BusinessMagazin

Tag: China

  • Mii de comercianţi din China analizează dacă ies de pe Amazon sau cresc preţurile pentru americani din cauza tarifelor lui Donald Trump

    Companiile din China care vând produse pe Amazon se pregătesc să crească preţurile sau să iasă de pe piaţa din SUA, în contextul tarifelor comerciale pe care Donald Trump le majorează de la o zi la alta, după cum avertizează o asociaţie care reprezintă interesele vânzătorilor, potrivit Reuters.

    Preşedintele Trump a declarat miercuri că va majora tarifele pe importurile din China de la 104% la 125%, continuând escaladarea războiului comercial dintre cele mai mari două economii ale lumii.

    „Nu este vorba doar despre tarife, ci despre faptul că întreaga structură de cost este dată peste cap. Va fi foarte dificil pentru oricine să supravieţuiască pe piaţa din SUA. Este o lovitură fără precedent pentru noi, cei care activăm în comerţ transfrontalier, a declarat Wang Xin, şeful Shenzen Cross-Border E-Commerce Association, care reprezintă mai mult de 3.000 de vânzători prezenţi pe Amazon.

    Unii dintre vânzători se uită la majorarea preţurilor pentru clienţii din SUA, în timp ce alţii se uită la alte pieţe spre care îşi pot muta activitatea, a adăugat şeful asociaţiei.

    Aproape jumătate dintre vânzătorii de pe Amazon sunt din China. Doar în regiunea Shenzen sunt 100.000 de vânzători de pe Amazon. Aceştia generează venituri anuale de 35,3 miliarde de dolari, conform furnizorului de servicii pentru e-commerce SmartScout.

    Totodată, China găzduieşte producţia pentru vânzătorii de pe alte platforme mari de e-commerce, cum ar fi Shein şi Temu. Importurile şi exporturile care implică comerţ online transfrontalier s-a ridicat la 358 de miliarde de dolari în 2024, conform autorităţilor din China.

  • Guvernul maghiar ar vrea să contracteze un împrumut gigant de 10 miliarde de euro de la SUA, Japonia, China sau Qatar

    Alegerile din 2026 se apropie, iar premierul maghiar Viktor Orban şi partidul său Fidesz nu mai conduc în sondaje, parţial din cauza problemelor economice.

    Pentru a trece peste acest impas, guvernul maghiar este pregătit să ia un împrumut gigant de 10 miliarde de euro, încercând să găsească surse din SUA, Qatar, China şi Japonia, potrivit Daily News Hungary.

     

  • BREAKING! Război comercial în toată regula: China reacţionează în forţă şi anunţă impunerea unui tarif de încă 50%, pe lângă cei 34% deja anunţaţi. SUA a impus tarife de 104% la importurile chinezeşti

    China a anunţat o taxă vamală suplimentară de 50% asupra importurilor din SUA, escaladând astfel războiul comercial dintre cele mai mari două economii ale lumii, scrie FT. 

    Ministerul de Finanţe de la Beijing a declarat miercuri că noile taxe se vor adăuga celor de 34% anunţate anterior pentru importurile americane. De asemenea, a precizat că noul tarif va intra în vigoare joi.

    Această măsură va aduce taxele totale impuse de China asupra importurilor din SUA, în timpul actualei administraţii Trump, la 104% — egalând nivelul de taxe aplicat Chinei de către preşedintele american de la preluarea mandatului.

    Administraţia Trump impusese anterior o taxă „reciprocă” de 34% Chinei, pe care a majorat-o ulterior cu încă 50%.

    Acest nou atac comercial survine într-un moment în care turbulenţele de pe pieţele financiare s-au accentuat miercuri, după ce tarifele impuse de Trump au intrat oficial în vigoare, declanşând vânzări masive de obligaţiuni guvernamentale şi acţiuni.

    Titlurile de stat americane au fost puternic afectate: randamentul obligaţiunilor pe 10 ani — un indicator global al costurilor de împrumut — a sărit la 4,51% înainte de a scădea la 4,38%, în creştere cu 0,12 puncte procentuale faţă de ziua precedentă, pornind de la sub 3,9% luni.

    Randamentul obligaţiunilor guvernamentale japoneze pe 10 ani a urcat brusc până la 1,37%, înainte de a reveni la 1,27%, rămânând aproape neschimbat în cursul zilei. (Randamentele obligaţiunilor se mişcă invers proporţional cu preţurile acestora.)

    Pieţele bursiere au fost din nou sub presiune. Contractele futures pentru indicele S&P 500 erau în scădere cu 1,2% cu două ore înainte de deschiderea bursei din New York. Contractele futures pentru Nasdaq Composite erau în scădere cu 1%.

    Indicele Stoxx Europe 600 a scăzut cu 4%, FTSE 100 a pierdut 3,4%, iar DAX-ul german a coborât cu 3,5%.

    Investitorii şi economiştii au avertizat că tarifele impuse de Trump au crescut riscul unei recesiuni în SUA — cea mai mare economie a lumii — precum şi riscul unei noi runde de inflaţie.

    La Bucureşti, indicele BET a reînceput să scadă, pierzând 2,45%. 

  • Zelenski: Doi cetăţeni chinezi care luptau în armata rusă au fost capturaţi de armata Ucrainei

    Zelenski scrie pe Facebook faptul că cei doi cetăţeni chinezi care luptau în armata rusă au fost capturaţi de armata ucraineană pe teritoriul Ucrainei – în regiunea Doneţk.

    „Există documente ale acestor deţinuţi, carduri bancare, date personale. Avem informaţii că există mult mai mulţi astfel de cetăţeni chinezi în unităţile de ocupaţie decât doi. Acum aflăm toate faptele. Informaţiile, SBU, unităţile relevante ale Forţelor Armate lucrează”, spune preşedintele Ucrainei.

    Zelenski afirmă că i-a cerut ministrului ucrainean de externe să contacteze imediat Beijingul şi să afle cum va răspunde China la acest lucru.

    „Implicarea Rusiei, fie direct, fie indirect, cu China în acest război din Europa, este un semnal clar că Putin va face orice, dar nu va pune capăt războiului. Caută cum să continue lupta. Acest lucru cu siguranţă are nevoie de o reacţie. Reacţia Statelor Unite, Europei şi a tuturor celor din lume care vor pace”, mai spune Volodimir Zelenski.

    Cei doi cetăţeni chinezi închişi se află în prezent în Serviciul de Securitate al Ucrainei. Investigaţiile sunt în curs de desfăşurare.

  • Trăiam prea bine şi nu ştiam: Dacă modelul globalizării este acum aruncat în aer, ce model economic/politic/social/cultural îi va lua locul?

    Când toată lumea este în flăcări din cauza războiului comercial declanşat de Donald Trump, este greu să scrii despre altceva. 

    În 2022, Peter Zeihan, unul dintre cei mai în vogă analişti geopolitici americani, a susţinut în cartea “The end of the world is just the beginning: mapping the collapse of globalisation” că anul 2019 a fost vârful globalizării, vârful acestui model care a condus lumea economică, politică şi socială în ultimii 50 de ani. 

    2019 a fost anul de vârf atins de lumea capitalistă prin globalizarea economică, financiară, politică şi culturală. După care a venit colapsul: pandemia, războaiele, inflaţia, explozia dobânzilor, creşterea datoriilor statelor occidentale şi ruperea legăturilor geopolitice. Ce urmează de acum încolo?

    Şi România a fost beneficiara acestui model economic după căderea comunismului, acest model susţinând creşterea PIB-ului de la 30 de miliarde de dolari în momentul prăbuşirii comunismului la 350 de miliarde de euro acum, cu un salariu mediu net care a depăşit 1.100 de euro, cu un comerţ exterior – exporturi plus importuri – de zece ori mai mare decât în cel mai bun an al perioadei comuniste.

    1. Modelul globalizării susţinut de americani începând cu anii ‘70 nu a fost numai un model economic şi financiar, ci a fost un model politic, social, cultural, juridic. A fost un model de deschidere a ţărilor şi a pieţelor, de intrare a investiţiilor străine directe, de creştere a activităţii economice, de creştere a salariilor, de creştere a puterii de cumpărare, de creştere a vânzărilor de produse şi servicii de către americani, de către europeni, de către chinezi etc. 

    Dacă din punct de vedere industrial americanii ar putea spune că au pierdut, cel puţin aşa susţin Donald Trump şi adepţii lui, pentru că America a pierdut clasa industrială, manufacturială, de producţie pe care au câştigat-o alţii, din punct de vedere financiar şi tehnologic americanii au fost şi sunt câştigători neţi. Americanii au reuşit să-şi exporte dolarul peste tot în lume, la fel şi serviciile de tehnologie care au schimbat lumea începând cu anii ’80. Niciun calculator din lume nu este fără Windows de la Microsoft, de exemplu. 

    2. Dezindustrializarea Americii din cauza globalizării se datorează unui alt model american, de data asta financiar: democratizarea pieţelor de capital. Începând cu anii ’80, odată cu venirea companiilor de tehnologie americane pe Bursă în căutare de capital – Microsoft, Oracle, Apple, IBM etc. -, tot mai multe companii americane au decis să se deschidă către publicul larg, către piaţa de retail, către americanii de rând, către propriii salariaţi. Dar acest lucru a dus la schimbarea raporturilor de putere în cadrul companiilor. Acţionarii majoritari şi-au redus deţinerile, care au fost preluate de alţi investitori, iar puterea efectivă, executivă,a fost preluată de către manageri, de către CEO, CFO, COO, CMO, CIO etc. 

    Prin democratizarea accesului la companii prin listarea lor pe Bursă, modelul de remunerare a managerilor s-a schimbat fundamental pentru că cea mai mare parte a salariului, adică 90% dintr-un pachet salarial, a fost legată de evoluţia acţiunilor companiei pe care  o conduceau. Pur şi simplu ei şi-au dat pachete de acţiuni în funcţie de evoluţia acţiunilor. În aceste condiţii, având acest model în faţă, directorii au făcut tot pentru a livra rezultatele cerute de pieţele financiare, astfel încât să crească valoarea acţiunilor companiei şi, implicit, valoarea pachetului lor salarial. 

    Prin deschiderea lumii şi a pieţelor s-au dus cu produsele şi serviciile companiei peste tot, schimbând modelul de producţie spre ţările unde era mai ieftin de produs. Când te costă să produci o pereche de blugi în America 30 de dolari, dar în China 3 dolari, bineînţeles că directorii americani au luat decizia să producă în China, Vietnam etc. Pe baza acestei dezindustrializări din America, managerii au reuşit să obţină profituri mai mari producând în altă parte, ceea ce s-a văzut în preţul acţiunilor companiei. 

    Timp de 50 de ani, managerii companiilor americane au căutat peste tot în lume ţări unde să producă mai ieftin şi chiar mai bine decât în America, pentru că nu există o altă modalitate de obţinere a unor profituri mai mari şi bineînţeles de creştere a valorii companiilor. 

    Pe directorii americani, pe ceilalţi acţionari – fonduri de investiţii, fonduri de pensii – prea puţin îi interesează de dezindustrializarea Americii, de soarta muncitorului american din producţie etc. Pentru ei totul a fost doar o expansiune continuă, obţinerea unui cost de producţie cât mai scăzut şi vânzarea în întreaga lume a produselor şi serviciilor, dar la preţul american. Cel mai bun exemplu este Apple, care îşi produce telefoanele la Foxconn cu un preţ sub 100 de dolari, dar care ulterior vinde produsul în întreaga lume la un preţ de 1.000 de dolari. Diferenţa dintre 100 şi 1.000 de dolari înseamnă research & development pentru brevete, invenţii, idei, produse şi servicii, marketing şi marja de profit. Poate nu ştiţi, dar Apple operează cu o marjă de profit de peste 50%. 

    Deficitul comercial pe care îl are Statele Unite cu întreaga lume – cifrat la 1.200 de miliarde de dolari anul trecut – are la bază şi acest model de democratizare a pieţelor de capital şi ascensiunea directorilor executivi – CEO, CFO etc. – a căror performanţă ţine de evoluţia acţiunilor companiei pe care o conduc, nu de durerea închiderii unei fabrici din Michigan şi producţia produsului respectiv în altă parte. 

    3. Evoluţia cursului valutar al dolarului: în spatele acestor deficite comerciale pe care le are Statele Unite (din 1.200 de miliarde de dolari, 620 de miliarde sunt cu cinci ţări din Asia – China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Vietnam) se află şi evoluţia cursurilor valutare ale dolarului cu monedele ţărilor respective. 

    Donald Trump a spus că America este tratată “unfair” pentru că aceste ţări îşi ţin artificial cursurile valutare la un nivel mai scăzut. Adică la surplusul comercial pe care îl are China cu America – 295 de miliarde de dolari în 2024 şi 418 de miliarde de dolari în 2018, cel mai bun an pentru chinezi – , moneda Chinei, yuanul, ar fi trebuit să se aprecieze faţă de dolar, nu să stea de decenii întregi între 7-8 yuani pentru un dolar. 

    Americanii îi acuză pe chinezi că ţin artificial yuanul la un nivel mai scăzut pentru a-şi menţine competitivitatea produselor. Spre exemplu, dacă yuanul s-ar aprecia de la 7,27 youani pentru un dolar acum la 4 yuani pentru un dolar, produsele şi serviciile produse în China şi exportate în lume ar deveni mai puţin competitive atunci când banii s-ar întoarce în China. Dar chinezii îşi ţin deliberat yuanul la un nivel valutar mai scăzut faţă de dolar, ceea ce face ca produsele chinezeşti să fie mai competitive din punct de vedere al preţului faţă de produsele americane, de exemplu. Iar americanii vor să forţeze acum aprecierea yuanului pentru ca produsul produs în America să aibă o şansă să se bată cu produsul realizat în China. Aprecierea yuanului faţă de dolar ar însemna şi o creştere a puterii de cumpărare a chinezilor, care ar permite achiziţia de către chinezi a mai multor produse şi servicii americane mai mari în dolari. 

    Ca să dau un exemplu european, Germania este principala beneficiară a introducerii monedei euro, pentru că prin eliminarea monedelor naţionale pur şi simplu s-a eliminat instrumentul de depreciere a unei monede naţionale ca şi formă de protecţie împotriva intrării pe piaţă a produselor germane, pe de o parte, iar pe de altă parte s-a redus puterea produselor ţării respective de a ieşi în afară pe alte pieţe. De aceea Germania este una dintre ţările care au cel mai mare surplus comercial din lume, după China. Şi totul din jocul cursului valutar. 

    Spre exemplu, grecii, italienii, spaniolii nu-şi mai pot proteja propriile produse şi servicii în faţa altora prin jocul cursului valutar, pentru că nu mai au monedă proprie, pe care nu o mai pot deprecia, aşa cum s-a întâmplat până în anii 2000, când s-a introdus moneda euro. 

    În România toată lumea îşi pune problema de ce cursul valutar leu/euro a rămas atât de stabil de cinci ani încoace în ciuda tuturor crizelor, deficitelor comerciale etc. La câtă valută a intrat în România în ultimii cinci ani, din toate sursele, oficiale şi neoficiale, România a plătit şi deficitele comerciale, iar BNR chiar s-a majorat rezerva valutară cu 12 miliarde de euro. Dacă Mugur Isărescu ar fi lăsat cursul liber, euro nu ar fi fost 5,5-6 lei, cum ar crede lumea, ci mai degrabă 4 lei, la câtă valută a intrat în ţară. 

    Deci, până la urmă, războiul comercial declanşat de Trump are în subsidiar, sau mai degrabă chiar în prim-plan, problema cursurilor valutare: americanii vor ca rivalii/inamicii lor chinezi să-şi aprecieze youanul pentru ca produsele chinezeşti să mai piardă din competitivitate, chinezii vor să aibă salarii mai mari în dolari ca să cumpere produse mai multe.

    Ca să continui exemplul cu România, stabilitatea cursului valutar leu/euro, pe fondul creşterii salariilor în lei, a dus la o putere de cumpărare mai mare a românilor în euro, ceea ce a dus la creşterea importurilor, creşterea excursiilor în afară, achiziţia mai multor bunuri şi servicii externe. 

    Nimeni nu ştie unde va duce acest război comercial declanşat de Trump, dar se pare că acest model al globalizării care a condus lumea din toate punctele de vedere – economic, financiar, politic, social, cultural – se schimbă. 

    Întrebarea este: Noi, România, guvernul, oricine are putere politică, economiştii, cu ce model venim?

    Dacă modelul globalizării ne-a adus până aici, la un PIB de 350 de miliarde de euro pe an, la un salariu mediu net de 1.100 de euro, următorul model economic, politic, social unde ne va duce? Mai sus, sau mai jos?

    Dacă americanii se retrag nu numai din punct de vedere al securităţii, dacă războiul comercial va rupe alianţele şi status quo-ul, cine va prelua golul lăsat? 

    Are România, atât la nivelul capitalului privat cât şi la nivelul capitalului de stat, banii şi capacitatea administrativă şi leadershipul de a veni cu un al model, bineînţeles şi cu banii aferenţi? 

    Dacă lumea se schimbă iar modelul european – UE, Bruxelles, fondurile europene – începe să fie contestat şi el, ce se pune în loc? 

    Probabil că lumea capitalistă trăia prea bine şi nu ştia. Şi s-ar putea să fie nevoie ca această bogăţie, în special din Europa, să se mai şteargă.

  • Tranzacţia privitoare la TikTok ar putea fi folosită în negocierile SUA-China despre tarife

    Discuţiile despre preluarea TikTok ar putea deschide un acord pentru China, a sugerat preşedintele american Donald Trump, potrivit Sky News.

    Liderul SUA ar putea lua în considerare un acord dacă Beijingul aprobă vânzarea TikTok în schimbul reducerii tarifelor.

    China este vizată de tarife în valoare de 34%.

    TikTok are termen limită pe 5 aprilie pentru a ajunge la o înţelegere prin care să găsească un cumpărător care nu este chinez. În caz contrar, platforma ar putea fi interzisă din SUA.

  • Care e de fapt miza tarifelor? Trump sugerează că ar putea reduce tarifele pentru China dacă Beijingul acceptă vânzarea operaţiunilor TikTok din SUA

    Preşedintele american Donald Trump a sugerat că ar putea reduce tarifele aplicate pe bunurile chinezeşti dacă Beijingul va permite gigantului ByteDance, proprietarul TikTok, să vândă operaţiunile din SUA, potrivit FT.

    „Avem o situaţie cu TikTok-ul, în care China va spune probabil că aprobă vânzarea dacă facem ceva cu tarifele. Tarifele ne dau o putere foarte mare ne negociere”, a declarat Trump.

    Comentariile preşedintelui vin la o zi după ce Trump a impus tarife comerciale suplimentare pentru zeci de parteneri comerciale, inclusiv un tarif suplimentar de 34% pentru China, care vine peste tarifele de 20% anunţate anterior pentru bunurile chinezeşti.

    Trump a mai spus că administraţia lui este „foarte aproape” de a ajunge la un acord cu „mai mulţi investitori”, un acord care îi va permite TikTok-ului să continue să opereze în SUA.

    Anul trecut, congresul american a aprobat o legislaţie prin care obligă ByteDance să vândă operaţiunile din SUA. În caz contrar, aplicaţia ar urma să fie interzisă în SUA.

  • Ce este acordul istoric valutar internaţional de la Mar-a-Lago şi ce ar însemna acest lucru pentru întreaga lume?

    Unul dintre consilierii de top ai preşedintelui american Donald Trump propune un acord internaţional valutar de devalorizare a dolarului, de tipul celui istoric din 1985 de la Hotelul Plaza (cumpărat între timp de Trump), pentru a fi rezolvată problema deficitului comercial al economiei SUA. Ce ar însemna acest lucru pentru întreaga lume?

    Statele ar fi constrânse să participe prin ameninţări cu tarife sau cu retragerea umbrelei securităţii oferite de SUA.  Josh Lipsky, fost consilier la FMI şi în prezent senior director la Atlantic Council GeoEconomics Center, şi colegul său Jessie Yin explică ce ar însemna acest lucru şi dacă este posibil. În 1985, miniştrii de finanţe din Franţa, Germania, Japonia, Marea Britanie şi Statele Unite au ajuns la un acord în Hotelul Plaza din New York pentru a devaloriza în mod intenţionat dolarul american. În cei cinci ani care au precedat Acordul Plaza, dolarul american şi-a dublat valoarea, ameninţând să răstoarne comerţul global şi să destabilizeze sistemul financiar internaţional. Astăzi, la Washington se vorbeşte din nou despre posibilitatea unui acord valutar. De data aceasta, locul discuţiilor pentru ceea ce Stephen Miran, preşedintele Council of Economic Advisers al lui Trump,  a descris ca fiind un „Acord Mar-a-Lago” s-ar putea muta mai la sud. Într-un raport din septembrie, Miran a declarat că supraevaluarea dolarului american stă la baza „rădăcinilor nemulţumirii economice”. 

    Mai multe figuri din cercul apropiat al lui Trump şi-au exprimat interesul pentru ca prin devalorizarea dolarului să fie abordat deficitul comercial al SUA. Susţinătorii unei monede slabe cred că dolarul puternic creează dezechilibre comerciale internaţionale, handicapându-i pe producătorii americani. Un dolar mai slab ar face exporturile SUA mai competitive. Dar există o diferenţă mare între ţările care s-ar aduna astăzi la Palm Beach şi grupul care s-a întâlnit la New York în anii 1980 – economiile care produc deficitul comercial al SUA. Cum va afecta această constelaţie diferită orice eventuală negociere? Ar fi mult mai complicat de ajuns la un acord. Miran şi alţii vor să folosească tarifele pentru a aduce ţările la masa negocierilor. Dacă aceste ţări sunt suficient de îngrijorate de costul tarifelor, Miran crede că vor fi dispuse să facă schimbări majore la monedele lor pe care altfel nu le-ar lua în considerare. 

    Mai multe figuri din cercul lui Trump şi-au exprimat interesul pentru ca prin devalorizarea dolarului să fie abordat deficitul comercial al SUA. Susţinătorii unei monede slabe cred că dolarul puternic creează dezechilibre comerciale internaţionale, handicapându-i pe producătorii americani. Un dolar mai slab ar face exporturile SUA mai competitive.

    Dar Miran nu se opreşte aici. El ştie că tarifele în sine nu sunt suficiente, aşa că apreciază că este timpul să pună în dezbatere umbrela de securitate a SUA. Miran susţine că zona de siguranţă ar trebui finanţată de către beneficiari, iar acest lucru poate fi folosit atât pentru a deprecia dolarul, cât şi pentru a atenua efectul inflaţionist al tarifelor. Ţările din zona de securitate ar trebui să o „finanţeze prin cumpărarea de titluri de trezorerie”, în special „century bonds”, obligaţiuni cu scadenţa la 100 de ani, şi „dacă nu vă schimbaţi notele de plată cu obligaţiuni, tarifele vă vor ţine departe”. Secretarul Trezoreriei SUA Scott Bessent a discutat, de asemenea, ideea că ţările se pot bucura de apărare comună atât timp cât există obiective monetare comune, în timp ce pentru negocierea condiţiilor pot fi folosite tarifele. Această administraţie pare cel puţin deschisă la ideea de a lega umbrela de securitate a SUA de restructurarea sistemului comercial global în beneficiul Statelor Unite. Problema, desigur, este că ţările cu care SUA au cele mai mari deficite comerciale nu mai sunt aliaţi dependenţi de această umbrelă de securitate. 

    În 1985, Statele Unite au oferit garanţii de securitate pentru Franţa, Germania, Japonia şi Marea Britanie. Aceşti semnatari ai Acordului Plaza au găzduit aproape o pătrime din toate bazele militare americane de peste mări în anii ’80. Nici China, nici Mexic, nici Vietnam nu se bazează pe armata SUA în 2025. Fără stimulentele securităţii partajate, sunt suficiente tarifele pentru a-i împinge pe nonaliaţi către un acord valutar? Nu pare să fie un scenariu potrivit pentru China. Un motiv major de rezistenţă este că Beijingul vede experienţa Japoniei după Acordul Plaza ca pe un avertisment.  Acordul Plaza a modificat pentru totdeauna traiectoria economiei Japoniei. Aprecierea yenului japonez a contribuit la implozia bulei speculative de active din Tokyo şi la deceniile pierdute de stagnare economică. Cel puţin, aceasta este în China impresia persistentă despre acordul valutar din 1985.

    Există anumite asemănări între încetinirea economică a Japoniei din anii ’90 şi cea cu care China se confruntă în prezent, cum ar fi deflaţia, cererea scăzută din partea consumatorilor şi fuga de capital. În ianuarie, obligaţiunile de stat pe treizeci de ani ale Chinei au scăzut pentru prima dată sub cele ale Japoniei, iar în martie inflaţia din China a încetinit din nou sub zero. China este dispusă să facă tot posibilul pentru a evita o „japonizare” a propriei economii, inclusiv prin refuzul de a-şi aprecia moneda, yuanul, în raport cu dolarul, chiar dacă aceasta înseamnă să reziste unui război comercial prelungit. China şi-a exprimat anterior îngrijorări cu privire la rolul dolarului american ca monedă de rezervă dominantă şi nu s-ar plânge neapărat dacă poziţia preferenţială a dolarului în rezervele valutare şi finanţele globale ar slăbi. Dar, cu persistenţa cererii slabe din partea consumatorilor, China se bazează în continuare pe sectorul de export pentru a contribui la stimularea creşterii economice în 2025. Beijingul nu va dori să rişte vreo modificare a cursului şi statutului yuanului care ar eroda competitivitatea exporturilor sale în mijlocul unui război comercial. Ideea unui acord la Mar-a-Lago îl va atrage pe Trump. Până la urmă, el a fost omul care a cumpărat Hotelul Plaza în 1988, imediat după celebrul acord. Dar pentru a se ajunge acolo va fi nevoie de mai mult decât tarife şi ameninţarea cu eliminarea garanţiilor de securitate. China va trebui să vadă la ce i-ar folosi. Iar acest lucru, până acum, a rămas un mister. Steven Kamin, senior fellow la American Enterprise Institute şi fost şef pe finanţe internaţionale la Federal Reserve, şi Mark Sobel, coleg cu Kamin la Fed, au o altă perspectivă asupra „Acordului de la Mar-a-Lago”, pe care o prezintă într-o scrisoare publicată de Financial Times. Pe scurt, spun ei, „nu putem decât spera că acesta rămâne doar vorbe”. Un „Acord Mar-a-Lago” ar fi inutil, ineficient, destabilizator şi ar duce doar la erodarea rolului preeminent al dolarului în sistemul financiar global.

    Acordul de la Mar-a-Lago se bazează pe ideea că dominaţia globală a dolarului este dăunătoare pentru America. Cererea nenaturală a provocat supraevaluare brută. Acest lucru a dus, la rândul său, la reducerea competitivităţii la export, la deficite comerciale persistente şi la erodarea producţiei din SUA.

    Acordul de la Mar-a-Lago se bazează pe ideea că dominaţia globală a dolarului este dăunătoare pentru America. Cererea nenaturală a provocat supraevaluare brută. Acest lucru a dus, la rândul său, la reducerea competitivităţii la export, la deficite comerciale persistente şi la erodarea producţiei din SUA. Ca răspuns, un acord ar cere SUA şi partenerilor săi comerciali să intervină pe pieţele valutare pentru a vinde dolari pentru valută, în încercarea de a reduce puterea dolarului. Cu toate acestea, deoarece vânzările externe de titluri de trezorerie americane şi perspectivele de pierderi pe dolar ar putea creşte dobânzile americane şi ar periclita finanţarea deficitelor bugetare federale, guvernele străine ar trebui să mărească durata deţinerii rămase de titluri de trezorerie, chiar cumpărând obligaţiuni cu cupon zero pe 100 de ani de la guvernul SUA – în esenţă, finanţare gratuită pentru un secol! Şi pentru că nimeni nu se poate aştepta ca acest lucru să fie făcut în mod voluntar, partenerii comerciali ar fi ameninţaţi cu tarife mai mari sau cu pierderea sprijinului militar american dacă nu se conformează. Deci, ce este în neregulă cu toate astea? În primul rând, spre deosebire de punctul de vedere al lui Miran, potrivit căruia rolul global al dolarului este dăunător pentru America, este de fapt un plus net, facilitând activităţile americane de afaceri în străinătate, scăzând costul capitalului şi crescând acoperirea geopolitică pe care o au SUA. Şi chiar dacă planul ar reuşi să deprecieze dolarul, nu ar ajuta cu nimic economia SUA sau pe angajaţii săi. O mare parte din deficitele comerciale americane reflectă o economie dinamică şi deficite fiscale mari, nu dolarul puternic. În plus, deficitele comerciale nu reprezintă cu adevărat o problemă în sine. 

    Problema, desigur, este că ţările cu care SUA au cele mai mari deficite comerciale nu mai sunt aliaţi dependenţi de această umbrelă de securitate. În 1985, Statele Unite au oferit garanţii de securitate pentru Franţa, Germania, Japonia şi Marea Britanie. Aceşti semnatari ai Acordului Plaza au găzduit aproape o pătrime din toate bazele militare americane de peste mări în anii ’80. Nici China, nici Mexic, nici Vietnam nu se bazează pe armata SUA în 2025.

    În ciuda acestora, creşterea economică a SUA a depăşit-o pe cea a partenerilor comerciali principali, iar rata şomajului este de doar 4% – foarte scăzută în raport cu standardele istorice. De fapt, nu există nicio logică în ideea că toate ţările ar trebui să aibă un comerţ echilibrat. SUA au nevoie de deficite comerciale pentru a oferi o valvă pentru cheltuieli care altfel s-ar manifesta ca supraîncălzire economică şi inflaţie. În plus, dolarul puternic nu este în mod clar cauza scăderii ponderii salariaţilor americani în industria manufacturieră (acum mai puţin de 10% din totalul angajaţilor). Aceeaşi tendinţă s-a observat în întreaga lume, în ţările cu excedente şi deficite comerciale, datorită creşterii rapide a productivităţii în acest sector. În al doilea rând, planul nu va reuşi. După cum au arătat nenumărate studii, împingerea dolarului în jos pe o bază susţinută ar necesita ca Rezerva Federală să scadă ratele dobânzilor şi băncile centrale străine să le majoreze pe ale lor; dar cu inflaţia din SUA depăşind cu încăpăţânare ţinta de 2% a Fed şi cu economiile străine care lâncezesc, acest lucru nu se va întâmpla. În acelaşi mod, dacă guvernele străine ar fi ocupate să vândă obligaţiuni americane pentru a deprecia dolarul, este puţin probabil ca majorarea scadenţei obligaţiunilor rămase în dolari să fie suficientă pentru a împiedica creşterea ratelor dobânzilor din SUA. Şi în timp ce ameninţările cu tarife mai mari şi scoaterea de sub umbrela de securitate ar putea constrânge Japonia şi Europa să intre în joc, China – care ar trebui să fie principala preocupare a Americii – va fi mai puţin dispusă să se încline în faţa lui Trump. Apoi, un Acord Mar-a-Lago riscă să submineze dominaţia globală a dolarului. Această dominaţie se bazează nu numai pe siguranţa şi lichiditatea Trezoreriei americane, ci şi pe prudenţa istorică de lungă durată a procesului de elaborare a politicilor economice din SUA şi sprijinul acesteia pentru un sistem financiar şi comercial global stabil, bazat pe reguli. Maltratarea aliaţilor, încălcarea acordurilor comerciale şi subminarea sprijinului pentru instituţiile globale, aşa cum se întâmplă acum, nu vor face decât să încurajeze alte ţări să caute alternative la dolar. Trump a ameninţat ţările cu tarife dacă abandonează dolarul, dar nimic nu ar putea accelera acest proces mai eficient decât acţiunile imprudente împotriva partenerilor comerciali. 

    China este dispusă să facă tot posibilul pentru a evita o „japonizare” a propriei economii, inclusiv prin refuzul de a-şi aprecia moneda, yuanul, în raport cu dolarul, chiar dacă aceasta înseamnă să reziste unui război comercial prelungit.

    În cele din urmă, un efort de a forţa un Acord Mar-a-Lago asupra partenerilor comerciali care se opun ar putea declanşa o criză financiară globală. Bursa de acţiuni a fost împinsă în cădere liberă de politicile tarifare capricioase ale lui Trump. Cum ar reacţiona pieţele dacă Trump i-ar ameninţa pe aliaţi  cu excluderea de sub umbrela de securitate a SUA, cu o „taxă de utilizator” pentru rambursările Trezoreriei în străinătate sau o îngheţare selectivă a rambursărilor Trezoreriei, aşa cum a sugerat Miran? La fel, dacă i-ar forţat pe alţii să se „reprofileze” în obligaţiuni cu cupon zero pe 100 de ani? Fiind cele mai sigure şi mai lichide active din lume, obligaţiunile Trezoreriei americane sunt piatra de temelie a sistemului financiar global – dacă devin brusc mai puţin sigure şi mai puţin lichide, s-ar putea produce o panică financiară asemănătoare cu cea provocată de prăbuşirea Lehman Brothers sau de pandemia de Covid, ducând cu ea în jos SUA şi economiile globale. Dolarul s-ar putea deprecia într-adevăr, dar nu în modul în care şi-ar dori Trump. De aceea, un acord la Mar-a-Lago ar reprezenta un risc uriaş de prăbuşire pentru un câştig zero. Este de două ori uimitor faptul că oficialii lui Trump par să fie atraşi de o astfel de idee atunci când există o altă politică care ar putea simultan să slăbească dolarul, să reducă deficitul comercial al SUA, să reducă ratele dobânzilor şi să pună bugetul federal pe o cale durabilă pentru anii următori: reducerea cheltuielilor, creşterea responsabilă a impozitelor şi reducerea deficitului fiscal.    


    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Un nou război de proporţii aşteaptă la orizont

    Marţi, China a organizat exerciţii militare în largul coastelor de nord, sud şi est ale Taiwanului, descriindu-le ca un „avertisment sever” împotriva separatismului. În acest context, preşedintele taiwanez Lai Ching-te a fost numit „parazit” de către autorităţile chineze, în timp ce Taiwanul a trimis nave de război ca reacţie la apropierea marinei chineze de ţărmurile sale, informează Reuters.

    Deşi China nu a anunţat oficial aceste exerciţii, spre deosebire de simulările de război din anul precedent, ele vin pe fondul intensificării retoricii împotriva lui Lai. Aceste manevre militare au avut loc după vizita secretarului american al apărării, Pete Hegseth, în Asia, în cadrul căreia oficialul a criticat frecvent Beijingul.

    Comandamentul Teatrului de Est al Armatei Chineze a declarat că în timpul exerciţiilor au fost folosite nave, avioane şi artilerie pentru a simula blocarea insulei, atacuri asupra ţintelor terestre şi maritime, precum şi interceptări aeriene. Scopul acestor manevre a fost de a „testa coordonarea forţelor în luptă”.

    Aceasta nu este prima dată când China simulează un atac asupra Taiwanului sau încearcă să izoleze insula. În mai anul trecut, la doar trei zile după învestirea lui Lai, forţele chineze au organizat simulări de război pentru a testa preluarea controlului asupra zonelor de la vest de aşa-numitul prim lanţ insular, folosind rachete cu foc real.

    China consideră Taiwanul, care are un guvern democratic, drept parte a teritoriului său, iar pe Lai îl percepe ca pe un „separatist”. Într-un videoclip asociat exerciţiilor, Comandamentul Teatrului de Est l-a numit pe Lai „parazit” în limba engleză şi l-a ilustrat sub forma unui gândac verde, ţinut de beţişoare deasupra unui Taiwan în flăcări.

    Guvernul taiwanez a condamnat ferm exerciţiile, afirmând prin biroul prezidenţial că „China este recunoscută la nivel internaţional ca un generator de probleme” şi subliniind că Taiwanul are capacitatea de a se apăra. Totodată, autorităţile din Taiwan resping revendicările teritoriale ale Beijingului, susţinând că viitorul insulei poate fi decis doar de poporul taiwanez.

    Conform unor oficiali taiwanezi, mai mult de zece nave militare chineze s-au apropiat la aproximativ 44 de kilometri (24 mile marine) de coastele Taiwanului. În replică, Taiwanul a trimis propriile nave de război în zonă, dar nu a raportat focuri reale din partea armatei chineze.

    Ministerul de Externe al Chinei a declarat că aceste exerciţii sunt „măsuri legitime şi necesare pentru apărarea suveranităţii naţionale şi a unităţii teritoriale”. Guo Jiakun, purtător de cuvânt al ministerului, a declarat într-o conferinţă de presă că „reunificarea Chinei este inevitabilă”.

    Între timp, Ministerul Apărării din Taiwan a informat că grupul de portavioane Shandong al Chinei a intrat în zona de răspuns a insulei luni, determinând trimiterea de avioane şi nave militare taiwaneze, precum şi activarea sistemelor de rachete terestre.

    Exerciţiile militare chineze au avut loc la scurt timp după ce secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a încheiat vizita în regiune, unde a subliniat rolul Japoniei în contracararea agresiunii chineze. Potrivit unui oficial de securitate taiwanez, China a evitat o confruntare directă cu Statele Unite înainte de negocierile comerciale bilaterale, folosind Taiwanul ca pretext.

  • Xi Jinping face apel la liderii corporaţiilor multinaţionale să ajute la menţinerea ordinii mondiale. „A investi în China înseamnă a investi în viitor”

    Preşedintele Chinei, Xi Jinping, s-a întâlnit vineri cu lideri globali din domeniul business şi a făcut apel la creşterea investiţiilor, în contextul în care Beijingul se concentrează pe atragerea de afaceri, pe fondul escaladării tensiunilor comerciale cu SUA, scrie CNBC.

    El a spus că firmele multinaţionale au o mare responsabilitate de a „susţine ordinea globală” şi că trebuie să colaboreze strâns cu China.

    Xi a subliniat că China este un loc sigur şi stabil pentru companiile străine. „A investi în China înseamnă a investi în viitor”, a spus el în limba chineză, tradus de CNBC.

    Reiterând planurile politice recente, Xi a spus că China va asigura oportunităţi echitabile pentru afaceri străine de a participa la licitaţiile de achiziţii guvernamentale.

    Peste 40 de persoane, majoritatea directori străini şi oficiali de afaceri, au participat la întâlnirea de tip roundtable cu Xi, printre care Ray Dalio de la Bridgewater Associates, CEO-ul Standard Chartered, Bill Winters, şi CEO-ul Blackstone Group, Steve Schwartzman.

    China a crescut comerţul cu ţările din Asia de Sud-Est şi Uniunea Europeană, dar SUA rămâne cel mai mare partener comercial al Beijingului pe baza unui singur stat.

    Xi a spus că tensiunile comerciale dintre SUA şi China ar trebui să fie rezolvate prin negocieri. „Trebuie să lucrăm pentru stabilitatea lanţurilor globale de aprovizionare”, a adăugat el.