BusinessMagazin

Tag: cladire

  • Restaurantul din România care îşi propune să provoace simţurile celor care îi trec pragul

    Într-o dimineaţă însorită de februarie, în clădirea Galleron din spatele Ateneului Român, Cristian Preotu, proprietarul Le Bistrot Français, îşi prezintă colecţia de tablouri ce împodobeşte noua locaţie a restaurantului. Ajutor îi este criticul de artă Tudor Octavian, care, vorbind despre tablouri, face o retrospectivă a tipurilor de colecţionari şi a comentat însemnătatea artei pentru români de-a lungul timpului. Cristian Preotu nu face parte din categoria colecţionarului care cumpără tablouri pentru certificări ale sumelor plătite, ci pentru propria plăcere, este ideea principală transmisă de Tudor Octavian.

    Mai exact, multe dintre tablouri sunt atipice pentru o colecţie – majoritatea sunt portrete care aparţin unor pictori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Iar decizia de a decora restaurantul cu lucrări ce au acelaşi fir artistic şi care aparţin epocii în care a fost proiectat designul clădirii reprezintă un atu, o dovadă de bun gust al colecţionarului, este de părere criticul de artă. Începând din ianuarie, restaurantul găzduieşte o expoziţie proprie de tablouri, ce însumează 20 de opere ale picturii româneşti, cu o valoare de peste 150.000 de euro. Printre cele mai reprezentative se numără „Tătăroaice”, realizat de către Nicolae Tonitza, cu o valoare estimată de 18.000-25.000 de euro, „După bal”, de Eustaţiu Stoenescu, şi „Rochia verde”, de Ion Theodorescu-Sion, evaluate până la 8.000 de euro, respectiv 7.000 de euro. „Le Bistrot Français este un amestec de experienţe franţuzeşti şi româneşti, care se întrepătrund spre deliciul oaspeţilor noştri, demonstrând afinitatea pe care cele două culturi le-au avut întotdeauna una pentru cealaltă”, declară Cristian Preotu, proprietarul grupului Le Manoir, din care face parte şi bistroul.

    Evenimentul marchează lansarea oficială a restaurantului în noua sa locaţie, din strada Nicolae Golescu nr. 18, zona din spatele Ateneului Român, unde Le Manoir şi-a stabilit birourile şi s-a extins cu mai multe unităţi. Le Bistrot Français are acum o sală de oaspeţi şi trei saloane private, cu o capacitate totală de 64 de locuri la masă, şi este rezultatul unei investiţii de 600.000 de euro – în amenajarea bucătăriei, a pivniţei de vinuri şi a spaţiului dedicat oaspeţilor. Meniul de mâncare este franţuzesc, specific zonei de fine dining, fiind creat şi implementat de către echipa de bucătari români condusă de Sorin Miftode, împreună cu Sebastian Gravé, chef francez cu experienţă în restaurante premiate de către ghidul Michelin. Meniul creat de chef Sebastian este alcătuit din câteva produse între care se numără platoul de stridii proaspete Perle Blanche No. 3 şi preparate gastronomice cu influenţe basce, ca L’Oeuf Parfait, ce îmbină oul, trufele negre de Transilvania, brânza Comté şi foie gras-ul sau lupul de mare fript în stil basc. Mai mult, în completarea meniului culinar franţuzesc vine lista de vinuri a restaurantului, ce include peste 600 de etichete, dintre care se remarcă atât nume recunoscute la nivel internaţional, precum Château Margaux, Masseto, Château D’Yquem, cât şi o selecţie generoasă de sortimente româneşti. Toate acestea sunt păstrate într-o pivniţă special amenajată, prevăzută cu sistem special de control al temperaturii şi umiditatăţii.

    ,,Ne adresăm unor oameni cărora le place să mănânce bine, care înţeleg mâncarea bună şi vin pentru bucuria proprie. E un mod de viaţă, nu o declaraţie publică. În mâncarea de bistrou se mănâncă tot din farfurie, nu există nimic pus pentru decor şi nici pentru vanitate”, declară Cristian Preotu. Recunoaşte că a făcut localul „ca pentru el”, ceea ce explică amănunte pe care nu le-ar înţelege un om de finanţe, dar un gurmand da. De exemplu, lista de vinuri are 60 de pagini şi a fost premiată de revista Wine Spectator, care a inclus restaurantul în lista primelor 1.000 din lume în ce priveşte lista de băuturi. Costul stocului se ridică la 200.000 de euro, „iar dacă mâine aş reduce selecţia pentru a scădea costurile, impactul asupra businessului ar fi neglijabil. Totuşi, nu o voi face. Falsurile se văd, atât în gastronomie cât şi în artă, iar eu prefer să mă ţin departe”, afirmă antreprenorul.

  • Modelul care a atârnat pe GEAM la etajul 37 s-a ales cu ce se AŞTEPTA mai puţin – VIDEO

    Modelul este o celebritate pe Instagram şi are aproximativ 3 milioane de urmăritori. E a efecutat cascadoria pe vârful Turnului Caian care are o înălţime de 306 metri. Înregistarea a fost urmărită de 1,1 milioane de ori şi a avut 2.528 comentarii. 

    Ea a menţionat că filmarea a fost realizată de profesionişti şi nu ar trebui încercată acasă.

    Ce le-a răspunsul fotomodelul reprezentanţilor clădirii?

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Unde se construieşte cea mai înaltă clădire din România: nu este vorba de Bucureşti

    Potrivit unui comunicat de presă transmis, joi, de Iulius Mall Timişoara, compania Iulius începe în primăvară lucrările la trei clădiri de birouri clasa A, cu o suprafaţă totală de 73.000 mp.

    Printre acestea se numără şi cea mai înaltă clădire din România, de 155 de metri.

    Clădirile vor fi realizate în cadrul proiectului multifuncţional Openville Timişoara, situat în apropierea Iulius Mall.

    Cele trei imobile vor fi dezvoltate sub brandul United Business Center (UBC) şi vor fi finalizate în cel mult un an şi jumătate.

    În total, ansamblul Openville Timişoara va include şapte clădiri de birouri, cu o suprafaţă de peste 130.000 mp. O primă clădire a fost deja finalizată şi este închiriată integral, fiind inaugurată în luna ianuarie a acestui an, iar cea de-a doua va fi terminată în luna iunie. Cele două imobile au o suprafaţă de 31.000 mp.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unde se construieşte cea mai înaltă clădire din România: nu este vorba de Bucureşti

    Potrivit unui comunicat de presă transmis, joi, de Iulius Mall Timişoara, compania Iulius începe în primăvară lucrările la trei clădiri de birouri clasa A, cu o suprafaţă totală de 73.000 mp.

    Printre acestea se numără şi cea mai înaltă clădire din România, de 155 de metri.

    Clădirile vor fi realizate în cadrul proiectului multifuncţional Openville Timişoara, situat în apropierea Iulius Mall.

    Cele trei imobile vor fi dezvoltate sub brandul United Business Center (UBC) şi vor fi finalizate în cel mult un an şi jumătate.

    În total, ansamblul Openville Timişoara va include şapte clădiri de birouri, cu o suprafaţă de peste 130.000 mp. O primă clădire a fost deja finalizată şi este închiriată integral, fiind inaugurată în luna ianuarie a acestui an, iar cea de-a doua va fi terminată în luna iunie. Cele două imobile au o suprafaţă de 31.000 mp.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai scumpă clădire de birouri cumpărată în România revine pe piaţă la vânzare

    America House este deţinută de fondul francez de investitii AEW Europe, unul dintre principalii adminis­tra­tori de proprietăţi şi investiţii imobiliare din Europa.

    „America House va ieşi la vânzare anul acesta, cel mai probabil aceasta fiind cumpărată de actualul proprietar în perioada de boom a economiei româneşti“, a spus Viorel Opaiţ, business development director în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL la emisiunea ZF Live.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Plămân rezidenţial

    Proiectul Tao Zhu Yin Yuan, conceput de arhitectul parizian Vincent Callebaut, se prezintă sub forma unui turn răsucit, care la momentul finalizării prevăzute pentru luna septembrie a acestui an va fi acoperit de 23.000 de arbori şi arbuşti. Vegetaţia de pe turn ar trebui să absoarbă circa 130 de tone de dioxid de carbon pe an, cam cât produc 27 de maşini în acelaşi interval.

    Pe lângă vegetaţia abundentă, clădirea rezidenţială de 21 de etaje va  fi astfel construită încât să le permită locatarilor să aibă un consum de energie redus, prin folosirea la maximum a luminii şi a aerisirii naturale. Clădirea este prevăzută şi cu instalaţie pentru reciclarea apei de ploaie şi panouri solare pe acoperiş.

  • Secretele din catacombele Casei Poporului: oraşul plutitor, linia de metrou şi militarul zidit

    Încă din 1983, anul în care a început construcţia edificiului, bucureştenii şi nu doar ei au fost fascinaţi de partea nevăzută a Casei Poporului. Lucrările s-au finalizat în 1989, la fel şi regimul comunist, iar “colosul” lui Ceauşescu s-a transformat într-un consumator uriaş: întreţinerea poate depăşi un milion de euro pe an.

    Construcţia a început în anul 1983, iar ceremonia aşezării pietrei de edificiu a avut loc la 25 iunie 1984. Ridicarea clădirii a concentrat un flux imens de resurse şi muncă, peste 400 de arhitecţi şi 20.000 de muncitori, până în anul 1989, arhitect fiind Anca Petrescu.

    Clădirea are forma dreptunghiulară, cu nişte dimensiuni impunătoare: 270 m de faţadă, 240 m pe lateral, e înaltă de 84 m şi adâncă de 90 m. Celor 12 etaje de la suprafaţă li se adaugă încă patru niveluri sub pământ, plus un buncăr nuclear. Cea mai mare e Sala Unirii, loc în care poate ateriza sau decola un elicopter.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Povestea călugărilor războinici care au inventat serviciile bancare

    Capela este Temple Church, consacrată în 1185 drept căminul cavalerilor templieri din Londra vremii.

    Capela nu este un reper doar din punct de vedere al arhitecturii, al istoriei sau al religiei. Este, de fapt, prima bancă din Londra.

    Cavalerii templieri erau călugări războinici, ordinul religios având o misiune clară, un cod de etică, fiind dedicat aşa numitului război sfânt.

    Cum au ajuns să deschidă prima bancă din Londra?

    Templierii erau dedicaţi apărării creştinilor care mergeau în pelerinaj la Ierusalim, oraş care a fost ocupat în 1099, în timpul primei cruciade; de-atunci, numărul pelerinilor a crescut vertiginos. Iar pelerinii aveau nevoie, în călătoriile lor, de sume de bani, iar dacă i-ar fi purtat asupra lor, ar fi existat riscul de a fi jefuiţi.

    Aşa că templierilor le-a venit ideea de a înfiinţa un serviciu, care avea să devină, de fapt, prima bancă din Londra. Pelerinii puteau depune sumele de bani la biserica templierilor din Londra şi să retragă banii la Ierusalim, când ajungeau la destinaţie, după un drum dificil şi primejdios.

    Nu se ştie exact cum funcţiona acest sistem şi cum se proteja ordinul religios de fraude.

    Cu toate acestea, templierii nu au fost primii care au inventat astfel de servicii. Cu câteva secole înaintea lor, dinastia Tang din China folosea un sistem numit, în traducere, bani zburători; în esenţă, un document dovedea depunerea unei sume de bani într-un loc, în scopul de a retrage bani dintr-un alt loc.

    Dar ceea ce făceau templierii se aseamănă mai mult cu serviciile financiar bancare ale unei instituţii private, cu atât mai mult cu cât sistemul chinez era operat de guvern.

    Templierii aveau o întreagă serie de servicii sofisticate pentru acea vreme. De pildă Henry III a plătit 200 de lire pe an, vreme de cinci ani, pentru a se asigura că va putea cumpăra insula Oleron, aflată la NV de Orleans. În momentul când proprietatea a fost scoasă la vânzare, templierii s-au asigurat că aceasta intră în proprietatea monarhului.

    Iar în 1200, templierii au ţinut în custodie bijuteriile Coroanei, ca garanţie pentru un împrumut important acordat la acea vreme.

  • Povestea călugărilor războinici care au inventat serviciile bancare

    Capela este Temple Church, consacrată în 1185 drept căminul cavalerilor templieri din Londra vremii.

    Capela nu este un reper doar din punct de vedere al arhitecturii, al istoriei sau al religiei. Este, de fapt, prima bancă din Londra.

    Cavalerii templieri erau călugări războinici, ordinul religios având o misiune clară, un cod de etică, fiind dedicat aşa numitului război sfânt.

    Cum au ajuns să deschidă prima bancă din Londra?

    Templierii erau dedicaţi apărării creştinilor care mergeau în pelerinaj la Ierusalim, oraş care a fost ocupat în 1099, în timpul primei cruciade; de-atunci, numărul pelerinilor a crescut vertiginos. Iar pelerinii aveau nevoie, în călătoriile lor, de sume de bani, iar dacă i-ar fi purtat asupra lor, ar fi existat riscul de a fi jefuiţi.

    Aşa că templierilor le-a venit ideea de a înfiinţa un serviciu, care avea să devină, de fapt, prima bancă din Londra. Pelerinii puteau depune sumele de bani la biserica templierilor din Londra şi să retragă banii la Ierusalim, când ajungeau la destinaţie, după un drum dificil şi primejdios.

    Nu se ştie exact cum funcţiona acest sistem şi cum se proteja ordinul religios de fraude.

    Cu toate acestea, templierii nu au fost primii care au inventat astfel de servicii. Cu câteva secole înaintea lor, dinastia Tang din China folosea un sistem numit, în traducere, bani zburători; în esenţă, un document dovedea depunerea unei sume de bani într-un loc, în scopul de a retrage bani dintr-un alt loc.

    Dar ceea ce făceau templierii se aseamănă mai mult cu serviciile financiar bancare ale unei instituţii private, cu atât mai mult cu cât sistemul chinez era operat de guvern.

    Templierii aveau o întreagă serie de servicii sofisticate pentru acea vreme. De pildă Henry III a plătit 200 de lire pe an, vreme de cinci ani, pentru a se asigura că va putea cumpăra insula Oleron, aflată la NV de Orleans. În momentul când proprietatea a fost scoasă la vânzare, templierii s-au asigurat că aceasta intră în proprietatea monarhului.

    Iar în 1200, templierii au ţinut în custodie bijuteriile Coroanei, ca garanţie pentru un împrumut important acordat la acea vreme.

  • Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”

    Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

    Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

    În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.

    CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

    Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139,  Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

    Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.

    Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.

    În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

    În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.