BusinessMagazin

Tag: contributie

  • În Bucureşti vor apărea primele staţii care permit folosirea gratuită a bicicletei

    În premieră pentru Bucureşti, Asociatia Green Revolution, împreună cu partenerii Raiffeisen Bank şi Kaufland România, anunţă lansarea primelor staţii automatizate de închiriere de biciclete I’Velo Urban. Evenimentul are loc marţi, 27 septembrie 2016, ora 11:00, pe platoul cu statui din Piaţa Universităţii, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii I’velo.

    Noutăţile acestui concept unic pe piaţa de bike-sharing din Bucureşti sunt autoservirea şi folosirea gratuită a bicicletei timp de de 30 de minute pentru deplasarea rapidă în zona centrală şi aglomerată a oraşului. Gratuitatea este valabilă doar dacă bicicleta este returnată înainte de expirarea celor 30 de minute. De asemenea, un utilizator poate închiria biciclete gratuit de mai multe ori pe zi, cu condiţia ca după fiecare 30 de minute de pedalat, să o returneze şi să existe o pauză de cel puţin alte 30 de minute. O altă caracteristică importantă a sistemului I’Velo Urban este că utilizatorii îşi aleg singuri bicicletele din rastel. le pot închiria de la oricare din cele 6 staţii automatizate şi le pot returna la cea mai apropiată staţie automatizată din sistemul I’Velo Urban.

    Noul concept îşi propune să ajute la fluidizarea traficului din Bucureşti şi să contribuie la o mai mare mobilitate urbană. Principalele pârghii sunt încurajarea oamenilor să-şi lase autoturismele personale acasă sau să circule cu mijloacele în comun şi să folosească bicicletele pentru deplasarea rapidă în zonele aglomerate din oraş. Bike-sharing-ul are efecte benefice asupra sănătăţii bicicliştilor şi contribuie la reducerea poluării fonice şi a aerului din marile comunităţi.

    “Proiectul I’Velo este unul foarte ambiţios şi curajos. Scopul este să scoatem oamenii din zona lor de confort, de pe canapea şi din maşină şi să promovăm împreună mişcarea într-un stil sănătos şi în condiţii sigure. Ne bucurăm foarte mult să facem parte din acest proiect, care se integrează în acţiunile noastre de protecţia mediului înconjurător, şi de promovarea unui stil de viaţă sănătos.” a declarat Anna Katharina Scheidereiter, reprezentant Kaufland România.

    “I’Velo Urban reprezintă continuarea firească a proiectelor care promovează folosirea bicicletelor în marile oraşe din ţară, demarate de noi în urmă cu 6 ani. Prin intermediul proiectelor “I’Velo Relax”, “studentObike”, “Biciclete cu cravată”, “Bike2Work” am demonstrat că bicicleta este unul dintre cele mai dorite mijloace de recreere şi că, prin I’Velo Urban poate şi trebuie să devină un mijloc de transport utilitar. În plus, are efecte benefice asupra sănătăţii bicicliştilor şi contribuie la reducerea poluării fonice şi a aerului din marile comunităţi”, a declarat Raluca Fişer, preşedintele Asociaţiei Green Revolution.

    Pentru a putea beneficia de serviciile sistemului, utilizatorii trebuie să isi creeze un cont pe www.ivelor.  sau să se înregistreze la unul din centrele I’Velo Relax din Parcul Herăstrău(metrou Aviatorilor şi Arcul de Triumf) şi Parcul Tineretului(intrarea Gheorghe Şincai) pentru a primi Cardul I’Velo.  Închirierea unei biciclete se face pe baza cardului personal I’Velo, iar validarea se face la orice statie automatizată i’Velo Urban, odată cu prima închiriere.

    După depăşirea duratei de 30 de minute, preţurile pentru folosirea bicicletelor se vor situa între patru şi 25 de lei. Utilizatorii pot opta şi pentru variant de abonamente cu preţuri de 10 lei/zi, 35 lei/ lună, 100 lei/an.

    Cu 210 biciclete care vor putea fi închiriate 24 de ore din 24, în orice anotimp şi 6 staţii amplasate în cele mai importante zone din oraş şi poziţionate pe traseele cu aflux mare de călători ale transportului în comun, I’Velo Urban va asigura cetaţenilor o mai bună  mobilitate. Staţiile automatizate de bike-sharing sunt: Piaţa Universităţii, Piaţa Revoluţiei, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulles, Kaufland Barbu Văcărescu.

    Inspirat din proiecte similare de bike-sharing, care funcţionează cu succes în marile capitale europene, I’Velo Urban este un proiect fabricat 100% în România, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Asociaţiei Green Revolution.

    • staţiile automatizate şi rastelurile sunt fabricate în România, folosindu-se forţă de muncă, materie primă şi expertiză autohtone
    • sistemul informatic automatizat este realizat de programatori de la o companie IT romanească
    • oferă zeci de locuri de muncă, contribuind astfel la reducerea şomajului şi la un buget local şi naţional mai bogat, din colectarea de taxe şi impozite

     

  • Cum a ajuns Kris Jenner de la casnică la conducerea “mega-imperiului” Kardashian

    La începutul acestui an, Kris Jenner semnat un contract în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a realiza încă patru sezoane ale reality-show-urilor despre familia Kardashian. Familie care a clădit un imperiu de sute de milioane de dolari, iar secretul stă în abilităţile de marketing ale lui Jenner, mama fetelor Kardashian.

    Kourtney (35 de ani), Kim (34 de ani), Khloe (30 de ani), Kendall (19 ani) şi Kylie (17 ani), cele cinci surori Kardashian, câştigau în anul 2011 peste 65 de milioane de dolari din emisiuni de televiziune precum Keeping Up With the Kardashians, din diverse contracte de marketing încheiate de Kris Jenner cu companii interesate să se promoveze prin intermediul vedetelor sau din produse semnate sub numele familiei, cum este parfumul unisex lansat de Khloe şi sotul ei Lamar Odom.

    Kris Jenner (59 de ani), mama a şase copii, este aproape în totalitate responsabilă pentru afacerea de familie. “Mi-ar plăcea ca emisiunea Keeping Up With the Kardashians să ajungă la sezonul 26. Cine ar fi crezut atunci că afacerea va fi atât de profitabilă? Ar fi trebuit să am mai mulţi copii care să contribuie la încasările familiei”, spune Jenner. Şi nu este singura emisiune în care familia este în rolul principal, fetele fiind implicate şi separat în diferite proiecte, precum Kourtney and Kim Take New York sau Kourtney and Khloe Take Miami, în care sunt prezentate detalii intime din viaţa celor trei surori.

    La rotunjirea veniturilor contribuie şi apariţiile în reclame ale fetelor. Spre exemplu, Kim a fost imaginea încălţărilor Skechers într-o reclamă pentru Super Bowl, care a costat compania trei milioane de dolari pentru 30 de secunde de emisie. În vârstă de 34 de ani, Kim este de departe cea mai cunoscută dintre surori, onorariul ei putând ajunge chiar şi la 250.000 de dolari doar ca să participe la un anumit eveniment, în timp ce publicarea unui singur mesaj pe Twitter, unde este citită de zeci de milioane de fani, ajunge la 25.000 de dolari. Khloe si Kourtney au onorarii mai mici, de aproximativ 20.000 de dolari, în timp ce tatăl lor vitreg, Bruce Jenner, încasează 10.000 de dolari pentru prezenţă.

    Povestea familiei Kardashian şi a succesului fulminant de care se bucură astăzi a început cu un clip video pornografic ce îi prezenta pe Kim şi un fost prieten, rapperul Ray J, pe care Kris Jenner l-a vândut distribuitorului Vivid Entertainment. În februarie 2007, fiica ei i-a povestit despre înregistrare şi, cum Jenner încerca încă de atunci să facă viaţa familiei ei subiectul unui reality show, decizia de a vinde conţinutul a fost destul de rapidă. “Iniţial mi-am zis că nu vom mai avea nicio şansă să ajungem vedetele unui reality show”, spune Jenner, care este de altfel şi managerul familiei Kardashian, având un comision de 10% din încasările familiei.

    Totul risca să se transforme într-un scandal de proporţii din care familia ar fi ieşit cu siguranţă cu imaginea şifonată, dar Jenner, care susţine că n-a vazut niciodată conţinutul înregistrării, a angajat un expert în comunicare, în încercarea de a îndulci situaţia. “Rolul meu era să transform acum cele 15 minute de faimă ale fiicei mele în 30”, mai spune managerul familiei Kadashian. Într-un final, înregistrarea a fost cumpărată de Vivid Entertainment pentru 5 milioane de dolari şi a devenit în scurtă vreme cel mai bine vândut DVD al anului.

    Surorile Kardashian, care au lansat şi o autobiografie numită Kardashian Konfidential, au apărut de atunci în nenumărate reclame pentru orice fel de produse, de la încălţari, la hârtie igienică sau pastile pentru slăbit. În plan este şi lansarea unui magazin cu produse imprimate cu imagini cu celebrităţi în cadrul hotelului Mirage din Las Vegas. Fratele lor Robert (27 de ani) a rămas însă mai în umbră în lumea showbiz-ului.

    “Mama a fost dintotdeauna genul de persoană care încearcă să transforme apa în vin”, spune Khloe. Probabil tocmai această reţetă a făcut dintr-o familie relativ necunoscută până în 2007 un subiect al mai multor emisiuni de televiziune, care atrage milioane de telespectatori.

  • Statul este pregătit să ofere zeci de mii de lei celor care se vor căsători. Ce trebuie să facă tinerii

    Deputatul ex-UNPR Iacob Puşcaş a depus la Senat un proiect de lege în procedură de urgenţă prin care tinerii până în 35 de ani primesc 15.000 de lei când se căsătoresc, sumă care se acordă şi la naşterea celui de-al treilea copil.

    Familiile biparentale vor primi “prima pentru recunoaşterea contribuţiei aduse naţiunii” de 15.000 de lei la naşterea celui de-al treilea copil. De asemenea, familiile cu trei copii vor primi o alocaţie suplimentară în valoare de 50% din salariul minim brut, potrivit proiectului de lege.

    Iniţiativa legislativă prevede că părinţii cu cel puţin trei copii minori nu plătesc impozit pe venit din salarii şi plătesc doar 50% din impozitul pe alte activităţi producătoare de venit, iar mamele cu cel puţin trei copiii beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu doi ani pentru fiecare copil, dar nu mai mult de opt ani.

    Totodată, proiectul propune ca tinerii până în 35 de ani să primească în momentul căsătoriei o “primă pentru recunoaşterea contribuţiei aduse societăţii prin căsătorie” de 15.000 de lei, însă dacă divorţează în primii cinci ani de căsătorie sunt nevoiţi să înapoieze banii statului în trei luni de la divorţ. De asemenea, tinerii căsătoriţi sunt scutiţi de impozitul pe venituri din salarii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statul este pregătit să ofere zeci de mii de lei celor care se vor căsători. Ce trebuie să facă tinerii

    Deputatul ex-UNPR Iacob Puşcaş a depus la Senat un proiect de lege în procedură de urgenţă prin care tinerii până în 35 de ani primesc 15.000 de lei când se căsătoresc, sumă care se acordă şi la naşterea celui de-al treilea copil.

    Familiile biparentale vor primi “prima pentru recunoaşterea contribuţiei aduse naţiunii” de 15.000 de lei la naşterea celui de-al treilea copil. De asemenea, familiile cu trei copii vor primi o alocaţie suplimentară în valoare de 50% din salariul minim brut, potrivit proiectului de lege.

    Iniţiativa legislativă prevede că părinţii cu cel puţin trei copii minori nu plătesc impozit pe venit din salarii şi plătesc doar 50% din impozitul pe alte activităţi producătoare de venit, iar mamele cu cel puţin trei copiii beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu doi ani pentru fiecare copil, dar nu mai mult de opt ani.

    Totodată, proiectul propune ca tinerii până în 35 de ani să primească în momentul căsătoriei o “primă pentru recunoaşterea contribuţiei aduse societăţii prin căsătorie” de 15.000 de lei, însă dacă divorţează în primii cinci ani de căsătorie sunt nevoiţi să înapoieze banii statului în trei luni de la divorţ. De asemenea, tinerii căsătoriţi sunt scutiţi de impozitul pe venituri din salarii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată criza din Orientul Mijlociu şi la ce pericole este supusă România

    Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

    „România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.

    Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

    Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.

    Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

    „România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

    Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

    Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • The International 2016 devine cel mai mare turneu de eSports din toate timpurile. Fanii DOTA 2 au contribuit cu 17 milioane de dolari la fondul de premiere

    The International 2016 este cea dea şasea ediţie a celei mai mari competiţii de DOTA 2, joc video, din lume. Turneul va avea loc în Seattle şi va începe pe 2 august. Până în prezent fondul de premiere al turneului a ajuns la 18,5 milioane de dolari şi este în continuă creştere deoarece fanii pot contribui la fond achiziţionând diferite produse virtuale. 17 milioane din cele 18,5 provin din contribuţiile fanilor, care au cheltuit 68 de milioane de dolari pe obiecte virtuale, iar 25% din aceşti bani s-au dus către fondul de premiere.

    În competiţie participă 16 echipe din întreaga lume şi fiecare dintre echipa va obţine un premiu în bani indiferent de poziţia ocupată. Anul trecut, competiţia a fost câştigată de echipa americană Evil Geniuses şi a obţinut un premiu de 6,6 milioane de dolari. Locul doi a fost ocupat de CDEC Gaming (2,8 milioane de dolari), pe locul trei s-a clasat LGD Gaming  (2,2 mil.) şi locul patru a fost ocupat de Vici Gaming (1,5 mil de euro).

    Anul trecut fondul de premiere a ajuns de la 1,6 milioane de dolari până la 18,4 milioane de dolari.

    Sportul electronic devine din ce în ce mai vizibil, la care participă din ce în ce mai mulţi jucători şi spectatori, dar şi o oportunitate de business. Recent Alibaba, gigantul chinez, a anunţat o investiţie de 150 milioane de dolari în eSports. Ramura Alisports a companieie va găzdui turneul de eSports World Electronic Sports Games care are un fond de premiere de 5,5 milioane de dolari. Anul trecut, în competiţiile de DOTA 2 s-au oferit peste 31 de milioane de dolari, în cadrul League of Legends peste 7 milioane de dolari, Conter-Strike: Global Offensive peste 6 milioane de dolari.

    Jucătorii echipei Evil Geniuses (DOTA2) au obţinut cele mai mari câştiguri de până acum din eSports (aproape toţi cei cinci jucători au câştigat 2 milioane de dolari fiecare).

  • Stewardesele în bikini au transformat-o în prima miliardară din Vietnam – GALERIE FOTO

    Nguyen Thi Phuong Thao a făcut primul milion la vârsta de 21 de ani din comerţul cu faxuri şi latex. La distanţă de aproape un sfert de secol, ea este gata să devină prima femeie miliardar din Asia de Sud-Est, iar unul dintre factorii care au contribuit este faptul că stewardesele din avioanele sale poartă costume inedite şi de multe ori sunt îmbrăcate doar în bikini, scrie Bloomberg.

    Odată cu listarea la bursă a companiei, Thao va avea o avere estimată la 1 miliard de dolari, potrivit indexului Bloomberg. Astfel ea va fi prima femeie din Vietnam care va atinge acestă performanţă. Majoritatea averi sale provine din acţiunile de la compania aeriană, VietJet şi din acţiunile de la Dragon City, un proiect de dezvoltare imobiliară de 65 de hectare din Ho Chi Minh City. 

    “Nu mi-am calculat niciodată averea. Eu mă concentrez pe găsirea ideilor care să ducă la creşterea companiei, cum să câştig o cotă de piaţă mai mare şi cum să măresc salariile angajaţilor”, a declarat femeia de afaceri.

    VietJet este cunoscută pentru stewardesele sale tinere şi frumoase ce poartă bikini la zborurile inaugurale către destinaţii exotice, cu plaje şi soare. Femeile chiar apar şi într-un calendar al companiei. “Nu ne deranjează asocierea cu bikini. Dacă asta face oamenii fericiţi, atunci şi noi suntem fericiţi”, a spus ea.

    “Trebuie să conduci şi să iei riscuri calculate. Ca o femeie de afaceri, eu am o responsabilitate de a contribui la dezvoltarea economiei şi să provoc schimbări pozitive în ţară şi în societate”, a spus Thao.

    VietJet Air efectuează zboruri către 47 de oraşe din ţară şi din restul Asiei. 

     

  • Ar trebui să-şi facă românii griji? ​Câţi bani au în conturile de pensie viitorii pensionari

    Valoarea totală a activelor nete adminstrate de fondurile de pesnii obligatorii se situa la finalul lunii martie 26 miliarde lei (5,83 mld. euro), cu circa o treime mai mult decât în primul trimestru al lui 2015. Şi numărul românilor care contribuie la un fond de pensie a crescut în ultimul an cu 4% până la peste 6,6 milioane.

    Ar trebui să-şi facă românii griji? Câţi bani au în conturile de pensie viitorii pensionari

  • Profesorul român de la Stanford care a colaborat cu doi laureaţi ai premiului Nobel pentru economie

    „Mulţi dintre colegii mei actuali şi-au dorit într‑adevăr dintotdeauna o carieră academică, într-o formă sau alta. Eu nu am fost atât de hotărât, poate şi pentru că ar fi fost dificil să îmi doresc ceva ce nu ştiam că există“, spune Alex Nichifor, care a absolvit în 2005 Cibernetica la ASE.

    El mărturiseşte că a descoperit cercetarea, aşa cum este ea înţeleasă în universităţile de top din occident, destul de târziu. În primul an de master a obţinut o bursă în Franţa, pe vremea când era încă oarecum dificil să studiezi în străinătate. „Am avut şansa să ajung la Universitatea din Toulouse, unde Jean-Charles Rochet şi Jean Tirole (laureatul premiului Nobel pentru economie în 2014) puseseră bazele unui departament extraordinar.“ Concurenţa cu ceilalţi studenţi era acerbă, însă era foarte motivat să reuşească şi, în contrast cu viaţa sa de student din România, unde în paralel cu şcoala a fost fie angajat, fie a încercat antreprenoriatul, singura preocupare a fost studiul; în 2007 a obţinut diploma de master.

    „La început a fost mai dificil şi am avut momente în care nu am fost convins că am făcut alegerea potrivită: noua mea ocupaţie nu doar că era neplătită, ci în plus se dovedea a fi şi surprinzător de dificilă. Ulterior însă, rezultatele s-au îmbunătăţit.“ A ajuns să îi cunoască mai bine pe unii profesori şi în paralel a început să aibă acces la proiectele lor de cercetare şi să predea seminarii studenţilor din anii mai mici. Mediul academic părea să i se potrivească, aşa că a decis să continue cu un doctorat, la Universitatea din Maastricht, în Olanda. „În timpul doctoratului am vizitat pentru trei luni Harvard Business School (HBS), unde am fost găzduit de Alvin Roth, colaureat al premiului Nobel pentru economie în 2012, împreună cu Lloyd Shapley.“ Specifice mediului academic sunt deopotrivă călătoriile, descoperirea de locuri noi şi oamenii extraordinar de inteligenţi, proiectele ambiţioase, discuţiile bazate pe argumente tehnice, dar şi programul de lucru flexibil. Aşa că după terminarea doctoratului a devenit profesor asistent la Universitatea din St. Andrews, Scoţia, în septembrie 2011.

    După vizita la Harvard, în timpul doctoratului, Alex Nichifor a păstrat legătura cu Alvin E. Roth, care s-a mutat la Stanford şi l-a invitat să petreacă un an (2014-2015) în cadrul grupului de Market Design de acolo. „Academia la vârf este un mediu colaborativ şi inclusiv, însă de multe ori proiectele nu sunt predefinite. Deseori e pur şi simplu important ca un grup de oameni cu interese comune şi abilităţi complementare să fie în acelaşi loc, să aibă timpul necesar să schimbe idei, iar proiectele noi se nasc abia ulterior: să găseşti întrebări interesante şi relevante face parte din provocare.“

    În timpul vizitei la Stanford, românul a reuşit să finalizeze primele versiuni ale unor proiecte începute cu mai bine de trei ani înainte. În ultima carte publicată de Alvin E. Roth, „Cine, ce primeşte şi de ce?“, acesta îi mulţumeşte românului. Despre această lucrare, Alex Nichifor spune că este prima adresată publicului larg, un proiect care prezintă cu umor şi la un nivel foarte accesibil un sumar al ultimilor aproximativ 40 de ani de cercetare în „matching theory“ prin prisma aplicaţiilor de succes din acest domeniu, bazele multora dintre aceste aplicaţii (cum ar fi piaţa admiterilor la şcoală, piaţa obţinerii primului loc de muncă după absolvire pentru unele specializări, ori pieţe neobişnuite, în care nu există preţuri, cum ar fi piaţa care facilitează schimbul de organe) fiind puse chiar de american împreună cu colaboratorii săi. „Lucrând în acelaşi domeniu şi fiind la Stanford, am avut şansa de a citi o primă versiune a manuscrisului acestei cărţi şi am avut o serie de discuţii pe marginea acestuia cu Al, în principal axate pe îmbunătăţirea clarităţii expunerii“, povesteşte românul. Tot el adaugă că, în postura de profesor asistent invitat la Stanford, a avut şansa să colaboreze cu cercetători remarcabili. „Pe de o parte, a fi profesor oriunde în occident presupune aceleaşi categorii de îndatoriri: trebuie să cercetezi, să predai şi să te achiţi de o serie de sarcini administrative. În sensul acesta, nu e o diferenţă foarte mare între a fi profesor la Stanford sau oriunde altundeva. Pe de altă parte, deşi categoriile de îndatoriri sunt aceleaşi, există o diferenţă calitativă substanţială între universităţile de top şi restul universităţilor, iar această diferenţă e vizibilă în pregătirea studenţilor, în calitatea intelectuală a colegilor, cât şi în eficienţa suportului administrativ disponibil.“

    Alex Nichifor spune că nu are o carte favorită, deşi citeşte cu plăcere, în principal articole şi cărţi tehnice care îl ajută profesional; „este genul de lectură prin care rămân la curent cu ceea ce este nou şi relevant în domeniul meu de cercetare şi prin care continuu să învăţ zi de zi“. Ceea ce citeşte în timpul liber este destul de variat, însă în linii mari poate fi încadrat în două categorii, spune el. În domenii care i se par interesante şi despre care este curios să afle mai multe, citeşte cărţi scrise de cercetători de top pentru publicul larg, care oferă o prezentare accesibilă, lipsită de prea mulţi termeni tehnici. „Un alt tip de lectură este însă cea care nu are un scop în sine, altul decât plăcerea de a descoperi o poveste, un personaj, o emoţie, de a-ţi lăsa imaginaţia liberă.“ Alex Nichifor adaugă că, asemeni oricărei experienţe, cărţile au cu siguranţă rolul lor în formare şi în viaţa fiecăruia dintre noi. „Ştiu o persoană care a învăţat cum să se dea cu snowboardul învăţând dintr‑un manual şi care a devenit renumită pentru tehnică şi coborârile sale. Pe de altă parte, ştiu alte câteva persoane care au citit un număr impresionant de cărţi despre cum să devii milionar de ceva vreme şi care încă aşteaptă ca aceste cărţi să le definească viitorul.“

    Acum, tânărul profesor român lucrează, spune el, la două tipuri de probleme. Pe de o parte, sunt cele tehnice care presupun foarte multă matematică. „Pentru cele mai multe proiecte de acest gen, pur teoretice, nu există o finalitate imediată, clară. Este un fel de ştiinţă fundamentală, în care încerci să împingi frontierele cunoaşterii fără a şti dinainte unde vei ajunge, ce va fi posibil, ori cum vei folosi răspunsul la care vei ajunge. În timp, multe descoperiri sunt uitate, altele devin însă relevante, uneori în domenii care nu au avut nicio legătură cu contextul iniţial.“ O altă categorie de probleme sunt proiectele mai aplicate, care folosesc unelte matematice pentru a informa decizii practice. „În aceste proiecte, contribuţia esenţială nu este dezvoltarea de noi modele ori metode matematice, ci capacitatea de a utiliza şi de a adapta modele şi metode existente pentru a studia probleme relevante pentru societate ori pentru companii. De exemplu, într-un proiect recent împreună cu Alexey Kushnir, profesor asistent la Carnergie Mellon University, am introdus un model relativ simplu cu ajutorul căruia studiem decizia optimă a proprietarilor de reţele sociale ca Facebook ori Google+ în ceea ce priveşte modul în care aceste reţele le permit utilizatorilor lor să partajeze informaţia în reţea.“

    Drumul până la statutul de profesor la universităţi de peste hotare a fost lung; ca student la ASE, a testat şi postura antreprenoriatului, dar şi pe cea de angajat, lucrând pentru o vreme în cadrul Ensight Management Consulting, perioadă de care îşi aminteşte cu plăcere. Spune că în prima zi a primit responsabilităţi şi o anumită independenţă, „am înţeles imediat că munca mea avea valoare şi era apreciată, ceea ce m-a motivat şi mai mult“. Pe atunci, românul, care este acum profesor universitar în instutuţii de top la nivel mondial era „tânăr şi puteam fi uşor catalogat drept nonconformist. De exemplu, purtam un pierce între buza inferioară şi bărbie şi au fost perioade în care aveam părul lung, o combinaţie care era probabil în afara normelor social acceptabile. Ei bine, la Ensight tot ce a contat a fost abilitatea mea de a livra o muncă de calitate. Aş fi curios să aflu cât de tolerant este Ensight-ul de azi, însă… combinaţia actuală de ochelari şi chelie este probabil mult mai puţin controversată.“

  • Citiţi povestea celui mai de succes om de afaceri român: cel care la cererea lui Thatcher a făcut din docurile londoneze centrul financiar al lumii

    Comunismul l-a alungat peste Ocean, dar s-a întors în Europa, la cererea celei care a intrat în istorie ca Doamna de Fier, pentru a ridica din docurile londoneze Canary Wharf, însăşi „reşedinţa“ capitalismului. Este singurul român care a primit de la Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii titlul de Cavaler, iar de atunci poate să-şi pună în faţa numelui apelativul Sir.

    Este cel mai de succes om de afaceri născut în România, a contribuit la reforma apărării demarată de guvernul Marii Britanii, iar povestea sa de viaţă ar putea cu uşurinţă deveni un scenariu de Oscar. Acesta este George Ia­co­bescu, Sir George Iacobescu, co­lecţionarul de artă, pasionatul de jazz, cel care nu poate face un lucru: planuri de retragere.

    „De obicei, conduc singur către muncă şi ajung la birou în jurul orei 9. Chiar dacă am şofer, prefer să conduc singur, mai ales când mă întorc acasă, pentru că aşa am timpul necesar pentru a mai da câteva telefoane şi pentru a termina ce treburi mai am de terminat, aşa că de obicei ziua mea de lucru se termină undeva între 9 seara şi miezul nopţii“, spune Sir George Iacobescu pentru După Afaceri Premium.

    Este uşor de imaginat un astfel de ritual într-un oraş al turbocapitalismului făcut printre picături de ploaie, doze de adrenalină la bursă, double-deckere roşii şi taxiuri negre.

    George Iacobescu nu este însă doar un alt călător în Londra, ci un om care cu mâinile sale a contribuit cât se poate de direct la ridicarea imperiului financiar londonez, poate cele mai puternice dintre câte există.

    Citiţi continuarea pe www.da.zf.ro