BusinessMagazin

Tag: familie

  • Povestea omului care a fost numit şi „Thomas Edison al Japoniei”. El a fondat compania care a stat la baza unuia dintre cei mai mari producători de electronice din lume

    Savantul, inginerul şi inventatorul japonez Tanaka Hisashige a avut o contribuţie impresionantă la dezvoltarea laturii moderne, dar şi a economiei ţării sale. Numit şi „Thomas Edison al Japoniei”, în urmă cu un deceniu şi jumătate el a fondat compania care a stat la baza unuia dintre cei mai mari producători de electronice din lume, Toshiba.

    Tanaka Hisashige s-a născut pe 16 octombrie 1799 în oraşul Kurume din provincia Chikugo, Japonia, în familia unui meşteşugar care confecţiona decoraţiuni din carapace de broască ţestoasă. Lucrând încă de mic copil ca ucenic, Hisashige s-a dovedit a fi un talentat artizan.

    La vârsta de 8 ani, el a inventat o călimară cu închizătoare secretă, iar mai apoi a confecţionat un război de ţesut. La 20 de ani, a început să producă păpuşi karakuri – marionete mecanizate, capabile, cu ajutorul unor arcuri, să execute mişcări relativ complexe, fiind foarte solicitate de aristocraţii din Kyoto, de celebrii daimyō feudali şi de oamenii de la curtea shōgunului, din Edo.

    Un an mai târziu, Hisashige a refuzat să se ocupe de businessul familiei, cedându-i acest rol fratelui său mai mic pentru a se putea dedica complet pasiunii sale, şi a început să meargă la diverse festivaluri din ţară cu păpuşile pe care le fabrica singur.

    Cu toate acestea, pe când avea în jur de 35 de ani, aceste păpuşi au ieşit din modă. În 1834, el s-a mutat în Osaka, unde a început să creeze corpuri de iluminat, inclusiv o lampă cu pompă de combustibil sub presiune, care a devenit foarte populară. A plecat apoi la Kyoto, unde a studiat rangaku (metodele vestice de învăţare) şi astronomia. Ulterior, Hisashige a proiectat prima locomotivă japoneză şi prima navă de război japoneză cu aer folosindu-se de schiţele dintr-o carte olandeză, fără să aibă nicio experienţă în domeniu. După succesul acestui proiect, a urmat cursurile centrului de instruire Nagasaki Naval. Ulterior, a construit mai multe obiecte de referinţă din istoria ţării, necesare inclusiv în producerea armamentului modern.

    În 1873, în timpul dinastiei Meiji, Tanaka, pe atunci în vârstă de 74 de ani şi încă energic, a fost invitat de Ministerul Industriei la Tokyo pentru a produce telegrafe la mica fabrică a ministerului. Antreprenorul s-a mutat în cartierul Ginza în 1875 şi a închiriat al doilea etaj al unui templu pentru a-l folosi drept atelier. Aici a pus, în acelaşi an, bazele primei sale companii – Tanaka Seizo-sho (Tanaka Engineering Works), unul dintre precursorii companiei Toshiba. 

    În paralel, în 1878, Ichisuke Fujioka, un alt inventator japonez, a dezvoltat primul bec incandescent din Japonia în timp ce studia la Imperial College of Engineering (acum Facultatea de Inginerie a Universităţii din Tokio), sub tutela profesorului William Ayrton. În acel moment, Japonia trebuia să importe toate lămpile sale electrice. În 1890 Fujioka a înfiinţat Hakunetsu-sha Co., Ltd, compania având ca domeniu de activitate producţia de becuri.

    După moartea celor doi inventatori (a lui Tanaka Hisashige în 1881 şi a lui Ichisuke Fujioka în 1918), companiile au fuzionat, în 1939, sub numele de Tokyo Shibaura Denki K.K. (Tokyo Shibaura Electric Co., Ltd). Numele noii companii a fost schimbat oficial în Toshiba Corporation în 1978.

    În 2019, conglomeratul a avut vânzări de 34,4 miliarde de dolari. În prezent, compania are o echipă de circa 141.000 de angajaţi. Produsele şi serviciile businessului includ tehnologii informaţionale şi echipamente şi sisteme de comunicaţii, componente şi materiale electronice, sisteme de alimentare, sisteme de infrastructură industrială şi socială, electronice de consum, electrocasnice, echipamente medicale, echipamente de birou, precum şi produse de iluminat.

  • Izolare la capsulă

    Capsula, scrie The Telegraph, seamănă a ou, căsuţă în copac sau capsulă de pe o navă spaţială, în funcţie de imaginaţia privitorului, şi este confecţionată din lemn, la comandă, de compania Podmakers, printre ai cărei fondatori se numără un inginer specializat în proiectarea căsuţelor în copac.
    Un Escape Pod măsoară cam 3,3 pe 7 metri, costă mai bine de 20.000 de euro şi este confecţionat manual din lemn şi personalizat în funcţie de dorinţa clientului. Unii îl folosesc pe post de spaţiu de dormit şi joacă pentru copii şi prietenii acestora, alţii pe post de spaţiu de vizionare de filme ori birou sau cameră de relaxare în grădină. Mai nou, există persoane care şi-au găzduit în capsulele de salvare membri ai familiei care erau nevoiţi să stea în izolare din cauză că erau suspecţi de infectare cu noul coronavirus. 

  • Cum a fost inventat unul dintre produsele pe care mulţi dintre voi îl folosesc mai ales în perioada izolării şi care este povestea artizanului acestuia

    Unul dintre cei mai cunoscuţi „doctori” din lume, mai ales în rândul pasionaţilor de gătit, este Dr. Oetker. Inventatorul, farmacistul şi omul de afaceri de origine germană August Oetker a reuşit, cu o simplă reţetă, să îşi transforme numele într-o legendă şi să lase moştenire următoarelor generaţii ale familiei sale un imperiu financiar.

    August Oetker s-a născut pe 6 ianuarie 1862 în Obernkirchen, Germania. În 1891, la vârsta de 29 de ani, el a intrat în lumea afacerilor, cumpărând farmacia Aschoffsche din Bielefeld, unde a fabricat un agent de afânare neperisabil care avea să-i aducă renumele mondial. Deşi, înaintea sa, un chimist britanic, Alfred Bird, descoperise deja praful de copt, produsul lui Oetker, distribuit începând cu 1893 sub numele Backin, a fost bine primit de public, antreprenorul punând astfel bazele companiei Oetker-Gruppe.
    În 1900, antreprenorul a construit prima fabrică a businessului şi până în 1906 reuşise deja să vândă 50 de milioane de pachete de Backin. Oetker a murit pe 10 ianuarie 1918 în Bielefeld. În 1944, după al Doilea Război Mondial, cârma companiei a fost preluată de nepotul său, Rudolf August Oetker, fost ofiţer nazist, înregistrând, în timpul mandatului acestuia, cea mai mare creştere, în special datorită extinderii pe plan internaţional şi a achiziţionării mai multor firme din întreaga lume. Când Rudolf Oetker a renunţat la poziţia de lider, conducerea a fost cedată celei de-a patra generaţie a familiei. August Oetker, strănepotul fondatorului, a condus compania din 1981 până în 2010. Cu el în frunte, businessul şi-a extins activitatea în mai multe domenii, astfel că, în prezent, portofoliul companiei numără peste 300 de companii individuale împărţite în cinci businessuri diferite, cu activitate în industria alimentară, a băuturilor răcoritoare şi alcoolice, hotelieră şi a serviciilor financiare. Pe plan internaţional, grupul este prezent în Europa (Franţa, Italia, Olanda, Marea Britanie, Polonia, Franţa, Ungaria, România, Rusia, Cehia, Slovacia), dar şi în Turcia, Canada, Statele Unite, Brazilia, Tunisia, Africa de Sud, India, China, Malaezia şi Australia, având o echipă de peste 5.800 de angajaţi.
    În piaţa locală, compania a intrat în anul 1998, prin preluarea firmei Regal Corporation. În 2002 a deschis o unitate de producţie în judeţul Argeş, iar cinci ani mai târziu a achiziţionat şi compania Inedit Food. În 2018, businessul a înregistrat, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, o cifră de afaceri de peste 267 de milioane de lei şi un profit net de 23,7 milioane, având un număr mediu de 500 de angajaţi.
    Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, August Oetker are în prezent o avere de 2,3 miliarde de dolari şi deţine 12,5% din acţiunile conglomeratului cu vânzări anuale de 8 miliarde de dolari. În 2010, acesta i-a cedat frâiele companiei fratelui său, Richard Oetker, care deţine funcţia de CEO şi acelaşi procent din acţiuni în companie, precum şi o avere de 2,3 miliarde de dolari. 

  • Hobby de carantină: grădini pentru vecini

    Socializarea a venit sub forma unei oferte de a le amenaja vecinilor grădini de legume pe spaţiile din jurul caselor, pentru ca aceştia să nu mai depindă de magazine pentru diverse produse. Familia, scrie New York Times, sapă şi plantează grădini cu răsaduri sau seminţe proprii, cu condiţia ca vecinii să se ocupe ei de plivit, rărit, udat şi alte munci ulterioare, dacă vor o recoltă bogată. Grădinarii anunţă din timp când vin, rugând vecinii la care lucrează să nu se apropie şi să discute cu ei doar de la distanţă. 

  • Povestea lui Dariusz Miłek, fondatorul unuia dintre cei mai cunoscuţi retaileri europeni de încălţăminte. Magazinele companiei pe care a fondat-o se găsesc în fiecare mall

    Dariusz Miłek s-a născut pe 1 februarie 1968 în Szczecin, Polonia. În 1976, familia s-a mutat în Lubin. În 1989, imediat după căderea regimului comunist din Polonia, antreprenorul a început să vândă pantofi sub brandul Miłek. Din 1996, compania Miłek a deschis primele magazine în sistem de franciză, care operau sub denumirea Yellow Foot. În 1999, Dariusz Miłek a pus bazele retailerului de încălţăminte CCC Sp. z o.o., începând rapid colaborarea cu peste 100 de francizaţi.

    La doi ani distanţă, sunt inaugurate un nou sediu şi un depozit în Polkowice. În paralel, este dat startul construcţiei fabricii CCC.  În 2004, antreprenorul hotărăşte să schimbe numele firmei în CCC S.A. şi să listeze compania la Bursa de Valori din Varşovia începând cu 2 decembrie. Tot în acelaşi an Dariusz Miłek devine acţionarul principal şi preşedintele consiliului de administraţie, iar businessul se extinde în afara graniţelor, cu o primă subsidiară în Praga, Cehia.

    Un an mai târziu, fabrica CCC ajunge să producă pentru prima dată în istoria grupului un număr record de peste 1 milion de perechi de încălţăminte. În prezent, CCC Capital Group operează în 29 de state prin intermediul a 1.242 de magazine, cu o echipă de peste 15.600 de angajaţi. Pe lângă prezenţa din Europa, începând cu primăvara anului 2019 grupul s-a extins în sistem de franciză şi în Emirabele Arabe Unite, Qatar, Arabia Saudită, Bahrein şi Oman.

    Cota CCC pe piaţa foarte fragmentată de retail de încălţăminte din Polonia este estimată la aproximativ 25%. În 2019, businessul a vândut 52 de milioane de perechi de încălţăminte şi a înregistrat venituri consolidate de peste 1,2 miliarde de euro.

    Businessul a intrat în piaţa locală în urmă cu şase ani, iar până la sfârşitul anului 2018 ajunsese la un număr de 62 de unităţi.

    De-a lungul timpului, Dariusz Miłek a investit de asemenea în tehnologia de imprimare 3D şi în real estate. În anul 2009 el a cumpărat palatul Kulczyk din Mazovia, construit în secolul XIX. În prezent, Miłek locuieşte în Chrostnik, Polonia, alături de soţia sa şi cei trei copii şi, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, are o avere de 1 miliard de dolari. 

  • Ce măsuri pregătesc hotelierii de pe litoral pentru sezonul 2020

    Hotelurile de la mare aşteaptă deschiderea sezonului şi pregătesc o serie de modificări în activitatea lor pentru a respecta măsurile sanitare impuse de pandemie, inclusiv organizarea orelor de masă pe serii, folosirea tacâmurilor de unică folosinţă în unele cazuri, separarea şezlongurilor şi igienizarea lor după fiecare folosire, cazarea preponderent online şi echiparea angajaţilor cu mănuşi şi măşti, potrivit Organizaţiei Patronale Mamaia Constanţa (OPMCTA).

    Astfel, la hotelurile care nu dispun de spaţii suficient de largi, turiştii vor mânca în serii pentru a se evita aglomeraţiile din restaurante, la o masă va sta doar o singură familie, şezlongurile vor fi depărtate şi igienizate după fiecare folosire, iar saltelele ar putea să dispară de pe plajă.

    Camerele vor fi igienizate la schimbul de turişti, cameristele vor purta măşti şi mănuşi, în vreme ce cazarea se va face preponderent online, pentru a evita statul la coadă la recepţie, unde se vor trasa linii de demarcare.

    Deocamdată nu se ştie dacă sezonul de vară pe litoral va începe pe 1 iunie, 15 iunie sau mai târziu.

    Reprezentanţii patronatului le recomandă tuturor turiştilor români ca, în primul rând, să rămână în ţară vara aceasta şi anul acesta, România fiind cea mai sigură destinaţie pentru ei, şi să aleagă structuri de cazare clasificate, indiferent dacă acestea sunt mici, precum pensiunile, sau hoteluri mari, acestea fiind verificate de direcţiile de sănătate publică şi sanitar-veterinară cel puţin o dată sau de câteva ori pe sezon.

    “Nu vrem să expunem niciun angajat, nici pe noi, hotelierii, care lucrăm cot la cot cu ei şi, mai ales, pe turişti, pentru că ne riscăm business-urile. Tot ceea ce avem e gajat la bancă, avem credite de dus şi răspundem ca administratori în faţa legii”, a declarat Anca Nedea, directorul executiv al Patronatului Mamaia-Constanţa.

    În cee ace priveşte angajaţii, hotelurile de pe litoral lucrează, în general, cu personal sezonier cazat în camere dedicate la hotel sau în proximitatea lui, astfel încât aceştia nu vor fi nevoiţi să circule între domiciliu şi locul de muncă sau prin oraş.

    Pentru restul angajaţilor, preponderent din departamentele back-of-the-house (contabilitate, vânzari, tehnic), e posibil ca la intrarea în hotel să treacă prin nişte porţi de dezinfecţie, li se va lua temperatura, după care se vor duce la vestiare şi se vor îmbrăca cu uniformele corespunzătoare departamentului din care fac parte. Departamentele administrative nu vor lua contact direct cu clientul şi vor lucra în echipe restrânse (1-2-3 angajaţi într-un birou).

    Pentru departamentul de house-keeping (cazare) se vor aloca măşti şi mănuşi.

    În ceea ce priveşte alimentaţia publică, hotelierii iau în considerare operarea teraselor. “Şi spaţiile interioare dedicate alimentaţiei publice vor fi folosite după ridicarea restricţiilor, dar ne vom alinia la măsurile trasate de distanţare socială, mărind spaţiul între mese, limitând numărul de persoane la o masă şi pe familie şi organizând mai multe zone de bufet. Pentru hotelurile care nu beneficiază de terase suficient de mari există ca alternativă oferirea meselor în serii, iar litoralul nu e străin de o asemenea abordare, pentru că am lucrat ani de zile în serii, şi atunci putem organiza numărul de oameni în sală respectând distanţarea socială”, a mai spus Anca Nedea.

    În ceea ce priveşte tacâmurile, se iau în calcul cele de unică folosinţă.

    Pentru ca recepţiile să nu se aglomereze, hotelierii de pe litoral vor încuraja check-in-ul online. În paralel, în zonele de primire a turiştilor, vor fi trasate linii de demarcaţie pentru păstrarea distanţei şi vor fi coordonate cazările astfel încât să nu existe cozi.

  • Miliardarul Ernesto Betarelli, cel mai bogat elveţian, care deţine în România clinicile de imagistică Afidea, a intrat în afacerea Aston Martin, care are nevoie de oxigen

    Cel mai bogat om din Elveţia, Ernesto Betarelli, în vârstă de 54 de ani, a cărui familie are o avere de 18,1 miliarde de dolari, a cumpărat o participaţie de 3,4% din Aston Martin. 

    Producătorul britanic de maşini de lux a avut dificultăţi financiare şi a rămas cu multe maşini pe stoc încă din 2018, de când s-a listat pe bursă. 

    Firma spune că luna trecută a avut nevoie de o infuzie de capital de 536 de milioane de lire.  

    Ernesto Bertarelli (54 de ani), născut la Roma, dar de naţionalitate elveţiană, este cel mai bogat om din Elveţia, cu o avere estimată de Forbes la 8,6 miliarde de dolari şi se află în spatele uneia dintre cele mai mari afaceri din industria medicală europeană – Affidea, prezentă şi în România cu 37 de centre de imagistică.

    Affidea România a avut în 2018 afaceri de 181 mil. lei, cifră care include şi centrele Hiperdia, şi se află pe locul 5 în topul celor mai mari jucători din piaţa de servicii medicale private

     

    Bertarelli conduce firma de investiţii a familiei sale – Waypoint, din care face parte şi Affidea şi are afaceri în zona de investiţii, cea imobiliară şi în sănătate.

    Miliardarul elveţian intra acum mai bine de două decenii în lumea afacerilor, preluând de la tatăl său compania de biotehnologie Serono, până în 2006, când a vândut-o pentru 7 miliarde de euro.

    Bertarelli locuieşte de aproape patru decenii în Elveţia alături de soţia sa, o cântăreaţă britanică, şi cei trei copii, fiind activ atât în domeniul afacerilor, cât şi în sport şi fundaţii caritabile. El este absolventul unui master în finanţe al Universităţii de Business a Harvard şi conduce fundaţia familiei sale încă din 1998.

    În 2000, Bertarelli a înfiinţat echipa de yachting Alinghi, concursurile de iahturi fiind o altă preocupare a omului de afaceri.

    Grupul Affidea, întregistrat în Olanda, dar care are sediul operaţional în Budapesta (Ungaria), este activ în 16 state din Europa.

    Affidea România a avut în 2018 afaceri de 181 mil. lei, cifră care include şi centrele Hiperdia, şi se află pe locul 5 în topul celor mai mari jucători din piaţa de servicii medicale private.

  • Cercetătorii au descoperit 6 tipuri noi de coronavirus la lilieci, care fac parte din aceeaşi familie ca SARS-CoV-2

    Oamenii de ştiinţă au descoperit 6 tipuri noi de coronavirus la liliecii din Myanmar, potrivit publicaţiei Live Science.

    Aceste virusuri fac parte din aceeaşi familie ca virusul SARS-CoV-2, responsabil pentru pandemia de COVID-19.

    Cu toate acestea, cercetătorii susţin că din punct de vedere genetic, aceste noi virusuri nu sunt atât de apropiate de SARS-CoV-2 sau de celelalte două coronavirusuri care au cauzat probleme de sănătate la nivel global – SARS şi MERS.

    Cercetătorii au descoperit virusurile în timp ce analizau lilieci din Myanmar, ca parte a unui program guvernamental de cercetare denumit PREDIC – proiectat pentru a identifica boli infecţioase care au potenţialul de a trece de la animale la oamenii.

    În acest context, liliecii sunt principalii suspecţi, întrucât se crede că mamiferul ar fi gaza a mii de coronavirusuri încă nedescoperite. Până acum, se crede că şi virusul SARS-CoV-2, care cauzează COVID-19, ar fi plecat de la lilieci înainte de ajunge la oameni, însă cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca acesta să fi avut o gazdă intermediară.

    Între 2016 şi 2018, cercetătorii au colectat sute de mostre de salivă şi excremente de liliac de la 464 de lilieci din cel puţin 11 specii diferite. Aceşia Au colectat mostre de la trei locaţii din Myanmar unde oamenii iau contact cu viaţa sălbatică în contextul unor activităţi recreaţionale sau culturale.

    „Două dintre aceste situri cuprind o serie de peşteri populare, unde oamenii sunt expuşi în mod constant la lilieci în timpul recoltării de excremente în scopul fertilizării solului, cât şi în timpul practicilor religioase şi al turismului”, au scris cercetătorii în studiul lor publicat în data de 9 aprilie în jurnalul PLOS ONE.

    Sunt necesare analize pentru a înţelege impactul potenţial al acestor şase noi descoperite virusuri de a trece la alte specii şi pentru a aprofunda modul în care acestea ar putea afecta sănătatea oamenilor”, au scris cercetătorii.

     

  • Nou caz halucinant la Spitalul Judeţean Suceava: „Era şi el mort, într-un sac negru, cu un telefon care suna lângă el. Nu ne-au spus că a murit, am aflat noi cu ajutorul unor oameni”

    Bărbatul de 68 de ani a fost internat la Spitalul Judeţean Suceava în ziua în care Ministerul Sănătăţii anunţa că acesta este închis

    Duminică noaptea a murit, iar familia nu a fost anunţată nici azi depre moartea lui.L-au testat pentru COVID-19 dar familia nu a primit răspunsul dacă era infectat sau nu. Bărbatul de 68 de ani din Suceava a început să se simtă rău, săptămâna trecută miercuri.

    “Unchiul meu a sunat singur la 112 şi a spus că nu se simte bine şi acuza probleme respiratorii. El avea astm şi probleme cardiace”, a declarat pentru MEDIAFAX nepoata Gianina Ursu.

    Nepoata a povestit că acesta a fost transportat şi internt la Spitalul Judeţean Suceava. Se întâmpla exact în ziua în care Ministerul Sănătăţii anunţa că închide spitalul din cauza numărului mare de cazuri cu COVID 19 din rândul cadrelor medicale.

    Din interiorul spitalului, unde peste o sută de cadre medicale erau internate cu noul coronavirus, bărbatul a povestit scene de groază familiei lui.

    “A spus că era un haos cum nu mai văzuse în viaţa lui. Treceau saci negri cu morţi, iar din interiorul lor sunau telefoane”, a mai povestit Gianina Ursu.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Cine este adevăratul fondator al companiei Oracle şi ce a făcut el până la Larry Ellison

    Deşi numele „Larry Ellison” le vine tuturor pe buze când se vorbeşte de compania Oracle, un alt antreprenor a pus umărul la fondarea acesteia înainte ca magnatul american să ajungă în echipa fondatorilor. Este vorba de Bob Miner, primul inginer al companiei.

    Robert Nimrod „Bob“ Miner s-a născut pe 23 decembrie 1941 în Cicero, Illinois, într-o familie cu cinci copii. Părinţii săi proveneau din Ada, un sat din provincia Azerbaidjanul de Vest din Iran, şi migraseră în SUA în anii ’20. El a absolvit în 1963 facultatea de matematică din cadrul Universităţii din Illinois.
    În 1977, în timp ce lucra într-o companie de electronice, Ampex, Bob Miner l-a cunoscut pe Larry Ellison, fiind supervizorul acestuia. La scurt timp după aceea, antreprenorul a părăsit Ampex pentru a înfiinţa o companie numită Software Development Laboratories, alături de Ed Oates şi Bruce Scott; câteva luni mai târziu li s-a alăturat şi Ellison. Din 1977 până în 1992, Bob Miner a condus proiectarea şi dezvoltarea produselor pentru sistemul de gestionare a bazelor de date relaţionale Oracle. În decembrie 1992, el a părăsit acest rol şi a pornit o mică secţie de tehnologie avansată în cadrul companiei. Antreprenorul a rămas membru al consiliului Oracle până în octombrie 1993.
    La începuturile companiei, Bob Miner a fost inginerul principal şi, ca şef al departamentului de inginerie, stilul său de conducere a contrastat puternic cu al lui Larry Ellison, care a cultivat o cultură a vânzărilor agresive, cu care Miner nu a fost de acord, el fiind de părere că este greşit ca oamenii să muncească până la ore extrem de târzii şi că ar trebui să petreacă mai mult timp cu familiile. Potrivit lui Ellison, Miner a fost „loial oamenilor înaintea companiei”.
    În 1993 Bob Miner a fost diagnosticat cu mezoteliom pleural, o formă rară de cancer pulmonar cauzat de expunerea la azbest. A murit pe 11 noiembrie 1994, la vârsta de
    52 de ani, vegheat de soţia sa, Maria, şi de cei trei copii ai lor, Nicola, Justine şi Luke. A lăsat familiei acţiunile sale din cadrul companiei, pe atunci în valoare de 600 de milioane de dolari. Până în anul 2014 familia Miner reuşise să ajungă la o avere de 1,1 miliarde de dolari, fiind inclusă în topul celor mai bogate familii din SUA; a fost însă exclusă din clasament un an mai târziu. După moartea antreprenorului, Mary Miner a pus bazele Oakville Ranch Vineyards, o cramă în Napa, California. Fundaţia caritabilă a familiei a făcut o serie de donaţii către instituţiile de artă şi educaţie din San Francisco.
    Anul trecut, Oracle a înregistrat venituri de peste 39 de miliarde de dolari şi un profit de aproape 4 milioane. În prezent, compania are o echipă de circa 136.000 de angajaţi şi este clasată pe poziţia 81 în topul Fortune 500. Larry Ellison, care până în 2014 a condus businessul din rolul de CEO, deţine acum funcţia de preşedinte şi CTO. Antreprenorul s-a alăturat în 2018 şi conducerii Tesla, după ce a cumpărat o serie de acţiuni în companie, în valoare de 3 milioane de dolari. În prezent, averea sa se ridică, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, la 53,3 miliarde de dolari.