BusinessMagazin

Tag: Hollywood

  • Povestea eşecului Star Wars – cum a ajuns să piardă bani filmul cu încasări de jumătate de miliard de dolari

    David Prowse, actorul care l-a interpretat pe Darth Vader în filmul „Întoarcerea cavalerilor Jedi”, lansat pe piaţă în 1983, nu a încasat încă toţi banii pentru această producţie. Filmul, care ocupă locul 15 în rândul filmelor cu cele mai mari încasări de pe piaţa din SUA nu are, tehnic vorbind, niciun profit. Cum e posibil ca un film cu un buget de 32 de milioane de dolari şi încasări de 465 de milioane de dolari să nu fie profitabil?

    Contabilii sunt cei care au reuşit această ispravă. Practic, pentru realizarea fiecărui film, studiourile producătoare întemeiază o corporaţie separată. Ca orice altă companie, profitul este calculat scăzând din venituri costurile. Dar pentru a se feri de „pericolul„ ca un film să fie profitabil, studiourile încarcă nota de plată a acestor companii cu taxe care reuşesc cu succes să pună în umbră toate încasările producţiei. Din motive contabiliceşti, filmul este neprofitabil, prin urmare nu există dividende pentru a fi distribuite conform clauzelor contractuale – aşa cum e cazul actorului care l-a interpretat pe Darth Vader.

    În vreme ce majoritatea corporaţiilor încearcă să limiteze costurile pentru a-şi maximiza profiturile, la Hollywood povestea este cu totul alta. Corporaţiile care produc filmele îşi cresc costurile cât pot de mult pentru a diminua profiturile. „Primesc ocazional scrisori din partea Lucasfilm prin care sunt informat că «Întoarcerea cavalerilor Jedi» nu a înregistrat niciodată profit, motiv pentru care nu au cum să-mi dea niciun ban„, povesteşte Prowse pentru publicaţia americană The Atlantic. „Nu vreau să par că nu sunt la locul meu, dar, pe de altă parte, dacă am dreptul că încasez vreun ban din filmele la care am lucrat, mi-ar plăcea să se întâmple acest lucru„, adaugă actorul.
    Un alt exemplu, dezvăluit anul trecut de site-ul Techdirt, este filmul „Harry Potter şi Ordinul Phoenix”, care, conform ingineriilor contabile de la Hollywood, a sfârşit cu o pierdere de 167 de milioane de dolari, în condiţiile în care este una dintre producţiile cu cele mai mari încasări din ultimul deceniu. Site-ul a publicat balanţa contabilă care face dovada acestui lucru. Warner Bros. a emis facturi pentru compania înfiinţată special pentru acest film de circa 350 de milioane de dolari, pentru distribuţie, publicitate şi dobânzi.

    Prin urmare, David Prowse, în vârstă acum de 78 de ani, aşteaptă încă să încaseze partea sa din dividendele filmului în care a jucat alături de Mark Hamill (Luke Skywalker), Harrison Ford (Han Solo) şi Carrie Fisher (Princess Leia). De-a lungul anilor şi pe parcursul celor şase pelicule ale seriei mai mulţi actori au dat viaţă personajului principal negativ din fiecare episod, între ei numărându-se David Prowse (Darth Vader) în Războiul stelelor (1977), Imperiul contraatacă (1980) şi Întoarcerea cavalerilor Jedi (1983). Ray Park l-a întruchipat pe Darth Maul în Ameninţarea fantomei (1999); Gene Bryant l-a interpretat pe Darth Vader în Răzbunarea lui Sith (2005).

    La începutul acestui an au apărut ştiri în privinţa continuării seriei Războiul Stelelor, care reuneşte până acum nu mai puţin de şase filme difuzate pe marile ecrane. Se pare că din 2015 până în 2021 Disney va lansa nu mai puţin de trei noi pelicule în această serie, după ce a preluat de la Lucasfilm drepturile de producţie asupra Star Wars într-o tranzacţie de 4 miliarde de dolari. Prima nouă peliculă este programată să fie lansată în 2015, aflându-se acum în preproducţie. La diferenţă de doi-trei ani ar urma să apară şi următoarele pelicule ale aceleiaşi serii. Harrison Ford, Carrie Fisher şi Mark Hamill şi-au exprimat deja dorinţa de a reveni în franciză, iar site-urile de profil au anunţat că producătorii i-au făcut deja o ofertă lui Ford. La scurtă vreme de la transferul francizei, publicaţia Rolling Stones publica un interviu cu Damon Linderlof care spunea că „vom avea parte de cel mai mare eveniment din istoria cinematografiei moderne„. El este de părere că noile pelicule vor suscita un interes chiar mai puternic decât cele lansate anterior în cadrul acestei serii.

    Cei de la Disney au de gând să profite şi de anii dintre lansările episoadelor noii trilogii printr-o serie de spin-off-uri, bazate pe scenarii ce vor descrie parcursul unor personaje importante din serie. Potrivit Entertainment Weekly, un film despre tânărul Han Solo este în pregătire, fiind plasat între evenimentele din Răzbunarea lui Sith şi primul film al seriei, Războiul Stelelor. Pelicula ar permite revenirea pe marile ecrane a lui Darth Vader şi a lui Jabba the Hutt. Un alt personaj care ar merita un film de sine stătător, potrivit opiniilor fanilor seriei, este Darth Maul, fostul elev al lui Darth Sidious.

    Disney are însă în plan să cucerească, prin această franciză, şi micile ecrane. Serialul care se bazează pe o idee mai veche, are ca subiect povestea unor familii rivale, ce se înfruntă pentru controlarea teritoriilor periculoase din universul Star Wars. Postul de televiziune ABC şi-a manifestat chiar interesul pentru a difuza noul serial, în momentul în care va fi realizat. Anunţul despre continuarea seriei Războiul Stelelor redeschide lupta pentru cea mai populară franciză din toate timpurile. Pe poziţia fruntaşă se plasează Harry Potter, cu încasări de 7,7 miliarde de dolari, pe locul doi se află James Bond, cu venituri de 4,3 miliarde de dolari, iar pe locul trei se află seria Războiul stelelor. Rămâne de văzut ce inginerii vor mai face contabilii şi în seriile următoare.

  • Primul film cu ZOMBI în care joacă Brad Pitt – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Autorul Max Brooks a păstrat în realizarea cărţii o undă pregnantă de realism. Cartea este o sumă de interviuri cu supravieţuitori şi luptători în Războiul Mondial împotriva Zombilor. E greu de imaginat că ecranizarea nu va fi un horror veritabil, devreme ce ţelul zombilor, infestaţi cu virus prin muşcătură, este să mănânce carne de om.

     

     

     

  • Recomandări pentru weekend-ul 15-17 martie: La ce filme, concerte şi piese de teatru poţi merge în Bucureşti

        Stand Up Guys (Trei tipi duri) – Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Glendale Studio, Grand Cinema Digiplex, Movieplex, The Light

        Silver Linings Playbook (Scenariu pentru happy-end) – Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Grand Cinema Digiplex

        A Farewell to Fools (Condamnat la viaţă) – Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Cinema City Cotroceni VIP, Cinema City Sun Plaza, Europa, Glendale Studio, Grand Cinema Digiplex, Movieplex, Patria, The Light


    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Legendele Hollywoodului: Loretta Young (VIDEO)

    O astfel de expoziţie este şi cea de la Hollywood Museum din Hollywood, intitulată “Loretta Young: Hollywood Legend”, scrie Financial Times. Expoziţia, organizată cu prilejul centenarului naşterii actriţei, va rămâne deschisă până la 29 aprilie şi cuprinde peste 5.000 de obiecte reprezentative pentru cariera şi viaţa ei, inclusiv costume purtate în filme, bijuterii, pantofi, decoraţiuni interioare din locuinţele ei din Beverly Hills şi Palm Springs.

    Expoziţia prezintă, de asemenea, creaţiile şi schiţele celui care avea să-i devină soţ spre finalul vieţii, Jean Louis, creator de modă parizian care a avut un mare succes în lumea filmului. Jean Louis nu a lucrat numai cu Loretta Young, considerată cea mai bine îmbrăcată actriţă din America, ci şi cu Rita Hayworth, Marlene Dietrich, Marilyn Monroe sau Judy Garland, o parte dintre rochiile create pentru acestea fiind şi ele incluse în expoziţie.

  • Filme care au stabilit noi recorduri în materie de box-office

    Pe locul doi pe piaţa locală se află “A Good Day to Die Hard”, al cincilea din franciza al cărei protagonist este Bruce Willis. A avut în acest weekend încasări de circa  14. 500 de lei, adăugate la un total de 1.139.194 lei.

    Clasamentul românesc nu îl contrazice pe cel de la nivel mondial, “A Good Day to Die Hard” clasându-se pe prima poziţie în circuitul internaţional – cu excepţia SUA, unde pe primul loc se află “Jack the Giant Slayer”, care va avea premiera la noi pe 22 martie.  “A Good Day to Die Hard”, cu Bruce Willis în rolul personajului principal, a ajuns la venituri de 18, 2 milioane de dolari în weekend, fiind urmărit în 8.199 locaţii din 67 de teritorii şi a depăşit 150 de milioane de dolari în valoarea totală a încasărilor.

    Franţa a fost cea mai mare piaţă europeană pentru premiera filmului, cu 3, 5 milioane de dolari în încasări. Titlurile “Die Hard”, care au debutat în 1988,  toate cu Bruce Willis în rolul eroului principal, au avut un succes constant, ajungând la un total de încasări de 694, 6 milioane de dolari.

    Un alt record stabilit în acest weekend a fost atins datorită filmului “The Hobbit: An Unexpected Journey” care, odată cu lansarea în China, a încasat în doar zece zile 37,3 milioane de dolari, propulsând astfel fantezia lui Peter Jackson la acumularea de venituri totale de peste un miliard de dolari – dintre care 300 de milioane de dolari în SUA şi restul de pe alte pieţe. 

    Este a 15-a oară în istoria cinematografiei când un film atinge pragul de un miliard. Cele mai importante pieţe pentru Hobitul, sunt, exceptând SUA, Germania (90 de milioane de dolari), Anglia(84,3 milioane de dolari), Franţa(44,9 milioane de dolari), Rusia(43,8) milioane de dolari. Iar dacă în alte ţări europene încasările se situează în jurul a 50 de milioane de dolari, iar în SUA depăşesc 300 de milioane, la noi “Hobitul” a ajuns la încasări totale de circa 2.4 milioane de dolari.

    În topul preferinţelor de pe piaţa locală, s-au aflat în acest weekend şi filmul “Side Effects”, cu încasări de circa 250.000 de lei şi un total de 73.941 dolari, “Identity Thief” cu încasări de circa 140.000 de lei în acest weekend şi încasări totale de 278.000 de dolari şi “Hansel and Gratel: Witch Hunters”, cu circa 130.000 de lei în weekend şi un total de peste 451.000 de dolari.

  • Filmul lui Sergiu Nicolaescu pe care comunistii nu l-au lasat la Hollywood (VIDEO)

    Filmul “Dacii” (1967) i-a adus regizorului de 37 de ani – la vremea aceeea – recunoasterea internationala a valorii sale. Pelicula a avut incasari record pe Champs-Elysees, presa pariziana a vremii vorbind la superlativ de cel pe care il numeau “Serge Nicolaesco”. Talentul sau recunoscut international i-a oferit sansa tanarului regizor sa lucreze cu Orson Welles, Laurence Harvey si alti mari actori americani si europeni. Toti au venit la Bucuresti pentru a se implica in productia americano-germana – “Batalia pentru Roma”.

    Despre filmul “Mihai Viteazul” (1971), Sergiu Nicolaescu spunea cu mandrie ca a fost “pariul” carierei sale. Studiourile Columbia ar fi dorit sa produca filmul istoric, intr-o distributie de zile mari, cu Orson Welles, Elizabeth Taylor, Richard Burton si cu Charlton Heston, in rolul marelui voievod. Autoritatile comuniste ale vremii au decis, insa, ca distributia filmului trebuie sa fie exclusiv romaneasca, asa ca Amza Pellea l-a interpretat pe domnitor, iar filmarile au fost realizate in Cehoslovacia si in Turcia.

    In tara, filmele “Dacii”, “Mihai Viteazul” si “Nea Marin miliardar” au avut, impreuna, peste 41 de milioane de platitori de bilet, incasarile fiind de peste 17 milioane de dolari, pana in 1989.

    Mai mult pe stirileprotv.ro.

  • Costumele care au făcut istorie la Hollywood (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Cea mai recentă expoziţie de acest fel este cea de la muzeul londonez Victoria & Albert, unde până la 27 ianuarie pot fi admirate peste 100 de costume din cele mai cunoscute şi apreciate filme hollywoodiene.

    Costumele care au făcut istorie la Hollywood (GALERIE FOTO)

    Printre acestea se numără costumul purtat de Judy Garland în “Vrăjitorul din Oz” sau costume din filme ca “Ben Hur”, “Taxi Driver”, “Blues Brothers”, “Omul-Păianjen”, seria “Războiul stelelor”, “Pe aripile vântului”, ori cele purtate de Elizabeth Taylor în “Cleopatra”, Audrey Hepburn în “Mic dejun la Tiffany”, sau Marilyn Monroe în “Şapte ani de căsnicie”. Acestea sunt însoţite de explicaţii şi imagini digitale care să le asocieze cu personajele care le-au purtat.

  • Hollywoodul deschide Biblia

    Este adevărat că filmul de inspiraţie religioasă nu a lipsit din oferta studiourilor americane niciodată – de la producţiile epice ale anilor ’50 la patimile lui Isus în viziunea lui Mel Gibson. Dar acum sunt implicate multe nume extrem de importante – regizorii Steven Spielberg şi Darren Aronofsky, Mel Gibson ca producător, alături de actori ca Russell Crowe sau Bradley Cooper; Will Smith îşi face debutul ca regizor cu un film despre Cain şi Abel. Alte personaje biblice ce vor apărea în filme sunt Noe, Pilat din Pont, Moise, Goliath, ba chiar şi Lucifer sau Iuda Macabeul (a nu se confunda cu apostolul Iuda), iar producţiile vor putea fi văzute începând cu 2014.

    Să le luăm pe rând:

    Ridley Scott şi Steven Spielberg sunt în competiţie, filmând povestea lui Moise. Spielberg lucrează pentru Warner Bros la “Gods and Kings”, ce va urmări întreaga viaţă a profetului, în timp ce regizorul lui “Prometheus” pare a se dedica perioadei premergătoare exodului, pe relaţia dintre Moise şi faraonul Ramses II, într-o producţie girată de 20th Century-Fox.

    Russell Crowe a acceptat ce au refuzat Michael Fassbender şi Christian Bale – rolul lui Noe. Regizorul Darren Aronofsky a vorbit prima oară de proiectul Noe în România, la Sinaia, unui jurnalist britanic, în 2007. Creatorul “The Fountain”, care îşi însoţea partenera, pe Rachel Weisz, la filmări, schiţa atunci proiectul unui scenariu despre Noe – un “supravieţuitor, un caracter complicat”, deşi primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns pe ţărm a fost să planteze viţă de vie, să facă vin şi să se îmbete. Mă rog, asta era viziunea iniţială a regizorului, între timp eroul este definit drept “un iubitor de natură şi animale, deziluzionat de modul în care semenii săi au ales să trateze planeta”. Proiectul lui Aronofsky va fi înnobilat şi de prezenţa lui sir Anthony Hopkins, în rolul lui Mathusalem, a lui Jennifer Connelly şi a lui Ray Winstone.

    În vara anului viitor vor începe filmările la “The Redemption of Cain”, proiectul Sony Pictures în care este implicat Will Smith şi care reinterpretează legenda biblică a fiilor lui Adam şi ai Evei, cu o nuanţă ciudată, pentru că în poveste apar şi vampiri. Poate suna cumva suprarealist, dar trăim în anul în care a apărut “Abraham Lincoln: Vampire Hunter”, cu încasări de peste 16 milioane de dolari în primul week-end de difuzare.

    Un alt punct de vedere aparte îl poate aduce povestea lui Pilat din Pont, al cincilea prefect al provinciei Iudeea, omul care a condus procesul lui Isus şi care a autorizat răstignirea şi care “s-a spălat pe mâini” după aceea. Scenariul Verei Blasi face din Pilat un arivist dornic de glorie, care caută disperat recunoaştere publică; ca atare, un ins de 33 de ani care îşi spune Regele Iudeilor nu înseam-nă prea mult. Blasi a muncit un deceniu la scenariu şi spune că acesta reprezintă acum circa 80% fapte şi 20% dramatizare. Aducerea lui Pilat din Pont în rând cu Braveheart şi Gladiator este un pariu al aceleiaşi Warner Bros.

  • Studioul Metro-Goldwyn-Mayer vrea să se listeze la bursă înainte de apariţia noului film James Bond

    MGM a depus în luna iulie la autoritatea de reglementare a pieţei de capital din SUA documentele pentru listarea la bursă, în cadrul unei proceduri confidenţiale care permite acţionarilor companiei să estimeze potenţialul interes al investitorilor înainte de a lua o decizie. Astfel, compania ar trebui să prezinte în luna septembrie prospectul pentru listare, pentru a profita de expunerea oferită de lansarea noii producţii James Bond. “Există aşteptări ridicate legate de rezultatele la box office. Prin lansarea procedurii de listare înaintea apariţiei filmului, acţionarii pot obţine ceea ce vor, iar investitorii vor vedea mai târziu cu ce rămân”, comentează pentru Bloomberg Jay Ritter, profesor de finanţe la Univesitatea din Florida.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • ACTA nu moare

    Aşa cum toată lumea a aflat, controversatul tratat cunoscut sub abrevierea ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) a fost respins de Parlamentul European, deşi organismele executive europene au fost mai degrabă de partea adoptării înţelegerii. La începutul acestui an, Comisia Europeană a cerut Curţii Europene de Justiţie să examineze documentul şi să decidă dacă prevederile acestuia sunt sau nu în conflict cu drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Parlamentul însă n-a vrut să amâne votul, aşa că s-ar putea să nu aflăm niciodată punctul de vedere al CEJ.
    Este, fără îndoială, o victorie importantă a societăţii civile la nivelul unui întreg continent. Au fost numeroase demonstraţii împotriva

    ACTA, s-au trimis numeroase petiţii semnate de milioane de oameni din (foarte probabil) toate ţările europene, dar şi de pe alte continente. Eu cred că, de fapt, argumentele contestatarilor (unele prea tehnice, altele prea patetice) au impresionat foarte puţini politicieni. Ceea ce i-a mişcat a fost amploarea protestul şi convingerea că acesta poate fi exploatat în plan politic. Desigur, putem să vorbim de populism, dar de data aceasta a fost cu folos.

    Istoria documentului începe prin 2009, când politicieni americani au încercat să “internaţionalizeze” legislaţia privind drepturile de proprietate intelectuală sub masca unei înţelegeri comerciale. Una dintre mizele importante era protejarea câştigurilor marilor companii americane din zona divertismentului, dar şi alte domenii, printre care se disting industria informatică şi cea farmaceutică. Problema iniţială a fost totala lipsă de transparenţă la elaborarea documentului. Practic, s-a lucrat în secret, toţi participanţii la discuţiile iniţiale fiind sub ameninţarea unor clauze de confidenţialitate.

    Fiind considerat o simplă “înţelegere executivă” în domeniul comercial (şi nu o iniţiativă legislativă propriu-zisă), nu avea nevoie nici de ratificarea legislativului american şi nici de o dezbatere publică, aşa că nici una dintre organizaţiile civice cu activitate în domeniu n-a avut şansa să-şi exprime punctul de vedere. Iar când primele informaţii “s-au scurs” şi au fost publicate de Wikileaks, reacţia acestora a fost virulentă şi a reprezentat de fapt sâmburele protestului la scară globală.

    S-a vorbit foarte mult despre ameninţarea dreptului la viaţă privată, despre libertatea internetului, despre pericolul cenzurii, despre rolul de “poliţie” proactivă rezervat furnizorilor de servicii internet şi despre multe alte aspecte controversate ale documentului. Pentru că cei mai vocali oponenţi au venit din zonele IT, s-a creat impresia că ACTA se referă doar la internet şi s-a trecut cu vederea peste alte subiecte extrem de importante, cum ar fi cele legate de întărirea legislaţiei cu privire la brevete, cu implicaţii importante în industria farmaceutică. Grupuri de activişti britanici au atras atenţia că ACTA poate să ucidă oameni, pentru că firmele farmaceutice ar fi descurajate şi mai mult să producă medicamente generice, care nu sunt protejate de patente. Organizaţia “Médecins sans Frontières” a susţinut la rândul ei acest punct de vedere.

    E adevărat că, datorită valului protestatar, termenii tratatului au fost îndulciţi, astfel că o mulţime de “shall” (cu sensul de obligativitate) s-au transformat în “may” (cu sensul de opţional), dar se vădeşte că nu a fost suficient. Deşi ACTA este un tratat comercial, aplicarea ar fi implicat modificări legislative, aşa că omiterea unei dezbateri publice în primele faze ale redactării a fost păcatul cel mai mare. Aici merită amintit faptul că proiectele legislative americane SOPA/PIPA au fost la rândul lor respinse, dar nu trebuie să ne imaginăm că războiul s-a terminat.

    Aceasta a fost doar o bătălie şi, sub o formă sau alta, iniţiative asemănătoare vor mai urma. Deja se pune problema unui tratat comercial între Uniunea Europeană şi Canada, concretizat într-un document numit CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement). Acesta este mult mai amplu decât ACTA şi, de fapt, cuprinde prevederile din ACTA ca un capitol. O analiză comparativă realizată de profesorul canadian Michael Geist pune faţă-n faţă textele şi, dacă documentele n-ar fi de domeniu public, sigur ne-am gândi din nou la plagiat.

    Realitatea este că internetul a devenit un vector politic de importanţă majoră, iar după episodul Wikileaks lumea politică şi-a stabilit agenda: internetul trebuie controlat. Hollywood-ul are un lobby puternic, dar senzaţia comună este că bat la uşi deja deschise.

    Pentru mai multe comentarii ale lui Mircea Sarbu vizitaţi
    www.bmag.ro/opinii