BusinessMagazin

Tag: denumire

  • IMAGINI INEDITE: Pământul, văzut din spaţiu – GALERIE FOTO

    Efectul “overview” este definit ca fiind o schimbare cognitivă în conştiinţă, raportată de unii astronauţi şi cosmonauţi în timpul zborurilor spaţiale atunci când văd pentru prima dată Pământul. Inspirat de relatările acestora, un american a creat un site în care postează în fiecare zi imagini cu Terra văzută din spaţiu, pentru “a-i inspira pe oameni să vadă altfel planeta pe care trăiesc”, informează The Guardian.

    Benjamin Grant a creat o pagină web denumită Daily Overview, în care publică imagini uimitoare şi suprinzătoare surprinse din spaţiu, care pun în valoare frumuseţea Terrei, scrie publicaţia britanică.

    GALERIE FOTO DE EXCEPŢIE CU PĂMÂNTUL VĂZUT DIN SPAŢIU

  • Profet digital, magician în vânzări sau director responsabil cu fericirea câteva dintre denumirile inedite de posturi care apar mai nou pe cărţile de vizită

    Profet digital, magician în vânzări, ofiţer de primă impresie sau director responsabil cu fericirea – acestea sunt doar câteva dintre denumirile inedite de posturi care „îmbracă“, cel puţin pe cărţile de vizită, posturi terne precum analist, reprezentant de vânzări, recepţionist sau director general. Suntem martorii unei schimbări de paradigmă în politicile din companii, în care angajaţii şi angajatorii păşesc din era tradiţională a resurselor umane într-una a recunoaşterii şi a valorificării talentelor.

    Andrei Dunuţă, 26 de ani, se recomandă drept „sales magician“, iar titulatura postului care inevitabil atrage atenţia nu a fost aleasă la întâmplare. Cu o experienţă anterioară de şase ani în sistemul bancar, Andrei este acum unul dintre fondatorii Self Trust Academy, o firmă de training specializată în programe de instruire în domeniul vânzărilor. Pe cartea sa de vizită, pe lângă titulatura neobişnuită a jobului, iese în evidenţă şi o schiţă-portret, în care Andrei – trainer şi speaker motivaţional în viaţa de dincolo de „magie“ –  ţine un microfon în mână.

    „O carte de vizită «cu poveste» te poate ridica în ochii celui din faţa ta, te face interesant şi memorabil şi stârneşte curiozitatea interlocutorului tău. Iar aceasta este fix reacţia pe care ţi-o doreşti la un eveniment de networking“, explică Andrei, care adaugă că acest concept de carte de vizită face parte dintr-un proiect mai amplu de identitate vizuală realizat anul trecut împreună cu specialişti în branding.

    Lucrurile sunt ceva mai complicate, spun experţii. Dacă pentru unii atragerea atenţiei printr-o carte de vizită deosebită are ca scop facilitarea unui proces de vânzare, pentru alţii oferirea unor astfel de „roluri“ poate avea mai multe efecte pozitive pentru business.

    Astfel, în organigramele din companii mai apar denumiri noi şi uneori extravagante de joburi pentru că această „modă“ reprezintă un instrument de a semnifica şi resemnifica o poziţie sau o persoană.

    „Versiunea tradiţională era axată pe structura ierarhică şi pe relaţiile de putere, plasând oamenii pe o axă verticală imaginară de jos în sus, începând cu nivelul de junior şi trecând prin experienced, senior, supervisor, manager, senior manager, director etc. Fiecare ştia astfel care îi este locul şi cui raportează, însă în timp s-a constatat că această poziţionare are efecte adverse deoarece oamenii tind să îşi perceapă jobul prin prisma titulaturii acestuia, prin substituţie. Astfel un job title precum «contabil junior» poate crea la unii percepţia unui rol mai puţin important, nesemnificativ, secundar de unde şi comportamente de indiferenţă, neimplicare sau depresie“, spune Sorin Faur, HR Coordinator pe regiunea Balcani în cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală BDO. El vorbeşte de apariţia unei noi paradigme, care îşi propune să recunoască talentul oriunde s-ar afla şi indiferent de nivelul de experienţă sau expertiză profesională. Şi pentru că fiecare poziţie şi fiecare om devin tot mai importante, există tendinţa de a renunţa la denumirile de tip comandă- control bazate pe exprimarea nivelului ierarhic.

    „Oamenii nu mai sunt definiţi din perspectiva nivelului ierarhic, devenind contributori egali ca importanţă, diferiţi desigur ca specializare. Noile denumiri îi ajută astfel pe oameni să gândească pozitiv, să depăşească complexele generate de ierarhie, să îşi valorizeze mai bine rolul şi să fie mai fericiţi!“, mai spune Sorin Faur.

    Dacă specialiştii spun că noile roluri fac angajaţii mai fericiţi, cineva a inventat totuşi şi un „şef“ pe fericire. Cristina Săvuică, managerul care conduce compania de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară Lugera & Makler, se recomandă de doi ani încoace ca fiind Chief Happiness Officer al companiei. De ce?

    „Decizia a venit în momentul rebrandingului de acum doi ani, când am trecut şi în titulatura firmei sintagma «The people republic». Şi, până la urmă, am ajuns la concluzia că rolul meu este să îi fac pe clienţi, pe angajaţi şi pe candidaţi fericiţi. În plus, este un instrument foarte bun de vânzare şi de diferenţiere, mi s-a întâmplat chiar să mi se ceară o carte de vizită doar pentru că persoana respectivă văzuse cartea mea de vizită la o colegă şi i-a plăcut“, spune Cristina Săvuică. Cartea sa de vizită are formatul unui paşaport pe care vizele prezintă de fapt serviciile pe care compania le oferă.

  • Polonia se opune găştii de motociclişti ai lui Putin – feţele nevăzute ale conflictului ruso-european – FOTO+VIDEO

    Lupii Nopţii au plecat din Moscova pe 25 aprilie, dar drumul lor s-a oprit două zile mai târziu, când grănicerii polonezi s-au opus intrării lor în Polonia. Alexandrer Zoldostanov, liderul grupării, este o celebritate în Rusia şi un prieten al lui Vladimir Putin. Preşedintele rus a folosit grupul de motociclişti pentru a-şi întări propria imagine “macho”. Lupii nopţii au susţinut anexarea Crimeii de către Rusia, patrulând pe străzi şi clamând că “oriunde sunt Lupii nopţii, acolo este Rusia”, iar un an mai târziu Zoldostanov “descoperea” cât de fericiţi sunt locuitorii din Sevastopol după schimbare.

    O asemenea atitudine ar putea stârni resentimente puternice în Polonia, care a trăit ocupaţia Armatei Roşii în război. Media polonează a prezentat pe larg intenţiile grupului de motociclişti, social media i-a denumit bandiţi pe aceştia, iar Executivul polonez a definit acţiunea Lupilor drept o provocare; pe 24 aprilie ministerul de externe polonez a emis o notă diplomatică către guvernul rus, care anunţa interzicerea intrării grupului pe teritoriul polonez.

    În ciuda interdicţiei, membrii grupării au încercat să treacă graniţa în grupuri mici. Un grup de zece motociclişti a fost oprit la punctul de control Brest, în Belarus, şi după discuţii intense li s-a refuzat intrarea.

    Drumul grupului de motociclişti trebuia să treacă prin Belarus, Polonia, Cehia, Slovacia, Austria şi să se termine la Berlin. Autorităţile germane par să respingă ideea călătoriei: “Nu este o acţiune ilegală în sine”, spus un purtător de cuvât al ministerului german de externe.

    “Suţinem libertatea de exprimare şi dreptul de asociere, dar am decis că unii dintre liderii Lupilor Nopţii nu urmăresc scopuri legitime”, a adugat acesta. Manifestările grupării de motociclişti în privinţa anexării peninsulei Crimeea sunt o dovadă, a spus purtătorul de cuvânt.
    Motocicliştii au anunţat că vor continua drumul pe rute alternative.

  • Polonia se opune găştii de motociclişti ai lui Putin – feţele nevăzute ale conflictului ruso-european – FOTO+VIDEO

    Lupii Nopţii au plecat din Moscova pe 25 aprilie, dar drumul lor s-a oprit două zile mai târziu, când grănicerii polonezi s-au opus intrării lor în Polonia. Alexandrer Zoldostanov, liderul grupării, este o celebritate în Rusia şi un prieten al lui Vladimir Putin. Preşedintele rus a folosit grupul de motociclişti pentru a-şi întări propria imagine “macho”. Lupii nopţii au susţinut anexarea Crimeii de către Rusia, patrulând pe străzi şi clamând că “oriunde sunt Lupii nopţii, acolo este Rusia”, iar un an mai târziu Zoldostanov “descoperea” cât de fericiţi sunt locuitorii din Sevastopol după schimbare.

    O asemenea atitudine ar putea stârni resentimente puternice în Polonia, care a trăit ocupaţia Armatei Roşii în război. Media polonează a prezentat pe larg intenţiile grupului de motociclişti, social media i-a denumit bandiţi pe aceştia, iar Executivul polonez a definit acţiunea Lupilor drept o provocare; pe 24 aprilie ministerul de externe polonez a emis o notă diplomatică către guvernul rus, care anunţa interzicerea intrării grupului pe teritoriul polonez.

    În ciuda interdicţiei, membrii grupării au încercat să treacă graniţa în grupuri mici. Un grup de zece motociclişti a fost oprit la punctul de control Brest, în Belarus, şi după discuţii intense li s-a refuzat intrarea.

    Drumul grupului de motociclişti trebuia să treacă prin Belarus, Polonia, Cehia, Slovacia, Austria şi să se termine la Berlin. Autorităţile germane par să respingă ideea călătoriei: “Nu este o acţiune ilegală în sine”, spus un purtător de cuvât al ministerului german de externe.

    “Suţinem libertatea de exprimare şi dreptul de asociere, dar am decis că unii dintre liderii Lupilor Nopţii nu urmăresc scopuri legitime”, a adugat acesta. Manifestările grupării de motociclişti în privinţa anexării peninsulei Crimeea sunt o dovadă, a spus purtătorul de cuvânt.
    Motocicliştii au anunţat că vor continua drumul pe rute alternative.

  • Reportaj: Două zile în Ţara Bârsei: pâine cu cartofi, 
fortificaţii şi mofetă

    ADRIANA SOHOLODEANU este călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro

    Ţara Bârsei. Repetă. Silabiseşte. Rostit şoptit, toponimul ascunde parcă o poveste – Ţara Bârsei ar putea fi tărâmul de basm, locul în care pasc oiŢe bârsane babane în bâzâit de bărzăuni bezmetici. Sau nu.

    Semnele de circulaţie, cu denumiri în două limbi, română scurtă familiară, maghiară lungă, plină de consoane, ajută şi ele, la fel şi peisajul, dacă nu ideea de poveste atunci măcar cea de vacanţă, ceea ce este, în definitiv, totuna.
    Dacă te găseşti pe drumul ce duce din Braşov spre Covasna la ceasul înserării, în iarnă, semnul care te anunţă că intri în Ţara Bârsei îţi deschide tăcut uşa către alt tărâm. Este pustiu cât vezi cu ochii şi doar târziu în noapte se aprind mici lumini la orizont. Case nu se văd şi o porţiune de drum nu e decât un gol alb vârstat în negru cu ecou purtat repetat de stâlpii de electricitate.

    Căprioare pasc absente pe câmpuri goale de cartofi în timp ce maşina pare că stă pe loc, într-un decor liniar şi repetitiv.

    După kilometri fără sfârşit peisajul se populează. Apar garduri, case se înşiră după ele, pun de un sat, apoi de altul, arhitectura e înca regăţeană, oamenii-s puţini, bisericile catolice.

    Şi apoi, bang! Fără nicio pregătire, intri pe nesimţite cu viteză în Santioanluca / Szentivlaborfalva, satul pe drumul căruia stau grătare de kurtoskalacs şi pâini cât roata carului. Una din cinci case învârte la stradă frigărui cu cozonac săsesc şi vinde la lumina chioară pâine cu cartof. Ireal şi delicios în egală măsură; reţete simple şi vechi care-şi păstrează gustul şi povestea şi o săptămână mai târziu, transplantate în oraşe pline de beton şi efemer.

    În Covasna, toponim românesc de origine slavă ce denumeşte valea ce curge prin locurile unde se prelucrează laptele, treci prin Ghid-falău şi Micfalău, Bicfalău şi Tufalău, sate româneşti cu nume maghiare sau invers.

    Nu trece mult şi ajungi în oraş. Covasna pe înserat, ca şi pe lumină de altfel, nu pare generoasă cu turistul de iarnă. Cel de vară însă ar putea ajunge la cetatea dacică, la platformă sau în Valea Zânelor, adică acasă la Ileana Cosânzeana şi loc de celebrat Nedeia mocănea-scă, sărbătoare tradiţională a oierilor din zonă.

    Pe de altă parte, cetatea ar fi după mulţi locul în care s-a retras să moară Decebal, construcţie care, după arheologi, ar fi una din cele mai mari din afara Orăştiei. Cel de-al treilea obiectiv turistic este planul înclinat dintre Covasna şi Comandău, folosit în 1890 pen-tru transportul buştenilor prin contrabalansarea a două vagoane, unul gol altul plin, aflate la capete opuse şi exploatând forţa gravita-ţională şi diferenţa de nivel de 300 de metri. Lucrarea genial-inginerească este printre puţinele din Europa de acest gen.

     

    Vizitatorul de iarnă se mulţumeşte cu Groapa Dracului, un puţ cu noroi leneş şi bolborositor, aflat chiar în parcul din centru. Erup-ţiile bulelor, în fapt degajări puternice de bioxid de carbon, au fost cândva spectaculoase; astăzi seamănă mai mult cu o supă clo-cotind la foc mic.

    Zona este cunoscută unui tip special de turist, cuprins în categoria balneo. La nici patruzeci de ani eşti încă suficient de tânăr pen-tru a te putea amuza ideea de mers la băi şi destul de bătrân pentru ca un concediu balneo să îţi amintească de epoca dinainte de ’89.

    O zi la baza de tratament din cadrul hotelului înseamnă înainte de toate un halat moale de baie. Vei locui în el mai toată ziua, între şedinţele de TENS, ultrasunete, băi carbogazoase şi masaje acvatice.

    Programul zilei este stabilit de medicul rezident, în baza unei discuţii-consultaţii, în urma căreia rezultă o fişă cu care asistenta asignată te însoţeşte şi îndrumă. Iarna sunt puţini amatori, dar vara se perindă prin bază până la 500 de oameni pe zi, pacienţi veniţi să trateze în principal boli ale aparatului cardiovascular.

    Punctul forte al mersului la băi este mofeta, un gaz (dioxid de carbon) care aici iese din pământ cu o puritate de 98%, comparabilă doar cu o zonă din Japonia. Baia de gaz se face după un program strict, cu pauze şi timpi respectaţi cu rigoare. Pacienţii stau pe trep-tele unui fel de amfiteatru din lemn în picioare, nemişcaţi. Urmăresc în paralel acele ceasului de pe perete şi furnicăturile de pe pi-cioare. Gazul, al cărui nivel variază şi este măsurat cu o brichetă, urcă până la genunchi-pulpe şi dilată vasele de sânge.

    Acelaşi gaz este pus la lucru şi în varianta acvatică, în care stai nemişcat 20 minute într-o cadă plină cu apă carbogazoasă. Nu te plictiseşti şi nu amorţeşti; este relaxare pură prin micro-masaj, căci milioanele de bule de gaz ţi se ataşează de piele şi când se ridică la suprafaţă lasă în urmă o gâdilătură uşoară. În timpul acesta numeri bule, urmăreşti trasee, compari cu viteza şpriţului de vară sau a şampaniei de seară, faci ceva pentru tine.

  • Companiile le dau angajaţilor funcţii cu denumiri complicate în lipsa măririlor de salarii şi a promovărilor

    Director Greater Balkans Beverages & South Eastern Europe Franchise, Application Security Analyst & Penetration Tester, Linux SysAdmin Guru, General Manager Greater Balkans & SEE Franchise, .NET Ninja sau SSU & Regulatory Specialist sunt doar câteva exemple de titulaturi neobişnuite atribuite angajaţilor din România sau publicate pe site-urile online de recrutare.

    Pentru specialiştii din domeniu nici complexitatea funcţiei, nici denumirea în sine nu ridică semne de întrebare, însă pentru cineva din afară acestea nu creează decât confuzie, mai ales atunci când denumirea funcţiei ajunge să fie un „mini-CV“ al unor responsabilităţi care fie se bat cap în cap, fie nu au corespondent în limba română, fie se folosesc doar în anumite industrii şi companii.

    De ce au simţit companiile nevoia de a le atribui angajaţilor titulaturi interminabile sau chiar amuzante? Cât din această politică este, în fapt, nevoie şi cât este un instrument de motivare sau de creare a unei aure profesionale? Nici angajaţii şi nici oamenii de HR nu par să aibă un răspuns clar.

    Trendul vine din IT şi din outsourcing şi managerii din marile corporaţii nu mai sunt doar directori generali, astfel că titulaturile lor încep să capete noi „add in“-uri geografice sau chiar financiare, iar cele mai exotice elimină din start aplicaţiile unor nonspecialişti.

    „Companiile au devenit din ce în ce mai complexe, sunt matriceale, au mai multe dimensiuni. Prin urmare, există riscul ca angajaţii să-şi piardă identitatea. Sunt multe cazuri în care angajaţi din aceeaşi corporaţie nu se cunosc şi nici nu se recunosc prin funcţia din cartea de vizită. Astfel, titulaturile îi plasează undeva, clarifică rolul persoanei într-o companie, pentru cine lucrează sau în ce departament“, explică Roxana Teşiu, directorul de resurse umane pe Europa al Wipro Technologies, furnizor de servicii BPO.

    Pe de altă parte, titulaturile au început să funcţioneze, în special în sfera corporatistă, pe modelul omului „bun la toate“. Cum organizaţiile sunt tot mai complexe, iar procesele, produsele şi organigramele în sine se tot multiplică, apar responsabilităţi noi în fişele de post ale unor joburi care abia se inventează. În condiţiile în care o corporaţie, un call-center sau o companie din telecom are şi câteva mii de angajaţi doar pe o singură piaţă, este greu de crezut că pentru fiecare serviciu sau produs nou care apare angajatorul va recruta câte un om sau va crea departamente dedicate. Prin urmare, responsabilităţile se grupează şi se transferă. Ce rezultă din asta? Angajaţi cu funcţii înghesuite cu greu pe cărţile de vizită şi care ajung să ocupe şi un întreg rând sau mai mult din CV.

    „Organizaţiile cresc şi tot cresc, iar titulaturile acestea complexe nu fac altceva decât să reflecte structura din prezent a mediului de business. Directorul general nu mai este acum doar director general, ci preia şi responsabilităţi de finanţe, de strategie, de decizie şi, în multe cazuri, titulatura sa mai capătă şi o dimensiune geografică“, mai spune Teşiu.

    Dar nu doar angajatorii devin „inventatori“ de meserii, ci şi salariaţii, care, în unele cazuri, îşi aleg singuri titulaturile. Pentru unii, o funcţie cât mai complexă denotă putere, rolul lor în companie şi importanţa acestora sau chiar devine un „mini-CV“, iar pentru alţii este doar o strategie de marketing sau un instrument de creştere a gradului de încredere în propriile forţe.

    „O titulatură «pompoasă» poate fi şi o sursă de motivare pentru angajaţi. Când lucram în industria bancară am avut ocazia, la un moment dat, să lucrez într-un departament care se ocupa atât cu vânzarea de credite, cât şi de colectarea lor. Erau două activităţi care, teoretic, se băteau cap în cap, însă a fost o urmare a crizei. Şi a venit momentul când a trebuit să îmi aleg titulatura funcţiei, pentru un job abia inventat. Am ales să fiu sales collection projects manager“, precizează Cosmin Cosma, absolvent al şcolii de afaceri ASEBUSS şi proprietar al unei firme de publicitate înfiinţate în urmă cu un an. De-a lungul carierei, el a mai fost deţinătorul mai multor titulaturi exotice, precum field collection force manager, mortgage collection & R.E.M. manager sau filed collection & retail restructuring manager, iar în prezent se recomandă ca chief evangelist al firmei pe care a creat-o.

    „Chief evangelist este o titulatură care a pornit din America de la ideea promovării produselor clienţilor tăi până la stadiul în care devine un fel de religie. Pe de altă parte, funcţiile foarte complexe sau neobişnuite ca denumire cred că sunt rezultatul unui mediu corporatist foarte complex care a dus la crearea unor joburi superspecializate. Iar asta se vede foarte bine în IT, unde funcţiile angajaţilor sunt compuse din tipul de produs pe care sunt specializaţi. Nu m-ar mira ca un angajat care scrie toată ziua cu pixuri X să devină expert/specialist X writer“, susţine Cosma.

    Funcţia formată din multe cuvinte atent aşezate mai poate însemna şi mascarea unor activităţi mai mult decât obişnuite într-o denumire care să îi crească angajatului stima de sine, arată un studiu publicat de MyJobMatcher.com. Conform angajatorilor, important e să fie treaba bine făcută, iar angajaţii mulţumiţi. Dacă totul se poate obţine prin combinarea unor cuvinte frumoase, de ce nu?

  • Grupul PP-DD din Cameră a solicitat schimbarea denumirii în “Democrat şi Popular”

    “Am trimis-o Comisiei juridice şi Comisiei de regulament pentru a exprima punctul de vedere. Grupul parlamentar al PP-DD este primul grup care îşi schimbă denumirea, în «Democrat şi Popular». Are dreptul să-şi schimbe denumirea, dar mai aproape de ceea ce a avut iniţial. Nu pot să-şi exprim un punct de vedere, las comisiile de regulament şi juridică, astfel încât să nu creem un precedent”, a precizat preşedintele Camerei Valeriu Zgonea, după şedinţa Biroului Permanent.

    Secretarul Camerei Deputaţilor a trimis Biroului Permanent o notă privind scrisoarea liderului grupului PP-DD Ştefan Burlacu de schimbare a denumirii grupului în “grupul parlamentar Democrat şi Popular”.

    În notă se apreciază că prevederile regulamentului stabilesc faptul că liderul grupului prezintă Camerei denumirea grupului parlamentar, componenţa numerică, nominală şi conducerea acestuia, precum şi modificările care survin pe parcursul mandatului, iar Biroul Permanent urmmează să ia act de noua denumire «grupul parlamentar Democrat şi Popular», iar preşedintele să informeze plenul.

    La începutul sesiunii, Comisia juridică a stabilit că grupul parlamentar nu se desfiinţează, având în componenţă 10 membri.

    La sfârşitul anului trecut, cei mai mulţi deputaţi PPDD au părăsit acest partid, dar au decis să rămână în grup.

     

  • ING Asigurări de Viaţă îşi va schimba denumirea, în aprilie, în NN Asigurări de Viaţă

    De asemenea, ING Pensii va deveni NN Pensii, iar ING Investment Management îşi va schimba denumirea în NN Investment Partners.

    “Procesul de rebranding presupune schimbarea numelui şi a identităţii vizuale, fără a aduce schimbări la nivelul strategiei, al echipei de management şi angajaţi sau la nivelul relaţiei contractuale cu clienţii. (…) Schimbarea nu se referă la operaţiunile bancare, ING Bank păstrându-şi numele în continuare”, se arată într-un comunicat al INS Asigurări de Viaţă.

    Grupul olandez ING, care a primit ajutor de la stat în 2008, a fost forţat de către Comisia Europeană să-şi separe divizia de asigurări de activitatea bancară. Business-ul de asigurări a fost listat pe bursa de la Amsterdam în vara anului 2014, sub denumirea NN Group, care a devenit astfel o companie independentă, cu activităţi de asigurări, pensii private şi managementul activelor în 18 ţări.

    Pachetul majoritar de acţiuni al NN este deţinut de ING.

    ING Asigurări este prezentă pe piaţa românească din 1997 şi are o cotă de piaţă de circa 38% din asigurările de viaţă, o piaţă de aproape două miliarde de lei pe an.

    Trecerea la numele NN este al doilea rebranding al companiei, care la începutul activităţii pe piaţa locală s-a numit ING Nederlanden.

    Business-ul local reprezintă circa 1,5% din primele subscrise de întreg grupul NN, care la listarea pe bursă din vară a fost cotată cu o capitalizare de circa 7 miliarde de euro.

    ING Asigurări administra la finalul lunii septembrie active de circa 2,7 miliarde de lei (610 milioane de euro), în creştere cu 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    ING mai administrează şi trei fonduri de pensii private (două facultative şi unu obligatoriu), cu active de peste 7 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro).

    Principalii competitori sunt americanii de la Metropolitan Life şi BCR Viaţă, deţinută de asigurătorul austriac Vienna Insurance Group (VIG).

    Conducerea ING Asigurări de Viaţă estima anul trecut că va încheia anul 2014 cu subscrieri de 138 milioane de euro (echivalentul a peste 600 milioane de lei), cu 9% peste nivelul din 2013.

  • Ai un SRL-D? Vezi dacă nu îţi pierzi D-ul de la 1 ianuarie şi ce trebuie să faci

    Reprezentanţii acestor societăţi trebuie să facă demersurile necesare pentru schimbarea sintagmei SRL-D în SRL sau să opteze pentru altă formă juridică.

    Conform legii, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la pierderea calităţii de microîntreprindere aparţinând întreprinzătorului debutant, societatea respectivă are obligaţia să procedeze la schimbarea denumirii potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, reprezentantul societăţii se va prezenta la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde şi-a declarat sediul social, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la data la care se împlinesc 3 ani de la înmatricularea societăţii, în vederea schimbării denumirii.

    Mai multe informaţii privind documentele necesare acestei modificări se găsesc la www.onrc.ro, secţiunea menţiuni/persoane juridice/modificarea denumirii.

    Lista societăţilor care îşi pierd calitatea de microîntreprindere S.R.L.-D. la 31 decembrie 2014 este disponibilă la adresa http://www.onrc.ro/index.php/ro/microintreprindere-debutanta.

  • Mai ţineţi minte filmele SF cu maşini zburătoare? Ei bine, ele tocmai au devenit realitate

    Maşină, denumită AeroMobil 3.0, vine ca urmare a peste 25 de ani de cercetare. “Ideea de transport personal este pe cale să se schimbe”, a declarat Juraj Vaculik, CEO al AeroMobil.

    Designul maşinii a fost realizat de către Stefan Klein, fondatorul departamentului de profil din cadrul Academiei de arte din Slovacia. El a început să lucreze la concept în 1989.

    În anul 2013, o versiune a maşinii a fost autorizată de către autoritatea aviatică din Slovacia, urmând ca şi modelul 3.0 să primească în curând dreptul de a circula.

    Deşi pare un produs destinat celor cu un venit considerabil, reprezentanţii companiei spun că şi-ar dori ca maşina să ajungă, în primul rând, în ţările în curs de dezvoltare, acolo unde infrastructura rutieră lasă de dorit.

    Compania nu a anunţat care va fi preţul de vânzare al maşinii, nici data la care la care aceasta va deveni disponibilă doritorilor.