Octavian Pantiş de la Qualians, consultant în leadership, spune că în acest moment principala problemă pentru managerii români este că s-au instalat într-o zonă de confort, le este bine aşa cum le este şi din acest motiv nu mai vor să mute munţii.
În aceste condiţii, lucrurile se petrec mult mai lent în companii, în multinaţionale şi în firmele private, pentru că aceia care au puterea nu prea mai vor să rişte, nu vor să schimbe lucrurile în jurul lor.
Ei trăiesc într-un trecut în care le-a fost şi le este bine şi de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător.
În ultimii 27 de ani România a trăit extrem de intens, urmele acestei perioade cu creşteri explozive şi prăbuşiri neaşteptate se văd pe faţa multora dintre voi.
Cine a ajuns într-o poziţie de manager, cu peste 2.500 de euro net în mână, plus ceva bonusuri, nu mai are chef să o ia de la capăt, nu prea mai are chef să aibă iniţiative, nu prea mai are chef să fie lider şi să aibă grijă de alţii, nu prea mai are sens pentru ei să se afirme.
În aceste condiţii, foarte mulţi, cei mai mulţi dintre voi, vă apăraţi poziţiile obţinute, ca să nu fiţi daţi la o parte. Iar această apărare îmbracă toate formele, începând de la scăderea dorinţei de a spune punctul de vedere în şedinţe, în ierarhie, până la a te ascunde după proceduri, ca la stat.
Mulţi dintre voi vă plângeţi de birocraţia din companii, dar acest lucru de multe ori vă aparţine. Când este vorba de noi iniţiative, care ar putea schimba măcar un scaun din punctul A în punctul E, nimeni nu mai vrea să-şi rişte poziţia. Nu are sens.
Deşi există un deficit pe piaţa forţei de muncă, nu îţi găseşti chiar atât de repede un job de peste 2.000 de euro care să-ţi placă şi cu care să fii confortabil.
Costin Tudor, de la platforma Undelucram.ro, care găzduieşte evaluări ale angajaţilor despre companiile în care lucrează, spune că salariul rămâne în continuare elementul principal care determină pe cineva să aplice pentru un job sau altul, dar constată că încep să capete greutate şi alte elemente: din punct de vedere logistic candidaţii se uită la nivelul de stres, la calitatea managementului, la pachetele de beneficii sau la programul de lucru.
Nu mai sunt voluntari în fiecare zi pentru ”stres“, pentru noi provocări, pentru schimbarea rutinei zilnice. Oricum noi pierdem peste două ore la job, făcând altceva – începând de la bârfa zilnică de la cafea, de la fumat, uitatul pe site-uri, spune Octavian Pantiş. Mai rămân cinci ore pentru a face ceea ce trebuia să facem şi de multe ori nu terminăm în timp util şi rămânem peste program, adaugă el.
Probabil că aceasta este modalitatea de a ne simţi bine cu noi şi cu cei din jur, la muncă.
Pentru că numărul celor care vor să mute munţii se reduce, iar cei care deja s-au instalat pe poziţii nu le părăsesc chiar atât de uşor, companiile se mişcă mai greu, rezultatele sunt în buget, nimeni nu vrea o supraperformanţă şi să iasă în evidenţă într-un an, pentru că nu se ştie ce se va întâmpla în al doilea an dacă rezultatele nu vor mai fi aceleaşi.
Octavian Pantiş spune că se menţine problema managerilor românilor în ce priveşte faptul că nu deleagă, că nu cresc oameni sub ei, că vor să facă ei toate lucrurile.
Motivul este frica de a nu-ţi lua cineva locul, este frica de a nu greşi şi a-ţi pierde poziţia în care te-ai instalat, şi de aceea managerii români preferă să facă ei multe lucruri pe care ar putea să le delege.
Leadershipul rămâne pe agenda companiilor, în special a multinaţionalelor, care au cultura de a aloca bani, de a investi în programe şi în cursuri care să-i facă mai buni pe managerii români. Companiile private româneşti, cu foarte puţine excepţii, nu au această cultură, pentru că proprietarul, acţionarul, patronul, ”el centrează, el dă cu capul“, el face vânzări, el angajează, el dă afară, el ţine contabilitatea banilor, el este peste tot. Poate din acest motiv peste 95% din companiile româneşti (600.000) au numai între 0 şi 9 angajaţi.
În aceste condiţii, companiile au şanse mult mai reduse să progreseze, să crească mai repede, să facă şi să aibă vânzări mai mari.
România este o piaţă plină de oportunităţi doar dacă vrei şi poţi să ieşi din zona de confort.
Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.
După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.
Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.
Sursa: Brightside.me
Jurnaliştii BBC s-au uitat la date statistice şi au vorbit cu specialiştii în resurse umane şi au stabilit că dacă vrei să-ţi schimbi jobul cele mai mari şanse pentru reuşită sunt în zilele de marţi în luna decembrie.
Cele mai multe căutări de slujbe au loc în luna ianuarie, potrivit site-ului de anunţuri de joburi monster.com. Iar asta se dovedeşte a fi valabil şi în alte ţări precum Germania, Franţa sau Canada. Asta înseamnă competiţie mare pe un număr limitat de locuri.
Totuşi perioada cea mai bună ar fi la mijlocul lunii decembrie când multe companii oferă bonusuri de sfârşit de an, iar unii dintre angajaţi îşi dau demisia şi astfel rămân joburi vacante, spune Paul McDonald, senior executive director la firma de recrutare Robert Half.
“Pentru foarte multe companii decembrie este finalul trimestrului 4 şi multe companii au stabilite faptul că dacă nu consumă bugetul în acel an atunci se pierde. Aşadar, dacă există un job vacant, reprezentanţii companiei vor să găsească oameni cât mai repede pentru a nu pierde locul în următorul an”, spune McDonald.
În timpul verii, iulie-august, nu este o perioadă foarte bună pentru a te angaja deoarece foarte mulţi oameni sunt în vacanţe şi de aceea multe angajări se fac fie în primăvară, fie la începutul toamnei.
În ceea ce priveşte ziua, se pare că dacă aplici lunea sau marţea ai cele mai mari şanse ca cineva să-ţi răspundă. Totuşi, nu este bine să aplici imediat ce jobul a fost publicat, dar nici prea târziu. Dacă aplici printre primii, atunci o să fii evaluat apoi angajatorul aşteaptă alţi aplicaţi şi tu vei fi judecat în funcţie de cei care aplică după tine. “Cel mai bine este să aplici după 12-24 de ore după ce anunţul a fost publicat”, Jodi Chavez, expert resurse umane.
„Am rugat Guvernul fie să ne excepteze, aşa cum s-a întâmplat cu ANRE sau ANCOM, fie să beneficiem de creşterea de 15% care se aplică câtorva ministere pentru complexitatea muncii şi să ne permită să acordăm indemnizaţiile de performanţă pentru care avem fonduri proprii, dar sunt blocate prin lege. La ora actuală, salariile inspectorilor sunt similare celor din ministere, precum este Ministerul Finanţelor”, a declarat Bogdan Chiriţoiu, pentru MEDIAFAX.
Gigantul francez Lactalis, liderul pieţei locale de lactate după ce a cumpărat în ultimul deceniu trei jucători majori – La Dorna, Albalact şi Covalact -, închide începând cu luna ianuarie fabrica din Kogălniceanu, potrivit surselor din piaţă. Activitatea va fi mutată în unitatea de producţie de la Albalact.
Fabrica de la Kogălniceanu este cea pe care francezii la Lactalis au preluat-o odată cu grupul La Dorna în 2008, de la Jean Valvis. La momentul vânzării, grupul LaDorna era format din Dorna, Dorna Lactate şi Dorna Helas, companie de distribuţie înfiinţată în Grecia.