BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Drumul de la o afacere de familie la un imperiu cu zeci de mii de angajaţii şi afaceri de aproape 40 de miliarde de euro

    De la un business de familie, antreprenorul Arnold Peter Møller a reuşit să ajungă, urmând oportunităţile vremurilor, un adevărat magnat al transporturilor maritime. Astăzi, compania pe care a fondat-o în urmă cu puţin peste un secol a ajuns o afacere-gigant, cu zeci de mii de angajaţi.

    Arnold Peter Møller s-a născut pe 2 octombrie, anul 1876, în Dragør, Danemarca, în familia căpitanului Peter Mærsk Møller şi a Annei Hans Jeppesen. Mama sa provenea dintr-o familie cu tradiţie în transportul maritim, bunicul său fiind cunoscut drept „regele din Dragør”. În 1904, pentru a profita de oportunităţile create de lansarea navelor cu abur, antreprenorul a fondat alături de tatăl său, cu un capital de 150.000 de coroane daneze, Dampskibsselskabet Svendborg.

    La câţiva ani distanţă, în 1912, din dorinţa de a putea lua propriile decizii de afaceri, Møller a pornit un business separat, Dampskibsselskabet. Cele două companii s-au unit, în 2003, sub numele de A.P. Møller-Mærsk. Primul război mondial a reprezentat o perioadă prosperă pentru companiile de transport, iar A. P. Møller a profitat de oportunităţile ivite.

    După război businessul său ajunsese a patra cea mai mare companie de transport din Danemarca, avansând până pe prima poziţie înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Între anii 1940 şi 1945, când ţara s-a aflat sub ocupaţie germană, antreprenorul le-a ordonat căpitanilor care conduceau navele sale să nu se supună ordinelor ocupanţilor nazişti. În acest timp, el a condus operaţiunile companiei din Statele Unite. Mølle

    r a fost implicat şi în alte industrii, obţinând, de pildă, în 1962, dreptul de a fora în partea daneză a Mării Nordului pentru petrol. A preluat, de asemenea, de la antreprenorul Herman Salling, jumătate din lanţul de retail Dansk Supermarked, care avea să devină cel mai mare business de profil din Danemarca. Fondatorul a fost căsătorit cu Chastine Mc-Kinney, alături de care a avut doi fii, Arnold şi Hans, şi două fiice, Jane şi Sally. La moartea lui Møller, pe 12 iunie 1965, fiul său, Arnold, a preluat rolul de preşedinte şi CEO al A.P. Møller-Maersk Group. În 2020, grupul, care are peste 900 de subsidiare, a înregistrat venituri de 39,7 miliarde de dolari şi a funcţionat cu o echipă de 83.000 de angajaţi. În acelaşi an, Møller-Maersk a fost clasată pe poziţia 622 în topul Forbes Global 2000 al celor mai mari companii publice din lume. Jucătorul este listat la Bursa Nasdaq Copenhaga.

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • De la o companie care importa haine din Turcia şi China, la unul dintre cei mai mari retaileri europeni de fashion. Care este povestea grupului LPP şi cine a stat în spatele succesului său

    În doar trei decenii, Marek Piechocki a reuşit să transforme un mic business cu haine de import în unul dintre cei mai mari retaileri europeni de fashion, ajuns şi în România. Ce provocări a întâlnit pe drum?

    Marek Piechocki s-a născut pe 5 februarie 1961 în Polonia. El a urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Civilă din cadrul Universităţii Politehnica din Gdańsk, iar între anii 1988 şi 1990 a lucrat într-o companie de inginerie electrică. A schimbat apoi acest job cu un post de asistent manager de vânzări. În acelaşi an a pornit, alături de Jerzy Lubianiec, un vechi prieten şi coleg de facultate, un business propriu, Mistral, prin intermediul căruia importau în principal tricouri ieftine din Turcia şi China. La cinci ani distanţă a luat naştere, pe bazele acestei prime afaceri, compania LPP, pe care antreprenorul încă o conduce  din poziţia de director executiv, numele fiind o abreviere de la Lubianiec, Piechocki and Partners. În anul 2001 businessul s-a listat la Bursa de la Varşovia. Antreprenorul deţine, de asemenea, un centru logistic de 30.000 de metri pătraţi în oraşul Pruszcz Gdański, unde se află şi centrul de distribuţie al LPP. El este, în paralel, director al companiei farmaceutice Tora Sp. În 1997, LPP s-a extins în afara Europei, deschizând un prim birou la Shanghai, iar un an mai târziu a lansat primul brand, Reserved, urmat de alte patru branduri proprii.

    În prezent, businessul are o reţea de peste 1.800 de magazine răspândite în 25 de ţări de pe trei continente, deţinând în jur de 1,4 milioane de metri pătraţi de spaţiu de retail. În anul financiar 2020/2021, compania a înregistrat venituri de 1,7 miliarde de euro, 28% fiind acoperite de vânzările online. În plan internaţional, businessul funcţionează cu o echipă de aproape 22.000 de angajaţi şi vinde, anual, în jur de 265 de milioane de articole vestimentare şi accesorii. În România compania a intrat în 2007, şi a înregistrat în 2020 o cifră de afaceri de 511 milioane de lei, având în prezent o reţea locală de circa 100 de unităţi. Piechocki a absolvit, totodată, IESE Business School din Barcelona.

    Deşi acumulase o avere de peste un miliard de dolari, în 2018 antreprenorul a decis să transfere mare parte din aceasta către o fundaţie caritabilă pe care o deţine. El e cunoscut totodată pentru stilul simplu de viaţă, preferând, de pildă, să meargă la birou pe bicicletă. De-a lungul timpului, în paralel cu pandemia de COVID-19, pe care antreprenorul a numit-o „un război căruia vrem să îi supravieţuim”, fondatorul a întâmpinat şi alte dificultăţi, una dintre ele fiind un incendiu major, petrecut într-o fabrică din Bangladesh, în urma căruia întreaga colecţie a companiei a ars. În urma acestui incident, el a decis să concentreze puternic resursele afacerii şi pe zona de retail.

  • Povestea unei emigrante care a reuşit ceea ce majoritatea oamenilor doar visează. A construit de la zero o afacere de milioane de dolari pe care a vândut-o cu jumătate de miliard de dolari

    Pentru Toni Ko, antreprenoriatul a devenit un stil de viaţă. O dovedeşte multitudinea de businessuri lansate, inclusiv un brand de cosmetice cunoscut la nivel internaţional, astăzi parte din portofoliul gigantului L’Oreal.

    Toni Ko s-a născut în 1973 în Daegu, Coreea de Sud. Pe când avea 13 ani, familia ei a emigrat în Statele Unite, unde Ko şi-a petrecut o mare parte din anii adolescenţei lucrând alături de părinţii săi în industria cosmeticelor. Ulterior, ea a decis chiar să renunţe la studiile urmate în cadrul Glendale Community College pentru a se dedica acestui domeniu, deşi recunoaşte că, iniţial, mutarea peste graniţe a reprezentat o perioadă dificilă, mai ales în lipsa cunoştinţelor de limbă engleză. În 1999, antreprenoarea a decis să pună în practică cunoştinţele acumulate înfiinţând propriul business, NYX Cosmetics, numit astfel după zeiţa grecească Nyx.

    Încă de la început, afacerea, pornită cu o investiţie de 250.000 de dolari primiţi de la mama ei, s-a dovedit un succes, înregistrând în primul an de activitate venituri de 4 milioane de dolari. O strategie pe care fondatoarea a ales să se axeze a fost reprezentată de parteneriatele cu diverşi creatori de conţinut din mediul online. Planul său a fost să comercializeze produse premium la preţuri accesibile, o nişă neacoperită suficient la acea vreme, primul produs lansat de companie având un preţ de sub doi dolari.

    La cinci ani distanţă, Toni Ko s-a hotărât să vândă compania către gigantul L’Oreal, într-o tranzacţie estimată la jumătate de miliard de dolari. Din cauza unei clauze contractuale, ea nu a mai putut pune, imediat după vânzare, bazele altei companii de cosmetice, însă nu a renunţat la antreprenoriat. Astfel, în primăvara anului 2016, a lansat un brand de ochelari de soare, Perverse Sunglasses, nume schimbat ulterior în Thomas James LA. Businessul îşi desfăşoară activitatea exclusiv online, după ce încercarea de a funcţiona prin unităţi fizice s-a dovedit un eşec.

    După ce a vândut şi această a doua afacere, ea a lansat Butter Venture, al cărei CEO este în prezent, companie care investeşte cu preponderenţă în start-up-uri lansate de femei. În toamna anului 2019, după ce clauza stabilită cu L’Oreal a fost ridicată, Ko a anunţat lansarea unei noi companii axate pe zona de beauty – Bespoke Beauty Brands (BBB), prin intermediul căreia şi-a propus să comercializeze, alături de diverse vedete, designeri şi influenceri, branduri de cosmetice. Toni Ko are o avere estimată de Forbes la 260 de milioane de euro şi trăieşte în prezent în Los Angeles.


     

  • Răzbunarea perfectă a unui angajat care a fost concediat de şef pentru că avea idei inovatoare. Ce a reuşit acesta după este parcă desprins din filme

    Un eşec de moment s-a dovedit, pentru Erle Halliburton, una dintre cele mai mari oportunităţi ale carierei. Concediat din cauza ideilor inovatoare, a pornit propria companie, ajunsă astăzi la venituri de miliarde.

    Erle Palmer Halliburton s-a născut pe 22 septembrie 1892 în apropiere de Henning, Tennessee, în familia Emmei Cothran şi a lui Edwin Graves Halliburton. Pe când avea 12 ani tatăl său a murit, aşa că Halliburton s-a văzut nevoit să muncească încă de la o vârstă fragedă pentru a-şi putea ajuta familia. Iniţial, a învăţat să opereze maşinării grele, precum locomotivele şi macaralele cu aburi.

    Ulterior, s-a angajat ca agent de vânzări în New York. Înainte ca SUA să intre în primul război mondial, Halliburton a devenit cunoscut ca membru în Marina Statelor Unite. În 1915 a trecut în rezervă şi a devenit interesat de câmpurile petroliere din California, unde putea aplica tehnologiile folosite în marină. Dorinţa de a inova i-a adus însă un lung şir de discuţii cu şeful său, care într-un final l-a şi concediat.

    Peste ani, antreprenorul avea să declare că angajarea şi concedierea de la Perkins Oil Well Cementing Company au fost cele mai bune două oportunităţi pe care le-a întâlnit. În 1919, pe baza experienţei anterioare în domeniu, el a pus bazele New Method Oil Well Cementing Company, un business care oferă servicii companiilor din industria petrolieră, numele fiind schimbat câteva decenii mai târziu în Halliburton Company. Antreprenorul a fondat, de asemenea, şi compania Southwest Air Fast Express, achiziţionată ulterior de American Airlines.

    Un alt business de success al fondatorului a pornit în urma proiectării unor geamantane de aluminiu, fabricate acum de Zero Halliburton. Antreprenorul, văr al scriitorului de jurnale de călătorie Richard Halliburton, a fost căsătorit cu Vida C. Taber Halliburton, alături de care a avut cinci copii: Erle P. Jr., David, Zola Catherine, Vida Jessie şi Ruth Lou. În 1957, a fost introdus în Oklahoma Hall of Fame. El a murit pe 13 octombrie 1957, în Los Angeles. Prezentă astăzi în peste 70 de pieţe, Halliburton funcţionează cu o echipă de peste 40.000 de angajaţi.

    Segmentul principal de afaceri al businessului este Energy Services Group (ESG), unde compania oferă o gamă largă de produse şi servicii clienţilor din industria de petrol şi gaze din întreaga lume. În 2020, afacerea a înregistrat venituri de 14,4 miliarde de dolari, în scădere cu circa 35% faţă de anul precedent.


     

  • Cea mai bună răzbunare: după ce a fost concediat, şi-a făcut angajatorul să îl invidieze. Nu mulţi au reuşit ceea ce el a făcut

    Un eşec de moment s-a dovedit, pentru Erle Halliburton, una dintre cele mai mari oportunităţi ale carierei. Concediat din cauza ideilor inovatoare, a pornit propria companie, ajunsă astăzi la venituri de miliarde.

    Erle Palmer Halliburton s-a născut pe 22 septembrie 1892 în apropiere de Henning, Tennessee, în familia Emmei Cothran şi a lui Edwin Graves Halliburton. Pe când avea 12 ani tatăl său a murit, aşa că Halliburton s-a văzut nevoit să muncească încă de la o vârstă fragedă pentru a-şi putea ajuta familia. Iniţial, a învăţat să opereze maşinării grele, precum locomotivele şi macaralele cu aburi. Ulterior, s-a angajat ca agent de vânzări în New York. Înainte ca SUA să intre în primul război mondial, Halliburton a devenit cunoscut ca membru în Marina Statelor Unite. În 1915 a trecut în rezervă şi a devenit interesat de câmpurile petroliere din California, unde putea aplica tehnologiile folosite în marină. Dorinţa de a inova i-a adus însă un lung şir de discuţii cu şeful său, care într-un final l-a şi concediat. Peste ani, antreprenorul avea să declare că angajarea şi concedierea de la Perkins Oil Well Cementing Company au fost cele mai bune două oportunităţi pe care le-a întâlnit. În 1919, pe baza experienţei anterioare în domeniu, el a pus bazele New Method Oil Well Cementing Company, un business care oferă servicii companiilor din industria petrolieră, numele fiind schimbat câteva decenii mai târziu în Halliburton Company. Antreprenorul a fondat, de asemenea, şi compania Southwest Air Fast Express, achiziţionată ulterior de American Airlines. Un alt business de success al fondatorului a pornit în urma proiectării unor geamantane de aluminiu, fabricate acum de Zero Halliburton. Antreprenorul, văr al scriitorului de jurnale de călătorie Richard Halliburton, a fost căsătorit cu Vida C. Taber Halliburton, alături de care a avut cinci copii: Erle P. Jr., David, Zola Catherine, Vida Jessie şi Ruth Lou. În 1957, a fost introdus în Oklahoma Hall of Fame. El a murit pe 13 octombrie 1957, în Los Angeles. Prezentă astăzi în peste 70 de pieţe, Halliburton funcţionează cu o echipă de peste 40.000 de angajaţi. Segmentul principal de afaceri al businessului este Energy Services Group (ESG), unde compania oferă o gamă largă de produse şi servicii clienţilor din industria de petrol şi gaze din întreaga lume. În 2020, afacerea a înregistrat venituri de 14,4 miliarde de dolari, în scădere cu circa 35% faţă de anul precedent.


     

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • Povestea lui Calisto Tanzi, omul din spatele celui mai mare faliment al Europei

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • În urmă cu doar 12 ani, un om de afaceri e pariat pe o industrie care nici nu exista. Unde a ajuns acum businessul lui

    În urmă cu doar 12 ani, Ethan Brown a pariat pe o industrie aflată acum în plin avânt: produsele din carne alternativă. Aşa a apărut Beyond Meat, prezentă astăzi în 80 de ţări.

    Ethan Walden Brown s-a născut în 1971 şi a crescut în apropiere de Washington, petrecând o parte din copilărie într-o fermă din Maryland. El a urmat cursurile Connecticut College, obţinând ulterior o diplomă de master din partea Şcolii de Politici Publice din cadrul Universităţii din Maryland, fondată de tatăl său, Peter. A absolvit totodată şi un MBA la Universitatea din Columbia.

    O vreme, Brown a servit ca vicepreşedinte al consiliului pentru Asociaţia Naţională a Hidrogenului. În 2009, antreprenorul a avut ocazia să viziteze un centru de cercetare din cadrul Universităţii din Missouri, care făcea o serie de experimente pentru a descoperi noi utilităţi ale păstăilor de soia – o bogată resursă agricolă profesorii respectivului stat. Aici i-a întâlnit pe Fu-hung Hsieh şi pe Harold Huff, care lucrau la o tehnologie cu ajutorul căreia să poată replica textura cărnii folosind proteinele din plante. Antreprenorul a decis să achiziţioneze licenţa de procesare şi, în acelaşi an, a pus bazele Beyond Meat.

    El este, de asemenea, director al The PLANeT Partnership, joint venture-ul dintre Beyond Meat şi PepsiCo.

    În 2014, Brown a fost inclus în topul 1.000 Cei mai creativi oameni din business, realizat de Fast Company. La patru ani distanţă, a fost premiat de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu pentru munca de a reduce dependenţa consumatorilor de produse de origine animală, la categoria „ştiinţă şi inovaţie”. A primit, de asemenea, un loc în clasamentul Bloomberg, 50 Most Influential.

    Antreprenorul locuieşte în Carolina de Sud şi e căsătorit cu Tracy Brown, alături de care are doi copii. În prezent, el este vegan şi un înfocat apărător al mediului.

    Produsele companiei sunt fabricate în mai multe unităţi din Statele Unite, Asia (China) şi Europa (Ţările de Jos). Beyond Meat deţine, de asemenea, un centru de cercetare şi dezvoltare în California, deschis în urmă cu trei ani. Printre brandurile cu care compania colaborează se numără McDonald’s, KFC, Taco Bell, Pizza Hut, PepsiCo şi Dunkin’ Donuts. Pe 2 mai 2019, producătorul s-a listat la Bursa Nasdaq, sub simbolul BYND.

    În 2020, businessul cu o echipă de 470 de angajaţi a înregistrat o cifră de afaceri de 406 de milioane de dolari. În prezent, produsele companiei se găsesc în aproape 120.000 de magazine de retail şi unităţi HoReCa din 80 de ţări, inclusiv România.