BusinessMagazin

Tag: istorie

  • Cine sunt curajoşii care au readus la viaţă una dintre perlele turismului românesc. Spun că inconştienţa, nu curajul i-a mânat în luptă

    În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.

    Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.

    Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.

    „Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.

    În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.

    Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.

    Pionierii

    Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.

    „Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.

    Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.

    Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.

    „În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.

    Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.

    Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.

    Mânaţi de inconştienţă

    La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.

    Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.

    Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.

    De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
    Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.

  • Cine sunt „ăştia”: profesorul român care predă la Oxford o disciplină de care puţini au auzit: „De fiecare dată când mă întorc în ţară, descopăr lucruri bune”

    Marius Turda este membru al Facultăţii de Istorie a Universităţii Oxford – una dintre cele mai vechi şi prestigioase din lume. De anul trecut este şi profesor al Universităţii Oxford Brookes după ce, timp de 14 ani, a trecut – în cadrul aceleiaşi universităţi – prin toate etapele profesionale tipice disciplinei. Dar, înainte de a ajunge aici, în călătoria sa profesională el a avut mai multe „staţii”. A plecat din Maramureş, s-a oprit în Baia Mare, apoi Bucureşti, Budapesta şi ulterior la Londra, înainte de a se stabili într-un orăşel britanic cunoscut dincolo de toate pentru universităţile sale de prestigiu care au dat lumii unii dintre cei mai cunoscuţi politicieni, antreprenori şi executivi.

    „M-am născut şi am copilărit în Maramureş. Şcoala generală şi liceul le-am absolvit la Baia Mare, iar în 1992 am plecat la Bucureşti pentru studiile universitare, pe care le-am făcut la Facultatea de Istorie”, povesteşte Marius Turda. În 1994 a mers la Budapesta cu o bursă de cercetare care i-a facilitat contactul cu o serie de istorici maghiari de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe Maghiare. „Aceştia m-au ajutat cu sfaturi profesionale în privinţa subiectelor de cercetare care mă interesau şi, poate şi mai important, m-au îndemnat să citesc şi să cunosc tradiţiile istoriografice maghiare.”

    Acest lucru a contat foarte mult în formarea sa profesională pentru că a putut să înţeleagă morfologia internă a două culturi, aparent opuse, cea română şi cea maghiară, după cum spune chiar el. După ce a terminat studiile de masterat şi doctorat, în 2002, a predat timp de un an la Londra, pentru ca apoi, în 2003, să primească o bursă post-doctorală de trei ani care l-a dus în Oxford şi care, în acelaşi timp, i-a oferit şansa să se ocupe de un domeniu complet nou, şi anume istoria medicinei – în sensul larg.

    „Aceasta este perioada când subiectele pentru care am devenit cunoscut pe plan profesional, mai ales istoria eugenismului şi a biopoliticii, au căpătat un contur clar.”

    Eugenismul este, conform definiţiei din DEX, o teorie care susţine ideea inegalităţii biologice şi intelectuale a raselor umane, care sunt împărţite în inferioare şi superioare.

    Conform altor definiţii, eugenismul este o teorie care urmăreşte îmbunătăţirea biologică (genetică) şi socială a populaţiei. Scopul ei principal este acela de a încuraja reproducerea indivizilor sănătoşi şi respectiv de a descuraja reproducerea celor consideraţi a fi „bolnavi.

    Termenul modern – eugenism (eugenics) – a fost propus de englezul Francis Galton în 1883. În perioada interbelică, mai ales, eugenismul a devenit partea principală a unei agende biopolitice mai largi, care includea, pe lângă controlul reproducţiei, şi igiena rasială, igiena socială, sănătatea publică şi planificarea familială, cercetarea rasială a minorităţilor sociale şi etnice, precum şi sterilizarea şi eutanasierea acestora. În secolul al XX-lea, eugenismul a creat un discurs ştiinţific cu scopul specific de a îmbunătăţi calităţile biologice ale populaţiei şi de a-i proteja sănătatea.

    Pe de altă parte, biopolitica se referă, potrivit DEX, la studiul influenţei factorilor biologici asupra politicii. Pentru Iuliu Moldovan, medic român şi membru corespondent al Academiei Române în 1920, biopolitica (titlul cărţii scrise de el în 1926) însemna politica naţională a unui stat care controlează şi administrează organismul etnic al naţiunii. În prima jumătate a secolului al XX-lea, biopolitica şi eugenismul au primit un larg şi entuziast sprijin din partea a numeroşi oameni de ştiinţă şi politicieni. La rândul său, Marius Turda a scris o serie de cărţi şi lucrări precum Eugenics and Nation in Early Twentieth Century Hungary, Crafting Humans: From Genesis to Genetics and Beyond, Religion, Evolution and Heredity sau Teleology and Modernity.

    Cum a ajuns Marius Turda să studieze şi să predea eugenismul şi biopolitica? „Am plecat din ţară în 1997, când am primit o bursă de masterat la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta. Motivul (pentru care am plecat – n.red.) a fost dorinţa de a studia, dar a contat şi situaţia dificilă din România, atât în domeniul universitar, cât şi social şi economic.”

    Astăzi românul este membru al Facultăţii de Istorie a Universităţii Oxford – una dintre cele mai vechi şi prestigioase din lume – unde a organizat numeroase seminarii şi conferinţe în ultimii 15 ani. În 2012 şi 2013 a fost directorul Institutului Cantemir de la aceeaşi universitate, pe care de altfel tot el l-a fondat.
    „Din 2004 am început să predau şi la Universitatea Oxford Brookes, unde am trecut prin toate etapele profesionale tipice disciplinei, devenind profesor deplin în 2018. Tot la Universistatea Oxford Brookes am creat în 2006 Grupul pentru Studierea Rasei şi a Eugenismului, iar din 2015 conduc Centrul de Umanităţi Medicale la aceeaşi universitate.”

    Oxford Brookes, universitatea unde predă Marius Turda, are o istorie de circa 150 de ani, primele informaţii despre această şcoală publică datând de la 1865. La momentul acela se înfiinţa Oxford School of Art, o precursoare a celei care în 1992 a primit statutul de universitate şi şi-a luat numele de Oxford Brookes în memoria fostului său conducător John Henry Brookes. Prin comparaţie, University of Oxford (al cărei membru al Facultăţii de Istorie este Marius Turda) are o istorie de aproape un mileniu.

    Ce presupune jobul actual al profesorului român? „Predau la anii I, II şi III, precum şi la programul de masterat.” La această muncă se adaugă scrisul şi cercetarea, precum şi socializarea academică pe care o presupune jobul său. „O zi obişnuită conţine combinaţia între viaţă de familie, discuţiile cu studenţii şi pregătirea prelegerilor.”

    Recunoaşte că nu se gândeşte să se întoarcă în România, ba chiar afirmă că a luat această decizie acum mai multă vreme. Totuşi, vine des atât din motive profesionale, cât şi de familie.

    De altfel, cel mai dor îi e de oameni, de părinţi şi de prieteni, pe când cel mai puţin duce lipsa sistemului de transport, mai ales a trenurilor. „La fel (de puţin dor îmi e – n.red.) şi de căminele studenţeşti din Bucureşti în care am stat în anii ’90.” Ultima dată a fost în România în luna mai, la Cluj-Napoca, unde a adus expoziţia Ştiinţă şi Etnicitate II: Biopolitică şi Eugenism în România, 1920-1944, care acum poate fi văzută atât la Muzeul Minovici din Bucureşti, cât şi la Facultatea de Sociologie din Cluj. „De fiecare dată când mă întorc în ţară, descopăr lucruri bune şi mai ales întâlnesc oameni care fac lucruri minunate, în ciuda dificultăţilor administrative, politice sau economice. Mentalitatea oamenilor s-a schimbat foarte mult.”

    În contextul actual, consideră că dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite la România, ar merge pe educaţie, corectitudine profesională şi respectul faţă de celălalt.

    „Spre exemplu, traficul este mai redus în România comparabil cu Anglia, însă este mult mai dezorganizat şi periculos. Cafeaua este la fel de bună, însă scena culinară cred că este mai diversă şi mai atractivă în Londra decât în Bucureşti sau Cluj, de exemplu.”

    Iar dacă totuşi ar fi să revină definitiv, i-ar plăcea să o facă din postura de antreprenor: „Mi-ar plăcea să deschid un restaurant, gătitul fiind una dintre pasiunile mele”. 

  • COMENTARIU Lelia Munteanu: „Să nu subestimăm niciodată prostia. E una dintre cele mai puternice forţe din istorie”

    Yuval Noah Harari, autorul lui „Homo Deus”, i-a acordat, în urmă cu câteva zile, un interviu lui Becky Anderson de la CNN – „Oamenii sunt acum animale vulnerabile”, a declarat. 

    Cel mai la modă (oricât de frivol ar suna) gânditor a vorbit din dou despre cele trei provocări cu care se confruntă omenirea în secolul XXI: războiul nuclear, schimbările climatice şi, la pachet, dezvoltarea inteligenţei artificiale şi bio-ingineriei. Dacă primele două pot fi oprite, consecinţele inteligenţei artificiale şi ale bio-ingineriei pot fi doar folosite în interesul specie umane.

    Pericolul care ne paşte ţine de falimentul filosofiei. Filosofilor, cărora le lipseşte viziunea lumii ca întreg şi care pot zăbovi secole gândind şi polemizând, le iau pe nesimţite locul inginerii, foarte grăbiţi de felul lor. Iar deasupra inginerilor se află deciziile oamenilor politici – aceştia vor avea la dispoziţie foarte curând tehnologia necesară pentru a crea pe Pământ iadul sau raiul, E motivul avertismentului lansat de Harari: „Să nu subestimăm niciodată prostia. E una dintre cele mai puternice forţe din istorie”.

    Astăzi, între democraţie şi dictatură nu e altceva decât „un conflict dintre două sisteme de procesare a datelor”.

    Reporterul Al-Jazeera (CNN-ul arab) îl întrebase vara trecută pe gânditorul evreu dacă inteligenţa artificială poate conduce la pace mondială. Răspunsul lui Harari: „Nu există absolut nici un indiciu că inteligenţa artificială şi computerele sunt pe cale de a căpăta conştiinţă. Nu mă opun să se dea mai multă autoritate inteligenţei artificiale. Însă cine e stăpânul inteligenţei artificiale? Serveşte ea o elită restrânsă sau mari corporaţii? Serveşte inteligenţa artificială guverne dictatoriale? Ori îmi serveşte mie? Se poate utiliza inteligenţa artificială pentru a crea un un regim de supraveghere totală, de control total al guvernelor asupra cetăţenilor. Şi poate fi utilizată în folosul cetăţenilor, pentru supravegherea guvernelor ca să ne aisgurăm că nu există corupţie. Aceeaşi tehnologie funcţionează în ambele sensuri”.

  • Artă politică la Watergate

    Organizată de galeria newyorkeză Bortolami, expoziţia improvizată intitulată „Exodus” prezintă lucrări de artă conceptuală. Printre acestea se numără „Crying Games” de Josh Kline, o lucrare video care suprapune figuri de politicieni care au avut un rol în războiul împotriva terorismului pe trupuri de actori care plâng isteric şi-şi exprimă regretele, scrie Washington Post, un pix folosit la semnatul unui tratat de interzicere a testelor nucleare din 1963 ori un panou de gard de plasă, lucrare semnată Cady Noland, ce poartă titlul de „Institutional Field”. 

  • Eurobarometru: Încrederea în euro a atins cel mai ridicat nivel din istorie în cele 19 state care folosesc moneda unică

    Încrederea în euro a ajuns la cote istorice, potrivit ultimului Eurobarometru, care arată că mai mult de 3 din 4 cetăţenii din zona euro consideră că moneda unică este benefică pentru Uniune, acesta fiind cel mai puternic sprijin înregistrat de la începerea sondajelor, în 2002.

    Astfel, 76% din respondenţi consideră că moneda unică este benefică, procent în creştere cu 2 puncte faţă de nivelurile record înregistrate deja anul trecut.

    De asemenea, o majoritate de 65 % din cetăţenii din zona euro consideră că moneda euro este benefică pentru propria lor ţară: aceasta este, de asemenea, cea mai mare cifră înregistrată până acum.

    Moneda comună este susţinută de majoritatea cetăţenilor din toate cele 19 state membre ale zonei euro.

    „După aproape 28 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht, rămân convins că aceasta a fost semnătura mea cea mai importantă. Moneda euro, introdusă acum 20 de ani, a devenit un simbol al unităţii, al suveranităţii şi al stabilităţii. Am depus eforturi susţinute în ultimii cinci ani pentru ca Europa să depăşească criza, pentru a garanta faptul că locurile de muncă, creşterea şi investiţiile aduc beneficii tuturor europenilor şi pentru a consolida şi mai mult uniunea economică şi monetară europeană”, a spus Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene.

    La rândul lui, Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă, a declarant că integritatea monedei unice nu mai este de mult în pericol. ”Moneda euro este una dintre cele mai mari reuşite europene şi a adus beneficii concrete atât gospodăriilor europene, cât şi întreprinderilor şi guvernelor”.

    În prezent, 340 de milioane de europeni din 19 state membre folosesc moneda euro, iar aproximativ 60 de ţări din întreaga lume îşi leagă, într-un fel sau altul, monedele lor de moneda euro.

     

  • Eurobarometru: Încrederea în euro a atins cel mai ridicat nivel din istorie în cele 19 state care folosesc moneda unică

    Încrederea în euro a ajuns la cote istorice, potrivit ultimului Eurobarometru, care arată că mai mult de 3 din 4 cetăţenii din zona euro consideră că moneda unică este benefică pentru Uniune, acesta fiind cel mai puternic sprijin înregistrat de la începerea sondajelor, în 2002.

    Astfel, 76% din respondenţi consideră că moneda unică este benefică, procent în creştere cu 2 puncte faţă de nivelurile record înregistrate deja anul trecut.

    De asemenea, o majoritate de 65 % din cetăţenii din zona euro consideră că moneda euro este benefică pentru propria lor ţară: aceasta este, de asemenea, cea mai mare cifră înregistrată până acum.

    Moneda comună este susţinută de majoritatea cetăţenilor din toate cele 19 state membre ale zonei euro.

    „După aproape 28 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht, rămân convins că aceasta a fost semnătura mea cea mai importantă. Moneda euro, introdusă acum 20 de ani, a devenit un simbol al unităţii, al suveranităţii şi al stabilităţii. Am depus eforturi susţinute în ultimii cinci ani pentru ca Europa să depăşească criza, pentru a garanta faptul că locurile de muncă, creşterea şi investiţiile aduc beneficii tuturor europenilor şi pentru a consolida şi mai mult uniunea economică şi monetară europeană”, a spus Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene.

    La rândul lui, Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă, a declarant că integritatea monedei unice nu mai este de mult în pericol. ”Moneda euro este una dintre cele mai mari reuşite europene şi a adus beneficii concrete atât gospodăriilor europene, cât şi întreprinderilor şi guvernelor”.

    În prezent, 340 de milioane de europeni din 19 state membre folosesc moneda euro, iar aproximativ 60 de ţări din întreaga lume îşi leagă, într-un fel sau altul, monedele lor de moneda euro.

     

  • Şi vacilor le plac gadgeturile. Experimentul inedit prin care o fermă din Rusia a crescut producţia de lapte

    O fermă din Rusia şi-a dotat vacile cu ochelari de Realitate Virtuală pentru a le reduce stressul. Setul pus pe capul vacilor e special conceput pentru anatomia animalelor. Sistemele înfăţişează un câmp de vară de o frumuseţe epică.

    Ministerul Rus al Agriculturii şi Alimentelor citează o cercetare în care se arată legătura dintre experienţele emoţionale şi producţia de lapte şi evidenţiază faptul că, cu cât acestea sunt mai liniştite, cu atât producţia de lapte e mai mare, iar laptele de o calitate mai bună.

    Din testele iniţiale reieşea că acest set de căşti a schimbat clar în bine emoţia generală a cirezii, deci şi-a probat eficienţa.

    Exemple de la fermele de lapte din diferite ţări au arătat că, într-o atmosferă calmă, cantitatea şi calitatea laptelui a crescut în mod remarcabil.

     

  • 2019, cel mai dificil an pentru una dintre cele mai importante industrii locale. Ce producători au fost afectaţi

    În urma finalizării acţiunilor de recoltare şi prelucrare a strugurilor din sezonul 2019, Asociaţia Producătorilor de Vin din Dealu Mare raportează cel mai dificil an viticol din istoria documentată a regiunii, din punct de vedere cantitativ – cu aproximativ 60% mai mică decât în anul precedent.

    Condiţiile meteorologice specifice care au condus la această situaţie sunt: două reprize de grindină, pe parcursul lunii aprilie – care au lezat viţa de vie, astfel încât elementele roditoare au fost distruse pe cale mecanică şi seceta prelungită din perioada verii, care nu a permis creşterea în volum a boabelor de struguri; suplimentar, anumite zone au fost lovite de grindină şi în ultima parte a lunii iunie, mai precis zona Năieni (Dealul Finţescu).

    Cramele cele mai afectate au fost: Tohani – minus 65%; Davino – minus 60%; Viile Metamorfosis – 75% diminuare a producţiei în viile de la Valea Urloi (Urlaţi) şi 50% în viile de la Năieni – Finţeşti; Aurelia Vişinescu Wines – diminuare cu 51% – 72% faţă de 2018, în funcţie de parcele (procente locale cuprinse între 51% şi 72%); SERVE – 45% scădere a producţiei de pe cele 65 de hectare (cu pierderi între 90% şi 15%, pe diferite parcele); Budureasca – minus 40% şi LacertA – recoltă cu 30% mai mică decât în 2018.

    În pofida acestor impedimente, producătorii spun că strugurii au avut un nivel calitativ foarte bun, acest lucru motivându-i pe membrii asociaţiei să se unească pentru a pune la punct un sistem propriu de criterii şi metode de verificare pentru obţinerea unei certificări calitative superioare a vinurilor roşii de vârf obţinute aici – Denumirea de Origine Controlată şi Garantată (DOCG). Asociaţia intenţionează să pună în aplicare acest set de reguli şi încrederea că anul viticol 2019 va fi, de fapt, piatra de temelie pe care se va construi cu succes imaginea acestei regiuni valoroase pentru industria vitivinicolă.

  • Financial Times a numit o femeie ca editor-şef, o premieră în istoria de 131 de ani a publicaţiei

    Barber a anunţat, marţi, că renunţă la funcţia sa de editor-şef, pe care a deţinut-o vreme de 14 ani, în ianuarie 2020. Barber lucrează de 34 de ani la publicaţia deţinută de compania japoneză Nikkei, care, în 2019, avea 1 milion de abonamente plătite, cele online asigurând peste 75% din tiraj.

    Khalaf a fost editor adjunct, pe politică externă şi pe Orientul Mijlociu în cele două decenii de când lucrează pentru FT. În ultimii ani a încercat să sporească diversitatea în ceea ce priveşte angajaţii din redacţii şi să atragă mai multe cititoare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arabia Saudită dă startul celei mai mari listări din istorie

    Saudi Aramco vrea să anunţe începutul procedurilor de listare la bursă în data de 3 noiembrie, după ce a amânat deja luna aceasta tranzacţia pentru a le da timp consultanţilor să găsească investitori, potrivit surselor din piaţă citate de Reuters.

    Aramco vrea să vândă între 1% şi 2% din acţiuni pe bursa Tadawul din Arabia Saudită, în ceea ce s-ar putea contura drept cea mai mare listare bursieră din istorie, valorând aproape 20 miliarde dolari.

    Compania discută în continuare cu acţionari şi transmite că este pregătită pentru listare, şi că momentul va fi hotărât doar de condiţiile pieţei şi de acţionari.

    Aramco va avea curând mai multe instituţii ca acţionari, spune Yassir al-Rumayyan, şeful Fondului Suveran al Arabiei Saudite.

    Potrivit presei locale, Aramco va începe subscrierea în data de 4 decembrie.

    Wall Street-ul aşteaptă listarea Saudi Aramco încă de acum trei ani, când Prinţul Coroanei Mohammed bin Salman a anunţat pentru prima dată că va iniţia procedura.

    Cu toate acestea, evaluarea pe care o doreşte el pentru Saudi Aramco – 2.000 miliarde dolari – a fost pusă la îndoială de experţi ai industriei, care atrag atenţia că mai multe ţări demarează eforturi accelerate pentru a se îndepărta de combustibili fosili în lupta cu încălzirea globală, ceea ce pune presiune pe preţuri şi subminează valoarea activelor producătorilor de combustibili fosili.

    Şeful Fondului Sueran al Rusiei anunţă că lucrează cu un consorţiu de investitori pentru listarea Aramco.

    „Sunt mai multe fonduri de pensii din Rusia care sunt interesate să investească în IPO-ul Aramco şi am primit indicaţii şi de la fondul nostru ruso-chinez că ar fi instituţii majore şi în China care ar fi interesate de această listare”, transmite Kirill Dmitriev, şeful Russian Direct Investment Fund.