Tema obsesivă a ultimilor ani – pot să funcţioneze din nou pe picioarele lor economiile lovite de criză, fără a mai avea plasa de siguranţă a programelor de relaxare monetară cantitativă derulate de băncile centrale din 2008 încoace? – n-a dispărut nici în 2014, doar că şi-a deplasat treptat focusul de la SUA spre Europa.
În primele luni ale anului a persistat zvonistica referitoare la iminenţa unor turbulenţe masive la burse şi la prăbuşiri ale monedelor, mai ales pe pieţele emergente, dacă Rezerva Federală îşi va pune în practică planul de a subţia şi apoi a încheia de tot în luna octombrie infuziile de bani din ultimul program de acest fel, pe măsură ce economia americană va arăta că îşi revine. Apoi, când economia SUA nu doar şi-a revenit, ci s-a evidenţiat drept singura economie capabilă de o redresare coerentă (estimările Citi vorbesc de o creştere a PIB aproape de 3% în următorii câţiva ani), pieţele financiare s-au orientat, în căutarea unui robinet nou de bani, spre Europa.
Aici, efectele austerităţii prelungite s-au dovedit atât de nefavorabile în ţările cu probleme, încât au început să taie din şansa de relansare inclusiv pentru Germania şi celelalte ţări bogate, aducând zona euro aproape de stagnare şi apoi de perspectiva unei noi recesiuni. Analitşii Credit Agricole estimează pentru 2015 o creştere a PIB sub 0,5% atât în zona euro, cât şi în Germania, Franţa sau Italia, singura dintre economiile occidentale cu perspective mai bune fiind în afara zonei euro (Marea Britanie, dar şi aceasta cu o creştere estimată la mai puţin de 1%).
În asemenea condiţii, tema principală a celei de-a doua părţi a anului a fost dacă BCE va trece sau nu la ultima armă din arsenalul său, respectiv un program de relaxare monetară cantitativă fără sterilizare ulterioară, aşa cum zona euro nu a avut până acum de la declanşarea crizei încoace (inclusiv pentru că în afara SUA, astfel de programe fie nu au avut succes, ca în Japonia, fie au dus la supraîncălzirea din nou a unor sectoare, ca în Marea Britanie). Şi foarte probabil că, în funcţie de satisfacţiile de moment oferite investitorilor speculativi, presa financiară se va reumple şi în 2015 de critici fie la adresa lui Mario Draghi de la BCE pentru că nu e suficient de prompt sau generos la capitolul tiparniţei de bani, fie chiar la adresa lui Janet Yellen de la Fed pe motiv că ar dori să majoreze prea repede dobânzile în reacţie la creşterea economică (o temă omniprezentă în analizele financiare pe parcursul toamnei), ori chiar pe motiv că nu reporneşte tiparniţa, de data aceasta probabil pentru a combate pericolul de deflaţie atras de ieftinirea brutală a petrolului, efectele de bumerang asupra Vestului pe care le-ar putea avea sancţiunile economice şi financiare contra Rusiei ori o performanţă economică sub aşteptări în China sau Japonia.
Iar dincolo de pârghiile monetare se întinde teritoriul aproape nelimitat de acţiune al stimulentelor fiscale şi al investiţiilor publice, invocate uneori direct ca mijloace de a menţine pacea socială şi de a evita ascensiunea populismului şi a extremismului în zonele sau ţările afectate de sărăcie şi de şomaj. După ce ieftinirea petrolului spre 60 dolari/baril a început să descurajeze exploatările de zăcăminte de şist din SUA au apărut deja apelurile la subvenţionarea cu orice preţ a acestor exploatări, atât cu argumentul evitării declinului economic al unor zone, cât şi cu argumentul păstrării avantajului pe piaţa energetică mondială câştigat de SUA graţie boomului exploatărilor de şist.
În Europa, noul program de investiţii public-private în valoare totală de peste 300 mld. euro, iniţiat de noua Comisie Europeană în frunte cu Jean-Claude Juncker, ar urma să întemeieze reducerea şomajului în UE pe mari proiecte de infrastructură în transporturi, internet în bandă largă, energie sau şcoli şi spitale, consolidarea pieţei digitale unice, a pieţei muncii ori a educaţiei. Conform estimărilor actuale ale CE, noul Fond european pentru investiţii strategice ar putea fi gata în iunie 2015.
Deşi Juncker a anunţat clar că extinderea UE se amână sine die, iar dincolo de aderarea la 1 ianuarie 2015 a Lituaniei la zona euro nu se mai profilează clar nicio altă trecere a vreunei ţări la moneda unică, necesitatea politică a asigurării unei zone de confort în raport cu Rusia la graniţa UE va stimula şi la anul o relaţie specială cu Ucraina şi R. Moldova. La fel va funcţiona însă şi complexul de factori care anul acesta au situat UE net în urma SUA la capitolul fermităţii faţă de Rusia: lipsa de dorinţă a aceloraşi de a-şi asuma susţinerea unei Ucraine falite, unde necesităţile de ajutor financiar cresc de la o zi la alta; avantajele economice ale relaţiei bune dintre Bruxelles/Berlin şi Moscova existente înainte de conflictul din Ucraina; riscul economic al perturbării în aprovizionarea cu gaze ruseşti a ţărilor UE care depind mai mult de aceste gaze; lipsa unei politici energetice comune.
Soluţiile care se prefigurează acum în culise pentru 2015 nu dovedesc însă deloc lipsă de fermitate, pentru că este în joc interesul economic al UE: experţii institutului Bruegel din Bruxelles au propus deja un plan în cinci paşi, destinat să împiedice atât recăderea Ucrainei în orbita Rusiei, cât şi transformarea Ucrainei într-o gaură neagră financiară pentru statele UE. Planul prevede desfiinţarea de către Kiev a subvenţiilor pentru sectorul de gaze, inclusiv până la permiterea falimentului pentru compania de stat Naftogaz, urmată de o „preprivatizare“ a sistemului de conducte ucrainean, prin preluarea lui iniţială de către o entitate europeană ca BERD şi apoi eficientizarea managementului în vederea privatizării ulterioare.
Combinaţia de servicii, platformă şi raportare este unică. Dashboard-ul de Autorizare (Authorization Dashboard) este unic ca instrument de raportare şi de analiză în timp real în industrie, atât la nivel de procesatori de plăţi, cât şi la nivel de platforme de comerţ electronic. În plus, instrumentele de recuperare a veniturilor sunt construite pe o altă suită de instrumente avansate de recuperare a neautorizărilor la plata cu cardurile.
Elementul de noutate:
Contextul acestei inovaţii este comerţul electronic pentru produse digitale sau servicii online la nivel global, cu modele de business bazate pe abonamente cu plăţi recurente.
Ratele de retenţie a clienţilor, mai ales în cazul acestor modele de abonamente (subscripţii), sunt extrem de importante şi definesc valoarea totală a unui client (CLV – client lifetime value). Neautorizarea unor comenzi din cauza respingerilor venite din partea băncilor emitente de carduri (fonduri insuficiente, carduri expirate, carduri blocate, validare date conturi etc.) înseamnă nu doar o tranzacţie pierdută, ci pierderea unui ciclu întreg de subscripţii lunare/anuale şi a unor oportunităţi de upselling.
Efectele inovaţiei:
Instrumentele RRT pentru recuperarea veniturilor recurente şi a serviciilor adiţionale contribuie la creşterea ratelor de conversie şi de retenţie. Pierderile pe care le adresează aceste instrumente sunt din zona pierderilor pasive şi a limitărilor ce decurg în mod normal din folosirea unui singur procesator sau a unui număr limitat de procesatori. În mod normal, doar companiile foarte mari care procesează volume considerabile în mediul online au acces la mai mulţi procesatori simultan.
Prin platforma Avangate, companii de orice dimensiune, chiar şi start-up-uri, pot avea acces la această inovaţie. Funcţionalităţile RRT includ servicii avansate de actualizare a cardurilor, reîncercări de autorizare, redirecţionări avansate de procesare, precum şi instrumente avansate de la terţe părţi ce asigură accesul la integrări directe între instituţiile bancare. În acelaşi timp, RRT furnizează analize de date prezentate în timp real într-un dashboard unic în industrie.
Cu ajutorul RRT, ratele de recuperare a comenzilor pierdute sunt de ordinul a 15-20%, iar utilizatorii de tip early adaptor au înregistrat recuperări de ordinul a 40% din veniturile pierdute prin lipsa reînnoirii.
Descriere:
Echipa de produs a realizat interviuri cu clienţii şi a stabilit specificaţiile şi implementările, zona IT s-a ocupat de dezvoltare, CIO-ul şi echipa au pus la punct securizarea datelor, compartimentul financiar a încheiat contractele cu procesatorii externi şi furnizorii de servicii specifice, iar zona de suport clienţi s-a ocupat de integrări şi implementări.
Durata proiectului a fost de peste nouă luni. Proiectul a urmărit extinderea capabilităţilor deja avansate ale platformei prin asigurarea de failovers (reluare în caz de nereuşită), reîncercări prin mai multe platforme locale şi actualizarea datelor posesorilor de carduri, direct prin comunicarea cu băncile sau prin contactarea clienţilor, redirecţionarea încercărilor de autorizare şi de reînnoire către configuraţia optimă bazată pe date obţinute dinamic.
În plus, aplicaţia pune la dispoziţie un raport care arată toate detaliile în timp real (a câta încercare, mesaje primite, datele de client şi abonament etc.), raport ce permite companiilor care vând abonamente să aibă vizibilitate asupra procesului de reînnoire şi să ajusteze acţiunile echipelor de suport clienţi pentru optimizări. Costurile au fost de 500.000 de dolari.
Peste tot în lume, veniturile fiscale sunt ţinta unor atacuri permanente. Cu ajutorul contabililor, avocaţilor şi consilierilor financiari, companiile evită plata taxelor prin intermediul organizării complexe, transferării profiturilor şi al redevenţelor dubioase. Ultimele dezvăluiri ale acestor practici vin prin intermediul a 28.000 de pagini de dovezi obţinute de Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie care au în centru Luxemburg, micul principat înconjurat de Belgia, Germania şi Franţa, şi compania de audit PricewaterhouseCoopers.
Ducatul Luxemburg este membru al Uniunii Europene, are o populaţie de circa 550.000 de oameni, nu are vreo industrie majoră şi nu se remarcă prin nicio contribuţie ştiinţifică, matematică, inginerească, electronică sau orice altceva care să genereze vânzări de masă, locuri de muncă sau activităţi economice.
Globalizarea a creat oportunităţi pentru ca astfel de microstate să producă legi care să protejeze capitalul prin scheme de eludare a fiscului. Aceste practici asigură acestor state anumite venituri suplimentare prin înregistrarea companiilor şi crearea câtorva locuri de muncă pentru contabili şi avocaţi locali. Dincolo de asta însă nu este creată vreo valoare economică.
Restul lumii este în pierdere atunci când anumite ţări oferă aceste avantaje fiscale, pentru că în lipsa veniturilor guvernele nu pot redistribui avuţia pentru educaţie, sănătate, pensii, transporturi, securitate şi alte servicii esenţiale pentru calitatea vieţii şi stabilitatea socială. Baza fiscală a altor ţări este erodată, creând riscul austerităţii şi problemelor sociale, iar guvernele ar trebui să reacţioneze pentru a pune capăt acestor practici, notează Prem Sikka, profesor de economie la Essex Business School a University of Essex.
Documentele arată că circa 340 de companii mari, printre care Amazon, Deutsche Bank, Pepsi, Ikea, Accenture, Procter & Gamble, Heinz, Dyson, JPMorgan şi FedEx, s-au folosit de înregistrarea în Luxemburg pentru astfel de practici şi au fost ajutate de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers. Aceste companii vor o forţă de muncă specializată şi posibilitatea de a lăsa angajaţii bolnavi în grija statului. Vor subvenţii guvernamentale, granturi, garanţii legale pentru contracte, securitate şi multe altele. Şi, pentru toate acestea, vor să plătească cât mai puţin. Această cultură este facilitată de taxe precum cele din Luxemburg.
Cei mai mari beneficiari ai acestor practici sunt directorii de companii care îşi rotunjesc remuneraţiile în funcţie de profiturile obţinute. Acţionarii, chiar dacă au obţinut câştiguri mai mari, sfârşesc prin a pierde drepturile lor sociale la educaţie, pensii şi servicii medicale.
Consumatorii, în schimb, nu beneficiază de scăderea preţurilor cafelei, detergenţilor, băuturilor răcoritoare, a aspiratoarelor sau a serviciilor poştale.
Documentele din Luxemburg arată că evazioniştii sunt ajutaţi de marile firme de audit care concep structuri corporatiste complexe şi scheme. Această industrie de evaziune fiscală îşi susţine nevinovăţia, susţinând că toate activităţile sale sunt legale.
De fapt nu se ştie acest lucru, pentru că autorităţile fiscale nu au întreprins acţiuni legale. Există totuşi dovezi că un număr de practici considerate în trecut corecte au fost declarate ulterior ilegale.
Conturile anuale ale companiilor care evită plata taxelor nu oferă informaţii despre cum îşi reduc facturile fiscale, dar rapoartele financiare sunt aprobate de companiile de audit. Între timp, marile companii se laudă cu comisii de etică şi publică rapoarte despre responsabilitatea socială cu care dau impresia de etică, dar nu oferă informaţii legate de practicile de evaziune fiscală.
Marile corporaţii şi firmele de contabilitate sunt implicate într-o ipocrizie organizată. Dinamica lor internă are ca scop maximizarea profiturilor inclusiv prin evitarea taxelor, în timp ce documentele publice promit responsabilitate cetăţenească, consideră profesorul Sikka. Aceste două practici nu pot fi reconciliate şi dezvăluirile periodice despre practicile incorecte şifonează imaginea publică pe care companiile încearcă să o cultive cu atenţie. Rezultatul este indignarea publică şi erodarea încrederii în marile afaceri.
Economistul consideră că legislaţia referitoare la fiscalitate ar trebui modificată astfel încât companiile să fie taxate în jurisdicţiile unde îşi desfăşoară activităţile economice şi nu acolo unde decid să îşi stabilească domiciliul sau să îşi declare profiturile. Aceste sistem este cunoscut ca taxarea unitară şi merită atenţie, în condiţiile în care actualul sistem, creat acum aproape un secol, într-o perioadă în care companiile transnaţionale aproape nu existau, nu mai este potrivit pentru secolul XXI.
Judeţele pe care trebuie să le evitaţi atunci când vine vorba despre veniturile obţinute la locul de muncă sunt Harghita (venit salarial mediu net lunar de 1.075 lei), Teleorman (1.173 lei) şi Maramureş (1.192 lei), scrie Vocea Transilvaniei.
Faţă de situaţia de la jumătatea anului trecut, judeţul Harghita a căzut de pe penultimul loc ca nivel de salarizare pe ultimul, iar judeţul Vaslui a urcat de pe ultimul loc pe poziţia 39 din 43. De altfel, salariile medii din Vaslui sunt pe locul al doilea pe ţară ca ritm anual de creştere. Dacă, în iunie 2013, salariul mediu net din Vaslui era de 1.086 lei/lună, cu un an mai târziu valoarea acestuia a ajuns la 1.204 lei/lună, marcând un avans de aproape 11%.
Persoanele care lucrează în Bucureşti primesc cele mai mari salarii din ţară. Interesante sunt următoarele poziţii în clasamentul judeţelor în funcţie de nivelul salariului mediu net pe care îl primesc angajaţii. Astfel, pe poziţia a doua, după Capitală, se situează judeţul Ilfov, unde, tot datorită companiilor din Bucureşti, lucrătorii au avut un venit salarial mediu net de 1.980 lei, în luna iunie a acestui an, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS), notează Vocea Transilvaniei.
Pe locul al treilea se plasează, la mică distanţă judeţul Timiş, cu un salariu mediu net de 1.810 lei. Judeţul vestic a urcat de pe locul 5, în luna iunie 2013, pe locul 3 anul acesta, după o creştere medie a veniturilor salariale ale angajaţilor de 9,4%.
Termenul a fost amânat prin ordonanţă aprobată în şedinţa de miercuri a Guvernului.
În proiectul redactat de către Ministerul Sănătăţii a fost propus ca acest termen, care expiră la 1 august, să fie amânat până la 1 ianuarie 2015, deoarece procesul descentralizării serviciilor de sănătate nu a fost finalizat.
În prezent, activităţile din programele naţionale de sănătate sunt finanţate din bugetul Ministerului Sănătăţii, atât din bugetul de stat, cât şi din veniturile proprii, pentru programele naţionale de sănătate publică, respectiv din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru programele naţionale de sănătate curative.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“E nenorocirea nenorocirilor”, a afirmat Gheorghe Fodoreanu, proprietarul agenţiei Invitation Romania.
El a explicat că orice accident aviatic major se reprecutează negativ la nivel mondial, iar în perioada imediat următoare numărul pasagerilor pe cursele aeriene din întreaga lume scade cu 0,1-0,5%, ceea ce, arată Fodoreanu, este enorm.
“Bineînţeles că există un impact emoţional. Pe mine m-au sunat în ultimele ore câţiva prieteni ca să mă întrebe pe unde trec exact avioanele cu care urmează să zboare”, a spus Dorin Ivaşcu, preşedintele Asociaţiei Române a Operatorilor Privaţi din Aviaţie.
În afara efectului emoţional, care afectează pasagerii curselor aeriene din întreaga lume, prăbuşirea avionului în Ucraina afectează şi turismul românesc, din cauza vecinătăţii celor două ţări.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
UPDATE 06:58 Washingtonul cere avioanelor americane să evite spaţiul aerian ucrainean
Agenţia federală americană a aviaţiei (FAA) a cerut joi avioanelor comerciale americane să evite spaţiul aerian din estul Ucrainei, în urma prăbuşirii avionului malaysian în această zonă, relatează AFP.
FAA a lansat acest apel “din cauza evenimentelor recente şi unor potenţiale noi activităţi periculoase”.
Apelul vizează zonele Simferopol (Crimeea) şi Dniepropetrovsk.
Compania Air France a anunţat că a “luat decizia de a nu mai survola estul Ucrainei”.
În Germania, Lufthansa, numărul unu printre companiile aeriene de transport în Europa, a decis că ocolească “spaţiul aerian ucrainean începând din acest moment”. O decizie similară a luat compania italiană Alitalia.
Cititi mai multe pe www.meidiafax.ro
Recomandările specialistului vin în contextul informaţiilor publicate de specialiştii bulgari în hepatologie, potrivit cărora, în urma inundaţiilor provocate de ploile puternice ce au afectat Portul Varna şi unele staţiuni bulgăreşti la Marea Neagră, există riscul ridicat ca apa mării să fie infectată cu virusul hepatic A.
“Virusul hepatitic A se distruge în apa cu salinitate ridicată. Dar virusul nu pluteşte singur, pentru că dacă ar fi singur s-ar distruge. El este închistat în dejecţii umane, de aceea distrugerea este mai dificilă”, a explicat prof. dr. Streinu Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase “Matei Balş” din Capitală.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Agenţia a cerut UE să dezvolte sisteme de siguranţă pentru platformele de tranzacţionare şi să înfiinţeze organisme care să supravegheze toate monedele virtuale pentru a oferi siguranţă că acestea nu sunt manipulate, transmite Bloomberg.
Între timp, băncile ar trebui să se abţină de la cumpăra, păstra sau vinde astfel de monede.
Monedele virtuale au intrat în atenţia autorităţilor de reglementare şi procurorilor la nivel global. Mt. Gox, la un moment cea mai mare platformă de tranzacţionare pentru bitcoini, a declarat falimentul în acest an, în contextul suspiciunilor că ar fi pierdut 850.000 de bitcoini. De asemenea, banca centrală a Chinei a interzis anul trecut instituţiilor financiare să deruleze tranzacţii cu monede virtuale.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro