BusinessMagazin

Tag: experienta

  • ​BUSINESS PENTRU ROMÂNIA: Daniel Farmache, Electrogrup Infrastructure – „M-am întors în România pentru totdeauna”

    La doar 30 de ani, după ce a dobândit deja experienţa unui bancher de investiţii în unul dintre cele mai importante grupuri financiare ale lumii, Daniel Farmache mizează pe antreprenoriatul românesc. Care sunt obiectivele sale din rolul de director general adjunct al companiei Electrogrup Infrastructure (E-INFRA), cu afaceri anuale de peste 100 de milioane de euro?

    “De profesie economist, ca job  director general-adjunct în Electrogrup Infrastructure, bucureştean, soţ” – enumeră principalele repere de pe noua sa „carte de vizită” Daniel Farmache, care, la 30 de ani, este cel mai tânăr invitat de până acum al evenimentului Meet the CEO. Printr-o introspecţie de tipul SWOT (strengths, weaknesses, opportunities and threats – puncte forte, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări – n.red.), tânărul se autocaracterizează prin atribute precum: puterea de muncă, motivaţia internă, speranţă, capacitatea de a relativiza lucrurile, de a le pune în perspectivă, precum şi dorinţa de a lucra cu oamenii şi de a scoate ce este mai bun din ei. În ceea ce priveşte slăbiciunile, spune: „Am uneori naivităţile mele, acestea merg mână în mână cu speranţa şi cu dorinţa puţin mai idealistă – aspecte neproductive pe moment, pe care încerc să le controlez”.

    După ce şi-a câştigat renumele de unul dintre cei mai apreciaţi bancheri de investiţii ai tinerei generaţii, Daniel Farmache a făcut în vara aceasta pasul înspre mediul antreprenorial local, ca urmare a numirii sale în funcţia de deputy CEO (director general adjunct) al companiei Electrogrup Infrastructure (E-INFRA), holding înfiinţat anul trecut de Teofil şi Simion Mureşan împreună cu Marian Pantazescu. Companiile care compun holdingul au o istorie pe piaţa locală de peste 20 de ani, care a început cu o companie de construcţii şi servicii specializate – Electrogrup, înfiinţată în 1997 – la un grup de infrastructură integrat (deţine, operează, construieşte şi oferă mentenanţă în proiecte de infrastructură), cu afaceri anuale de peste 100 de milioane de euro. Potrivit reprezentanţilor acestuia, grupul Electrogrup Infrastructure este primul jucător de pe piaţa din România care oferă servicii de tip cross-sector (intersectoriale) în energie, telecomunicaţii şi construcţii civile industriale. Compania şi-a extins activitatea şi pe pieţele externe din Polonia, Germania, Rusia, Belgia şi Irlanda – iar în prezent, între 20 şi 30% din afacerile companiei sunt generate de aceste pieţe.

    CITII AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Confesiunile unei angajate Facebook: am avut parte de cea mai toxică experienţă de muncă din viaţa mea

    Să lucrezi pentru Facebook pare o oportunitate pe care nu trebuie să o ratezi, însă lucrurile nu par a fi chiar aşa, potrivit unei foste angajate Facebook care a spus pentru The Guardian că acolo a avut parte de cea mai toxică experienţă de muncă.

    Sarcina ei în cadrul diviziei de “Trending” era să aleagă ce link-uri să apară în caseta „trending” a Facebook.  „În fiecare zi, analizam sute de subiecte (sau cuvinte cheie), despre care Facebook îmi spunea că sunt în tendinţe pe platformă. Apoi, alegeam o poveste, compuneam un titlu şi un scurt rezumat care apăreau în casetă”, mărturiseşte tânăra.

    Fosta angajată spune că în departamentul în care lucra tronau favoritismul, sexismul şi intimidarea. Mediul de muncă devenise inconfortabil, angajaţii erau nervoşi, deprimaţi şi nu aveau dreptul să îşi exprime opiniile. Părerile femeilor erau ignorate şi nu li se recunoşteau meritele şi competenţa în soluţionarea problemelor, spune fosta angajată. “Am constatat că, atunci când raportam o problemă sau o discrepanţă, raportul meu nu era luat în considerare. Numai că atunci când un bărbat făcea acelaşi lucru compania se mobiliza în a rezolva acele chestiuni. Această ignorare era devastatoare. Am ajuns la un punct în care nici nu mă mai oboseam să raportez probleme”, adaugă ea.

    O femeie a raportat o problemă cu pontarea la locul de muncă, dar supervizorul său a spus că nu este nicio problemă. Săptămâna următoare mai mulţi angajaţi au semnalat faptul că le lipsesc ore din program.

    Afirmaţiile acesteia sunt susţinute şi de faptul că din 2014 până acum, 15 din cei 45-50 de angajaţi ai departamentului Trending şi-au dat demisia, iar zece din 15 au fost femei.

    Salariile pentru asemenea poziţie se învârteau în jurul a 55.000 şi 65.000 de lire pe an

  • Cătălin Lupoaie, manager senior comunicare si afaceri publice la BCR, fost redactor la ZF şi editor-şef la Business Construct (2005-2010): „Experienţa de jurnalist este unică, nu poate fi comparată cu nicio altă meserie”

    „La Ziarul Financiar am trăit şi experimentat în cinci ani şi jumătate, cât alţii în 50 de ani. Am prins cea mai puternică creştere economică a României, dar şi criza care a întors pe dos economia locală şi toată industria media. Pentru un absolvent de jurnalism care a început să lucreze la 19 ani, Ziarul Financiar a fost în aceeaşi măsură o şcoală de business şi o lecţie de creare de conţinut media top quality.

    Experienţele pe care le-am trăit ca jurnalist de business m-au făcut să înţeleg ce înseamnă curajul de a discuta cu antreprenori şi cu oficiali influenţi, ce înseamnă să faci o documentare bună pentru a pune întrebările potrivite şi să mă bucur că pot participa la etape importante din dezvoltarea României. Pe lângă momentele serioase sau conferinţele clasice, au fost şi situaţii amuzante, desprinse din specificul mioritic. ”Chief, asta e farmecul. România e unică şi nu ai cum să te plictiseşti. De ce crezi că vin şi rămân atâţia investitori străini? Pentru că aici totul e dinamic”, îmi spunea mereu Fini (Cristian Hostiuc). Şi aşa a fost. Nu m-am plictisit niciodată (nici nu aveam timp J), pentru că foarte rar ştiam ce urma să se întâmple din momentul în care plecam de acasă. Să vă spun câteva exemple.

    Eram responsabil de domeniile infrastructură şi transport (într-o vreme când încă se construiau autostrăzi) şi am avut ocazia să particip la unele inspecţii memorabile pe şantiere. Cu unul dintre miniştrii transporturilor am mers cu trenul până la Cluj în timp ce ne cânta la chitară, altul a vrut să verifice nişte fisuri la un pasaj şi a intrat cu pantofii lui cu piele întoarsă în noroi, în timp ce era înconjurat de o turmă de porci care venise să-i inspecteze încălţămintea. Un prim-ministru ameninţa constructorii că va verifica o lucrare punând o cană de apă pe bordul maşinii, iar când a fost gata lucrarea şi a văzut cât de prost a fost executată, a renunţat la idee. O altă deplasare cu trenul pentru a vedea un şantier de autostradă era cât pe ce să fie un eşec pentru că jurnaliştii nu se mai trezeau şi trenul a fost nevoit să fie tras în triaj. La întoarcerea de pe şantier a avut loc un meci de ping-pong între angajaţii CFR şi jurnalişti, în urma căruia angajaţii CFR au pierdut mai multe borcane cu murături.

    După experienţa ZF, m-am angajat la producătorul de ciment Holcim şi am lucrat în comunicare şi marketing. Vizitele la şantiere au continuat, dar au fost lipsite de sarea şi piperul date de autorităţi.

    Am fost martorul unor momente cheie pentru economia românească, în care adrenalina ne ţinea în priză chiar şi când afară erau sub zero grade. Unul dintre ele, în 2005, când împreună cu două colege, îngheţam în faţa Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AVAS) aşteptând să fie depuse ofertele pentru preluarea Băncii Comerciale Române. O zi întreagă am alergat după maşinile cu oferte încercând să prindem o declaraţie. Din păcate, fără succes. Chiar şi aşa, reportajul a fost plin de suspans pentru că ofertele au venit chiar şi în ultimul minut. A fost o lungă controversă legată de ora la care a fost înscrisă ultima ofertă, care s-a lămurit după ce reprezentanţii AVAS au anunţat că ceasul din holul instituţiei era cu câteva minute înainte. N-am să uit niciodată ceaiul cald şi bomboanele oferite de angajaţii AVAS, care ne vedeau cum tremuram afară. Şi nu am să uit nici faptul că banii din privatizările din 2005-2007 urmau să fie investiţi în infrastructură şi, ca prin miracol, au dispărut fără să mai ştie nimeni urma lor.

    Şi cum nimic nu este întâmplător, iată că 13 ani mai târziu de la cea mai importantă privatizare, am ajuns să ocup funcţia de Public Affairs Manager la BCR şi să sprijin eforturile de a crea o Românie în care oamenii să aibă mai multă încredere în forţele proprii.”

  • Adrian Cojocar, director general adjunct la Patria Asset Management, fost jurnalist pe pieţele de capital la ZF (2006-2014): „Ziarul Financiar mi-a arătat cum se poate împăca matematica cu scrisul, două cuvinte care nu prea au nimic în comun la prima vedere”

    „Pe mine, care sunt un pasionat al matematicii încă de pe băncile şcolii, Ziarul Financiar m-a învăţat cum se transmite uşor şi eficient un mesaj sau o idee către o audienţă, chiar dacă în spate se găsesc anumite calcule «plicitisitoare» sau «greu digerabile» şi care au un impact important în viaţa noastră de zi cu zi.
    La Ziarul Financiar am avut ocazia să cunosc şi să învăţ de la specialişti cu zeci de ani de experienţă şi cu poziţii de top din diverse domenii de activitate şi să urmăresc «pulsul» zilnic al pieţelor, două lucruri foarte importante în dezvoltarea mea ulterioară.”

  • Un antreprenor din Iaşi vrea să facă un milion de euro din exportul de software

    „Când a venit vremea să plec pentru a urma o carieră în industria IT, mi-am dat seama repede că cel mai bine este să îmbin cunoştinţele tehnice pe care le-am dobândit în timpul studiilor cu experienţa trăită în companie pentru a lucra pe cont propriu. Startul a fost o companie de servicii web pe care am început-o cu un coleg de facultate”, povesteşte antreprenorul.

    Costi Teleman este fondatorul şi CEO-ul IntelligentBee, o companie din Iaşi specializată în furnizarea de servicii de dezvoltare software şi suport tehnic. A petrecut cinci ani ca angajat în timpul facultăţii, perioadă în care spune că a făcut de toate, iar printre aspectele care au condus la dezvoltarea sa se numără observarea şi participarea activă la evoluţia unei companii de la cinci la 50 de oameni. Ideea de a porni IntelligentBee i-a venit după ce a plecat din compania la fondarea căreia a participat şi despre care spune că se îndrepta mai mult în zona de vânzări. „Fiind programator şi simţind o creştere a pieţei de produse online, am decis că pot creşte o companie de servicii de dezvoltare în această direcţie. Aşa a luat naştere IntelligentBee, o companie care livrează soft la comandă şi suport tehnic către clienţii corporate din toată lumea.”
    Spune că la început compania era formată cu precădere din oameni extrem de bine pregătiţi tehnic, însă cu abilităţi de promovare şi vânzări reduse – prin urmare, primele obstacole au apărut atunci când au început să caute contracte.

    „Am dat apoi peste o altă problemă, pentru că a trebuit să dimensionăm corect numărul de oameni care pot livra serviciile către clienţi. Ne-a luat ceva timp să găsim o metodă sustenabilă de a creşte compania şi credem că am găsit-o”, spune Costi Teleman. Din punctul lui de vedere, succesul se leagă de managementul mai bun al capitalului uman şi introducerea de produse proprii în ecuaţie. „Acest lucru ne permite să creştem cifra de afaceri într-un ritm mai alert decât creşterea numărului de angajaţi.”

    Echipa s-a dezvoltat constant, an de an, pe măsură ce numărul de proiecte a crescut; numărul angajaţilor a ajuns în prezent la 35.
    „Dacă până în 2014 aveam cu precădere oameni de execuţie − programatori şi suport tehnic − de atunci am început să aducem lângă noi oameni cu experienţă pe departamente care sunt critice pentru creşterea oricărei companii, cum ar fi resurse umane, vânzări, marketing şi aşa mai departe.” Dintre proiectele dezvoltate de IntelligentBee, el aminteşte de Eventway.io, o platformă de ticketing destinată organizatorilor de evenimente din toată lumea.

    „Prin această platformă i-am putut ajuta pe cei de la Afterhills, cel mai mare festival de muzică şi artă din Moldova, să-şi administreze mai eficient vânzările de bilete pentru ediţia din acest an. Mai mult, ne-am îmbunătăţit platforma, iar noua versiune a atras mai mulţi clienţi decât ne-am aşteptat.”
    Printre aceştia se numără Salvaţi Copiii, TEDx sau FabLab. Platforma Eventway.io se bazează pe modelul business-to-business şi se adresează organizaţiilor şi companiilor naţionale şi internaţionale. Până acum, investiţia în proiect s-a ridicat la 60.000 de euro, urmând ca până la finalizare, în 2019, să mai fie investiţi încă 140.000 euro.

    Din punctul de vedere al antreprenorului, piaţa locală de servicii software şi suport tehnic este cel puţin la fel de competitivă, din punctul de vedere al calităţii serviciilor comparativ cu preţul, ca orice altă ţară din Europa de Vest.
    „Pentru noi a fost totuşi o piaţă în schimbare, însă raportul a rămas la fel de bun. Dacă acum 10 ani preţul pentru serviciile furnizate de companii româneşti era mai mic decât acum, iar experienţa era şi ea limitată din cauza lipsei de expunere la proiecte cu adevărat complexe, acum au crescut experienţa, nivelul calităţii de execuţie a serviciilor, precum şi preţul. Acum ne putem bate cu cei mai buni jucători de pe piaţă.”
    El oferă ca exemplu creşterea unui produs online pentru un client din Statele Unite, încă de la înfiinţarea companiei respective, în urmă cu opt ani. „Dacă atunci când am început să lucrăm cu ei erau foarte mici, nu aveau nici măcar un sediu, am continuat să-i ajutăm atât pe partea de dezvoltare de software, cât şi de suport tehnic până când, acum un an, au fost listaţi la Bursa din New York, iar acum două săptămâni au fuzionat cu Twilio, o tranzacţie care  s-a ridicat la 2 miliarde de dolari. Suntem mândri că am avut şansa să fim acolo şi să ajutăm la creşterea lor şi că încă le suntem parteneri.”

    Potrivit presei internaţionale, Twilio, o companie de cloud computing cu sediul central în San Francisco, a anunţat cumpărarea SendGrid (o platformă de comunicare pentru clienţi) într-o tranzacţie estimată la 2 miliarde de dolari.
    Potrivit ZF, piaţa locală de software şi de servicii de IT va depăşi în 2019 două praguri istorice: numărul de IT-işti va trece de 100.000, iar valoarea totală a industriei va trece de 5,1 miliarde de euro, conform unui studiu realizat de compania de cercetare şi consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC) şi Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii IT (ANIS).

    Pentru anul în curs însă, Costi Teleman şi-a propus atingerea unei cifre de afaceri de 1 milion de dolari. „Asta ar însemna să marcăm o nouă creştere, cum de altfel s-a întâmplat cam în toţi aceşti ani, de la înfiinţare şi până în prezent.“
    Costi Teleman vede o trecere din ce în ce mai accelerată a sectorului IT de la dezvoltarea de servicii la crearea de produse proprii, care să se folosească de cele mai noi tehnologii disponibile la nivel mondial. Capacitatea de execuţie există deja, spune el, stimulată de foarte multe proiecte pentru pieţele din vest sau de peste ocean.
    „Acum suntem în procesul de formare a capacităţii de promovare, de management al performanţei şi de finanţare. În maximum doi ani vom lucra la produse pe care le vor folosi oamenii din întreaga lume, însă ele vor fi româneşti.”

  • Oana Nuţă,director de marketing şi imagine corporativă la EximBank, fost editor la ZF bănci (1998–2004)


    „Eram două echipe, una cu experienţă şi una de tineri. Ţin minte că făceam un master la ASE în statistică şi economie şi am văzut un anunţ pe holurile facultăţii. Era ceva de genul că dacă ştiu engleză şi sunt curioasă, să vin la un interviu. Şi m-am dus. A fost primul meu job. Am lucrat cam 7-8 luni la perete, adică umpleam paginile, scriam tot, dar ce făceam era de test. Era ceva extraordinar. Apoi a ieşit prima ediţie a ZF pe piaţă, iar eu am rămas mai departe încă şase ani. Aici s-a format o parte din mine. Cred că am învăţat atunci nişte valori de care mă ţin şi acum şi anume respectul faţă de oameni, loialitatea, spiritul de echipă. Şi acum suntem o echipă.

    ZF de la început şi-a dorit să fie altceva, iar în această dorinţă resursa umană a fost cea mai importantă. Ne doream să fim primii, ne-am dezvoltat ca nişte pantere. Totdeauna voiam să avem informaţiile corecte. Şi acum când vorbesc cu unii oameni mă ştiu drept redactorul de la ZF, nu ca pe omul de comunicare.

    ZF se va dezvolta pe termen lung, dar cred că dacă nu ar mai exista printul, atunci nu am mai vorbi de ZF. Sunt convinsă că indiferent de cum citesc oamenii de afaceri ziarul, hârtia este acolo, pe un colţ al biroului lor.

    ZF a scris pentru prima dată de privatizarea Petromidia, de exemplu. Ţin minte că am sunat pe un fix al casei de avocatură care se ocupa de această tranzacţie, dar că nu am dat de nimeni, decât de o voce care mă anunţa că lumea era ocupată. La cinci minute am fost sunată de un avocat care mi-a explicat multe. Oamenii ştiau că ZF păstrează confidenţialitatea, dar pe de altă parte era foarte multă deschidere din partea mediului de business de a ne învăţa pe noi, de a face acest transfer de know how. Mereu am avut deschiderea interlocutorilor venind din partea ZF pentru că şi ei ştiu că dacă vrei să exişti în mediul de business trebuie să fii în paginile ZF.
    Cred că profesional am învăţat de la ZF că este foarte important să nu arzi etape, să faci şi să înţelegi tot ce fac oamenii din echipa ta. Mâine, dacă aş putea, m-aş întoarce să scriu din nou.”

  • Andrei Frunză, CEO al Clever Taxi, fost redactor la ZF în 2004: “Îmi amintesc perfect prima interacţiune cu lumea ZF şi emoţia din momentul în care am primit propunerea de a deveni redactor”

    „Un coleg de facultate m-a încurajat să particip la o primă discuţie în redacţie. Îmi amintesc perfect prima interacţiune cu lumea ZF, prima discuţie cu Fini (Cristian Hostiuc) şi întrebarea sa despre randamentul anualizat al unui portofoliu, dar mai ales emoţia din momentul în care am primit propunerea de a deveni redactor. Am crescut profesional cu fascinaţia pentru Ziarul Financiar, iar şansa de a fi fost o mică parte din energia acestui brand reprezintă în continuare un motiv personal de bucurie.

    Am parcurs mai multe capitole editoriale în ZF, fiind cel mai apropiat de zonele de companii, respectiv asigurări. Privind retrospectiv, cred că experienţa ZF în primul rând mi-a hrănit curiozitatea pentru lumea businessului, pofta de a construi şi a face parte din proiecte relevante. Pe scurt, a fost un antrenament excelent, o adevărată şcoală, iar pentru asta mulţumesc ZF-ului, colegilor de atunci, majoritatea prieteni acum.

    Sunt multe momente de care îmi amintesc cu drag, însă aş alege doar două. Mai întâi, a fost primul colţ de primă pagină, moment de care am fost şi rămân exagerat de mândru. Iar un al doilea este cel în care, cu ocazia unui material legat de piaţa mobilităţii urbane şi producătorii locali de biciclete, reprezentantul unui mare producător local, un business frumos şi care a crescut spectaculos în ultimii ani, m-a bănuit de spionaj industrial, fiind la momentul respectiv nevoit să îl conduc în redacţie pentru o validare a faptului că fac parte din echipa ZF. Am trăit atunci foarte intens iluzia de a fi relevant. :)”

  • Oana Marinescu, consultant comunicare strategică, fost editor politic la ZF (1998–2000)

    „Companii din toate domeniile economiei puteau găsi informaţii relevante în paginile ziarului. Eu cred că piaţa din România are nevoie de Ziarul Financiar şi de dezvoltarea sa. Suntem într-o epocă în care informaţia corectă şi de actualitate, cunoaşterea, expertiza, capacitatea de analiză a tendinţelor contează enorm în succesul unei afaceri şi în dezvoltarea economiei. Deci Ziarul Financiar poate juca un rol cheie în succesul României de mâine.

    Pentru mine, experienţa la Ziarul Financiar a reprezentat o perioadă de maturizare profesională. Lucrasem anterior în presă, timp de doi ani, tot pe politică internă. La Ziarul Financiar am dus experienţa jurnalistică la alt nivel, prin felul în care am început să scriu, sintetizând informaţiile într-un mod mai complex, am abordat stiluri jurnalistice noi, precum comentariul şi articolul de opinie; am început să-mi dezvolt capacităţile manageriale, preluând coordonarea echipei de la departamentul de politică internă şi lansând un supliment turistic al ziarului, Promenade.

    Mie mi-a plăcut toată experienţa de la Ziarul Financiar, pentru că scriam altfel pe teme de politică internă decât toată presa. Unii ne criticau pentru stilul nostru, dar eu îl apreciam pentru că era echilibrat şi în stilul presei occidentale de calitate, pe care o aveam ca model. Altfel, ţin minte şi acum că am fost trimisă corespondent la un Consiliu European de iarnă şi atunci a fost primul meu contact cu universul european. Am fost impresionată şi emoţionată. De atunci mi-am dorit să fiu o ziaristă europeană şi un cetăţean european mai mult ca niciodată. Am fost mândră şi de articolul pe care l-am publicat în ziar, desigur. Şi acum îmi doresc acelaşi lucru: să fim cetăţeni europeni şi să citim în Ziarul Financiar un ziar european!”

  • Insula paradisiacă din Europa unde găseşti ceva de făcut în orice perioada a anului. Mii de români au ajuns deja acolo

    Sardinia, insula italiană situată în Marea Mediterană, între Corsica (Franţa) şi Africa (Algeria şi Tunisia), este o destinaţie luxoasă pentru vacanţele la mare, dar şi una completă pentru ceea ce înseamnă agroturism – de la stâne şi ferme ale localnicilor la crame moderne de vin şi festivaluri tradiţionale. Astfel, Sardinia poate fi aleasă ca destinaţie de vacanţă nu doar pe timpul sezonului primăvară-vară, ci şi toamna, când activităţile turistice se pot îmbina perfect între mare şi munte, în condiţiile în care temperatura ajunge până la peste 20 de grade până înspre finalul lunii octombrie.

    Sardinia se întinde pe 24.000 km pătraţi, zona cu cele mai multe atracţii pentru turişti fiind partea centrală şi de nord, partea sudică fiind mai mult zonă industrială. Insula îmbină peisajele date de interioarele de granit cu gastronomia specifică zonei mediteraneene – peşte şi fructe de mare –, cu istoria ţinuturilor sarzilor – de la vestigii ale culturii nuraghi, culturilor cartagineze şi romane la influenţele barocului spaniol, alături de zona rurală, o oază de linişte neatinsă de agitaţia şi stresul zilnic de pe continent.   

    Din Bucureşti se poate ajunge prin zbor direct în Alghero, capitala insulei, situată în partea de nord-vest. Turiştii pot opta pentru plimbări în centrul vechi al oraşului – cetatea Alghero, în port, de unde se poata explora cu barca întreaga zonă de coastă, sau pe străduţele înguste cu biserici medievale şi magazine tradiţionale pentru bijuteriile din coralul special din acea zonă.

    Aeroportul Alghero a fost refăcut şi extins în urma unei investiţii de 18 milioane de euro, din care 60% provin din fonduri europene. Astfel, acum, aeroportul din Alghero găzduieşte zboruri din peste 52 de destinaţii europene.

    „Alghero este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice de city break de către români în această toamnă”, potrivit lui Stefano Iervolino, fondatorul şi CEO-ul agenţiei online de turism Fly Go. Aceasta are sedii în România, Italia şi Spania, cifra de afaceri pentru anul în curs fiind estimată la 50 milioane de euro. 

    Din Alghero se poate ajunge cu uşurinţă, în circa 15-20 minute, la una dintre locaţiile agroturistice pentru a vedea cum se prepară diferite brânzeturi tradiţionale sau pastele tradiţionale din Sardinia, fregola, şi a degusta totodată o serie din preparatele locale în cadrul unei cine – de la măsline, brânzeturi şi mezeluri la paste şi berbecuţ la proţap. Unul dintre aceste locuri este ferma agroturistică Sa Mandra (regiunea Nurra), unde totul este păstrat conform tradiţiei şi decorat pitoresc.

    „Cum Alghero este în topul destinaţiilor de city break în această toamnă pentru români, turiştii pot experimenta Sardinia agroturistică în cadrul unui complex de poveste în imediata apropiere a oraşului, în regiunea Nurra, Azienda Agrituristica Sa Mandra – fermă, restaurant şi spaţii de cazare. Sa Mandra este un business de familie, dar, mai întâi de toate, o fermă: hectare de câmpuri de cereale cultivate ecologic, plantaţii de măslini, turme de oi, herghelii de cai, măgari şi porci, crescătorie de pui”, a explicat Iervolino.

    În afară de experienţa culinară autentică pe care turiştii o pot avea la ferma Sa Mandra, aceştia pot admira totodată şi un adevărat muzeu al tradiţiei locale, proprietarii fiind pasionaţi de istoria sardă şi obiectele realizate de meşteşugarii locali.

    „Turiştii sunt invitaţi ca înainte să se aşeze la masă sau să se cazeze, să rătăcească pe aleile Sa Mandra şi în sălile de expoziţie, unde vor face un pas înapoi în timp şi vor lua contact cu obiecte ce spun istoria sutelor de secole trecute. În cei 30 de ani de la deschiderea unităţii, Sa Mandra a adunat sute de piese originale: unelte folosite de fermieri în stâne şi de gospodine, dar şi covoare, ceramică, cuţite, mobilier, creaţii ale artizanilor locali.”

    Plaje ca în insulele paradisiace din Asia

    Pornind din Alghero înspre partea de nord, se pot vizita o serie de locuri cu peisaje ce îţi taie respiraţia, cum ar fi parcul regional Porto Conte şi Castelsardo. Continuând drumul spre nordul insulei, se ajunge în zona Costa Smeralda (Baja Sardinia – Porto Cervo), una dintre cele mai scumpe zone din Sardinia, unde au case cu vedere la mare designeri vestimentari renumiţi precum Armani. Această zonă luxoasă are de oferit unele dintre cele mai frumoase plaje din Marea Mediterană, arhipelagul La Maddalena fiind în imediată apropiere. Acesta poate fi vizitat într-o zi cu croazierele care opresc la mai multe plaje de pe insulele arhipegului, cum ar fi La Spargia, La Maddalena sau Santa Maria. De asemenea, se trece şi pe lângă plaja roz din arhipelag – Spiaggia Rosa, de pe insula Budelli, care nu se poate vizita decât în condiţii speciale, fiind protejată în cadrul parcului naţional La Maddalena. Nisipul de culoare roz este dat de scoicile şi coralul de culoare roşie care împânzesc plaja.

    La scurtă distanţă cu maşina de Baja Sardinia se poate ajunge la una dintre cramele moderne din Sardinia – Surrau, care a câştigat o serie de premii pentru vinurile sale roşii şi albe, cum ar fi cel mai bun vin roşu din Italia în 2017, potrivit revistei italiene de specialitate Gambero Rosso, şi premiul festivalului de vin din Potro Cervo pentru cel mai bun vin alb (Sciala).

    Pe lângă plajele desprinse din paradis din zona de nord a insulei, unde un sejur de 7 nopţi cu demipensiune în Baja Sardinia la un hotel de 4 stele ajunge la aproape 1.200 de euro pentru o persoană, turiştii pot vizita şi zona de munte din Sardinia, unde se pot face o serie de excursii şi incursiuni în tradiţiile păstrate de sute de ani de localnici.

    „Sardinia nu este numai pentru mare, ci şi pentru munte. Poţi veni atât vara, cât şi iarna să vizitezi insula”, a punctat reprezentantul unui lanţ de patru hoteluri din zona Baja Sardinia, Porto Cervo.

    „Noi colaborăm şi cu alte câteva hoteluri din zona de munte a Sardiniei, care sunt deschise pe tot parcursul anului”, a adăugat ea, menţionând că au în total 25 de propuneri diferite pentru turiştii care vor să viziteze insula, printre care şi retreaturi de yoga, agroturism, trasee montane, festivaluri, croaziere şi o serie de activităţi şi sporturi de apă.

    Barbagia, experienţa autentică din zona de munte a insulei

    Pentru a trăi adevărata experienţă rurală din Sardinia, trebuie vizitată zona Barbagia din inima insulei, unde se pot face excursii pe munte şi se pot vizita stânele autentice ale localnicilor, care păstrează metode de producţie din tată-n fiu, agricultura fiind sustenabilă.

    „Sardinia este o minunăţie rurală, lucru pe care localnicii doresc să îl arate tuturor turiştilor. Dacă timpul le permite, le recomandăm vizitatorilor să se aventureze în inima insulei, în zona Barbagia – o regiune montană, sălbatică şi fascinantă, un teritoriu ce merită descoperit în mai multe zile, pentru că obiceiurile şi tradiţiile sarde sunt menţinute la tot pasul. În Barbagia, turismul este fără doar şi poate sustenabil, sarzii fiind deosebit de atenţi cu natura. În această perioadă a anului – din septembrie până în decembrie – are loc unul dintre cele mai frumoase festivaluri, Toamnă în Barbagia, ce se desfăşoară în satele din Barbagia – fiecare săptămână este dedicată unui sat – şi atrage anual turişti din întreaga lume. Fiecare etapă a festivalului este unică şi irepetabilă. Fiecare sat îşi prezintă cultura şi tradiţiile specifice, produsele locale, de la brânzeturi până la carne, gemuri, murături, carne de miel sau carne de porc, paste proaspete, dulciuri, lichioruri şi vinuri, toate home-made şi după reţete tradiţionale”, a menţionat fondatorul Fly Go.

    În aceeaşi regiune, turiştii au la posibilitatea să viziteze oraşul pitoresc Orgosolo, renumit pentru desenele sale murale de pe străzi.
    În primele nouă luni ale acestui an, Sardinia a atras peste 3,6 milioane de turişti, dintre care 1,8 milioane sunt din afara Italiei. Dintre aceştia, circa 10.000 sunt români.

  • Între lipsa de personal şi digitalizare

    “Pe măsură ce economia europeană se dezvoltă, companiile continuă să crească producţia şi vânzările. În consecinţă, cererea de transport este în creştere. Piaţa actuală cere implementarea de soluţii noi”, descrie Valentin Storoj, managing director al companiei Raben Logistics România, sectorul în care activează.

    Parte a grupului olandez Raben, compania acoperă în prezent întrega ţară prin servicii naţionale de transport în regim de grupaj şi compania are de asemenea conexiuni zilnice cu Europa pentru import şi export. Anul trecut, numărul angajaţilor din România a crescut de la 20 la 50, iar veniturile înregistrate de compania locală au fost de aproximativ 13 milioane de lei.

    Valentin Storoj s-a angajat în domeniul logisticii şi transportului în urmă cu 14 ani, imediat după absolvirea studiilor la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Politehnicii Bucureşti.

    „Din cauza faptului că la facultate aspectul practic nu prea este în concordanţă cu realitatea de pe piaţa muncii de zi cu zi, am decis, în ciuda educaţiei mele, să aleg un domeniu complet diferit – transporturile şi logistica – şi am primit postul de junior într-o companie multinaţională in continuă dezvoltare”, îşi aminteşte Storoj.

    A trecut rapid prin câteva poziţii ale aceleiaşi companii – firma austriaca Gebruder Weiss, în care s-a angajat în 2004, potrivit informaţiilor de pe profilul său de LinkedIn – şi a obţinut astfel, spune el, o privire de ansamblu asupra domeniului. După şase ani, a deschis o filială a unei alte companii multinaţionale în Bucureşti.

    Managing director al Raben este din 2016, când grupul olandez a intrat pe piaţa locală. Compania şi-a început activitatea aici prin două filiale, una în Bucureşti şi cealaltă în Arad; un an mai târziu, a mai inaugurat două filiale, în Cluj şi Sibiu.

    „România este deja o ţară foarte importantă pe harta logistică a Europei, după cum se poate vedea şi prin poziţia noastră puternică de aici. Avantajul cel mai mare al companiei noastre este faptul că avem o echipă tânără şi talentată care este deschisă către noi tehnologii”, descrie Storoj domeniul logistic. El spune că în planurile de dezvoltare ale grupului olandez pe plan local intră investiţiile în reţeaua de distribuţie, precum şi în dezvoltarea de noi servicii. Olandezii vor să deschidă aici două depozite noi, dar şi să le relocheze pe cele existente în depozite mai mari în Bucureşti şi Arad. Storoj este însă discret în ceea ce priveşte valoarea investiţiilor în aceste direcţii.

    Când vine vorba despre provocări, acestea se leagă, şi pe piaţa de logistică, mai ales de găsirea forţei de muncă.

    „Piaţa locală se confruntă cu o lipsă de specialişti, iar acest fapt nu este o problemă doar pentru noi, ci pentru tot sectorul, deoarece poate încetini dezvoltarea companiilor de transport. Din păcate, previziunile sunt departe de a fi optimiste şi cu toate acestea deficitul de pe piaţă de şoferi calificaţi nu este o problemă nouă.” Potrivit datelor lui Valentin Storoj, în 2009, Parlamentul European a declarat că UE are un deficit de 3,8% în ceea ce priveşte şoferii de camioane.

    „În acelaşi timp, din cauza ratei scăzute de şomaj în UE, care a scăzut la 7,6%, potrivit datelor Eurostat din iulie 2017, întreaga Europa se luptă pentru candidaţi, iar rezultatul este creşterea salariilor.”

    Valentin Storoj citează datele oficiale, care spun că salariul mediu european a crescut cu 2-19% între ianuarie 2016 şi ianuarie 2017, iar România (19%) a înregistrat cea mai mare creştere din UE, urmată de Ungaria (15%), Cehia (11%), Estonia (9%) şi Polonia (8%). Astfel, în anul anterior, salariul mediu al şoferilor şi angajaţilor operaţionali a atins 10,56 euro pe oră, „ceea ce aduce cu sine costuri de personal şi administrative mai mari pentru acest sector”, descrie Storoj o problemă legată de creşterea costurilor cu personalul. În plus, subliniază el, şoferii calificaţi îmbătrânesc, ceea ce înseamnă că mulţi dintre ei se vor pensiona în curând, nefiind suficientă forţă de muncă pe piaţă.

    „Logistica este unul dintre segmentele care au cea mai mare nevoie de specialişti – şi aceştia sunt greu de găsit. Doar angajaţii cu experienţă sunt capabili să asigure stabilitatea proceselor care au legătură cu lanţul de distribuţie”, concluzionează el.

    Dintre iniţiativele derulate de Raben Group în sensul atragerii şi menţinerii personalului, Valentin Storoj numeşte programele motivaţionale pentru şoferi, sălile de sport la locul de muncă, precum şi programe care promovează siguranţa pe stradă şi la locul de muncă. În acelaşi timp, spune managing directorul Raben Group, oferă flexibilitate la locul de muncă şi un sistem transparent de bonusuri.

    Piaţa de transport şi logistică din România este estimată în prezent la 5 – 6 miliarde de euro în 2018. Cererea pentru spaţii industriale a crescut cu 15% şi consumul, cu 10% în 2016 faţă de 2017, potrivit datelor citate de excecutiv. „Unul dintre domeniile care se dezvoltă acum este sectorul comerţului online, care pare să fie industria care va avea cel mai mult de câştigat în următorul an în România”, descrie el efervescenţa online-ului, după cum reiese şi din activitatea de logistică.

    În ceea ce priveşte piaţa europeană, Valentin Storoj spune că două tendinţe ies în evidenţă: digitalizarea şi inovaţia.

    „Din 15 iunie 2019, toate autovehiculele de transport comercial va trebui să fie echipate cu tahometre digitale. Datorită sistemului de GPS încorporat şi posibilităţii de a-l accesa de la distanţă pentru a-l controla, acest echipament va limita probabilitatea de a influenţa operaţiunile sale. Aceste modificări, deşi sunt necesare, sunt încă foarte costisitoare pentru sectorul TFL”, descrie executivul o decizie care va influenţa o industrie.

    În acest sens, spune că de ani de zile grupul pe care îl reprezintă s-a concentrat pe inovaţii, fiind foarte flexibil în ceea ce priveşte schimbările. La începutul anului 2017, compania a deschis un departament de cercetare şi dezvoltare, Laboratorul Genius, care promovează transportul şi logistica practic fără hârtie, aplicând mecanisme de avertizare timpurie pentru a anticipa eventualele modificări ale timpilor de livrare şi folosind algoritmi avansaţi de procesare a imaginii pentru măsurarea înălţimii transportului la intrarea în depozit.

    De asemenea, în 2015, compania a lansat o platformă care utilizează data cloud computing, pentru ca clienţii şi destinatarii bunurilor livrate de grupul Raben să poată utiliza internetul pentru a avea acces imediat la comenzi, statusuri ale expediţiilor şi facturilor sau pentru a utiliza un set personalizat de rapoarte.

    De la fermierii olandezi în toată Europa

    Istoria grupului Raben a început în 1931, în oraşul Winterswijk din Olanda, când Jan W. Raben a început sa transporte produse pentru fermierii locali. Un alt punct de pe harta istorică a grupului Raben îi aparţine fiului său, Theo Raben, care a dezvoltat transportul textilelor către şi din Polonia; continuată de nepotul Ewald Raben, care a venit în Polonia pentru a deschide o filială Raben, mutare care a marcat începutul extinderii internaţionale a grupului.

    În 2002, a fost fondată compania Fresh Logistics, specializându-se pe produsele proaspete, care au nevoie de o temperatură controlată de 0 până la +6 grade Celsius în întregul lanţ logistic. Anii 2003-2010 au adus extinderea către noi pieţe. În 2003, prima filială a fost dechisă în Ucraina, un an mai târziu a urmat Lituania, iar Letonia şi Estoina au apărut apoi pe harta Raben Group în Europa. În 2005, compania şi-a extins afacerile şi în Germania. În 2008, Raben a intrat pe piaţa cehă şi pe cea slovacă. Doi ani mai târziu, a fost prezentă şi în Ungaria (2010). În 2016, compania a intrat pe piaţa românească şi în 2017 Raben a obţinut peste 20% din acţiunile SITTAM Italia. Numărul angajaţilor la nivel de grup a ajuns anul trecut la aproximativ 1.000, în timp ce capacitatea de depozitare totală s-a situat la peste 1,1 milioane de metri pătraţi şi profitul, la 1 miliard de euro.