BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Viktor Orban a început să sperie investitorii: Premierul maghiar a intrat în conflict cu Gyorgy Matolacsy, guvernatorul băncii centrale şi fosta sa mână dreaptă pe problema reducerii dobânzilor. Reacţia investitorilor nu a întârziat să apară

    Premierul Viktor Orban a făcut luni de zile presiuni asupra băncii centrale a Ungariei să adopte o politică mai agresivă de reducere a dobânzilor şi să salveze economia ţării. Acum tensiunile tind să se transforme într-un conflict deschis, mai ales decând guvernatorul băncii centrale a început să riposteze. Primii care au reacţionat la tensiunile de la vârful conducerii au fost investitorii, care nu văd cu ochi buni situaţia, scrie Bloomberg.

    Cândva mâna dreaptă a lui Orban, guvernatorul Gyorgy Matolcsy se află acum într-o confruntare acerbă cu guvernul, o dispută care a degenerat într-un ciclu de insulte publice şi nenumărate atacuri cu privire la reducerea dobânzilor, independenţa şi credibilitatea băncii centrale.

    Tensiunile au atins cote atât de înalte că premierul şi guvernatorul Ungariei au încetat orice comunicare.

    Disputa care se intensifică expune un nou nivel de disfuncţionalitate în cercurile de politică economică de la Budapesta, neliniştind investitorii şi trimiţând forintul la cel mai slab nivel faţă de euro din ultimul an.

    „O lovitură dată credibilităţii băncii centrale este un cost pe care Orban şi-l poate asuma. Cu toate acestea, o astfel de problemă destabilizează moneda naţională pe termen lung”, declarat Malin Rosengren, manager de portofoliu la Bluebay Asset Management

    Disputa a atins un punct critic recent, după ce guvernul a dezvăluit planurile de intensificare a supravegherii asupra băncii centrale, care este acuzată de management defectuos. Matolcsy a numit acest lucru un „atac important” la adresa instituţiei pe care o conduce.

    „Un atac asupra independenţei unei bănci centrale este întotdeauna îngrijorător. Aşa încep marile probleme economice” a declarat Enzo Puntillo, şeful departamentului de datorii pe pieţele emergente de la Zuercher Kantonalbank, care a cumpărat obligaţiuni est-europene în 2022 înainte de recentul ciclu de relaxare a politicii monetare.

    Economia Ungariei, în valoare de 180 de miliarde de dolari, a avut una dintre cele mai grele aterizări de după pandemie, împingând statul membru al Uniunii Europene într-o recesiune prelungită, declanşând o a monedei şi una dintre cele mai mari rate ale inflaţiei din regiune. Producţia industrială, motorul de export al Ungariei, continuă să stagneze, în timp ce cheltuielile de consum nu au susţinut economia.

     

  • Veşti bune pentru toţi românii cu credite. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi şi-l doreau să îl audă

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a continuat să staţioneze în ultimele zile din februarie la 6,08%. Practic, din 20 februarie şi până la sfârşitul lunii, ROBOR la 3 luni a rămas neclintit la 6,08%.

    ROBOR la 3 luni a început anul 2024 la 6,21%, în timp ce la debutul anului 2023 se afla la 7,56%. Şi ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă a staţionat vineri la 6,12%, iar ROBOR la 12 luni a rămas la 6,13%.

    Pe de altă parte, IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, este la 5,97% pe an pentru T1/2024.

    Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţie şi politica fiscală.

    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a stagnat şi el la 6,11%

    Indicele ROBOR la 12 luni a stagnat şi el la 6,12%

     

     

     

     

  • Una din cinci bănci a fost pe pierdere în anul 2023, în ciuda dobânzilor mari, potrivit BNR. Care ar trebui să fie modelul de business al băncilor mici din România ca să reziste pe piaţă?

    ♦ În curând trei bănci vor dispărea în urma unor tranzacţii de M&A, iar alte şapte bănci sunt pe pierderi de mai mulţi ani ♦ Numărul băncilor de pe piaţa românească poate scădea de la 32 spre 15-20 ♦ Din cele 32 de bănci din România, cele şapte instituţii de credit care au fost pe minus în anul 2023 au adunat pierderi cumulate de 132,3 mil. lei ♦ În urma tranzacţiilor de vânzări de bănci din ultimii ani a început să se vadă în statistici consolidarea sistemului bancar, dar există în continuare bănci care îşi caută cumpărător ♦ Dacă în 2023 erau 32 de bănci în România, în urmă cu un deceniu, în 2012, erau 40 de bănci, iar în 2008/2009 erau 42 de bănci pe piaţa românească.

    În acest an trei bănci, respectiv OTP Bank, Alpha Bank şi First Bank, ar urma să dispară din statistici în urma unor tranzacţii de fuziuni&achiziţii (M&A), iar alte 7 bănci sunt pe pierderi de mai mulţi ani, având cote de piaţă foarte mici, şi este complicat de imaginat viitorul lor. Astfel, numărul băncilor de pe piaţa românească poate scădea de la 32 spre 20 sau chiar sub acest prag.

    În aceste condiţii apar o serie de întrebări: care ar trebui să fie modelul de business al băncilor mici din România ca să reziste pe piaţă? Pot rămâne bănci universale? Să meargă băncile mici pe anumite nişe, să se specializeze? Să se axeze băncile mici foarte mult pe modelul digital? Va fi suficientă concurenţa în sistemul bancar românesc cu doar 15-20 de bănci?

    „Băncile mici doar dacă au o nişă pot supravieţui. Chiar şi aşa sunt foarte vulnerabile. Însă, în România este foarte greu să găseşti o nişă, băncile mici trebuie să fie foarte inovative. Nu cred că România poate oferi astfel de nişe. Nu cred că piaţa bancară românească este suficient de mare pentru a fi segmentată. Niciun segment nu oferă o marjă bună pentru a asigura supravieţuirea“, a declarat analistul economic Aurelian Dochia pentru ZF.

    El susţine că băncile cu pierderi an de an nu vor rezista. „Doar dacă acţionarii le pot menţine pe minus un an, doi ani, trei ani până se lămuresc şi până primesc o ofertă bună de cumpărare. Altfel, direcţia este clară: consolidarea“.

    Dochia mărturiseşte că anterior credea că procesul de consolidare se va face mai rapid, dar a durat mai mult pentru România. „Pentru România, 20 de bănci sunt cele ce pot satisface piaţa“, completează Dochia.

    De altfel, şi unii bancheri au anticipat în anii trecuţi că numărul băncilor pe piaţa românească ar putea scădea spre 20, în urma procesului de consolidare, ceea ce înseamnă o înjumătăţire.

    Dacă în 2023 erau 32 de bănci în România, în urmă cu un deceniu, în 2012, erau 40 de bănci, iar în 2008/2009 pe piaţa bancă românească activau 42 de bănci.

    Anul 2023 a adus efervescenţă în sectorul bancar românesc, cu cele trei tranzacţii surpriză de fuziuni şi achiziţii, care ar urma să se finalizeze în 2024-UniCredit Bank, care cumpără Alpha Bank România, Intesa Sanpaolo, care preia First Bank, şi Banca Transilvania, care achiziţionează OTP Bank.

    OTP Bank România este a patra bancă pe care o achiziţionează Banca Transilvania în circa un deceniu, după preluarea Volksbank România (2015), Bancpost (2018) şi Idea Bank (2022). Astfel, în urma ieşirii celor 3 bănci din statistici, numărul băncilor va scădea la 29.

    În ceea ce priveşte băncile cu pierderi, conform datelor transmise de BNR la solicitarea ZF un procent de aproape 22% din numărul total al instituţiilor de credit din România, adică una din cinci bănci, a înregistrat pierderi în anul 2023, în timp ce peste 78% dintre bănci au fost pe profit, într-un context caracterizat de dobânzi mari şi inflaţie încă ridicată.

    Concret, din cele 32 de bănci active în România în prezent un număr de 7 instituţii de credit au fost pe minus în anul 2023, adunând pierderi cumulate de 132,3 mil. lei, cel mai probabil acestea fiind bănci mici, unele dintre ele înregistrând frecvent pierderi în ultimii ani. La polul opus, 25 de bănci au raportat pentru 2023 profituri cumulate de aproape 13,9 mld. lei.

    Comparativ, la finalul anului 2022 erau tot 7 bănci pe minus, cu o pierdere cumulată de 334,8 mil. lei, şi 25 de bănci pe profit, cu un câştig cumulat de 10,5 mld. lei, conform datelor băncii centrale.

    Majoritatea băncilor mici nu publică raportări trimestriale şi semestriale şi nici la Ministerul Finanţelor nu se regăsesc astfel de date, ci doar raportări anuale, care apar cu întârziere, însă cel mai probabil unele bănci care au raportat pierderi pentru 2022 şi în anii trecuţi au raportat pierderi şi pentru 2023. De exemplu, analizând datele existente se observă că la sfârşitul anului 2022 un număr de† 7 bănci au fost pe pierdere, respectiv BCR Banca pentru Locuinţe (pierdere de -213 mil. lei), Alior Bank Varşovia – sucursala Bucureşti (-48 mil. lei), Techventures Bank – fosta Banca Feroviara (-17,2 mil. lei), Banca Română de Credite şi Investiţii – BRCI (-16,8 mil. lei), Aedificium Banca pentru Locuinţe (-15,3 mil. lei), Idea Bank (-14,1 mil. lei) şi Bank of China (CEE) Limited – sucursala Bucureşti (-10,4 mil. lei), conform datelor raportate la Ministerul Finanţelor. Şi BNR a transmis că în 2022 au fost 7 bănci pe minus, cu o pierdere cumulată de circa 335 mil. lei, fără a indica numele lor.

    O şansă pentru băncile mici ar fi concentrarea pe partea de digitalizare, pentru că au o flexibilitate mai mare decât băncile mari.

    Cert este că bankingul trebuie să meargă pe calea digitalizării pentru a putea să ţină pasul atât cu aşteptările clienţilor, cu schimbarea profilului consumatorului, cu schimbarea de generaţie, cât şi cu valul tehnologizării care acaparează tot mai multe companii şi industrii, unele concurând direct băncile pe anumite paliere.

    În opinia lui Dochia, nu ar trebui să ne îngrijoreze reducerea concurenţei, odată cu dispariţia unor bănci din piaţă, unele pe pierdere. El a adus în discuţie şi faptul că piaţa bancară românească nu mai este o piaţă independentă, ci este interconectată cu piaţa Uniunii Europene care este permeabilă, astfel că aproape toate companiile mari pot lucra cu o bancă din altă ţară din UE. În plus, există concurenţă pentru bănci din partea jucătorilor non-bancari sau a unor entităţi cum este Revolut.

     

     

  • Băncile centrale ale Cehiei şi Ungariei au accelerat scăderile de dobânzi, încurajate de aducerea inflaţiei sub control, în timp ce banca centrală a Poloniei, blocată într-un război politic, se îngroapă în aur

    „Aceste lingouri aparţin tu­turor polonezilor“, spu­ne guvernatorul băncii centrale din Polonia Adam Glapinski într-un clip publicitar difuzat zilele trecute, în care laudă achiziţiile de aur efectuate de instituţie sub mandatul său. Şi a specificat că aceste achiziţii au fost făcute sub conducerea sa. Nu este doar laudă. Anul trecut, banca centrală poloneză a fost depăşită doar de cea a Chinei la cantitatea de aur cumpărată.

    Cu altă ocazie, Glapinski a spus că puterea Poloniei stă în aur. Banca sa îşi majorează constant rezervele de metal preţios din 2018, acestea ajungând să aibă o pondere de 12,4% în totalul rezervelor valutare în 2023. Goana după aur a Poloniei va continua sub condu­cerea lui Glapinski, planul, decis în ianuarie, fiind ca ponderea me­talului în re­zer­vele valutare să ajungă la 20%.

    Glapinski, aliat de bază al par­tidului Lege şi Justiţie care a format fostul guvern şi prie­ten bun al liderului for­ma­ţiunii, este în război cu noul executiv. Guver­natorul a mers până-ntr-acolo cu susţinerea fos­tu­­lui gu­vern încât s-a implicat în cam­pania electorală reducând abrupt în toamnă dobânzile de politică monetară chiar înainte de alegeri. Acum, Glapinski tinde să descurajeze orice speranţă de continuare a reducerilor de dobândă, principala armă în lupta cu inflaţia.

    Chiar şi aşa, unul dintre locotenenţii săi, Henryk Wnorowski, considerat a fi un mode­rat, nu a exclus o rundă de reduceri de dobânzi anul acesta. Dar nici inflaţia nu mai este ce-a fost – de nici 4% în ianuarie (la o dobândă de referinţă pentru politica mone­tară de 5,75%), faţă de 17% acum un an. To­tuşi, dacă inflaţia nu cedează – iar un pericol în acest sens în Polonia este retragerea măsu­rilor prin care fostul guvern a protejat populaţia de scumpiri, cum ar fi renunţarea la TVA la unele alimente – şi dobânzile rămân ridicate, băncile centrale îşi riscă credibilitatea.

    Credibilitatea băncii centrale poloneze este pusă în pericol şi de alianţele politice şi, mai nou, de atacuri în justiţie. Glapinski a ales aurul pentru a se apăra şi nimeni nu-l poate învino­văţi. Acest metal este considerat cel mai sigur refugiu în caz de vremuri tulburi. Şi alte bănci centrale, din economii mai dezvoltate decât Polonia, au ales să cumpere aur. Totuşi, nu poate fi ignorată forţa cu care a fost frânată in­flaţia poloneză. Aceasta nu înseamnă că preţu­rile vor reveni la nivelurile de dinainte de pan­de­mie. Nici vorbă. Saltul a fost unul imens. Iar băncile centrale vor un pic de inflaţie.

    Însă situaţia în care este banca centrală po­loneză, raportată la inflaţie şi evoluţia econo­mică, pare o performanţă deosebită dacă este comparată cu cea în care este Banca Centrală Europeană. Iar acest lucru este valabil şi pentru celelalte bănci centrale din Europa de Est, ceea ce a făcut ca revista The Economist să remarce că aceia care au majorat primii dobânzile sunt primii care le scad. Aducerea sub control a inflaţiei prin forţa dobânzilor mari şi a înăspririi rapide a politicii monetare oferă băncilor cen­trale est-europene suficient spaţiu pentru a reduce acum dobânzile.

    Iar acest lucru a fost posibil mulţumită in­dependenţei băncilor centrale, după cum a observat Miroslav Singer, economist şef la Ge­nerali Group şi fost guvernator la banca cen­trală a Cehiei. Nu este vorba de independenţă faţă de politic, ci independenţa dată de un sis­tem monetar propriu. Singer a făcut o compa­raţie între cum evoluează inflaţia şi dobânzile în Cehia, stat membru al UE dar care şi-a păstrat moneda proprie, coroana, şi în Slovacia, eco­nomia soră care a trecut la euro prin intrarea în zona euro.

    Politica monetară a Slovaciei este acum cea a zonei euro, unde BCE a acţionat târziu contra inflaţiei şi acum se teme de revenirea acestuia, întârziind şi cu momentul în care va începe să reducă dobânzile.

    Banca centrală cehă a efectuat la începutul acestei luni a doua diminuare de dobândă la rând, încurajată de revenirea inflaţiei în ianuarie foarte aproape de nivelul ţintă urmărit, de 2%. De fapt, instituţia a accelerat ritmul scăderii dobânzilor de la 25 de puncte de bază în decembrie la 50 de puncte de bază, aducând dobânda de politică monetară la 6,25%. Analiştii de la ING au intepretat graba prin încrederea pe care banca centrală cehă o are în acţiunile sale şi în traiectoria inflaţiei.

    Iar faptul că ultima reducere nu a fost mai mare arată că instituţiei nu-i păsa în acel moment prea mult de creşterea economică, la care Cehia este cel mai slab jucător din regiune, ci de preţuri. Analiştii de la ING cred că următoarea decizie va fi o reducere a dobânzii de 75 de puncte de bază deoarece inflaţia a încetinit mai mult decât s-a anticipat. Viteza va depinde, însă, de cum reacţionează coroana la ultimele decizii. Deprecierea, aducătoare de inflaţie, ar putea încetini ritmul reducerilor de dobândă.

    În Ungaria, unde şeful băncii centrale s-a transformat din mâna dreaptă a premierului Viktor Orban în critic al politicilor cheltuitoare şi inflaţioniste ale acestuia, dobânda de politică monetară fost redusă luna aceasta cu 100 de puncte de bază, adică cu un întreg punct procentual, la 9%. A fost o accelerare de la ritmul de 75 de puncte de bază cu care instituţia a ieftinit creditul în ultimele patru luni.

    Oficialii băncii au explicat că deflaţia mai puternică decât au anticipat, îmbunătăţirea percepţiei riscului de ţară, o tendinţă pozitivă observată la contul curent şi persistenţa slăbiciunilor în cererea externă şi internă au permis accelerarea reducerii de dobânzi. Dar această accelerare va fi doar temporară. Portfolio.hu, principala sursă de ştiri şi analize economice şi financiare din Ungaria, a completat explicaţiile băncii centrale spunând că ieftinirea creditului cu un pas atât de mare a fost permisă de date despre inflaţie peste aşteptări de bune, de calmul de pe pieţele de capital, dar şi de deteriorarea perspectivelor de creştere economică.

    Premierul Orban presează de mult timp banca centrală să diminueze mai energic dobânzile. Însă o astfel de grabă loveşte forintul, cea mai instabilă monedă din regiune. Inflaţia, la 3,8% în ianuarie, a revenit în intervalul de toleranţă al băncii centrale. Anul trecut, alimentele se scumpeau şi cu 44% în ritm anualizat.

  • Veşti bune pentru Turcia: Banca centrală a menţinut rata dobânzii la 45%, în timp ce economiştii se aşteaptă ca inflaţia să se înjumătăţească în acest an. „Este posibil ca inflaţia sa fie de 30-35% la sfârşitul anului”

    Banca centrală a Turciei a menţinut dobânda la 45%, în ciuda inflaţiei creşterii inflaţiei, punând capăt unui ciclu de înăsprire monetară început acum 8 luni, scrie FT.

    Inflaţia din Turcia a crescut cu 6,7% în decembrie, fiind în prezent la 64,8% comparativ cu luna ianuarie a anului trecut.

    „Politica monetară va fi înăsprită dacă se observă o deterioare a perspectivelor inflaţioniste”, a explicat instituţia într-un comunicat.

    Economiştii prevăd că banca centrală va menţine dobânzile la nivelul actual pe întreaga durată a anului, aceştia prognozând că inflaţia se va înjumătăţi în acest an.

    „Este posibil ca inflaţia sa fie de 30-35% la sfârşitul anului”, a declarat Liam Peach, senior emerging markets economist la Capital Economics.

  • Banca Centrală Europeană resimte pe propria piele efectele dobânzilor mari: Instituţia înregistrează o pierdere de 1,3 miliarde de euro în 2023, pentru prima dată în ultimii 19 ani

    Banca Centrală Europeană a raportat pierderi pentru prima dată din 2004, din cauza dobânzilor mai mari ale dobânzilor, scrie CNBC.

    Astfel, instituţia a anunţat pierderi de 1,3 miliarde de euro, care altfel ar fi fost mai mari dacă BCE nu şi-ar fi folosit provizioanele în valoare de 6,6 miliarde de euro acumulate de-a lungul timpului.

    BCE a majorat ratele din teritoriu negativ până la un record de 4% între iulie 2022 şi septembrie 2023, în răspuns la creşterea inflaţiei şi la pierderea accesului la energia rusească după declanşarea războiului din Ucraina.

    Pierderile, care vor continua pe parcursul a câţiva ani, nu vor afecta capacitatea instituţiei de „a implementa o politică monetară eficientă”, mai transmite Banca Centrală Europeană. „Puterea financiară a BCE este subliniată de capitalul şi de conturile sale, care împreună, se ridicau la 46 de miliarde de euro în 2023”.

    „Nu va afecta politica monetară. Nu există nici o instituţie în economie care să fie mai pregătită de a face faţă pierderilor decât o bancă centrală”, a explicat  Holger Schmieding, chief economist la Berenberg.

  • Ce rată vei plăti dacă iei mâine un credit ipotecar de 60.000 de euro pe 30 de ani. Cum arată în realitate dobânzile la credite

    ♦ În cazul ofertelor băncilor pentru creditele ipotecare cu dobândă fixă, conform simulărilor AVBS Credit pentru exemplul unui credit ipotecar de 300.000 lei, pe 30 de ani, cu dobânzi fixe pe 3-5 ani, dobânzile oferite acum de bănci sunt între 5,59% şi 5,94%, rezultând rate lunare între 1.700 lei şi 1.800 lei ♦ Pe de altă parte, ofertele standard ale băncilor la creditele ipotecare cu dobândă variabilă se orientau în februarie 2024 către dobânzi cuprinse între 8% şi peste 9%, aceasta fiind alcătuită din marja fixă a băncii şi indicele de referinţă IRCC, aflat acum la 5,97% ♦ Valentin Anghel, fondatorul AVBS Credit: Anul acesta băncile se bat în oferte din ce în ce mai bune. Băncile ofertează clienţii cu dobânzi fixe, mai mici decât IRCC-ul.

    Ofertele standard ale băncilor mari la creditele ipotecare cu dobândă variabilă se orientau în februarie 2024 către un nivel al dobânzii cuprins între 8% şi peste 9%, aceasta fiind alcătuită din marja fixă a băncii şi indicele de referinţă IRCC, aflat în prezent la 5,97%. Conform unei simulări efectuate de AVBS Credit la solicitarea ZF, rata pentru un credit ipotecar de 300.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, în cazul în care clientul optează pentru dobândă variabilă este cuprinsă între 2.200 lei şi 2.440 lei, diferenţa fiind făcută în final de marja băncilor.

    Marja fixă a băncilor reprezintă costul perceput de instituţia de credit pentru acordarea finanţării. Băncile pot începe cu o marjă de 2% şi se pot duce şi peste 3%. La această marjă fixă se adaugă indicele de referinţă IRCC, care acum este 5,97%.

    Cele mai bune oferte la ipotecarele cu dobânzi variabile, conform simulărilor brokerului AVBS Credit pentru cazul solicitat de ZF, se regăsesc la ING Bank, unde rata lunară pentru un credit ipotecar de 300.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani este de 2.214 lei, cu o dobândă totală de 8,06% din care marja băncii este de 2,09%. În top urmează UniCredit cu o rată lunară de 2.216 lei, la o dobândă totală de 8,07%, din care marja băncii este de 2,1%.

    Aceeaşi ofertă o are şi Intesa Sanpaolo Bank, respectiv o rată lunară de 2.216 lei, la o dobândă totală de 8,07%, din care 2,1% este marja fixă. În cazul BRD şi Garanti BBVA, rata lunară este de 2.247 lei, cu o dobândă totală de 8,22%, din care marja băncilor este de 2,25%. În cazul OTP Bank, rata ajunge la 2.260 lei, la o dobândă totală de 8,28% din care 2,31% este marja fixă a băncii, în timp ce la Alpha Bank, rata este de 2.322 lei, la o dobândă totală de 8,57% din care 2,6% este marja fixă a băncii.

    Creditul ipotecar din exemplul men­ţionat ar duce în cazul Credit Europe Bank la o rată lunară de 2.354 lei, la o dobândă totală de 8,72%, din care 2,75% este marja fixă a băncii, în timp ce în cazul EximBank rata este de 2.407 lei, la o dobândă totală de 8,97% din care 3% este marja fixă a băncii.

     La Banca Transilvania, rata ajunge la 2.440 lei, la o dobândă totală de 9,12% din care 3,15% este marja băncii.

    Aceste simulări sunt strict orientative. În cazul în care un client apelează la o bancă pentru o ofertă de credit pentru achiziţionarea unei locuinţe nivelul dobânzii variază în funcţie de analiza individuală a băncii privind atât persoana, cât şi imobilul, iar în final fiecare ofertă va reflecta o situaţie specifică a fiecărui client.

    În ceea ce priveşte ofertele băncilor la creditele ipotecare cu rată fixă pentru o perioadă de 3 sau 5 ani din cei 30 de ani de creditare, situaţia arată puţin diferit. Astfel, conform simulărilor AVBS Credit pentru acelaşi exemplu ZF al unui credit ipotecar de 300.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, cu dobânzi fixe pe 3-5 ani, acum dobânzile oferite de bănci sunt între 5,59% şi 5,94%, rezultând rate lunare cuprinse între 1.700 lei şi 1.800 lei. Pe de altă parte, ofertele de ipotecare cu dobândă fixă sunt fie pe 3 ani, fie pe 5 ani, iar unele bănci impun şi achiziţionarea unei asigurări de viaţă, dat fiind perioada lungă de creditare şi suma semnificativă pe care clientul o contractează.

    Din perspectiva celor mai bune oferte de credite ipotecare cu dobândă fixă pentru acelaşi exemplu, simulările brokerului de credite arată că acestea sunt la ING Bank unde dobânda este de 5,59%, însemnând o rată lunară de 1.720 lei. Această ofertă de dobândă fixă este pe o perioadă de 5 ani la care se ataşează şi o asigurare de viaţă, ulterior dobânda devenind variabilă.

    UniCredit Bank şi BRD vin cu dobânzi fixe de 5,75% pentru exemplul ZF, însemnând o rată lunară de 1.751 lei, perioada de dobândă fixă fiind pe 3 ani, la care se cere şi asigurare de viaţă. În cazul BCR, nivelul dobânzii fixe este de 5,79% pe o periodă de 5 ani cu asigurare de viaţă obligatorie, însemnând o rată lunară de 1.758 lei, iar la OTP Bank şi Intesa Sanpaolo Bank rata şi nivelul dobânzii sunt asemănătoare, dar perioada de dobândă fixă este pe 3 ani şi nu se impune asigurare de viaţă, conform simulărilor brokerului.

    Oferta Băncii Transilvania de ipotecare cu dobândă fixă este de 5,85% pe o perioadă de 3 ani, fără asigurare de viaţă, însemnând o rată de 1.770 lei, în timp ce la Alpha Bank dobânda fixă de 5,89% este pe o perioadă de 5 ani, însemnând o rată de 1.777 lei. În ceea ce priveşte UniCredit, deşi are o ofertă cu dobândă fixă pe o perioadă de 3 ani, banca vine cu o ofertă de dobândă fixă şi pe 5 ani, dar nivelul dobânzii este mai mare, respectiv 5,90%, însemnând o rată de 1.779 lei. Garanti BBVA oferă o dobâdă fixă de 5,94% pe o perioadă de 3 ani, însemnând o rată de 1.787 lei, arată simulările brokerului

    Dacă anul trecut piaţa creditelor ipotecare a fost oarecum similară cu cea din anul 2022, anul acesta băncile au început să se întreacă în oferte care par bune, cu dobânzi mai mici, dar această reducere a dobânzilor nu este datorată unei scăderi a indicelui de referinţă IRCC, ci se datorează ofertelor de dobânzi fixe, unde băncile sunt dispuse să vină cu niveluri mai mici decât IRCC-ul, a spus Valentin Anghel, fondator AVBS Credit, companie de brokeraj pe zona de creditare, pentru ZF.

    „Anul 2023 pe piaţa creditelor ipotecare a fost oarecum similară cu cea din 2022. Anul acesta băncile se <bat> în oferte din ce în ce mai bune, însă scăderea dobânzilor nu are legătură cu scăderea IRCC-ului, ci asta se datorează faptului că băncile ofertează clienţii cu dobânzi fixe, mai mici decât IRCC-ul. Dobânzile fixe sunt în primii ani de creditare. Cele mai bune oferte cu dobânzi fixe sunt pe o perioadă de 3 sau 5 ani“, a explicat Valentin Anghel.

    Aceste simulări sunt strict orientative. Dacă un client apelează la o bancă pentru o ofertă de credit pentru achiziţionarea unei locuinţe nivelul dobânzii variază în funcţie de analiza individuală a băncii privind atât persoana, cât şi imobilul, iar în final fiecare ofertă va reflecta o situaţie specifică a fiecărui client.

     

  • Când dobânzile vor începe să scadă, preţurile apartamentelor vor începe să crească

    Anul trecut, 2023, piaţa imobiliară de la noi a avut un an destul de prost, chiar dacă indicatorii pentru achiziţia unui apartament au fost la cel mai bun nivel din istorie din perspectiva preţului, comparat cu salariul mediu:

    •Ÿ tranzacţiile imobiliare au scăzut;

    Ÿ• creditele ipotecare au scăzut;

    Ÿ• dobânzile la lei s-au stabilizat după explozia din 2022: IRCC nu a crescut peste 6%, ci a rămas în jurul a 5,9%, iar ROBOR la trei luni, pentru cei care au rămas cu acest indicator de referinţă, a scăzut chiar de la 8% la 6,2%;

    Ÿ• preţurile apartamentelor în euro nu au crescut, şi cum cursul leu/euro a rămas stabil, preţurile apartamentelor în lei nu au crescut;

    •Ÿ salariile au crescut, spre exemplu salariul mediu a crescut cu 15% în condiţiile în care inflaţia a fost de 6,6%, rezultând o creştere reală a salariului mediu de peste 8%; deoarece cursul valutar leu/euro a rămas stabil, salariile în euro au crescut pe medie cu 15%, depăşind chiar 1.000 de euro net;

    •Ÿ conform calculelor urmărite de brokerul imobiliar SVN, la finalul anului trecut, respectiv în decembrie, s-a înregistrat cel mai bun raport între salariul mediu şi preţul apartamentelor, adică la preţul actual al unui apartament de două camere de 50 de metri pătraţi îţi trebuie, cu un salariu mediu de 5.000 de lei, 7 ani să-l poţi achiziţiona, iar spre comparaţie, în 2008, anul de vârf al pieţei imobiliare, acest indicator ajunsese la 32 de ani;

    Ÿ• chiriile au crescut cu 20-30% anul trecut pentru că oamenii au preferat să amâne achiziţia unui apartament din cauza dobânzilor mari şi să stea în chirie.

    Cu toate că piaţa imobiliară, dintr-o perspectivă a preţurilor care nu au crescut, a cursului valutar leu/euro care nu a crescut, a creşterii salariilor, nu a fost aşa de rea, ci dimpotrivă, românii nu prea s-au înghesuit să cumpere apartamente, pentru că toată lumea se uită şi se raportează la dobânzi, pe care le consideră mari. Explozia IRCC-ului, care a crescut de la 1,8% la 5,97%, a însemnat o creştere a ratei cu 60% într-o perioadă de un an, ceea ce a avut darul să sperie multă lume. Multă lume s-a aşteptat ca piaţa să scadă, să mai scadă odată cu apariţia inflaţiei, cu războiul din Ucraina şi cu ştirile negative legate de scăderea economică, dar nu s-a întâmplat deloc aşa. Românii au putut să-şi achite ratele, creşterea de 60% a unei rate fiind gestionată foarte bine, oamenii nu şi-au pierdut joburile, ci dimpotrivă, şi le-au menţinut chiar şi cu o creştere a salariilor, pentru că euro nu a crescut, nu a pus o presiune suplimentară pe salarii şi plata ratelor, iar toate aceste lucruri au susţinut stabilitatea pieţei imobiliare, adică nu au apărut defaulturi care să ducă la vânzări de apartamente şi deci la scăderea preţurilor. Neavând probleme cu clienţii, băncile nu s-au trezit cu restanţe la plată şi cu credite neperformante, ceea ce nu a pus nicio presiune pe piaţa imobiliară. În aceste condiţii, preţurile apartamentelor nu prea au scăzut.

    Cu toate că parametrii din spatele pieţei imobiliare au fost buni, în special acel indicator privind numărul de ani în care poţi să cumperi un apartament cu salariul mediu pe economie, cererea nu a crescut, deci nici vânzările. Întrebarea este ce va fi de-acum înainte, când vor începe să scadă dobânzile (nu aşa repede cum crede lumea), iar preţurile vor începe să crească. Dacă clienţii nu au cumpărat apartamente când preţurile erau mici dar ratele mai mari, vor cumpăra acum apartamente când preţurile vor fi mai mari, iar ratele mai mici? Cel mai probabil, da. Lumea este mai „speriată” de dobânzile mari decât de preţurile la apartamente. Până la urmă, asta este natura umană, nu întotdeauna există o logică clară. Şi în piaţa imobiliară este vorba despre percepţii. Când lumea crede că dobânzile sunt mari nu prea se mai uită la preţul apartamentelor şi cât de „affordabile” sunt. În următorii ani vom vedea că acest indicator de 7 ani, în care acum îţi poţi plăti un apartament la preţurile actuale şi cu salariul mediu actual, va creşte spre 9 – 10 – 11 ani, iar cererea va fi mai mare decât este acum.  

  • România nu este în recesiune, inflaţia va scădea şi urmează reduceri de dobânzi. Isărescu, guvernatorul BNR: Trebuie să aşteptăm cel puţin două luni după creşterea inflaţiei din ianuarie ca să ne convingem

    „Nu suntem în recesiune. Nu cred că suntem nici în direcţia aceea. Ar fi fost posibil, să zicem, dacă nu se atrăgeau bani europeni. Dar văd că merg destul de bine, investiţiile merg, consumul este în creştere, creditul şi-a revenit. Încetinire a creşterii PIB am avut, dar recesiune înseamnă câteva trimestre de scădere a PIB, cu cifre mari, nu cu 0,1%. Deci nu avem recesiune şi nu vedem“.

    Rata anuală a inflaţiei va urma o traiectorie descendentă în acest an, iar BNR are în vedere reduceri de dobândă în perspectivă, însă se impune o perioadă de aşteptare de cel puţin două luni după creşterea inflaţiei din ianuarie, pentru a lua o decizie în acest sens.

    „Credem în această traiectorie, inflaţia se duce în jos. Dar, ne mai trebuie cel puţin două luni, cred eu, de scădere a preţurilor de consum ca să luăm o decizie. Am discutat şi un calendar de reduceri de dobândă. Trebuie să aşteptăm cel puţin două luni în care să vedem o scădere a indicelui preţurilor de consum, după creşterea inflaţiei din ianuarie, ca să ne convingem“, a spus ieri Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la prezentarea Raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    Boardul BNR a menţinut dobânda-cheie la 7% timp de nouă şedinţe consecutiv, inclusiv în luna februarie 2024, anticipând un puseu de creştere a inflaţiei în debutul anului 2024 din cauza taxelor şi impozitelor indirecte, pentru ca ulterior să revină pe scădere. Isărescu a spus că Ro­mânia a evitat recesiunea, susţi­nând că BNR a calibrat de aşa ma­nie­ră politica monetară încât să evi­tăm intrarea în recesiune, pentru că avem o problemă fiscală grea, avem deficitele gemene, iar o recesiune ar face situaţia şi mai dificilă.

    Rata anuală a inflaţiei a urcat în ianuarie 2024 la 7,4%, după ce scăzuse la finalul anului 2023 la 6,6%, potrivit datelor de la Insitutul Naţional de Statistică. BNR a ajustat prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2024 la 4,7%, de la 4,8% anterior, în timp ce pentru anul 2025 banca centrală vede o inflaţie de 3,5%.

    Rata anuală a inflaţiei IPC se va menţine pe o traiectorie generală de scădere (cu o întrerupere temporară în ianuarie a.c.), însă ritmul dezinflaţiei este anticipat să încetinească semnificativ pe parcursul anului 2025, potrivit prezentării guvernatorului BNR. Creşterea temporară a ratei anuale a inflaţiei IPC în luna ianuarie este asociată majorării unor impozite indirecte (TVA, accize ? impact estimat de 0,7 pp). Traiectoria prognozată a inflaţiei a fost revizuită descendent pe parcursul anului 2024, ca urmare a evoluţiilor mai favorabile ale preţurilor alimentelor, inclusiv cele incluse în coşul inflaţiei de bază, şi ale celor ale combustibililor din perioada recentă.

    Iar revenirea inflaţiei în intervalul ţintei (2,5% ±1 punct procentual), însă la limita superioară a acestuia (3,5%), este previzionată pentru orizontul prognozei, T4/2025, după cum a declarat guvernatorul BNR.

    În ceea ce priveşte evoluţia economiei în perspectivă, gvernatorul BNR a arătat că România nu se îndreaptă spre recesiune, în condiţiile în care continuă absorbţia fondurilor europene, investiţiile merg, iar consumul este în creştere.

    Întrebat despre cât de aproape suntem de recesiune, guvernatorul BNR a susţinut că nu crede că suntem în direcţia aceea. ìNu suntem în recesiune. Nu cred că suntem nici în direcţia aceea. Ar fi fost posibil, să zicem, dacă nu se atrageau bani europeni. Dar văd că merg destul de bine, investiţiile merg, consumul este în creştere, creditul şi-a revenit.  Încetinire a creşterii PIB am avut, dar recesiune înseamnă câteva trimestre de scădere a PIB, cu cifre mari, nu cu 0,1%. Deci nu avem recesiune şi nu vedem. Sunt mai multe definiţii ale recesiunii, că ai  recesiune dacă ai două trimestre cu scădere, chiar dacă este uşoară, dar sper să nu ajungem nici acolo. Există o problemă, cu corecţia datelor statistice. Nu este uşor să calculezi corect cifre statistice agregate, globale, mai pot să apară corecţii. Dar nu cred că doreşte nimeni să aibă ţara recesiune. Eu nu văd recesiuneî, a menţionat Isărescu.

    El a adus în discuţie menţinerea parcursului solid al investiţiilor, datorată valorificării resurselor financiare europene, precum şi posibila accelerare a consumului pe fondul creşterii puterii de cumpărare şi a creditelor pentru consum, după ce în T2/2023 şi T3/2023 s-a înregistrat o temperare a consumului populaţiei.

    ìCererea excedentară se menţine la valori pozitive pe un orizont temporal mai lung comparativ cu ipotezele din ultimul Raport în principal sub efectul revizuirii impactului asupra economiei din partea impulsului fiscal, atât pentru anul curent, cât şi pentru cel următor reflectând materializarea unor riscuri privind politica fiscală şi de venituri evidenţiate în precedentul Raport, în special creşterile consistente, deja legiferate, ale pensiilorî, conform prezentării guvernatorului.

     

    Ce a spus Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, despre:

    Un nou mandat la conducerea BNR

    ► Noi nu trebuie să luăm nicio decizie, ci Parlamentul hotărăşte, partidele politice. Nu depinde de mine, depinde de Parlamentul României. Nu are rost să facem o discuţie pe această temă. Noi (boardul BNR-n.red) trebuie să ne facem datoria aici. Stăm aici până în ultima clipă, ţinem frâiele, şi pe urmă vedem, predăm mandatul boardului viitor. Nu poate nimeni să forţeze pe nimeni. Şi până acum au avut loc discuţii responsabile şi serioase. Nu depinde de noi. Până când ne cheamă Parlamentul, nu ne apucăm să comentăm, ne ţinem de treabă.

    ► Întrebat ulterior despre dorinţa proprie de a mai candida sau nu pentru un nou mandat în fruntea BNR, Mugur Isărescu a răspuns: „Nu pot să vă spun dorinţele. Din când în când trebuie să mă uit în buletin. A apărut această problemă. Tânăr nu mai sunt, am fost odată, dar sunt totuşi mulţi ani de atunci.

     

    Creşterea economică

    ► Nu suntem în recesiune. Nu cred că suntem nici în direcţia aceea. Ar fi fost posibil, să zicem, dacă nu se atrageau bani europeni. Dar văd că merg destul de bine, investiţiile merg, consumul este în creştere, creditul şi-a revenit.

    ► Încetinire a creşterii PIB am avut, dar recesiune înseamnă câteva trimestre de scădere a PIB, cu cifre mari, nu cu 0,1%. Deci nu avem recesiune şi nu vedem. Sunt mai multe definiţii ale recesiunii, că ai  recesiune dacă ai două trimestre cu scădere, chiar dacă este uşoară, dar sper să nu ajungem nici acolo. Există o problemă, cu corecţia datelor statistice. Nu este uşor să calculezi corect cifre statistice agregate, globale, mai pot să apară corecţii. Dar nu cred că doreşte nimeni să aibă ţara recesiune. Eu nu văd recesiune.

    ► Se menţine parcursul solid al investiţiilor, datorat valorificării resurselor financiare europene

    ► Este posibilă accelerarea consumului pe fondul creşterii puterii de cumpărare şi a creditelor pentru consum.

    ► Cererea excedentară se menţine la valori pozitive pe un orizont temporal mai lung comparativ cu ipotezele din ultimul Raport în principal sub efectul revizuirii impactului asupra economiei din partea impulsului fiscal, atât pentru anul curent, cât şi pentru cel următor reflectând materializarea unor riscuri privind politica fiscală şi de venituri evidenţiate în precedentul Raport, în special creşterile consistente, deja legiferate, ale pensiilor.

     

    Deficite şi datoria publică

    ► Nu datoria României este adevărata problemă, ci deficitul. Deficitul trebuie finanţat. Dacă rămâi cu el nefinanţat, este ca şi cum ai avea nişte cheltuieli pe care nu le finanţezi. Deficitul a fost destul de mare, trebuie să fie finanţat, din surse interne sau externe.

    ► Nu cred că suntem o ţară care să ne putem juca cu finanţarea deficitului. Apar într-adevăr penalizări, când ai deficit prea mare cresc dobânzile.

    ► România are situaţia fiscală cea mai dificilă din cele patru ţări din regiune, cu cel mai mare deficit fiscal, care se răsfrânge şi în deficitul extern. O recesiune ar face situaţia şi mai grea, este greu de controlat şi administrat.

    ► Suntem penalizaţi prin prima de risc din cauza deficitelor, şi în special din cauza deficitului fiscal, precum şi  a dificultăţii României de a reduce aceste deficite.

    ►Tema impozitului progresiv nu este de actualitate într-un an electoral, pentru că orice discuţie se duce în plan ideologic şi nu mai iese nimic. Se tulbură şi anul electoral. Deci, probabil, la anul va fi o discuţie pe tema aceasta.

     

    Inflaţie

    ► Rata anuală a inflaţiei IPC se va menţine pe o traiectorie generală de scădere (cu o întrerupere temporară în ianuarie a.c.), însă ritmul dezinflaţiei este anticipat să încetinească semnificativ pe parcursul anului 2025.

    ► Creşterea temporară a ratei anuale a inflaţiei IPC în luna ianuarie este asociată majorării unor impozite indirecte (TVA, accize ? impact estimat de 0,7 pp).

    ► BNR a ajustat prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2024 la 4,7%, de la 4,8% anterior. Pentru anul 2025 banca centrală vede o inflaţie de 3,5%.

    ► Traiectoria prognozată a inflaţiei a fost revizuită descendent pentru 2024, ca urmare a evoluţiilor mai favorabile ale preţurilor alimentelor, inclusiv cele incluse în coşul inflaţiei de bază, şi ale celor ale combustibililor din perioada recentă.

    ► Revenirea inflaţiei în intervalul ţintei (2,5% ±1 punct procentual), însă la limita superioară a acestuia (3,5%), este previzionată pentru orizontul prognozei, T4/2025.

    ► Principalul determinant al evoluţiei ratei anuale a inflaţiei IPC va rămâne indicele CORE2 ajustat.

    ► Rata anuală a inflaţiei de bază va urma o traiectorie continuu descendentă, valorile previzionate menţinându-se la niveluri superioare celor ale inflaţiei anuale IPC.

    ► Traiectoria prognozată a fost revizuită descendent pe parcursul anului 2024, în contextul evoluţiilor mai favorabile ale indicatorului din perioada recentă, în special pe segmentul alimentar.

  • Noul normal sau deloc normal? Economiştii greşesc prognozele de trei ani încoace. Dacă aşa va fi şi de acum încolo?

    Economiştii americani, şi nu numai, şi-au petrecut o bună parte din 2021 convinşi că inflaţia este „tranzitorie”. Şi-au petrecut şi o mare parte din 2022 subestimând rezistenţa acesteia. În 2023 au prezis că majorările ratelor de dobândă efectuate de Rezerva Federală pentru a vindeca economia de inflaţie vor aduce recesiune. Niciuna dintre aceste prognoze nu s-a realizat, scrie The New York Times.

     

    Economiştii au subestimat dorinţa şi puterea de a cheltui a consumatorilor americani şi rezilienţa pieţei muncii. Ce le-a scăpat? Unde au greşit? Inflaţia rapidă este acum o realitate de aproape trei ani. Fed a ridicat dobânzile la peste 5,25% pentru a frâna creşterea preţurilor, însă economia a rămas surprinzător de puternică în faţa acestor manevre. Americanii lucrează într-un număr mai mare decât s-a anticipat, iar datele recente privind vânzările cu amănuntul au arătat că populaţia cheltuie în continuare într-un ritm mai rapid decât se aştepta oricine. Un indicator al vânzărilor de retail a atins în decembrie cel mai ridicat nivel de după pandemie, cu toate că alţi indicatori arată persistenţa pesimismului. Acest comportament este important doarece cheltuielile consumatorilor reprezintă 70% din economia americană, faţă de doar 50% în Uniunea Europeană sau în zona euro. Deocamdată nu se vede la orizont nicio recesiune economică, deşi unii încă o prezic. Întrebarea este de ce experţii au evaluat atât de incorect economia din vremea pandemiei şi pe cea postpandemică – şi ce înseamnă acest lucru pentru politică şi perspectivele viitoare. În zona euro, erori mari a făcut chiar Banca Centrală Europeană, iar acest lucru a împiedicat-o să pornească din timp lupta cu inflaţia. Fed este cea care a dat tonul creşterilor de dobânzi. Este aşteptată să îl dea şi pe cel al scăderilor.

    Estimările economice continuă să vină, dar mulţi spun că mersul economiei este atât de greu de prezis de la pandemie încoace încât au încredere scăzută în previziuni. Chiar instituţiile de prognoză atenţionează că estimările lor trebuie servite cu o doză bună de prudenţă. Acum BCE se ghidează pentru a stabili direcţia politicii monetare mai degrabă pe datele economice lunare decât pe propriile  proiecţii. „Proiecţiile au fost jenant de greşite în întreaga comunitate de prognoză”, spune Torsten Slok de la managerul de active gigant Apollo Global Management. „Încă încercăm să ne dăm seama cum funcţionează această nouă economie.”

    Două mari probleme au făcut dificile prognozele după 2020. Prima a fost pandemia de Covid. Omenirea nu a mai experimentat o boală cu răspândire atât de mare şi rapidă de la gripa spaniolă din 1918 şi era greu de anticipat cum vor fi afectate comerţul şi comportamentul consumatorilor. A doua complicaţie a venit din politica fiscală. Administraţiile Trump şi Biden au reacţionat la şocul provocat de pandemie pompând 4.600 miliarde de dolari în economie pentru a o ajuta să-şi revină şi să crească. Preşedintele Biden a convins apoi Congresul să aprobe mai multe legi care permit finanţare pentru a încuraja investiţiile în infrastructură şi dezvoltarea energiei curate.

    Inflaţia a dat cele mai mari bătăi de cap. Modelele economice prepandemice sugerau că nu va avea o acensiune de durată atâta timp cât şomajul va fi ridicat. Avea sens: dacă o mulţime de consumatori ar fi şomeri sau ar obţine creşteri salariale anemice, ei s-ar retrage când companiile ar cere preţuri mai mari.

    Dar acele modele nu s-au bazat pe economiile pe care americanii le-au acumulat din ajutoarele pentru pandemie şi în lunile de stat acasă. Creşterile de preţuri au început să accelereze în martie 2021, deoarece cererea abundentă de produse precum maşinile uzate şi echipamentele de antrenament în acasă s-a ciocnit cu deficitul global de aprovizionare. Şomajul a fost de peste 6%, dar asta nu i-a oprit pe cumpărători.

    Administraţiile Trump şi Biden au reacţionat la şocul provocat de pandemie pompând 4.600 miliarde de dolari în economie pentru a o ajuta să-şi revină şi să crească. Preşedintele Biden a convins apoi Congresul să aprobe mai multe legi care permit finanţare pentru a încuraja investiţiile în infrastructură şi dezvoltarea energiei curate.

    Invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a exacerbat situaţia, ducând la creşterea preţului petrolului. Dar  în scurt timp piaţa muncii s-a vindecat şi salariile au început să crească rapid. Pe măsură ce inflaţia şi-a arătat puterea de a rezista, oficialii de la Fed au început să crească ratele dobânzilor pentru a tempera cererea – iar economiştii au început să prezică că aceste mutări vor împinge economia în recesiune.

    Şefii băncii centrale au ridicat ratele de dobândă cu o viteză nemaiîntâlnită din anii 1980, făcând mult mai scump accesul la un împrumut ipotecar sau unul auto. Fed nu a modificat niciodată ratele atât de brusc fără a provoca o scădere economică, au spus mulţi prognozatori.

    „Cred că a fost foarte seducător de făcut prognoze care se bazează pe aceste tipuri de observaţii”, a observat Jan Hatzius, economistul-şef al Goldman Sachs, care a prezis o răcire a creşterii economice mai uşoară. „Cred că asta subliniază cât de diferit a fost acest ciclu.”

    Nu numai că recesiunea nu s-a materializat până acum, dar creşterea a fost surprinzător de puternică. Consumatorii au continuat să cheltuiască bani pentru orice, de la bilete la concertele lui Taylor Swift până la produse şi servicii pentru îngrijirea câinilor. Economiştii au prezis în mod repetat că americanii se apropie de punctul de ruptură doar pentru a constata de tot atâtea ori că au greşit. O parte a problemei este lipsa de date precise în timp real despre economiile consumatorilor, a spus Karen Dynan, economist la Harvard.

    „De luni de zile ne tot spunem că oamenii din partea de jos a distribuţiei veniturilor şi-au cheltuit teancurile de bani din economii”, a povestit ea. „Dar nu ştim cu adevărat că aşa este.”

    În acelaşi timp, stimulentele fiscale au avut mai multă putere de a persista decât se aşteptau analiştii: guvernele statale şi locale continuă să împartă banii care le-au fost alocaţi cu luni sau ani în urmă. Şi consumatorii găsesc locuri de muncă mai multe şi mai bune, aşa că veniturile lor alimentează cererea.

    Economiştii se întreabă acum dacă inflaţia poate încetini suficient fără o încetinire a creşterii. O aterizare nedureroasă ar fi anormală din punct de vedere istoric, dar inflaţia a scăzut deja la 3,14% în decembrie, un nivel semnificativ mai jos faţă de vârful de aproximativ 9% atins în vara anului 2022. Indicatorul a mai făcut totuşi un pas în faţă, dar mic, în decembrie.

    De aceea, este prea devreme pentru ca banca centrală să stea  confortabil: inflaţia era de aproximativ 2% înainte de pandemie. Având în vedere încăpăţânarea preţurilor şi puterea de rezistenţă a economiei, este posibil ca ratele dobânzilor să rămână ridicate pentru ca inflaţia să  fie adusă pe deplin sub control. Pe Wall Street, acest scenariu are chiar şi un slogan: „Mai sus pentru mai mult timp”. Unii economişti chiar cred că vremurile cu dobânzi scăzute, cu inflaţie redusă, aşa cum a fost din 2009 până în 2020, s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Donald Kohn, fost vicepreşedinte al Fed, a declarat că deficitele guvernamentale mari şi tranziţia la energia verde ar putea menţine creşterea şi dobânzile mai ridicate prin susţinerea cererii de numerar împrumutat. „Bănuiesc că lucrurile nu se vor întoarce”, a spus Kohn. „Dar, Dumnezeule, aceasta este o distribuţie a rezultatelor.” El face, astfel, referire la teoria probabilităţii.

    Neil Dutta, economist la Renaissance Macro, a subliniat că America a avut un baby boom în anii 1980 şi la începutul anilor 1990. Aceşti oameni acum se căsătoresc, îşi cumpără case şi au la rândul lor copii. Consumul lor ar putea susţine creşterea economică şi costurile de împrumut. „Pentru mine, acesta este vechiul normal – anormală a fost acea perioadă”, a spus Dutta. Oficialii Fed, la rândul lor, încă prevăd o revenire la o economie care arată ca în 2019. Ei se aşteaptă ca dobânzile să coboare la 2,5% pe termen lung şi cred că inflaţia se va estompa, iar creşterea se va tempera anul viitor. Dacă în 2022 avansul PIB-ului a fost de 0,7%, anul trecut economia a accelerat considerabil în loc să intre în recesiune. Pentru 2024 mai toată lumea prevede o încetinire până undeva la limita  recesiunii, adică o aterizare nedureroasă, aşa cum au asigurat tot timpul că va fi oficialii băncii centrale. Aceasta face ca reducerile de dobânzi, aşteptate până nu cu mult timp în urmă să înceapă în martie, să pară mai îndepărtate. Întrebarea este, ce se întâmplă dacă economiştii greşesc? Economia ar putea încetini mai brusc decât se prognozează din cauza efectelor cumulate ale majorărilor de dobânzi. Sau inflaţia s-ar putea bloca, forţând Fed să ia în considerare rate ale dobânzilor mai mari decât a pariat oricine. Domnul Slok crede că aceasta este vremea modestiei.

    „Cred că nu ne-am dat încă seama cum funcţionează lucrurile”, a spus el.