BusinessMagazin

Tag: Lupta

  • Cum vrea unul dintre cei mai puternici retaileri de pe piaţa locală să facă rost de angajaţi, în mijlocul unei crize acute de personal

    2.100 de noi angajaţi ţintesc germanii de la Penny Market pentru a umple cele peste 200 de magazine pe care vor să le deschidă până în 2025. Şi, fiindcă strategia extinderii este una pe termen lung, şi planurile de recrutare a personalului sunt pe măsură: încep încă din liceu, la fel ca în ţara de origine a discounterului. 

    CONTEXT:
    Piaţa forţei de muncă din România se confruntă cu o lipsă acută de angajaţi. Rewe şi-a propus un ritm alert de deschideri de magazine Penny Market, de circa 20-25 anual până în 2025; necesarul de noi angajaţi ajunge la 300 în fiecare an.

    DECIZIE:
    Retailerul a hotărât să pună în aplicare un program de pregătire duală – Şcoala de Carte şi Meserii – precum şi programe de motivare şi retenţie a angajaţilor din magazinele Penny – Employee in the Spotlight, Penny Buddy, un program de leadership pentru manageri.

    CONSECINŢE:
    Un grad de retenţie mai mare a angajaţilor, precum şi pregătirea din timp a celor care vor umple cele peste 200 de magazine Penny Market deschise până în 2025.

    „Principalii piloni de creştere ai companiei sunt angajaţii, cărora încercăm permanent, pe lângă asigurarea unei remuneraţii corecte, să le punem la dispoziţie şi alte alte facilităţi, bonusuri de performanţă, de realizare, asigurare medicală privată care acoperă toate tipurile de afecţiuni etc. Investim totodată foarte mult în formarea lor profesională, atât în ce priveşte competenţa tehnică, dar şi în partea de soft skills”, descrie Daniel Gross, managing director al Rewe România, strategia companiei de motivare şi dezvoltare a resursei umane din cadrul companiei prezente pe piaţa locală prin magazinele Penny Market.
    În cadrul celor peste 220 de magazine Penny Market lucrează în prezent aproximativ 4.300 de angajaţi, iar numărul lor este în continuă creştere, în contexul în care compania şi-a propus să mărească ritmul deschiderilor pentru a atinge un obiectiv de peste 400 de magazine până în 2025.

    Numărul mediu de angajaţi dintr-o unitate Penny Market este de 15 persoane; conform planului de dezvoltare, retailerul german şi-a propus să deschidă 20-25 de unităţi în 2018 şi să angajeze aproximativ 300 de persoane anual. „Până în 2025, când ne propunem să atingem o reţea de 400 de magazine, ar trebui să creştem numărul noilor colegi cu aproximativ 2.100 de noi membri”, spun reprezentanţii Penny.

    În acest context, programele de atragere de noi angajaţi, precum şi cele de retenţie şi motivare a celor actuali sunt esenţiale în dezvoltarea companiei; cum strategia deschiderilor de noi unităţi este una pe termen lung, la fel este şi cea legată de recrutare. Astfel, Rewe începe recrutările încă din perioada studiilor liceale, numărându-se printre pionerii unui program axat pe formarea duală, realizat în parteneriat cu Camera de Comerţ Româno-Germană. În 2015, compania a demarat un program educaţional prin care tinerii primeau la finalul studiilor certificate de calificare pentru meseria de comerciant vânzător mărfuri alimentare şi nealimentare, recunoscute atât în România, cât şi în Germania. Acesta a fost primul proiect educaţional dezvoltat de Penny Market împreună cu Camera de Comerţ Româno-Germană, continuat cu Şcoala de Carte şi Meserii, începând cu 2016. „Am început cu un proiect pilot, iar acum avem acoperite cinci oraşe unde sunt şcoli pentru formare duală astfel încât să ne putem pregăti viitorii angajaţi şi mai aproape de specificul businessului nostru, şi de nevoile lor de dezvoltare”, descrie Gross programul.

    Prin proiectul Şcoala de Carte şi Meserii, angajaţi ai reţelei de comerţ devin mentori ai elevilor absolvenţi de clasa a VIII-a în cinci oraşe din România. Programul se desfăşoară pe o perioadă de trei ani; iar prin intermediul acestuia Rewe a decis să ofere unui număr de 34 de elevi din ciclul liceal posibilitatea de a alege, începând cu anul şcolar 2017-2018, o educaţie specializată în domeniul comerciant-vânzător şi să obţină la finalul studiilor calificarea de comerciant-vânzător. În programul Şcoala de Carte şi Meserii sunt implicaţi şi retailerii Lidl şi Hornbach.

    „În cadrul proiectului, elevii pot opta începând cu anul şcolar 2017-2018 pentru şcolarizare specializată în domeniul comerciant-vânzător. Pe toată perioada şcolarizării elevii beneficiază de o bursă de 400 de lei (200 de lei din partea statului, 200 de lei din partea companiei)“, descria anterior Daniel Gross programul. De asemenea, Penny Market asigură transportul şi masa de prânz pe toată perioada stagiului de practică, care este premiat, în cazul celor mai buni dintre ei, cu un loc de muncă în cadrul magazinelor.

    Elevii provin din cinci oraşe din România, mai exact de la Colegiul Tehnic Mircea cel Bătrân – Bucureşti, Liceul Economic Barbu A. Ştirbey – Buftea, Colegiul Economic George Bariţiu – Sibiu, Colegiul Naţional Economic Andrei Bârseanu – Braşov şi Colegiul Tehnic Emanuil Ungureanu – Timişoara. La finalul fiecărui semestru, evaluarea se face pe baza unor examene şi probe practice care se vor desfăşura în cele 16 magazine Penny Market implicate în program. La finalul celor trei ani de practică, elevilor li se va oferi posibilitatea de a deveni angajaţi cu drepturi depline în cadrul companiei. Anterior, programul Şcoala de Carte şi Meserii (care purta denumirea de Formare duală în retail) a avut la prima ediţie unsprezece tineri calificaţi pentru a activa în domeniul retailului şi doi dintre ei au folosit diploma internaţională de comerciant în Germania.

    În septembrie 2017, compania a debutat cu cea de-a doua ediţie a programului, iar în prezent se află în plin proces de recrutare a celei de-a doua generaţie de ucenici. „Acesta este un proiect de lungă durată, de aceea este prematur să ne pronunţăm cu privire la rezultatele ce vor urma, însă ne dorim să prelungim şi să extindem colaborarea cu Camera de Comerţ Româno-Germană”, descriu reprezentanţii companiei perspectivele lor asupra rezultatelor pe termen lung ale programului.
    În ceea ce priveşte retenţia actualilor angajaţi, compania desfăşoară mai multe programe de dezvoltare şi motivare a acestora. Spre exemplu, programul Employee in the spotlight, care  a avut ca obiectiv principal îmbunătăţirea proceselor din magazine şi construirea unor programe de dezvoltare pentru angajaţii din departamentul de vânzări. Programul a fost lansat în iulie 2016 atât pentru echipa din România, cât şi pentru cele din Austria, Italia, Ungaria şi Cehia. Doar în anul 2017, prin intermediul acestuia au avut loc 90.000 de ore de training prin intermediul cărora angajaţii Rewe au învăţat cum să interacţioneze mai bine şi mai eficient cu clienţii, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Un alt program, Penny Buddy, are la bază ideea că orice activitate este mai uşoară alături de un partener, iar rezultatul echipei este întotdeauna mai valoros decât suma rezultatelor individuale. Prin acest program intern de dezvoltare profesională, un membru din centrală şi unul din magazin devin colegi şi trec împreună printr-o serie de activităţi de învăţare şi training, explică reprezentanţii retaileruilui.

    Alături de aceste proiecte, compania desfăşoară şi programe de leadership la toate nivelurile de management ale companiei şi wellbeing pentru angajaţi, pentru a-şi menţine angajaţii activi şi motivaţi. În ceea ce priveşte pachetele salariale ale angajaţilor Rewe România, reprezentanţii companiei spun că acestea sunt formate, pe lângă salariu şi un bonus de performanţă, a căror valoare nu o divulgă, din bonus de loialitate pentru recomandarea unui viitor coleg, asigurare medicală privată, tichete de masă şi tichete cadou cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, produse pentru nou-născuţi şi pachete de şcoală pentru copiii angajaţilor. Alături de acestea se adaugă beneficii precum zile suplimentare pentru concediul de odihnă sau participarea la evenimente speciale – cum ar fi, de pildă, un campionat intern de fotbal.

    Anul trecut, retailerul a avut o cifră de afaceri mai mare cu 5% faţă de 2016, până la aproximativ 3 miliarde de lei, în contextul în care în 2016 a închis magazinele XXL Mega Discount. Divizia Penny a înregistrat o creştere de 17% anul trecut, parte din aceasta adusă de deschiderile celor 26 de magazine.

    Profitul companiei a scăzut de la 23,7 milioane de lei, la 19,7 milioane de lei, scădere care, potrivit lui Daniel Gross vine mai ales din închiderea diviziei XXL. În prezent, magazinele XXL sunt într-un process de remodelare care vizează transformarea lor în centre comerciale care au, pe 40% din suprafaţă, un magazin Penny Market, restul suprafeţei fiind închiriată de alte entităţi. La finalul anului trecut, reţeaua avea 221 de magazine Penny Market, cu 13% mai multe faţă de 2016; 80% din magazinele Penny au fost dezvoltate de companie de la zero.

    Din 2005 şi până în prezent, compania a investit 2,1 miliarde de euro, iar pentru atingerea obiectivului de 400 de magazine, compania şi-a bugetat investiţii de încă 565 de milioane de euro. 

    În rândul celor mai recente proiecte ale companiei se află lărgirea depozitelor de la Turda şi Ştefăneşti, 51 de remodelări într-un nou format (future store) şi 26 de deschideri de magazine. „Pe termen scurt, în 2018, ne propunem o remodelare a magazinelor Penny (în formatul future store), ne propunem să deschidem alte 20-25 de magazine şi sperăm într-o creştere a cifrei de afaceri cu două cifre, undeva la 12-13% ca şi perspectivă imediată”, descrie Daniel Gross obiectivele pentru anul în curs. Şi-au propus să deschidă în continuare noi magazine şi se află într-un proces continuu de achiziţii de terenuri pentru deschiderile din anii următori. „Lucrăm mult în avans şi, pentru a ajunge în 2025 la obiectivul de 400 de magazine, trebuie să investim mult acum. Din cei 565 de milioane de euro, cea mai mare parte a investiţiilor vor fi făcute până în 2023.”
    Pe termen mediu şi lung există în plan deschiderea celui de-al patrulea centru logistic al Rewe, continuarea ritmului de expansiune cu 20-25 de noi spaţii pe an şi, în paralel, remodelarea celorlalte magazine.

    În ceea ce priveşte regiunile în care vor deschide noile unităţi Penny Market, Daniel Gross spune că se referă la cele care au un bazin de potenţiali clienţi format din 15.000 de locuitori: „Poate să fie vorba la fel de bine despre un cartier din Bucureşti, precum şi despre un oraş mic de 10.000 de locuitori care să aibă nişte localităţi preurbane. Vrem să acoperim nu doar ruralul, ci şi urbanul pe toate categoriile, de la urbanul mare – Bucureşti – până la urbanul mic; în mod excepţional sunt alese şi comune, dar în general care au format de oraş – Floreşti sau Cluj, de exemplu”, explică Gross. Managing directorul companiei consideră că este încă loc în retailul alimentar din Capitală, în special în zona de discount, pe care activează Rewe. „Este un format care se adresează oamenilor care sunt foarte atenţi la ce cumpără; discountul există peste tot şi are loc în toate pieţele, indiferent de cât de matură este piaţa sau nu. Cert este că în Bucureşti e loc pentru discount, la fel cum este peste tot în ţară acolo unde nu am ajuns.”

    Planurile acestea nu vor fi deraiate în contextul unui scenariu economic mai pesimist din România. „Noi luăm în calcul o anumită constanţă, un anumit tren şi atunci crizele şi boomurile sunt acoperite; crizele fac parte din simulare, noi avem o simulare pe termen lung, iar crizele fac parte din scenariu. Pe termen lung se anulează”, răspunde Gross, întrebat de potenţialul unei noi crize economice pe piaţa locală. 

  • Arme în lupta cu lipsa de personal

    CONTEXT:
    Piaţa forţei de muncă din România se confruntă cu o lipsă acută de angajaţi. Rewe şi-a propus un ritm alert de deschideri de magazine Penny Market, de circa 20-25 anual până în 2025; necesarul de noi angajaţi ajunge la 300 în fiecare an.

    DECIZIE:
    Retailerul a hotărât să pună în aplicare un program de pregătire duală – Şcoala de Carte şi Meserii – precum şi programe de motivare şi retenţie a angajaţilor din magazinele Penny – Employee in the Spotlight, Penny Buddy, un program de leadership pentru manageri.

    CONSECINŢE:
    Un grad de retenţie mai mare a angajaţilor, precum şi pregătirea din timp a celor care vor umple cele peste 200 de magazine Penny Market deschise până în 2025.

    „Principalii piloni de creştere ai companiei sunt angajaţii, cărora încercăm permanent, pe lângă asigurarea unei remuneraţii corecte, să le punem la dispoziţie şi alte alte facilităţi, bonusuri de performanţă, de realizare, asigurare medicală privată care acoperă toate tipurile de afecţiuni etc. Investim totodată foarte mult în formarea lor profesională, atât în ce priveşte competenţa tehnică, dar şi în partea de soft skills”, descrie Daniel Gross, managing director al Rewe România, strategia companiei de motivare şi dezvoltare a resursei umane din cadrul companiei prezente pe piaţa locală prin magazinele Penny Market.
    În cadrul celor peste 220 de magazine Penny Market lucrează în prezent aproximativ 4.300 de angajaţi, iar numărul lor este în continuă creştere, în contexul în care compania şi-a propus să mărească ritmul deschiderilor pentru a atinge un obiectiv de peste 400 de magazine până în 2025.

    Numărul mediu de angajaţi dintr-o unitate Penny Market este de 15 persoane; conform planului de dezvoltare, retailerul german şi-a propus să deschidă 20-25 de unităţi în 2018 şi să angajeze aproximativ 300 de persoane anual. „Până în 2025, când ne propunem să atingem o reţea de 400 de magazine, ar trebui să creştem numărul noilor colegi cu aproximativ 2.100 de noi membri”, spun reprezentanţii Penny.

    În acest context, programele de atragere de noi angajaţi, precum şi cele de retenţie şi motivare a celor actuali sunt esenţiale în dezvoltarea companiei; cum strategia deschiderilor de noi unităţi este una pe termen lung, la fel este şi cea legată de recrutare. Astfel, Rewe începe recrutările încă din perioada studiilor liceale, numărându-se printre pionerii unui program axat pe formarea duală, realizat în parteneriat cu Camera de Comerţ Româno-Germană. În 2015, compania a demarat un program educaţional prin care tinerii primeau la finalul studiilor certificate de calificare pentru meseria de comerciant vânzător mărfuri alimentare şi nealimentare, recunoscute atât în România, cât şi în Germania. Acesta a fost primul proiect educaţional dezvoltat de Penny Market împreună cu Camera de Comerţ Româno-Germană, continuat cu Şcoala de Carte şi Meserii, începând cu 2016. „Am început cu un proiect pilot, iar acum avem acoperite cinci oraşe unde sunt şcoli pentru formare duală astfel încât să ne putem pregăti viitorii angajaţi şi mai aproape de specificul businessului nostru, şi de nevoile lor de dezvoltare”, descrie Gross programul.

    Prin proiectul Şcoala de Carte şi Meserii, angajaţi ai reţelei de comerţ devin mentori ai elevilor absolvenţi de clasa a VIII-a în cinci oraşe din România. Programul se desfăşoară pe o perioadă de trei ani; iar prin intermediul acestuia Rewe a decis să ofere unui număr de 34 de elevi din ciclul liceal posibilitatea de a alege, începând cu anul şcolar 2017-2018, o educaţie specializată în domeniul comerciant-vânzător şi să obţină la finalul studiilor calificarea de comerciant-vânzător. În programul Şcoala de Carte şi Meserii sunt implicaţi şi retailerii Lidl şi Hornbach.

    „În cadrul proiectului, elevii pot opta începând cu anul şcolar 2017-2018 pentru şcolarizare specializată în domeniul comerciant-vânzător. Pe toată perioada şcolarizării elevii beneficiază de o bursă de 400 de lei (200 de lei din partea statului, 200 de lei din partea companiei)“, descria anterior Daniel Gross programul. De asemenea, Penny Market asigură transportul şi masa de prânz pe toată perioada stagiului de practică, care este premiat, în cazul celor mai buni dintre ei, cu un loc de muncă în cadrul magazinelor.

    Elevii provin din cinci oraşe din România, mai exact de la Colegiul Tehnic Mircea cel Bătrân – Bucureşti, Liceul Economic Barbu A. Ştirbey – Buftea, Colegiul Economic George Bariţiu – Sibiu, Colegiul Naţional Economic Andrei Bârseanu – Braşov şi Colegiul Tehnic Emanuil Ungureanu – Timişoara. La finalul fiecărui semestru, evaluarea se face pe baza unor examene şi probe practice care se vor desfăşura în cele 16 magazine Penny Market implicate în program. La finalul celor trei ani de practică, elevilor li se va oferi posibilitatea de a deveni angajaţi cu drepturi depline în cadrul companiei. Anterior, programul Şcoala de Carte şi Meserii (care purta denumirea de Formare duală în retail) a avut la prima ediţie unsprezece tineri calificaţi pentru a activa în domeniul retailului şi doi dintre ei au folosit diploma internaţională de comerciant în Germania.

    În septembrie 2017, compania a debutat cu cea de-a doua ediţie a programului, iar în prezent se află în plin proces de recrutare a celei de-a doua generaţie de ucenici. „Acesta este un proiect de lungă durată, de aceea este prematur să ne pronunţăm cu privire la rezultatele ce vor urma, însă ne dorim să prelungim şi să extindem colaborarea cu Camera de Comerţ Româno-Germană”, descriu reprezentanţii companiei perspectivele lor asupra rezultatelor pe termen lung ale programului.
    În ceea ce priveşte retenţia actualilor angajaţi, compania desfăşoară mai multe programe de dezvoltare şi motivare a acestora. Spre exemplu, programul Employee in the spotlight, care  a avut ca obiectiv principal îmbunătăţirea proceselor din magazine şi construirea unor programe de dezvoltare pentru angajaţii din departamentul de vânzări. Programul a fost lansat în iulie 2016 atât pentru echipa din România, cât şi pentru cele din Austria, Italia, Ungaria şi Cehia. Doar în anul 2017, prin intermediul acestuia au avut loc 90.000 de ore de training prin intermediul cărora angajaţii Rewe au învăţat cum să interacţioneze mai bine şi mai eficient cu clienţii, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Un alt program, Penny Buddy, are la bază ideea că orice activitate este mai uşoară alături de un partener, iar rezultatul echipei este întotdeauna mai valoros decât suma rezultatelor individuale. Prin acest program intern de dezvoltare profesională, un membru din centrală şi unul din magazin devin colegi şi trec împreună printr-o serie de activităţi de învăţare şi training, explică reprezentanţii retaileruilui.

    Alături de aceste proiecte, compania desfăşoară şi programe de leadership la toate nivelurile de management ale companiei şi wellbeing pentru angajaţi, pentru a-şi menţine angajaţii activi şi motivaţi. În ceea ce priveşte pachetele salariale ale angajaţilor Rewe România, reprezentanţii companiei spun că acestea sunt formate, pe lângă salariu şi un bonus de performanţă, a căror valoare nu o divulgă, din bonus de loialitate pentru recomandarea unui viitor coleg, asigurare medicală privată, tichete de masă şi tichete cadou cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, produse pentru nou-născuţi şi pachete de şcoală pentru copiii angajaţilor. Alături de acestea se adaugă beneficii precum zile suplimentare pentru concediul de odihnă sau participarea la evenimente speciale – cum ar fi, de pildă, un campionat intern de fotbal.

    Anul trecut, retailerul a avut o cifră de afaceri mai mare cu 5% faţă de 2016, până la aproximativ 3 miliarde de lei, în contextul în care în 2016 a închis magazinele XXL Mega Discount. Divizia Penny a înregistrat o creştere de 17% anul trecut, parte din aceasta adusă de deschiderile celor 26 de magazine.

    Profitul companiei a scăzut de la 23,7 milioane de lei, la 19,7 milioane de lei, scădere care, potrivit lui Daniel Gross vine mai ales din închiderea diviziei XXL. În prezent, magazinele XXL sunt într-un process de remodelare care vizează transformarea lor în centre comerciale care au, pe 40% din suprafaţă, un magazin Penny Market, restul suprafeţei fiind închiriată de alte entităţi. La finalul anului trecut, reţeaua avea 221 de magazine Penny Market, cu 13% mai multe faţă de 2016; 80% din magazinele Penny au fost dezvoltate de companie de la zero.

    Din 2005 şi până în prezent, compania a investit 2,1 miliarde de euro, iar pentru atingerea obiectivului de 400 de magazine, compania şi-a bugetat investiţii de încă 565 de milioane de euro. 

    În rândul celor mai recente proiecte ale companiei se află lărgirea depozitelor de la Turda şi Ştefăneşti, 51 de remodelări într-un nou format (future store) şi 26 de deschideri de magazine. „Pe termen scurt, în 2018, ne propunem o remodelare a magazinelor Penny (în formatul future store), ne propunem să deschidem alte 20-25 de magazine şi sperăm într-o creştere a cifrei de afaceri cu două cifre, undeva la 12-13% ca şi perspectivă imediată”, descrie Daniel Gross obiectivele pentru anul în curs. Şi-au propus să deschidă în continuare noi magazine şi se află într-un proces continuu de achiziţii de terenuri pentru deschiderile din anii următori. „Lucrăm mult în avans şi, pentru a ajunge în 2025 la obiectivul de 400 de magazine, trebuie să investim mult acum. Din cei 565 de milioane de euro, cea mai mare parte a investiţiilor vor fi făcute până în 2023.”
    Pe termen mediu şi lung există în plan deschiderea celui de-al patrulea centru logistic al Rewe, continuarea ritmului de expansiune cu 20-25 de noi spaţii pe an şi, în paralel, remodelarea celorlalte magazine.

    În ceea ce priveşte regiunile în care vor deschide noile unităţi Penny Market, Daniel Gross spune că se referă la cele care au un bazin de potenţiali clienţi format din 15.000 de locuitori: „Poate să fie vorba la fel de bine despre un cartier din Bucureşti, precum şi despre un oraş mic de 10.000 de locuitori care să aibă nişte localităţi preurbane. Vrem să acoperim nu doar ruralul, ci şi urbanul pe toate categoriile, de la urbanul mare – Bucureşti – până la urbanul mic; în mod excepţional sunt alese şi comune, dar în general care au format de oraş – Floreşti sau Cluj, de exemplu”, explică Gross. Managing directorul companiei consideră că este încă loc în retailul alimentar din Capitală, în special în zona de discount, pe care activează Rewe. „Este un format care se adresează oamenilor care sunt foarte atenţi la ce cumpără; discountul există peste tot şi are loc în toate pieţele, indiferent de cât de matură este piaţa sau nu. Cert este că în Bucureşti e loc pentru discount, la fel cum este peste tot în ţară acolo unde nu am ajuns.”

    Planurile acestea nu vor fi deraiate în contextul unui scenariu economic mai pesimist din România. „Noi luăm în calcul o anumită constanţă, un anumit tren şi atunci crizele şi boomurile sunt acoperite; crizele fac parte din simulare, noi avem o simulare pe termen lung, iar crizele fac parte din scenariu. Pe termen lung se anulează”, răspunde Gross, întrebat de potenţialul unei noi crize economice pe piaţa locală. 

  • Armata roboţilor: Americanii investesc 1 miliard de dolari pentru a trimite roboţi pe câmpul de luptă alături de soldaţi

    Pentagonul investeşte aproximativ 1 miliard de dolari în următorii ani pentru a dezvolta roboţi pe care să îi introducă pe câmpul de luptă alături de soldaţi, potrivit Business Insider.

    Armata americanilor utilizează deja o serie de roboţi pentru activităţi precum dezamorsarea bombelor şi pentru patrulare, însă noii roboţi vor putea îndeplini sarcini mai complexe, precum misiuni de recunoaştere detaliată şi detectarea armelor chimice.

    Bryan McVeigh, managerul acestui proiect, a declarat pentru Bloomberg că nu are „niciun dubiu” că vor fi roboţi în toate armatele „în următorii cinci ani”.

    „Trecem de la discuţiile legate de roboţi la construirea propriu-zisă şi la încadrarea în câmpul de luptă. Este un moment interesant pentru a dezvolta roboţi alături de armată”, a transmis McVeigh.

    Luna trecută, armata americană a acordat un contract de 430 de milioane de dolari firmelor Endeavour Robotics şi QinetiQ. Endeavour a primit de asemenea în ultimele luni şi o serie de contracte de la Marină, încât Pentagonul încearcă să introducă roboţi în toate ramurile armatei.

    Introducerea a cât mai mulţi roboţi în activităţile armatei şi pe câmpul de luptă ar trebui să uşureze viaţa soldaţilor şi să îi protejeze în faţa unor scenarii fatale.

    Cu toate acestea, există o serie de îngrijorări din ce în ce mai mari cu privire la dezvoltarea roboţilor de luptă, în special atunci când vine vorba de roboţi autonomi.

    Pe scurt,  specialiştii nu sunt confortabili cu ideea unor roboţi ucigaşi, care pot decide cine trăieşte şi cine nu pe câmpul de luptă.

     

  • Dotarea armatelor cu roboţi începe: Pentagonul investeşte 1 miliard de dolari pentru a introduce roboţi pe câmpul de luptă

    Pentagonul investeşte aproximativ 1 miliard de dolari în următorii ani pentru a dezvolta roboţi pe care să îi introducă pe câmpul de luptă alături de soldaţi, potrivit Business Insider.

    Armata americanilor utilizează deja o serie de roboţi pentru activităţi precum dezamorsarea bombelor şi pentru patrulare, însă noii roboţi vor putea îndeplini sarcini mai complexe, precum misiuni de recunoaştere detaliată şi detectarea armelor chimice.

    Bryan McVeigh, managerul acestui proiect, a declarat pentru Bloomberg că nu are „niciun dubiu” că vor fi roboţi în toate armatele „în următorii cinci ani”.

    „Trecem de la discuţiile legate de roboţi la construirea propriu-zisă şi la încadrarea în câmpul de luptă. Este un moment interesant pentru a dezvolta roboţi alături de armată”, a transmis McVeigh.

    Luna trecută, armata americană a acordat un contract de 430 de milioane de dolari firmelor Endeavour Robotics şi QinetiQ. Endeavour a primit de asemenea în ultimele luni şi o serie de contracte de la Marină, încât Pentagonul încearcă să introducă roboţi în toate ramurile armatei.

    Introducerea a cât mai mulţi roboţi în activităţile armatei şi pe câmpul de luptă ar trebui să uşureze viaţa soldaţilor şi să îi protejeze în faţa unor scenarii fatale.

    Cu toate acestea, există o serie de îngrijorări din ce în ce mai mari cu privire la dezvoltarea roboţilor de luptă, în special atunci când vine vorba de roboţi autonomi.

    Pe scurt,  specialiştii nu sunt confortabili cu ideea unor roboţi ucigaşi, care pot decide cine trăieşte şi cine nu pe câmpul de luptă.

     

  • O companie de care nu ai auzit niciodată domină piaţa de telefoane mobile din Africa

    Un design solid şi preţurile mici au fost atuurile care au ajutat compania chineză Transsion Holdings în lupta cu gigantul Samsung şi să devină producătorul numărul unu de smartphone-uri, în funcţie de vânzări, de pe continentul african. Acum se pregăteşte să cucerească India.

    De-a lungul celor opt ani petrecuţi în Etiopia, Yu Weiguo, CEO-ul Transsion Holdings, a reuşit să transforme o companie obscură, deţinătoare a brandului de smartphone-uri Tecno Mobile, în principalul producător de telefoane inteligente din Africa. Cu vânzări de peste 200 de milioane de unităţi pe continentul negru, el a ales Addis Abeba, capitala Etiopiei, ca loc de construcţie pentru o fabrică de 26.000 de metri pătraţi. Unitatea ar fi trebuit să producă până la 2 milioane de telefoane pe lună; planurile companiei au fost însă afectate de regimul politic.

    Coaliţia de guvernare din Etiopia a declarat stare de urgenţă la mijlocul lunii februarie 2018, ca urmare a demisiei prim-ministrului Hailemariam Desalegn, acuzând o destabilizare a regimului autocratic. Pentru producătorul de smartphone-uri, incidentul a reprezentat o lecţie în ceea ce priveşte riscurile. ”Sunt multe lucruri care nu pot fi controlate în Africa“, a declarat Yu Weiguo celor de la Bloomberg Businessweek. ”Uneori, planurile sunt date peste cap.“

    Yu nu crede că tensiunile politice vor afecta compania pe termen lung, argumentând că Transsion aduce internetul aproape de oameni şi ajută, astfel, la dezvoltarea economică. ”Stabilitatea politică e un aspect extrem de important, dar noi vom investi în continuare şi avem încredere în faptul că fabrica la funcţiona la capacitate maximă până în august.“

    Jean-Pierre Cabestan, autor al volumului ”Prietenia dintre Tanzania şi China în era multipolarităţii“, crede că Transsion ar trebui să privească cu mai multă îngrijorare scena politică. ”Guvernul chinez şi companiile în general sunt interesate doar de cei aflaţi la putere. Nimeni nu vrea să stea de vorbă cu partidele de opoziţie, iar asta ar putea reprezenta o problemă la un moment dat“, atrage el atenţia.

    O strategie câştigătoare

    Transsion nu a pornit la drum ca o companie cu ambiţii mari: fondată în 2006, şi-a construit afacerea pe hardware ieftin şi software gândit pentru clienţi care fuseseră, până la acel moment, ocoliţi de companiile importante din Statele Unite, Europa şi Japonia. La prima linie de asamblare, Yu şi alţi cinci expaţi chinezi lipeau componentele la parterul unei vile din centrul capitalei Addis Abeba. ”Locul era foarte mic, dar aveam toate uneltele necesare pentru a construi un telefon“, îşi aminteşte Yu Weiguo. El a vândut iniţial câteva mii de telefoane cu clapetă unor distribuitori locali, cerând un preţ cu 10% mai mic decât cel al rivalilor. Yu promitea, de asemenea, să asigure clienţilor orice fel de reparaţie fără costuri suplimentare. În doar câteva luni, cererea crescuse atât de mult încât a fost nevoie ca operaţiunea să se mute din vilă într-o fabrică.

    Transsion a adăugat mai multe sloturi pentru cardurile SIM şi a simplificat procedura de trecere de la o reţea Wi-Fi la alta; ingineri chinezi, aduşi să lucreze la companie, au îmbunătăţit funcţiile camerei foto şi au dezvoltat o baterie mult mai performantă decât cele existente pe piaţă. ”E ceea ce aţi numit microinovaţii“, îşi aminteşte Arif Chowdhury, unul dintre primii angajaţi ai companiei, în cadrul unui interviu pentru Bloomberg Businessweek. ”Ne-am diferenţiat prin faptul că am gândit un produs doar pentru piaţa din Africa.“ În prezent, compania are peste 5.000 de angajaţi pe continentul negru, din care 90% sunt localnici.

    În timp, compania s-a extins în majoritatea statelor din Africa şi a început să ofere şi modele premium, nemaifiind percepută doar ca o variantă accesibilă tuturor. Unu din şase africani este client al Transsion, iar asta a atras atenţia unor producători de renume precum Huawei sau Xiaomi. ”Brandul Tecno a schimbat percepţia potrivit căreia africanii nu îşi permit smartphone-uri“, e de părere şi Mbwana Alliy, manager al fondului de investiţii Savannah Fund, care se concentrează pe start-up-uri în tehnologie. ”Facebook, WhatsApp sau Instagram datorează parte din succes celor de la Transsion şi brandului lor, Tecno.“

    Potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare RoyceFund, rata de penetrare a smartphone-urilor pe piaţa din Africa era de doar 6% în 2005; în 2008 ajunsese la 30%, în condiţiile în care aceeaşi rată depăşea 40% în India şi China. ”Nigeria are aproape 200 de milioane de locuitori, dar sub 30% dintre aceştia deţin un telefon mobil. Potenţialul de creştere e uriaş“, remarca Arif Chowdhury. Pe de altă parte, el spune că şi numărul competitorilor e mult mai mic în pieţele africane.

    Livrările de smartphone-uri la nivel global au scăzut în 2017 cu 0,5%, marcând primul minus de acest fel de la apariţia telefoanelor inteligente. Producătorii au livrat 1,46 miliarde de unităţi în 2017, marea majoritate folosind sisteme de operare Android sau iOS. În trimestrul IV al anului trecut, volumul livrărilor s-a ridicat la 393 milioane unităţi, în scădere cu 8,5% faţă de livrările înregistrate în perioada similară din 2016 (429,8 milioane). Cei de la compania de cercetare de piaţă IDC estimează o creştere anuală de 2,8% pentru perioada 2017-2022; astfel, numărul smartphone-urilor livrate la nivel global ar trebui să ajungă la 1,68 miliarde.

    Spre noi pieţe

    Compania a vândut peste 50 de milioane de telefoane în Africa în prima jumătate a anului 2017, majoritatea fiind modele feature (non-smart), potrivit firmei de cercetare IDC. Asta i-a cimentat statutul de cel mai mare producător de telefoane de pe continent, înaintea rivalului sud-coreean, Samsung. În aceeaşi perioadă, Transsion Holdings a vândut 11 milioane de smartphone-uri. La nivel global, Transsion este numărul patru în funcţie de volum, după Samsung, Apple şi Huawei, conform IDC, dar preţurile reduse ale produselor o fac să ajungă pe locul 13, în top producătorilor de telefoane în funcţie de cifra de afaceri, potrivit Financial Times.

    Aşadar, compania a livrat în 2017 aproximativ 120 de milioane de unităţi, potrivit lui Zhu Zhaojiang, fondatorul companiei, devenind astfel cel mai mare exportator de telefoane din China, în funcţie de volum.  Veniturile companiei pe anul trecut au ajuns la 3 miliarde de dolari, conform lui Zhu, care adaugă ”eu nu ţintesc oamenii cu venituri mari care ar cumpăra Apple sau Samsung“.

    În jur de 216 milioane de telefoane s-au vândut în Africa în 2016, potrivit IDC, dintre care 57% au fost clasice, non-smart. Succesul Transsion este bazat pe abilitatea ”de a replica caracteristici cheie de la rivali la preţuri mai atrăgătoare“, este de părere Simon Baker, analyst la IDC.

    Mărcile companiei aflate în Africa sunt: Itel, numărul 1 în funcţie de volum, dar şi Tecno sau Infinix, smartphone-urile care generează cele mai mari venituri, potrivit lui Zhu. El spune că preţul unui telefon vândut în retail este de aproape 100 de dolari. ”Ne vom îndrepta spre alte pieţe emergente. În viitor ne vom concentra pe Africa de Nord, India şi Orientul Mijlociu“, spune Zhu pentru FT. Vânzarea câtorva milioane de telefoane în India va ajuta Transsion să vândă cam 20% din telefoanele sale în afara Africii, adaugă el. Compania s-a situat pe locul doi în India în ultimul trimestru al anului 2016.

    Mai exact, de la lansarea în 2016 până la finalul anului trecut, Transsion a capturat 8% din piaţa de telefoane din India, ajungând pe locul trei, potrivit firmei de consultanţă Counterpoint Research. Tarun Pathak, analist la firma de consultanţă, este de părere că succesul firmei chineze se datorează preţurilor reduse şi unei distribuţii bune.

    Ascensiunea Transsion în Africa vine într-o perioadă în care continentul trece prin transformări profunde, generate de avansul tehnologic, comerţ, urbanizarea accelerată şi mai ales de investiţii în valoare de peste 60 de miliarde de dolari venite în ultimii doi ani din China. ”Transsion întruchipează ambiţiile locale ale Chinei, care a înţeles încă din 1990 potenţialul Africii“, remarcă Howard French, autorul cărţii ”Al doilea continent al Chinei: cum un milion de imigranţi construiesc un nou imperiu în Africa“.

    Transsion se zbate în continuare pe pieţele tradiţionale: compania nu reuşit niciodată să intre între primii zece producători din China şi nu a vândut niciodată telefoane în Europa. Chiar şi în aceste condiţii, dominarea sa pe piaţa din Africa nu poate fi contestată: Transsion are o cotă de piaţă de 30%, în vreme ce gigantul Samsung deţine doar 22%, potrivit firmei de cercetare Canalys.

    Fondatorul Zhu Zhaojiang controlează grupul prin mai multe fonduri de investiţii, bucurându-se şi de mai multe investiţii din partea guvernului. Zhu a declarat în mai multe rânduri că se gândeşte la listarea pe bursă, însă nu a demarat nicio procedură în acest sens.

  • Exerciţii militare masive în vestul Rusiei, pe fondul tensiunilor cu NATO

    “Echipaje tactice şi de transport ale districtului militar vestic vor efectua peste 50 de misiuni, inclusiv simularea respingerii unui atac aerian inamic, operaţiuni de luptă şi recunoaştere, bombardamente aeriene masive şi transportare de echipamente”, se arată într-un comunicat al Comandamentului districtului militar vestic din Rusia citat de site-ul agenţiei Tass.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sancţiunile impuse de SUA împotriva Rusal declanşează turbulenţe pe pieţele globale de metale

    „Este cu adevărat fără precedent din punctul de vedere al turbulenţelor pe care le dezlănţuie”, a declarat Robin Bhar, analist la Société Générale SA, citat de Bloomberg.

    Sancţiunile SUA asupra celui mai mare producător de aluminiu din lume, ameninţă să crească lanţul de aprovizionare global pentru aluminiu, utilizat în avioanele fabricate de Boeing Co. şi F-150 de la Ford Motor Co.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce vrea Trump să distrugă un concept construit cu grijă de cele mai mari puteri ale lumii

    Pentru Trump, globalizarea este un inamic. Între timp, omul de afaceri a câştigat conducerea celei mai mari şi influente economii a lumii, cu promisiuni că va inversa anii de liberalizare a comerţului. A zdruncinat ordinea comercială, şi-a îndepărat aliaţii precum UE şi presează China – pentru preşedinte sursa necazurilor Americii şi un profitor al globalizării – doar ca să vadă exporturile americane suprataxate în China. Astfel, ar putea începe un război comercial mondial.

    Trump şi-a împins ţara într-o bătălie dintr-un război al trecutului, pe care ar putea-o câştiga, însă lasă SUA nepregătite să profite de o altă formă de globalizare, cea a clasei de mijloc. Despre această idee scrie în The New York Times editorialistul Neil Irwin.

    Economiile lumii au devenit mai interconectate în anii 1990 şi 2000, provocând dureri de cap imediate ţărilor bogate, dar aducând şi avantaje care abia acum încep să fie evidente.

    Nimeni nu ar trebui să fie surprins că globalizarea provoacă ostilitate, având în vedere amploarea perturbărilor care au rezultat din interconectarea mai în profunzime a economiilor. Ceea ce este surprinzător este că ostilitatea este mai mare acum.
    Aceasta pentru că globalizarea, cel puţin în forma pe care o cunoaştem, s-a plafonat cu un deceniu în urmă. Acest lucru arată un risc crucial al impulsului recent pentru reconfigurarea condiţiilor economiei mondiale  inclusiv tarifele pentru oţel şi aluminiu şi acţiunile punitive împotriva Chinei asupra cărora insistă preşedintele Trump.

    Ostilitatea vine după ce costurile majore ale globalizării au fost deja acoperite. Vine exact acum, când miliarde de oameni care s-au integrat în economia globală în ultimele trei decenii încep să devină suficient de înstăriţi pentru a se transforma în consumatori valoroşi.

    Pe scurt, s-ar putea ca forţa antiglobalizare care se răspândeşte în lumea occidentală să vină exact la momentul nepotrivit  prea târziu pentru a mai face ceva pentru salvarea locurilor de muncă pierdute ale clasei muncitoare, dar suficient de devreme pentru a pune în pericol capacitatea naţiunilor bogate de a vinde bunuri şi servicii avansate clasei mijlocii globale în expansiune rapidă.

    Este tentant să ne gândim la globalizare ca la un proces constant, însă istoria ne arată că nu aşa s-a întâmplat. Globalizarea se propagă acolo unde găseşte loc, accelerează şi poate chiar să dea înapoi ocazional. Statistica arată că anii 1990 şi începutul anilor 2000 au fost una dintre perioadele extraordinare în care economiile au devenit mai interconectate.
    Acum, globalizarea a intrat într-o nouă fază, în care comerţul transfrontalier cu bunuri şi servicii face parte constant din economie, iar fluxurile internaţionale de capital sunt mai mici decât au fost înainte de criza financiară globală. Acum, răspândirea informaţiilor este în creştere, cu implicaţii diferite pentru muncitorii din ţările bogate faţă de faza anterioară.
    Începând cu anii 1990, îmbunătăţirile din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei de transport au făcut ca externalizarea globală să devină mai fezabilă. Acordurile comerciale au redus tarifele şi au eliminat din barierele din calea comerţului. Multe naţiuni sărace au devenit mai integrate în economia globală. China este cel mai evident exemplu.

    Această ajustare a oferit un val de bunuri accesibile şi a deschis noi pieţe pentru ţările bogate, dar a şi devastat anumite sectoare şi zone geografice, în special cele implicate în fabricarea produselor low-tech. Muncitorii din oraşele industriale americane şi din Europa Occidentală s-au trezit în competiţie cu asamblorii chinezi de electronice, cu angajaţii indieni din call center-uri şi cu angajaţii fabricilor auto din Europa de Est, Mexic şi din alte ţări.

    Fluxul de bunuri şi servicii transfrontaliere, ca pondere în întreaga activitate economică, a atins aproape 16% în anii 1980 şi începutul anilor 1990, apoi în perioada 1993-2008 a crescut la 31%. Apoi a încetat să crească, oscilând în schimb în jurul acestui nivel, potrivit datelor de la McKinsey Global Institute.

    Dacă este analizat fluxul internaţional de bani în locul celui de bunuri şi servicii, rezultatele sunt şi mai clare. Fluxurile financiare transfrontaliere au atins punctul culminant în 2007, de 22% din cifra de afaceri globală, dar au scăzut până la 6% în 2016, la aproximativ acelaşi nivel cu cel din 1996.

    ”Înteresant la tarifele oţelului sau altor bunuri este că sunt în permanent război“, a explicat Susan Lund, partener la McKinsey, după ce a analizat aceste fluxuri globale. ”Producţia industrială globală s-a reconfigurat deja. Schimbarea s-a produs deja şi mâţa a ieşit din sac. Nu credem că globalizarea s-a terminat, ci că a luat o nouă formă.“

    Această nouă formă constă într-o mai mare conectivitate şi comunicare, care s-ar putea să nu fie evidente în datele tradiţionale privind fluxurile comerciale sau de capital. Astfel, sunt mai mulţi utilizatori care folosesc platforme sociale pentru a se conecta cu persoane din alte ţări, companii care se bazează pe munca freelancerilor care pot lucra de oriunde în lume şi întreprinderi mici care fac afaceri cu parteneri din întreaga lume prin intermediul internetului.

    Cu alte cuvinte, nu este o formă de globalizare care pune în pericol locurile de muncă din fabrici, ci una care ar putea avea consecinţe importante în alte domenii – conducând la o concurenţă sporită pentru locurile de muncă avansate tehnologic ale gulerelor albe şi creând în acelaşi timp noi oportunităţi, enorme, pentru firmele americane şi occidentale. Aceasta, în schimb, ajută la explicarea motivului pentru care o parte din Parteneriatul Trans-Pacific, acordul comercial din care s-a retras administraţia Trump, s-a concentrat pe drepturile de proprietate intelectuală, pe securitatea datelor şi viaţa privată.

    Economistul David Autor de la MIT şi colegii săi au demonstrat, după studii amănunţite, că ”şocul chinezesc“ apărut odată cu intrarea ţării în Organizaţia Mondială a Comerţului a provocat dureri de cap de durată comunităţilor din Statele Unite care au concurat cu companiile chineze în producerea unor bunuri industriale.

    Chiar dacă aceste efecte persistă, el vede riscurile implicate de comerţul cu China ca migrând în altă parte.
    ”Şocul chinezesc asupra producţiei la scară largă şi efectele sale asupra ocupării forţei de muncă în masă, acestea sunt probleme pe care în mare parte le-am depăşit“, spune Autor. Acum, provocarea este concurenţa chinezească cu mai multe produse tehnologic complexe, cum ar fi automobile, avioane sau microprocesoare. Fabricarea de produse mai puţin complexe tehnologic şi care necesită o folosire mai intensă a forţei de muncă, precum îmbrăcămintea, migrează spre ţări cu salarii mai mici, cum ar fi Bangladesh şi Etiopia.

    Dar o schimbare în ceea ce priveşte locul producţiei este diferită de o creştere netă a nivelului conectivităţii globale. Nivelul de integrare economică rămâne uniform, chiar dacă se schimbă detaliile despre ce face mai exact fiecare ţară în parte.
    ”Nu cred că ceasul se dă înapoi“, a spus Autor, referindu-se la o întoarcere într-o lume în care în SUA sunt fabricate din nou produse mai puţin complexe din punct de vedere tehnologic şi pentru care este nevoie de mai multă forţă de muncă. ”Cred că ar trebui să ne pregătim pentru adevărata provocare, care este lupta pentru proprietate intelectuală şi pentru industriile de frontieră.“

    Eforturile administraţiei Trump de a pune presiuni pe China, dacă dau roade, ar reprezenta un pas în această direcţie. Dar aceste acţiuni au fost asociate cu tarifele pe importuri de oţel şi aluminiu, care par a avea ca scop mai degrabă protejarea producţiei americane de metale. Abordarea administraţiei de la Washington ar putea avea un recul nedorit dacă va declanşa o serie de acţiuni protecţioniste din ce în ce mai serioase pentru toate tipurile de mărfuri, subminând comerţul mondial fără a remedia problemele de structură ale industriilor care folosesc intensive informaţia.

    În cazul în care cele mai recente încăierări comerciale se transformă într-un război comercial, noile bariere din calea comerţului internaţional ar putea bloca, de asemenea, o recompensă mult aşteptată a globalizării: o întreagă nouă lume de clienţi. Creşterea integrării economice globale, în pofida tuturor perturbărilor pe care le-a adus pentru anumiţi lucrători din Statele Unite şi Europa de Vest, a reprezentat totodată o poveste despre sute de milioane de oameni care devin mai conectaţi la economia mondială şi în acelaşi timp ajung şi la standarde de viaţă mai ridicate.

    Homi Kharas, un specialist de la Brookings Institution, studiază ascensiunea clasei de mijloc globale  care în calculele sale include persoane cu venituri de cel puţin 10 dolari pe zi de persoană, dolari la valoarea din 2005. Pentru o familie de patru persoane, veniturile, dacă sunt ajustate la valoarea dolarului din 2018, se duc la aproximativ 19.000 de dolari pe an.
    În 1990, doar 23% din populaţia lumii se încadra în această categorie. Astăzi, proporţia este de 45%, ceea ce înseamnă că un număr suplimentar de 2,3 miliarde de oameni îşi pot permite luxul pe care economia globală îl oferă: hrană din abundenţă, transport motorizat, telefoanele mobile şi altele asemenea.

    Homi Kharas susţine că este greşit să cataloghezi aceste miliarde de oameni doar ca o competiţie pentru locuri de muncă bune.

    ”Vedem că, pe măsură ce clasa de mijloc se dezvoltă, se dezvoltă şi o cerere masivă pentru toate tipurile de servicii“, a spus el. ”Indiferent că vorbim de filme de la Hollywood, de filme de la Bollywood sau de filme din Hong Kong, de posibilitatea de ieşi să mănânci la francize precum KFC sau McDonald’s sau de a folosi aplicaţii de internet sau de a cumpăra o asigurare, acestea conduc la schimbări masive în structura economiei globale care includ consumul de bunuri pe care Statele Unite se pricep să le producă.“

    Cu alte cuvinte, globalizarea nu ar trebui privită ca o agresiune perpetuă în care muncitorii americani se confruntă cu valuri tot mai mari de oameni dispuşi să facă acelaşi lucru pentru salarii mai mici – chiar părea aşa în anii 1990 şi începutul anilor 2000, când comerţul creştea mai repede decât economia globală. Mai degrabă, toţi suntem atât concurenţi, cât şi clienţi. Cu războaie comerciale apărute la orizontul apropiat, trebuie să ne întrebăm dacă Statele Unite şi Europa, care au suportat deja costurile concurenţei cu lumea în curs de dezvoltare, vor ţine comerţul deschis suficient de mult timp pentru a se bucura de beneficiile acestei politici.

  • Mark Zuckerberg susţine că firma Facebook este angrenată într-o luptă continuă cu entităţi din Rusia

    “Este o cursă a înarmării. Vor deveni din ce în ce mai buni”, a declarat şeful Facebook în cursul audierii sale în Congresul SUA.

    “Sunt persoane în Rusia ale căror slujbă este să încerce să exploateze sistemele noastre şi alte sisteme de Internet, cât şi alte sisteme,”, a mai afirmat Zuckerberg, care a anunţat că Facebook dezvoltă noi unelte pentru a identifica conturile false.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai profitabile bănci din România

    Sistemul bancar, care finanţează în proporţie de circa 90% economia, a obţinut anul trecut un profit net record de 5,4 miliarde lei (circa 1,2 miliarde euro). La sfârşitul primului trimestru din 2017 sistemul bancar avea un profit de circa 1,24 miliarde lei, iar până la jumătatea anului băncile au reuşit să-şi dubleze câştigul, la 2,7 miliarde lei, tendinţa de creştere continuând şi în trimestrul al treilea, astfel că profitul după nouă luni a fost de aproximativ 4,1 miliarde lei.

    Mai mult de trei sferturi din numărul total al instituţiilor de credit prezente în România, respectiv 28 de bănci, au fost pe profit anul trecut, în timp ce doar şapte au înregistrat pierderi, potrivit datelor de la BNR. Rentabilitatea activelor (ROA) şi rentabilitatea capitalului (ROE) erau la sfârşitul anului trecut de 1,32% şi respectiv 12,68%, în creştere faţă de 2016, dar sub valorile raportate pentru anul 2008, de boom economic şi explozie a creditării. BRD-SocGen, Banca Transilvania şi BCR, cele mai mari bănci după active, au fost anul trecut pe podium şi în topul celor mai profitabile instituţii de credit de pe piaţa locală. Profitul cumulat al celor mai mari trei bănci locale a însumat 3,2 miliarde lei anul trecut şi a reprezentat mai mult de jumătate din profitul pe întreg sistemul bancar.

    Comparativ cu anul 2016, câştigul agregat al celor mai mari trei jucători din industria bancară s-a majorat cu circa 8%. Creşterea profitului net în 2017 faţă de 2016 a fost susţinută doar de BRD, în timp ce BCR şi Banca Transilvania nu au înregistrat o îmbunătăţire a profitabilităţii. Clasamentul celor mai profitabile instituţii de credit din 2017 este completat de ING Bank, Raiffeisen Bank, UniCredit Bank, Alpha Bank şi Garanti Bank, potrivit raportărilor financiare de până acum.

    BRD-SocGen, a treia cea mai mare bancă din România după active, a raportat pentru 2017 cel mai mare profit din sistemul bancar românesc, de 1,38 miliarde lei. Creşterea veniturilor, controlul costurilor şi costul riscului pozitiv au ajutat BRD-SocGen să obţină anul trecut profitul net record, cel mai bun rezultat anual al băncii. Câştigul de anul trecut a fost aproape dublu faţă de nivelul din 2016. Un câştig apropiat de cel de anul trecut, de circa 1,3 miliarde lei, a fost raportat de BRD în anul de boom 2008. La nivelul întregului grup BRD, profitul net a fost anul trecut de 1,41 miliarde lei, în creştere cu 85,3% comparativ cu 2016. Soldul creditelor nete acordate de grupul BRD a crescut anul trecut cu 5,3% faţă de 2016, la 30,3 miliarde lei, evoluţia fiind influenţată în principal de creşterile înregistrate pe retail şi clienţi mari corporativi, segment unde BRD are o cotă de piaţă importantă. Conducerea băncii româneşti cu capital francez vrea să împartă cu acţionarii o parte din profit, urmând să aloce o cotă de 83% ca dividende pentru acţionari.

    În cazul Băncii Transilvania, 2017 a fost al doilea an consecutiv cu profit de peste un miliard de lei. Banca Transilvania, plasată pe locul doi şi în topul profitabilităţii şi în clasamentul după active, a obţinut în 2017 un câştig net de 1,19 miliarde lei. Faţă de 2016, profitul net al Băncii Transilvania este în uşoară scădere, respectiv cu 3,5%, însă dacă se elimină impactul vânzării acţiunilor Visa asupra rezultatului din 2016, dinamica profitului net este pozitivă. Banca din Cluj a înregistrat venituri din activitatea de creditare în valoare de aproximativ 2,4 miliarde lei, cu peste 7% mai mult decât în 2016, pe fondul unui stoc de credite în creştere. Banca Transilvania a închis 2017 cu un stoc al creditelor de 29,9 miliarde lei, ceea ce înseamnă o majorare de 10%. Reprezentanţii băncii susţin că pe parcursul anului trecut au fost acordate 190.000 de credite în valoare de 12,7 milioane de lei.

    La nivelul întregului grup Banca Transilvania, profitul a fost de 1,24 miliarde lei. Din profitul net de repartizat de 1,1 miliarde lei, banca din Cluj a venit cu propunerea ca 610 milioane lei să fie dirijate spre dividende, iar restul de 471 milioane lei, ca majorare de capital, spre emiterea de noi acţiuni. |n total, rata de distribuţie a profitului net către acţionari este de 91%. Grupul BCR, care include cea mai mare bancă de pe piaţa locală, a obţinut un profit net de 668 milioane lei (146 milioane euro) anul trecut, cu aproape 36% mai puţin decât în 2016. Restrângerea câştigului BCR a venit pe fondul dispariţiei veniturilor din eliberarea de provizioane. Câştigul obţinut anul trecut de BCR a fost susţinut de ”dezvoltarea afacerii şi de îmbunătăţirea continuă a calităţii portofoliului„. Potrivit unor informaţii anterioare ale băncii scăderea profitului net a fost determinată şi de eliminarea veniturilor din vânzarea participaţiei Visa în 2016.

    Deşi a raportat o diminuare a profitului net, BCR stă mai bine operaţional, rezultatul din operaţiuni înregistrând o creştere de 3,5%, până la 1,34 miliarde lei. BCR a reuşit să-şi majoreze creditarea cu 3,7% anul trecut, însă veniturile din dobânzi şi comisioane s-au diminuat uşor. |n 2017, BCR a acordat clienţilor retail şi corporate credite noi în valoare totală de 8,1 miliarde lei. Locul patru în topul profiturilor de pe piaţa bancară locală a revenit şi în 2017 băncii ING – cu un profit net de 493 de milioane de lei, în creştere cu 4% faţă de 2016, iar Raiffeisen Bank România a ocupat şi anul trecut locul cinci în topul celor mai mari profituri, cu un câştig apropiat de cel raportat de banca de pe locul patru – 491 milioane lei, în creştere cu 9% faţă de 2016. Celelalte bănci din top care şi-au anunţat rezultatele – UniCredit, Alpha Bank, Garanti Bank – au anunţat profituri brute cuprinse între 88 şi 24 de milioane de euro. Dintre cele mai mari 10 bănci de pe piaţa locală, CEC Bank şi grecii de la Eurobank-Bancpost nu au anunţat până acum rezultatele financiare. Bancpost urmează să fie preluată de Banca Transilvania, tranzacţia primind undă verde şi de la BNR.

    Câştigurile mari raportate de bănci în ultimii ani au fost susţinute şi de activitatea operaţională, portofoliile de credite fiind în creştere. |nsă creditarea nu ţine pasul cu avântul economiei, care a înregistrat o creştere record de 7% în 2017, după ce în 2016 avansul PIB a fost de 4,8%. Creditarea privată a început anul 2017 cu o creştere timidă, de sub 1%, pentru ca în septembrie să facă un salt de 7,3% comparativ cu nivelul din aceeaşi perioadă din 2016, însă în decembrie 2017 creşterea creditării a încetinit la 5,6%, soldul fiind de 232,3 miliarde lei. Veniturile nete din dobânzi, principala sursă de profit a băncilor, s-au menţinut la un nivel ridicat anul trecut, marjele ridicate fiind în continuare o trăsătură definitorie a modelului de funcţionare a sectorului bancar românesc – veniturile din dobânzi au ajuns anul trecut la 13,3 miliarde de lei, de circa 6,5 ori mai mari faţă de cheltuielile instituţiilor de credit cu dobânzile plătite clienţilor, care au fost de doar 2 miliarde lei, conform datelor BNR. |n aceste condiţii, veniturile nete din dobânzi ar fi de 11,3 miliarde lei. În ceea ce priveşte veniturile nete din comisioane ale băncilor, acestea erau la sfârşitul anului 2017 de 3,9 miliarde lei.

    Pe măsură ce BNR a diminuat dobânda-cheie, banii s-au ieftinit până anul trecut pe piaţa monetară. Dar bancherii s-au grăbit să plătească mai puţin pentru depozitele atrase şi au întârziat să ieftinească în acelaşi ritm creditarea, încercând astfel să-şi consolideze marjele de profit. Dobânzile la depozitele în lei au stat mai bine de un an sub 1%. Băncile au acordat anul trecut populaţiei credite noi de peste 31 miliarde lei, cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani.

    Cea mai mare parte a creditelor noi, 60%, echivalentul a 18,8 miliarde de lei, a mers în consum. |n urma încasării unor venituri consistente din dobânzi şi comisioane, sistemul bancar a reuşit să obţină anul trecut un profit operaţional de 8,6 miliarde lei. Ascensiunea creditării a determinat un salt al activelor băncilor la un nou record. Activele la nivelul sistemului bancar au urcat anul trecut la 427,4 miliarde lei, în creştere cu circa 33,7 miliarde lei faţă de nivelul de la finele anului 2016. Privind retrospectiv, se observă că sistemul bancar local a experimentat şapte ani de profit şi patru ani de pierderi după 2007.

    Primii ani de criză financiară şi economică, dificili pentru bănci, rămân o amintire. Criza economică şi nivelul ridicat al NPL-urilor loviseră puternic profitabilitatea sistemului bancar, care a acumulat patru ani de pierderi. |n anii 2010, 2011 şi 2012 pierderile cumulate au totalizat 3,6 miliarde lei, în timp ce anul 2014 s-a detaşat cu pierderi record de circa 4,4 miliarde lei.