BusinessMagazin

Tag: business

  • Cum se va termina succesul capitalismului?

    Lumea occidentală, capitalismul la care ne-am raportat şi ne raportăm cu toţii (vrem o lume ca afară), începe să fie din ce în ce mai lovită de propriul succes.

    Marile companii, marile bănci au devenit ţinte în mişcare pentru publicul larg şi în special pentru noua generaţie, din cauza profiturilor mari pe care le înregistrează. Ironic este că marii giganţi din tehnologie, care se bazează pe un model de servicii free – Facebook, Google, Instagram, Twitter –, au devenit atât de mari încât lumea nu îşi mai aduce aminte că nu trebuie să platească nimic, ei au contribuit la această situaţie. Fiecare smartphone, de care nu ne mai dezlipim nicio secundă, înseamnă un profit pentru Apple, Samsung sau alt brand global.

    Lumea crede că acest succes imens al marilor giganţi este obţinut prin exploatarea celorlalţi.

    Globalizarea, care înseamnă extinderea peste tot în lume a marilor companii, a modelelor de business care pot fi exportate, a scos din sărăcie anumite ţări, dar a sărăcit propria clasă de mijloc din ţara de origine. Clasa de mijloc şi-a pierdut puterea, iar societăţile capitaliste au devenit din ce în ce mai divizate din punct de vedere politic, economic şi social.

    Oraşele americane care sunt sediul marilor companii din tehologie  au devenit prohibitive pentru propriii locuitori. Cel mai adesea se dă exemplul profesorilor din San Francisco care nu îşi mai pot permite să stea în oraş din cauza exploziei preţurilor caselor şi a chiriilor.

    Industria financiară, piaţa de capital, bursa au creat atât de mulţi milionari, într-un termen atît de scurt, încât societatea capitalistă a fost dată peste cap. Aceşti milionari, aceste modele de business au fost motoarele exploziei preţurilor de pe piaţa imobiliară din lumea occidentală. Prin darea de banii de către băncile centrale pentru a salva economiile capitaliste de crizele care au apărut, nu a adus o îmbunătăţire a situaţiei economice pentru toată lumea, ci dimpotrivă. Câştigurile obţinute din creşterea preţurilor acţiunilor de pe Bursă a produs bani cu care s-au cumpărat case şi apartamente.

    Dar salariile, cu excepţia anumitor industrii, nu au crescut şi nu au putut să ţină pasul cu explozia burselor şi a pieţei imobiliare.

    Aşa se face că acum piaţa imobiliară din lumea capitalistă a devenit prohibitivă pentru propriii locuitori. Înainte lumea se mai descurca cu creşteri de preţuri la case şi apartamente pentru că dobânzile la credite erau foarte mici. Acum, dobânzile au crescut la ceruri, spre exemplu în SUA dobânzile la creditele ipotecare au ajuns la 7,6 %, cel mai ridicat nivel din ultimele 3-4 decenii.

    Mai mult decât atât, chiriile au explodat pentru că cei care au făcut bani, cei care au bani – fonduri de investiţii, bănci, miliardari – au văzut în achiziţia caselor/apartamentelor o bună oportunitate de plasare a banilor şi de a trăi din chirii şi randamentul acestora.

    În Europa, apariţia Airbnb şi Booking, a schimbat radical situaţia imobiliară din oraşele turistice. Toată lumea vrea să îşi dea apartamentele în chirie pe Airbnb pentru că câstigă mai multi bani decât dacă ar da în chirie celor care lucrează acolo, celor care trăiesc acolo zi de zi, în acele oraşe. Acest model „hotelier” a susţinut creşterea preţurilor şi creşterea chiriilor în oraşele turistice. Uitaţi-vă ce se întâmplă la Viena, la Roma, la Milano, la Paris, la Londra, la Florenţa etc. Uitaţi-vă ce se întâmplă şi în Bucureşti şi în Cluj.

    În acest fel, piaţa imobiliară a fost acaparată şi din ce în ce mai mulţi, în special din tânăra generaţie, constată că le este imposibil să îşi cumpere o casă cu credit sau să stea în chirie. Multe state, în special în Europa, încearcă să vină cu soluţia plafonării chiriilor. Dacă nu ai un job care să îţi aducă un salariu peste medie, îţi este foarte greu să acomodezi cu chiriile actuale din lumea occidentală. De achiziţia unui apartament nici nu poate fi vorba.

    În America, pentru că preţurile la case şi imobile au crescut accelerat în ultimii ani, pentru că dobânzile au crescut de la 1% la peste 7% pentru creditele imobiliare, piaţa de real estate este extrem de tensionată. În aceste condiţii, pentru că nu îşi pot permite nici un apartament, nici să stea în chirii, tinerii rămân la părinţi mai mult timp (asta dacă părinţii îi ţin), având în vedere cultura americană ca la 18 ani copiii să plece de acasă), fie se cuplează mai mulţi, de la 2 acum s-a ajuns la 4 în acelaşi apartament de 2 camere. Confruntaţi cu această situaţie de criză, dezvoltatorii americani încep să facă case mai mici, pentru a reduce preţul acestora. Camerele au o suprafaţă mai mică, dispar spaţiile de depozitare, fiecare cameră nu mai are baia ei.

    The Wall Street Jurnal, cel mai important ziar de business din America, dar şi din lume, are un articol pe această temă care anunţă un anumit trend pe piaţă, titlul articolului este „Bye living rooms, bathtubs: homes get noticeably smaller“.

    Asta îmi aminteşte că după criza din 2008-2009, când preţurile de pe piaţa imobiliară s-au prăbuşit la noi, dezvoltatorii au început să reducă suprafaţa camerelor, apartamentelor şi caselor pentru a se încadra în bugetul pe care îl aveau oamenii/clienţii.

    Având în vedere aceste situaţii, întrebarea este: cum se va termina acest succes al capitalismului?  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cei mai discreţi oameni de afaceri din România

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    11. Radu Dimofte, Real estate, Băneasa Shopping City, Practic SA, Retail restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali prin prisma businessurilor create şi a poveştilor ţesute în jurul lor sunt partenerii Gabriel (Puiu) Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Unii dintre primii oameni de afaceri locali din capitalism, cei doi au construit – împreună sau separat – businessuri în domenii diverse, de la imobiliare şi malluri, la restaurante şi retail. Cei doi au pornit la drum cu importul de calculatoare, dar au continuat apoi pariind pe afaceri de mari dimensiuni, aducând local francizele Pizza Hut (1994), KFC (1997) şi Taco Bell (2017). Tot ei sunt unii dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti.

    12. Sorin Creţeanu, Real estate – Comnord

    Istoric:
    Omul de afaceri Sorin Creţeanu e un important actor în real-estate prin firma Comnord, dar el controlează şi producătorul de materiale de construcţii Procema, un business ajuns la peste 700 mil. lei anul trecut.

    13. Robert Ludovic, Este cofondator al Amethyst. A fost acţionar-fondator la A&D Pharma şi Anima, dar a făcut exit.

    Istoric:
    Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din industria farma şi din sectorul medical, Robert Ludovic, este fondatorul mai multor businessuri precum A&D Pharma (retail şi distribuţie farma), Amethyst (radioterapie) sau Anima (policlinici). Din cele două din urmă, el a făcut exit. Acum, pe profilul său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn, el apare CEO al Quartz Healthcare din Luxemburg şi fondator Amthyst.

     

    14. Emanuel Muntmark, Energie – Monsson

    Istoric:
    Emanuel Muntmark, un om de afaceri suedez extrem de discret, este supranumit regele eolienelor, după ce a fondat, dezvoltat şi vândut mai multe proiecte în domeniul energiei verzi. Acum, el controlează Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene şi solare. Recent, Monsson a cumpărat „Casa cu Lei“, una dintre clădirile istorice de referinţă din Constanţa.

    15. Ioannis Papalekas, Real estate – Globalworth (pe care a vândut-o către miliardarul ceh Radovan Vitek)

    Istoric:
    Ioannis Papalekas a fost multă vreme unul dintre cei mai puternici, dar şi discreţi investitori din imobiliarele româneşti. De orgine grec, el a activat pe plan local în România de la începutul anilor 2000, dezvoltând Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, care s-a extins şi în Polonia. Papalekas a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la Globalworth în 2020, iar o parte din bani urma să îi investească în industria ospitalieră din Grecia şi Cipru, conform celor mai recente date.

     

    16. Gabriel Comănescu, Energie – GSP

    Istoric:
    Gabriel Comănescu este cel mai puternic antreprenor din Constanţa, controlând Grup Servicii Petroliere (GSP), singurul jucător românesc din forajul marin. El mai deţine şi alte businessuri, printre care şi hotelul Vega din Mamaia, cotat la cinci stele.

    17. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Retail DYI – Dedeman

    Istoric:
    Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească după cifra de afaceri, care au investiţii şi în alte domenii precum real-estate sau piaţa de capital, s-au retras în ultimul deceniu din prim-plan.

    18. Dragoş Dobrescu, Real estate – Monolit

    Istoric:
    Omul de afaceri Dragoş Dobrescu, unul dintre cei mai discreţi investitori imobiliari din piaţa locală, controlează grupul de firme Monolit. Informaţiile publice despre el sunt extrem de puţine, fiind cunoscut iniţial despre antreprenor faptul că dezvoltă clădiri de birouri de dimensiuni mici şi medii.

     

    19. Augustin Oancea, Energie – Tinmar Energy

    Istoric:
    Augustin Oancea este cel mai puternic antreprenor din energie, controlând Tinmar Energy, o companie de furnizare de energie fondată în 2001 şi care a ajuns la afaceri de 9,2 mld. lei anul trecut.

    20. Cezar Rapotan, Distribuţie materiale de construcţii – Arabesque

    Istoric:
    Înainte de ‘89, Cezar Rapotan a fost student la Facultatea de Mecanică din Galaţi şi declara anterior că se consideră norocos că a făcut parte în 1992 din prima generaţie de ingineri fără repartiţie de la stat. Omul de afaceri a deschis primul magazin de 200 de metri pătraţi specializat în distribuţia de materiale de construcţii în zona Ultimul Leu din Galaţi, iar ulterior s-a extins puternic, odată cu creşterea apetitului pentru construcţii pe piaţa locală. Anul trecut, businessul Arabesque al lui Cezar Rapotan a ajuns la 2,76 mld. lei.

     

     

    21. Alin Adrian Dociu, Distribuţie FMCG – Aquila

    Istoric: Aquila, companie listată la Bursa de la Bucureşti, este cel mai mare jucător de pe piaţa locală de distribuţie de bunuri de larg consum, cu afaceri de peste 1 mld. lei în primele şase luni din 2023. Despre cei doi fondatori ai grupului, printre care se numără şi antreprenorul Alin Adrian Dociu, nu se ştie însă aproape nimic. Pe site-ul companiei apare informaţia conform căreia Dociu a absolvit Universitatea Ploieşti – Facultatea de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor, unde a obţinut diploma de inginer în profilul Petrol, specializarea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Petrol şi Gaze.

     

    22. Mihai Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, Mobilă – Aramis Invest

    Istoric:
    Producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare, deţinut de antreprenorii Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, a trecut pragul de 2 mld. lei cifră de afaceri în 2022, după o creştere de 28%. Dacă datele despre business sunt publice, despre fondatorii lui nu există informaţii, la fel cum nu există nici imagini cu aceştia. Fiecare dintre cei doi e implicat în mai multe afaceri.

     

    23. Dorinel Umbrărescu, Construcţie drumuri – Spedition UMB, Tehnostrade, Sa&Pe Construct

    Istoric:
    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor.

     

    24. Eugen Banciu, Retail farmaceutic – grupul Dona

    Istoric:
    Istoria Dona a început în 1992, când medicul Eugen Banciu renunţa la o profesie în medicină pentru a înfiinţa prima farmacie. Patru ani mai târziu, în 1996, punea bazele Farmexpert, distribuitor de medicamente, pe care urma să-l vândă în 2013 către Alliance Boots. În 2014, a revenit în distribuţia de medicamente, în urma unei legi care obliga companiile să separe cele două activităţi. Modelul de business în care distribuţia şi retailul farma sunt legate este unul des întâlnit la vârful pieţei farmaceutice româneşti. Şi jucătorii mai mici, regionali, au început să dezvolte zona de distribuţie. Grupul Dona, cu farmacii şi distribuţie, a ajuns la 2,8 mld. lei afaceri în 2022.

     

    25. Marian Andreev, Industria alimentară – Prutul

    Istoric:
    Marian Andreev este unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, el controlând producătorul de ulei Prutul Galaţi.

     

    26. Dan Minulescu, Distribuţie FMCG – Macromex

    Istoric:
    A intrat în afaceri în anul 1992, iar primul său business l-a reprezentat agenţia de turism Dani Tour. Dan Minulescu a renunţat însă la această afacere după doar un an, pentru a intra în distribuţie, unde astăzi deţine Macromex, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse alimentare din România.

    27. Constantin Duluţe, Agribusiness – Domeniile Avereşti

    Istoric:
    Constantin Duluţe, astăzi proprietarul producătorului de vin Domeniile Avereşti, este antreprenorul care a vândut holdingul agricol Agricost (cea mai mare fermă de cereale din România), din Insula Mare a Brăilei, către gigantul arab Al Dahra, într-o tranzacţie de 200 mil. euro.

     

    28. Ioan Tecar, Industria hârtiei – Samus Tec

    Istoric:
    Numele antrepre-norului Ioan Tecar este legat mai ales de cel al producătorului de hârtie Pehart Tec, pe care l-a vândut în mai multe tranşe către fondul de investiţii Abris Capital. Acum, el controlează mai multe firme din domenii di-
    verse, printre care con-
    structorul Samus Tec.

    29. Daniel Guzu, Agribusiness – Ana Are şi Domeniile Panciu, Imobiliare

    Istoric: Omul de afaceri Daniel Guzu, care s-a retras încet dar sigur din prim-planul mediului local de business, a construit de-a lungul anilor mai multe afaceri în domeniul materialelor de construcţii (Duraziv, Fabryo), pe care le-a vândut însă treptat unor grupuri gigant. Acum, el mai are, printre altele, producătorul de vin Domeniile Panciu şi producătorul de sucuri Ana Are.

    30. Raul Doicescu, Bog’Art

    Istoric: A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. Apoi, a fondat Bog’Art la începutul anilor ‘90, companie ajunsă unul dintre cei mai mari jucători din industria construcţiilor. Sub umbrela Bog’Art, familia Doicescu a dezvoltat mai multe afaceri, precum Cons Construct (consultanţă în construcţii), Bog’Art Building Management (servicii de întreţinere şi administrare clădiri), Alusystem (construcţii de faţade la cheie), Bog’Art Steel (producţie de oţel-beton) şi Toni Trading (achiziţii de materiale de construcţii), potrivit site-ului grupului.

    31. Andrei Siminel, Fonduri de investiţii – Broadhurst Investment, Bănci – Libra Bank

    Istoric:
    Siminel Andrei, unul dintre cei mai puternici şi discreţi oameni de afaceri din România, este implicat în mai multe domenii şi activităţi, de la real-estate la brokeraj şi panificaţie. Cel mai recent, grupul Broadhurst Investment, condus de Siminel, a vândut afacerea Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din România.

    32. Vladimir Cohn, Industria hârtiei, Real estate, Piaţă de capital

    Istoric:
    Vladimir Cohn este unul dintre cei mai puternici şi totodată discreţi antreprenori români. El a vândut, în 2018, firmele EcoPack Ghimbav şi EcoPaper Zărneşti grupului britanic DS Smith, într-o tranzacţie care s-a ridicat la o valoare de aproximativ 208 milioane de euro. La momentul vânzării, cele două companii ajunseseră la afaceri consolidate de 50 de milioane de euro, fiind lideri pe segmentele lor de business.

    Anul trecut, antreprenorul anunţa că vrea să construiască la Giurgiu o nouă fabrică de celuloză şi hârtie, o investiţie de 1,4 mld. lei (aproape 300 mil. euro).

    33. Enrico Perini, Reţeaua de magazine Romstal, Dealer auto

    Istoric: Enrico Perini, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri de pe piaţa locală, şi-a început businessul în România după ce şi-a dat demisia de la o firmă din Italia cu 12 angajaţi. A început prin vânzarea de calorifere şi pantofi, care erau comercializaţi cu o dubă, alături de un prieten. Povestea businessului său principal actual, Romstal, un retailer şi distribuitori de instalaţii şi materiale de construcţii, a început în 1994.

     

    34. Fraţii Ioan şi Viorel Micula, FMCG – European Drinks & Food, Real estate

    Istoric:
    Cei doi fraţi, Ioan şi Viorel Micula, au construit „imperiul” European Drinks & Food, ai cărui ani de glorie au fost cei de până la aderarea la UE şi imediat de după. Treptat, cei doi s-au retras din lumina reflectoarelor şi nici despre afacerile lor nu au mai fost comunicate multe informaţii.

    35. Vicenţiu Zorzolan, afaceri în real-estate sub mai multe companii

    Istoric:
    Vicenţiu Zorzolan este cel care în anii de boom a adus în România branduri de modă precum Esprit sau Women’s Secret în sistem de franciză. Antreprenorii români au ieşit treptat din afacerile de modă, lăsând giganţii internaţionali Inditex (proprietarul Zara) şi H&M să se bată pentru primele poziţii în top. Ei au ieşit totodată din atenţia publică, deşi cei mai mulţi dintre ei rămân implicaţi în businessuri secundare. Zorzolan e implicat, conform datelor BM, în real-estate.

    36. Puiu Popoviciu, Real estate – Băneasa Shopping City, Imobiliare

    Istoric:
    Numele lui Puiu Popoviciu este legat de multe afaceri, chiar şi de începuturile Ikea în România, retailerul suedez fiind prezent local iniţial în sistem de franciză, pentru ca apoi să intre direct. Şi totuşi, cel mai cunoscut proiect al celor doi antreprenori – Popoviciu şi Dimofte – este complexul comercial Băneasa, ancorat de Băneasa Shopping City. Lista businessurilor nu se termină însă aici.

     

     

    37. Gruia Stoica, Transportator feroviar – Grampet

    Istoric:
    Omul de afaceri Gruia Stoica controlează grupul Grampet, prezent în zece ţări europene. Cea mai mare companie din grup este GFR – transportator privat de mărfuri pe calea ferată.

     

    38. Vasile Mureşan, Distribuitor ţigări – Punctual Comimpex

    Istoric:
    Punctual Comimpex din Cluj-Napoca, o afacere activă în domeniul distribuţiei de ţigări, deţinută de antreprenorul Vasile Mureşan, a finalizat anul 2022 cu o cifră de afaceri de peste 900 mil. lei, în creştere cu aproximativ 7% faţă de anul anterior. Distribuitorul clujean se numără printre cele mai mari 100 de companii controlate de antreprenori români, însă despre fondatorul său există foarte puţine informaţii.

     

    39. Sorin Paul Stănescu, Singureni Manor Equestrian Retreat

    Istoric:
    Sorin Paul Stănescu, naşul fiului lui Dragnea, a vândut în 2019 Farmavet şi alte două companii active în zona de furaje şi zootehnie către un fond de investiţii controlat de Banca de Export-Import a Chinei. Apoi, el a transformat o pădure de 700 de hectare din satul Singureni, judeţul Giurgiu, într-un complex turistic de lux.

    40. Becze Tibor, Distribuitor FMCG – Amigo Intercost

    Istoric:
    Amigo & Intercost SRL este cea mai mare companie a Amigo Group, având ca obiect principal de activitate distribuţia de băuturi. Firma Amigo a fost înfiinţată în anul 1992 de către antreprenorul Tibor Becze, fost patinator.

    În 2000, compania a fuzionat cu o firmă competitoare, Intercost (Jozsef Biro fiind unul dintre fondatori), creând astfel grupul Amigo & Intercost.
    Grupul Amigo include companiile Amigo SRL, Amigo & Intercost SRL şi Harghita Retail SRL, potrivit unor informaţii furnizate anterior
    de oficialii Amigo Group.

     

    41. Cristian Ludovic Pop, Animax (pe care a vândut-o), acum real-estate

    Istoric:
    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop, care nu a oferit niciodată vreun interviu şi cu care nu există imagini, este cunoscut drept fondatorul lanţului de pet-shop-uri Animax, pe care l-a vândut anterior către un fond de investiţii. Apoi, el s-a orientat în principal către real-estate, conform datelor BM, însă e activ în mult mai multe businessuri, ce operează inclusiv în Pet Factory, activ tot în zona de hrană pentru animale. El e acţionar şi în fondul Sparking Capital.

    42. Frank Timiş, Agricultură, Minereuri, Real estate

    Istoric: Omul de afaceri Frank Timiş este cel care a iniţiat proiectul minier Roşia Montană şi care are dublă cetăţenie, atât română cât şi australiană, în urmă cu zece ani fiind chiar cel mai bogat român. Acum, el e activ în Africa, atât în domeniul minereurilor, cât şi în agricultură, printre altele.

    43. Ferenc Korponay, Hrană pentru animale de companie

    Istoric: Ferenc Korponay, cunoscut pentru că a fondat, dezvoltat şi apoi vândut businessul Maravet, activ în domeniul produselor pentru animale, a revenit recent în forţă în prim-plan în acelaşi sector printr-o achiziţie. Mai exact, firma Biovet Distribution SRL din Bucureşti, controlată de Ferenc Korponay (73%), Mihai Cristian Huziconschi (19%) şi Iudita Andreea Korponay (8%), a preluat compania Montero Vet SRL din judeţul Ilfov.

     

    44. Liviu Tudor, Real estate, Birouri – Genesis Property

    Istoric:
    Antreprenorul Liviu Tudor este unul dintre principalii investitori din zona de office din piaţa de real-estate.

     

    45. Robert Coman, francizele Dolce&Gabbana, Valentino

    Istoric:
    Robert Coman, unul dintre fondatorii distribuitorului şi retailerului IT Best Computers, care a fost implicat şi în afaceri cu energie, a adus în România – alături de soţia sa Rada Coman – francizele brandurilor de lux Dolce&Gabbana şi Valentino în România.

     

     

    46. Marius Bucur, Agricultură – Brise Grains

    Istoric:
    Marius Bucur, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, a fondat imperiul agricol Brise, ce cuprinde, printre altele, un puternic trader agricol.

     

    47. Lucian Vlad, Reţea de restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Lucian Vlad, Radu Dimofte şi Nicolae Badea au fost singurii acţionari ai Sphera Franchise Group înainte de listarea la bursă a companiei.

     

    48. Simion Ioan Apreutese, Transportator auto – International Alexader

    Istoric:
    Simion Ioan Apreutese a fondat în 2003 compania de transport marfă International Alexander din Arad. Dezvoltarea grupului la afaceri de 280 mil. euro anul trecut s-a făcut atât direct, cât şi prin achiziţii.

     

    49. Veronica Guşă de Drăgan, Distribuţia de gaze – Butan Gas

    Istoric:
    A absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi a început să lucreze la 22 de ani. Ea s-a căsătorit în 1995 cu Iosif Constantin Drăgan, care avea la acea vreme 78 ani, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din România, cel care a înfiinţat grupul Butan Gas. În 2001, omul de afaceri decide să cedeze conducerea operaţiunilor grupului către soţia sa, Veronica Guşă, care a ocupat de atunci funcţia de preşedinte executiv al ButanGas. După decesul soţului ei, în 2008, ea a devenit unicul acţionar al grupului de firme.

     

    50. Ionuţ Dumitrescu, Imobiliare, Logistică

    Istoric:
    Ionuţ Dumitrescu, fondatorul Element Industrial, este unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate.

     

     

    51. Alexandru Mircea Mihăescu, Transportator naval – TTS

    Istoric:
    Antreprenorul Alexandru Mircea Mihăescu este acţionar în cadrul transportatorului fluvial de mărfuri Transport Trade Services (TTS), listat la BVB. El este activ şi în real-estate şi în agricultură.

     

    52. Dan Drăgoi, Operator portuar – Comvex, Real estate

    Istoric:
    La un an după Revoluţie, la marginea portului Constanţa, departe de lumea fermecătoare a containerelor şi a comerţului internaţional, câţiva tineri puneau bazele unui proiect pentru care aveau ambiţii mari. Dan Drăgoi era unul dintre ei. La trei decenii distanţă, compania reprezintă cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, care se întinde pe o suprafaţă de peste 700.000 mp în sudul portului şi care generează afaceri anuale de 100 de milioane de lei.

     

    53. Mihai Felescu, agricultură

    Istoric: Mihai Felescu, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali, e un nume cu greutate în agricultura locală. În 2014, el şi Cătălin Trandafir au vândut United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au rămas însă implicaţi în agribusinessul local.

     

    54. Liviu Ghebaur, operator portuar

    Istoric: Oamenii de afaceri români Liviu Ghebaur şi Ion Vasile au parafat acum circa un deceniu o tranzacţie record în portul Constanţa, prin predarea controlului asupra operatorilor portuari North Star Shipping şi Minmetal către traderul american ADM. Tranzacţia este estimată la 90 mil. euro. Ghebaur apare în continuare acţionar direct în câteva companii, dar de dimensiuni mici şi medii.

     

    55. Damian Mereu, Producătorul de biscuiţi – Croco, Imobiliare

    Istoric:
    Damian Mereu este antreprenorul care deţine compania Croco din Oneşti, judeţul Bacău, unul dintre cei mai mari producători de biscuiţi de pe piaţa românească. El este totodată un important investitor imobiliar.

     

    56. Dorin Mateiu, Imobiliare

    Istoric:
    I s-a spus „regele mezelurilor din Transilvania” după ce a reuşit să pună Elit Cugir pe harta celor mai mari jucători din domeniu. A trecut cu fabrica printr-o insolvenţă şi a ajuns să vândă businessul din sectorul mezelurilor către gigantul chinez Smithfield. Dorin Mateiu nu a repornit motoarele în sectorul alimentar cum ar fi făcut mulţi antreprenori, ci s-a implicat în imobiliare şi, în trei ani, a câştigat câteva milioane de euro, doar dintr-o vânzare. Este un om de afaceri discret, care de-a lungul timpului a avut puţine declaraţii în presă sau ieşiri la conferinţe de presă. Businessul care l-a consacrat la nivel naţional este producătorul de mezeluri Elit Cugir, pe care antreprenorul l-a pus pe picioare în 2002.

     

    57. Cătălin Trandafir, Agricultură

    Istoric:
    Cătălin Trandafir este un antreprenor cu vechime în agricultura locală, cea mai importantă mutare a sa fiind cea din 2014, când a vândut, alături de Cătălin Trandafir, United Shipping Agency din Constanţa, care deţine un terminal gigantic de export în Port, către traderul Nidera într-o tranzacţie de 50 mil. euro. Ei au deţinut împreună şi Agrirom, care activează şi în sectorul producerii şi comercializării de cereale, pe care de asemenea au vândut-o.

     

    58. Aurel Kober, Vopseaua Köber, Real estate

    Istoric:
    Cu o experienţă de peste 30 de ani, Köber este lider necontestat al pieţei româneşti de lacuri şi vopsele pentru uz casnic şi industrial. Companie privată, cu capital 100% românesc, Köber a fost fondată de antreprenorul Aurel Kober, care a lucrat ca inginer la şantierul naval Severnav din Drobeta Turnu-Severin. El a început afacerea cu lacuri şi vopsele Kober în 1991, împreună cu soţia sa Mariana.

     

    59. Jabbar Kanani, Agribusiness – Agricover

    Jabbar Kanani (60 ani), născut în oraşul Mianeh, care aparţine de Azerbaidjanul de Est, a venit în România în 1985 să studieze la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“. S-a format ca medic, însă nu şi-a urmat profesia, ci a devenit antreprenor din vocaţie, iar în cei peste 30 de ani de experienţă a dezvoltat afaceri în domenii precum bunurile de larg consum, producţia alimentară şi agribusiness.

    Agricover Holding, grup ale cărui baze le-a pus în 2000, este una dintre cele mai cunoscute afaceri din agrobusiness.

  • Ce afaceri fabuloase are „Clanul“ Doldurea în piaţa de GPL derulate prin intermediul a şase companii

    Flagas, compania care deţinea depozitul ilegal de GPL din Crevedia, o parcare de fapt unde se transvaza (muta) gazul dintr-o cisternă în alta, este doar una dintre companiile active în domeniul GPL deţinute de familia Doldurea, arată datele disponibile pe platforma Termene.ro şi analizate de ZF.

    ♦ Autorizaţiile necesare pentru afaceri veneau astfel mai uşor în contextul în care ştampilele erau date chiar de instituţia condusă de tatăl antreprenorilor Doldurea ♦ La acest moment, nu se ştie oficial exact câte staţii avea Flagas, un business de aproape 600 mil. lei ♦ După exitul unor jucători importanţi, piaţa de GPL a devenit un teren opac de business, fragmentat, cu jucători puţin vizibili şi doar câteva grupuri relevante, cel mai mare fiind Rompetrol Gas cu 179 de staţii GPL ♦ În România sunt circa 2.200 de benzinării şi peste 700 de staţii de alimentare cu GPL, potrivit platformei GPLautogas.info, dar cum sunt împărţite acestea din urmă este neclar.

    Flagas, compania care deţinea depozitul ilegal de GPL din Crevedia, o parcare de fapt unde se transvaza (muta) gazul dintr-o cisternă în alta, este doar una dintre companiile active în domeniul GPL deţinute de familia Doldurea, arată datele disponibile pe platforma Termene.ro şi analizate de ZF.

    La finalul săptămânii trecute, o explozie soldată cu 58 de victime, dintre care două persoane şi-au pierdut viaţa, a avut loc la Crevedia (Dâmboviţa), acolo unde, potrivit informaţiilor disponibile la acest moment, funcţiona ilegal un depozit unde se muta GPL dintr-o cisternă în alta, spaţiu deţinut de firma Flagas.

    Firma este controlată de Ionuţ Daniel Doldurea şi de Cosmin-Ionuţ Stîngă şi a avut anul trecut un business de 595,9 mi­lioane de lei, un profit net de 32,7 milioane de lei, fiind unul dintre cei mai mari jucători din piaţa locală de GPL.

    Dar aceasta nu este singura firmă deţinută de familia Doldurea activă în domeniul combustibililor. În total, Ionuţ Doldurea, alături de fratele său Cristian Doldurea firgurează ca acţionari sau administratori în şase companii active în domeniul comerţului cu GPL, toate aceste firme având anul trecut un business cumulat de aproape 1,2 miliarde de lei şi 459 de angajaţi.

    Mai departe, atrage atenţia faptul că din şase companii, patru sunt înregistrate în Caracal, acolo unde primar este Ion Doldurea, tatăl fraţilor Ionuţ şi Cristian Doldurea.

    Compania Flagas, de exemplu, lucra sub CAEN-ul Comerţ cu amănuntul al altor bunuri noi în magazine specializate, iar pentru autorizaţia de funcţionare este necesar chiar avizul de la primărie.

    Dintre companiile care compun miliardul de lei din GPL al fraţilor Doldurea, cele mai mari sunt Flagas, Rombeer Crîngaşu, preluată anul trecut de Flagas, şi Ade Gas Oil Company.

    Însăşi amploarea afacerilor derulate de fraţii Doldurea este un semn de întrebare privind atenţia pe care autorităţile statului ar fi trebuit să o acorde supervizării acestora.

    Dacă în 2020 Flagas, compania implicată direct în dezastrul de la Crevedia, era o afacere de 137 de milioane de lei, anul trecut a ajuns la 595 de milioane de lei, arată datele de pe Termene.ro.

    Ce se ştie sigur în acest moment este că punctul de lucru din Crevedia era închis din 2020, de atunci încolo pe respectivul amplasament derulându-se operaţiune de trasvazare (mutare dintr-o cisternă în alta de GPL), fără niciun aviz.

    Ceea ce nu explică nimeni este însă cum este posibil ca în România, în văzul tuturor, o companie de aproape 600 de milioane de lei, de patru ori mai mult decât în 2020, să încarce şi să descarce GPL cu cisterne, fără niciun aviz, într-o linişte deplină zguduită doar de explozia devastatoare de pe 27 de august.

    În Crevedia, primăria oraşului era la un kilometru distanţă de „depozitul“ ilegal al Flagas, iar poliţia la doi kilometri şi cu toate acestea nimeni nu s-a seziat.

    Florin Petre, primarul din Crevedia, nu a putut fi contactat pentru detalii. „Îmi pare rău, nu pot vorbi“, a scris acesta într-un mesaj.

    „Nu pot da nicio declaraţie, am oameni la uşă acum. Vom reveni cu informaţii oficiale“, a spus Gheorghiţa Ciocănişteanu, angajată a prmăriei la compartimentul de relaţii cu publicul-se­cretariat.

    Doi oameni şi-au pierdut viaţa la finalul săptămânii trecute şi zeci de pompieri au ars pentru că primăria din Crevedia, amplasată la un kilometru de depozitul ilegal al Flagas, a închis ochii.

    Dincolo de afacerile Flagas, cei mai mari jucători din domeniul GPL, conform unei centralizări a ZF, au avut anul trecut un business cumulat de circa un miliard de euro.

    Printre cele mai cunoscute companii din această piaţă se numără Rompetrol Gas, Gaspeco L&D, deţinută de familia Borcea, Butan Gas România, Bulrom Gas Impex sau Forte Gaz.

    Dar dincolo de aceşti jucători cât de cât vizibili, piaţa este compusă din afaceri foarte discrete, în cazul unora dintre ele ingerinţa politică fiind evidentă. Este cazul firmei Comision Trade, de exemplu, deţinută de Eugen Cîrligea, care ocupă funcţia de consilier judeţean în Brăila.

    De-a lungul anilor, din piaţa de GPL s-au retras mai mulţi jucători mari, în timp ce companiile petroliere importante au integrat acest business pe o singură firmă, lipsind astfel raportările individuale.

    Jucători precum Shell au vândut afacerile cu GPL, iar firme precum OMV Petrom au decis să renunţe la acest business pentru a se concentra pe activităţi de bază.

    Cu excepţia câtorva jucători de talie mare, piaţa este acum dominată de jucători puţin vizibili care sporesc caraterul opac al comerţului cu GPL.

  • Frăţia criminală a „ochilor închişi“: Cum devine cazul exploziei de la Crevedia dovada clară că în România se poate face orice? Un business de aproape 600 mil. lei muta GPL dintr-o cisternă în alta, într-o parcare, la un kilometru de primăria oraşului şi la doi kilometri de sediul Poliţiei Crevedia şi nimeni nu a văzut nimic

    Închiderea punctului de lucru al afacerii Flagas din Crevedia (Dâmboviţa) în octombrie 2020 a fost de fapt un nou început pentru un business ilegal, spun surse din industrie, acesta înflorind sub protecţia unor autoriţăţi locale oarbe.

    ♦ Toţi simţeau miros de gaz de la depozitul ilegal al companiei Flagas, dar nicio instituţie a statului nu a ridicat vreun deget ♦ Mai departe, doi oameni nevinovaţi au murit, dintr-un total de 58 de victime, aratând încă o dată că în România se poate face, sub nasul tuturor, business ilegal „pe propria răspundere“ dacă ochii care ar trebui să vegheze se uită în altă parte, pe lefuri grase plătite de contribuabili.

    Închiderea punctului de lucru al afacerii Flagas din Crevedia (Dâmboviţa) în octombrie 2020 a fost de fapt un nou început pentru un business ilegal, spun surse din industrie, acesta înflorind sub protecţia unor autoriţăţi locale oarbe.

    Totodată, în timp ce jucătorii tradiţionali din piaţa de GPL au avut anul trecut creşteri de 25-35%, Flagas a defilat cu peste 90%, „modest“ ce e drept faţă de dublarea de business din 2020.

    Nici faptul că zilnic veneau cisterne în parcarea improvizată din Crevedia să încarce şi să descarce GPL, nici mirosul de gaz nu au trezit autorităţile locale, iar la nivel naţional este acum în plină desfăşurare un concurs între instituţii pentru a arată cine a retras mai repede autorizaţia de funcţionare pentru un rezervor de GPL.

    Ceea ce nu explică nimeni este însă cum este posibil ca în România, în văzul tuturor, o companie de 600 de milioane de lei, de patru ori mai mult decât în 2020, să încarce şi să descarce GPL cu cisterne, fără niciun aviz, într-o omerta deplină zguduită doar de explozia devastatoare de pe 27 de august.

    Cum se spală pe mâini autorităţile?

    58 de victime dintre care două persoane şi-au pierdut viaţa este bilanţul intermediar al exploziei de la Crevedia, acolo unde aparent funcţiona în mod ilegal o instalaţie de transvazare (mutare dintr-o cisteră în alta) de GPL deţinută de firma Flagas.

    Cazul este şocant din mai multe puncte de vedere. Numărul victimelor este impresionant, în primul rând. Apoi, ceea ce iese la iveală este încrengătura inutilă de autorităţi ale statului care nu au făcut altceva decât să îi permită acestui business să înflorească. Dacă în 2020 Flagas era o afacere de 137 de milioane de lei, anul trecut a ajuns la 595 de milioane de lei, arată datele de pe Termene.ro.

    „Noi nu creştem în doi ani ca Harap Alb pentru că nu putem. Dacă ai semnificativ mai mult decât creşterea unei pieţe, înseamnă că faci prostii“, spun oamenii din industrie. Dar acest lucru nu a alertat pe nimeni.

    „Multe dintre staţiile de GPL din România au fost făcute în urmă cu 20 de ani, iar dacă acum schimbi ceva, nu mai primeşti autorizaţie pentru că între timp multe s-au modificat“, spun surse din piaţa de GPL.

    Exact acesta a fost şi cazul instalaţiei de GPL din Crevedia, acolo unde pe 30 iulie 2020 ISU Dâmboviţa a constatat că instalaţia monobloc de tip SKID are o nouă poziţie şi nu mai respetă distanţele de siguranţă, astfel că unitatea a pierdut autorizaţia de securitate la incendiu. Tot atunci s-a mai constat ceva şi anume utilizarea unei pompe neomologate de transvazare a GPL-ului dintr-o cisternă în alta şi existenţa pe amplasament a unei staţii de incintă pentru alimentarea cu motorină a autovehiculelor proprii care prezenta scurgeri de carburant. Pe 28 septembrie urmează un nou control, în urma căruia a rezultat că obiectivul continua să funcţioneze.

    Pe 30 septembrie, AGA Flagas decide închiderea punctului de lucru din localitatea Crevedia. Din acel moment, entitatea scapă şi de controale pentru că în acte punctul de lucru figura ca fiind închis. Activitatea a mers însă mai departe, la un kilomeru de Primăria Crevedia şi la doi kilometri de Poliţia Crevedia. Nimeni nu a simţit nimic.

     

    O simplă parcare unde dormeau şoferii de cisterne GPL

    „În acte, locul figura ca o parcare, erau birouri acolo“, mai spun surse din piaţă. „Aveau o pompă şi mutau un produs, care nici măcar acela nu era standard, dintr-o cisternă în alta. Spuneau că vin acolo cisternele ca să să doarmă şoferii noaptea“, explică surse din sector. Aparent, nici produsele vândute nu erau conforme, Flagas ocupându-se de realizare unui amestec în incinta parcării care devenise, potrivit surselor din piaţă, un fel depozit clandestin.

    În mod normal, activitatea de comerţ cu produse petroliere este extrem de complicată din punctul de vedere al autorizării.

    „Ca să deschizi o staţie, ai nevoie de avize de la ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat) şi CNCIR (Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune), avize obligatorii.“ În prezent, ambele instuituţii sunt conduse politic. În aprilie 2020, la vârful ISCIR, entitate de care depinde siguranţa în exploatare a unor active industriale majore, a fost numit Ionel-Emanuel Oproiu, PNL, la nici două luni de când intra în biroul de contabilitate al ISCIR şi doi ani de muncă la primăria Scorniceşti. La CNCIR, director general este, din 2018, Ioana Timofte, nepoata fostului şef al SRI Radu Timofte. În 2022, Ioana Timofte a avut venituri medii de peste 12.000 de euro în calitatea sa de angajată a statului român. „Mai departe, pompierii trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite normele ISU. Autoritatea Vamală Română şi ANAF cer instalarea de camere astfel încât să nu existe riscul de evaziune fiscală. Peste acestea se supapun controalele semestriale, anuale sau bianuale din partea autorităţilor satului, inclusiv INSEMEX pentru a vedea dacă echipamentele sunt sigure. De la Mediu ai nevoie anual de avize“, mai spun jucătorii din industrie.

     

    Inevitabilul discurs politic

    De la momentul exploziei, cea mai mare preocupare a tuturor autorităţilor statului de pe lanţul de avizare a fost să spună că fiecare a retras avizele de funcţionare încă din 2020. Dar în această cursă de a scăpa de vină, nimeni nu a precizat cum este posibil că afacerea din Crevedia să fi funcţionat în continuare, în văzul tuturor. „Cine a greşit trebuie să plătească, deşi nicio viaţă pierdută sau traumele suferite de oamenii de aici nu pot fi echivalate. Cer ca organele competente să clarifice cu celeritate ceea ce s-a întâmplat la Crevedia!  Vinovaţii trebuie să plătească!“, a spus apăsat pe Facebook Ştefan Corneliu, preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa, la scurt timp de la explozia din Crevedia. Dar dincolo de discursurile pompoase, cert este că Primăria din Crevedia, Poliţia din Cre­vedia, Inspectoratul Judeţean de Construcţii Dâmboviţa, Consiliul Judeţean, toate aceste instituţii care aveau sub nas afacerea ilegală din Crevedia şi-au întors ochii fiind părtaşe la tragedia de la finalul săptămânii trecute.

    „Odată cu închiderea punctului de lucru, ei nu mai figurau cu această staţie, dar este ireal că nimeni dintre autorităţile locale nu s-a sesizat. Vorbim de cisterne care veneau şi mutau GPL dintr-o parte în alta, în văzul tuturor.“

    Avocaţii spun că în cazul acesta proprietarii şi-au asumat sancţiuni de ordin administrativ sau penal, dar este o nouă dovadă a lipsei de capacitate a statului de a pune legea în aplicare. „În România nu este o problemă că nu avem legislaţie, ci că nu se aplică legea. Cineva pur şi simplu nu a vrut să se uite la problemă, nu există o altă explicaţie. Iar acum, când vedem toate autorităţile că spun că au retras avizele este de fapt o dovadă a lucrului făcut pe jumătate care se transformă într-un argument că totuşi ai făcut ceva“, spune un avocat din domeniul energetic.

    Flagas este deţinută de Ionuţ Daniel Doldurea şi de la Cosmin-Ionuţ Stîngă. Compania este înregistrată în Caracal, acolo unde până la finalul săptămânii trecute era primar Ion Doldurea, tatăl lui Daniel Doldurea.

    Surse din piaţa de GPL: „Aveau o pompă şi mutau un produs, care nici măcar acela nu era standard, dintr-o cisternă în alta. Spuneau că vin acolo, în parcare, cisterenele ca să doarmă şoferii noaptea.“

    Avocat energie: „În România nu este o problemă că nu avem legislaţie, ci că nu se aplică legea. Cineva pur şi simplu nu a vrut să se uite la problemă, nu există o altă explicaţie. Iar acum, când vedem toate autorităţile că spun că au retras avizele este de fapt o dovadă a lucrului făcut pe jumătate care se transformă într-un argument că totuşi ai făcut ceva.“

    Director firmă GPL: „Noi nu creştem în doi ani ca Harap Alb pentru că nu putem. Dacă ai semnificativ mai mult decât creşterea unei pieţe, înseamnă că faci prostii.“

    În aprilie 2020, la vârful ISCIR, entitate de care depinde siguranţa în exploatare a unor active industriale majore, a fost numit Ionel-Emanuel Oproiu, PNL, la nici două luni de când intra în biroul de contabilitate al ISCIR şi doi ani de muncă la primăria Scorniceşti. La CNCIR, director general este, din 2018, Ioana Timofte, nepoata fostului şef al SRI Radu Timofte. În 2022, Ioana Timofte a avut venituri medii de peste 12.000 de euro în calitatea sa de angajată a statului român.

     

    Cu ce se ocupa de fapt Flagas?

    Potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, Flagas SRL figurează la codul CAEN 4778 – Comerţ cu amănuntul al altor bunuri noi în magazine specializate. Potrivit informaţiilor publice, această clasă include: vânzarea cu amănuntul a echipamentelor fotografice, optice şi de precizie, activitatea opticienilor, vânzarea cu amănuntul a suvenirurilor, articolelor de artizanat şi religioase, activităţile galeriilor de artă, vânzarea cu amănuntul a combustibililor, gazului îmbuteliat, cărbunilor şi lemnelor pentru uzul în gospodărie, vânzarea cu amănuntul a armelor şi muniţiilor, vânzarea cu amănuntul a timbrelor şi monedelor, serviciilor de comerţ cu amănuntul ale galeriilor comerciale de artă, vânzarea cu amănuntul a produselor nealimentare. Pentru un astfel de business este necesar un aviz de funcţionare de la primărie. Flagas are sediul în Caracal, acolo unde primar este Ion Doldurea, chiar tatăl lui Ionuţ Daniel Doldurea, unul dintre acţionarii Flagas. În mod tradiţional, companii active în domeniul GPL au cod CAEN Comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi al produselor derivate.

     

  • Este oficial: Avem un nou MILIARDAR în România

    Grupul MedLife, cel mai mare ope­rator privat de sănătate, a raportat afaceri de 1,06 miliarde lei în primele şase luni din 2023, în creştere cu 23,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, potrivit da­telor publicate vineri de com­panie pe bursă.

    “Evoluţia s-a datorat, în principal, creşterii din toate liniile de afaceri ale Grupului, precum şi achiziţiilor finalizate de companie în 2022 şi 2023”, spun oficialii MedLife.

    Profitul net al jucă­to­rului privat de sănă­ta­te s-a diminuat însă în peri­oa­da menţio­nată, de la 45,6 mil. lei în S1/2022 la 5 mil. lei anul acesta, în primul semestru.

    Alte venituri operaţionale au înregistrat o crestere de 105,7% in perioada de şase luni incheiata la 30 iunie 2023 comparativ cu S1/2022, până la 8,7 mil. lei.

    Grupul a inregistrat cheltuieli operationale de 1,02 mld. lei in perioada ianuarie-iunie 2023, reprezentand o crestere de 28,9%, an/an. Cheltuielile operaţionale ca pondere în total venituri operationale au reprezentat 96,14% in perioada raportată faţă de 92,45% in S1/2022.

    Potrivit raportului, toate liniile de business ale Grupului MedLife au înregistrat creşteri robuste în perioada ianuarie – iunie 2023, cele mai performante fiind clinicile (plus 41%), spitalele (plus 36%) şi divizia corporate (plus 13%), urmate de clinicile stomatologice şi laboratoare cu creşteri de 11% şi respectiv 9%.

    Perspective S2: consolidarea celei mai mari reţele de servicii medicale private din România

    În ceea ce priveşte perspectivele pentru perioada următoare, MedLife se concentrează pe consolidarea poziţiei de lider prin continuarea proiectelor organice cu accent pe extinderea reţelei de spitale în Bucureşti, prin lucrările continue la proiectul MedLife Park şi prin deschiderea de noi unităţi în zona Olteniei şi în Vest. Cu toate că achiziţiile nu sunt o prioritate pentru Grup în acest moment, reprezentanţii MedLife nu exclud posibilitatea lor în funcţie de oportunităţile pieţei şi de nevoile de dezvoltare.

    ”În continuare, aşa cum am menţionat la începutul anului, ne concentrăm asupra optimizării fluxurilor şi procedurilor operaţionale la nivelul companiilor din grup, pentru a ne folosi de economia de scară şi de expertizele cumulate ale fiecărei unităţi. Cu determinarea care ne caracterizează, în lunile care urmează, punem accent pe eficienţă şi pe dezvoltarea mai multor proiecte organice ambiţioase, care vor consolida cea mai mare reţea de clinici, laboratoare şi spitale disponibile la nivel naţional”, a declarat Mihai Marcu, CEO al MedLife.

    În prezent, Grupul MedLife deţine cea mai mare reţea de servicii medicale private din România cu cca 700 locaţii proprii şi partenere la nivel naţional. Peste 6 milioane pacienţi unici au apelat până acum la servicii de prevenţie, wellness, tratament şi spitalizare în unităţile MedLife, iar peste 800.000 de angajaţi beneficiază de servicii medicale prin intermediul abonamentelor MedLife.

    MedLife are 2,5 miliarde de lei capitalizare, după ce acţiunile M s-au depreciat cu 12,43% de la începutul anului, pe fondul unor tranzacţii de 117 mil. lei.

    Grupul este controlat în proporţie de 15% de Mihail Marcu, în proporţie de 14% de Mihaela Gabriela Cristescu şi în proporţie de 10,4% de Nicolae Marcu, în timp ce Fondul de Pensii Administrat Privat NN Pensii deţine 13,24% din capitalul social, conform datelor BVB.

     


     

     

  • Cine este omul care construit lanţul de magazine care a distrus toţi chioşcarii din România

    La aproape 40 de ani Jean Joseph Delhaize a decis să renunţe la cariera de profesor şi să intre într-o lume nouă: antreprenoriatul. Rezultatul? Unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din lume, care îi poartă numele.

    Născut în familia unor comercianţi de vin şi cărbune, putem spune că spiritul de afaceri al lui Jean Joseph Delhaize a fost moştenit din familie. Cu toate acestea, după absolvirea studiilor de ştiinţele comerţului, nu calea antreprenoriatului a fost prima aleasă, el preferând iniţial o carieră pedagogică.

    După câţiva ani de predat contabilitate la Royal Athenaeum of Brussels, în 1867 a decis, împreună cu fratele său, Auguste, de profesie veterinar, să deschidă propriul business, punând astfel bazele Delhaize frères et Cie, în Charleroi. Pentru a-şi minimiza costurile, cei doi au ales să elimine intermediarii şi să centralizeze singuri comenzile, punând bazele unei întregi reţele de distribuţie care să le deservească filialele.

    În 1871 antreprenorii au mutat headquarterul la Bruxelles, cooptându-i şi pe ceilalţi doi fraţi, Édouard şi Adolphe, precum şi pe cumnatul lor. Treptat, şi alţi membri ai familiei au renunţat la profesiile pe care le aveau pentru a se alătura afacerilor lui Jean Joseph, aşa că, în 1874, businessul devenise o afacere de familie cu zece unităţi, iar un an mai târziu se dublase, atingând, în 1880, borna 100.

    În 1883 compania şi-a mutat din nou sediul central, de data aceasta în Molenbeek, unde avea mai multe depozite de mari dimensiuni, amplasate strategic în proximitatea unei intersecţii de căi ferate, facilitând astfel transportul mărfurilor.

    Jean Joseph Delhaize, care nu s-a căsătorit niciodată, a murit în 1898, an în care lanţul Delhaize atinsese un număr de 400 de unităţi. La doi ani de la moartea fondatorului, retailerul, care începuse să producă bunuri sub branduri proprii, ajungea la un număr de 17 fabrici.

    O bornă importantă în istoria businessului a fost atinsă în 2016, când a avut loc fuziunea dintre compania olandeză Ahold, fondată în 1887, şi Delhaize, formând un grup unitar.

    În prezent, lanţul de retail înregistrează, la nivel internaţional, un număr săptămânal de 60 de milioane de clienţi şi funcţionează cu peste 7.600 de magazine fizice. În România, businessul a intrat în anul 2000, când a achiziţionat un pachet majoritar din acţiunile retailerului Mega Image, majorându-şi ulterior participaţia de la 51 la 70%, pentru ca în 2004 să înglobeze integral reţeaua.

    Carte de vizită

    Jean Joseph Delhaize, cofondator, Delhaize

    1. S-a născut pe 3 iunie 1829 în Ransart, Belgia;

    2. A studiat ştiinţele comerţului;

    3. Şi-a început cariera ca profesor de contabilitate;

    4. În 1867 a devenit antreprenor, odată cu lansarea lanţului de retail Delhaize;

    5. A murit pe 13 august 1898.

  • Cine este suceveanul care a creat un lanţ românesc de restaurante ce se luptă cu giganţii KFC şi McDonald’s. El a ajuns la 8 unităţi şi venituri de 5 milioane euro în acest an

    ​​Fryday, lanţul românesc de fast-food fondat de suceveanul Lucian Florea, va ajunge până la finalul lunii noiembrie la opt restaurante la doar patru ani de la deschiderea businessului. Antreprenorul aşteaptă afaceri de 5 milioane euro, dublu faţă de anul trecut.

    „Avem o desfăşurare de forţe. În următoarele 90 de zile vom deschide trei restaurante, iar investiţia se ridică la peste 1,2 milioane euro. Vrem să fim primul business românesc care se luptă cu mai marii industriei”, spune pentru ZF Lucian Florea.

    Cele trei restaurante vor fi deschise în perioada 23 august – 23 noiembrie în Alba Iulia, Craiova şi Oradea.

    Lanţul de restaurante are cinci localuri până acum situate în mall-urile din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş şi Arad. Antreprenorul urmează să mai deschidă şi restaurante stradale, cu drive thru, în Vaslui şi Ploieşti în următoarea perioadă.

    Pentru anul viitor, antreprenorul îşi doreşte deschiderea a încă şase restaurante şi o creştere de 50% a cifrei de afaceri. Planurile start-up-ului însă nu se opresc aici, iar antreprenorul îşi doreşte să ducă Fryday şi în afara graniţelor.

    „Estimez eu că peste 3-4 ani, când o să atingem o scalare destul de accelerată şi o să fim prezenţi cam în toate punctele importante ale ţării, vom ieşi şi în afara graniţelor. Am avut discuţii pentru Cehia, Polonia şi Geramnia, avem câteva oraşe care ne interesează, anume Varşovia, Praga, Berlin şi Munchen”, mai spune el.

    Investiţia într-un astfel de restaurant este între 340.000 euro şi 400.000 euro. Antreprenorul spune că pentru a putea concura cu jucătorii internaţionali de pe această piaţă e nevoie de investiţii în echipamente de ultimă generaţie, dar şi de o standardizare.

    Lucian Florea mai deţine şi afacerea Autoalbina, prezentă în zona de nord a ţării, care se ocupă cu comercializarea pieselor auto. Din acest busines, deschis în 2012, a finanţat afacerea cu restaurante Fryday, apelând şi la credite bancare. Pe viitor, pentru o extindere în afara ţării, antreprenorul ia în calcul şi finanţări prin fonduri de investiţii.

     

  • Afacerea acestui cuplu a fost ultima companie din judeţul Bacău înregistrată oficial la Registrul Comerţului înaintea instalării lockdownului din 2020. Totuşi, pandemia nu le-a adus ghinion

    Afacerea Ralucăi şi a lui Vlad Bîrgăoanu a fost ultima companie din judeţul Bacău înregistrată oficial la Registrul Comerţului înaintea instalării lockdownului din 2020. Primele gânduri pentru a fonda un atelier de produse cosmetice datau încă din 2015, însă au devenit realitate abia cinci ani mai târziu.

    Am pornit la drum cu o doză bună de anxietate, pe care ne bucurăm că am avut curajul să o depăşim, pornind o afacere artizanală în vremuri în care, din nefericire, mii de businessuri şi-au închis porţile”, povesteşte Raluca Bîrgăoanu. Împreună cu partenerul ei, Vlad, a pus la bătaie o investiţie de doar 500 de euro pentru început, în 2015, când a cumpărat primele ingrediente şi ustensile necesare în formularea primelor produse. Erau banii câştigaţi de ea printr-un proiect de freelancing. „Am avut atunci «proof of concept», după care am făcut un shift către perfecţionarea pe plan profesional. În 2020, investiţia, să zicem iniţială, s-a ridicat la câteva mii de euro, nefiind nevoie de o finanţare amplă, care să ne aducă dureri de cap şi nopţi nedormite.” Ommia a început practic cu o preocupare pentru îngrijirea pielii femeilor, însă în decurs de un an, datorită nevoii pe care cei doi tineri au văzut-o pe piaţă, direcţia a migrat către produse din categoria Mothercare, către produsele destinate îngrijirii mamei şi a copilului. Astfel, printre produse şi-au făcut loc untul de corp Mother & Child, un unt artizanal dedicat în exclusivitate viitoarelor mămici şi copiilor. „Cererea şi interesul clienţilor noştri au fost atât de mari, încât ne-am dat seama că trebuie să mergem mai departe pe această nişă şi să dezvoltăm mai multe produse din această zonă. De aceea, clienţii noştri sunt preponderent femei, de la viitoare mămici până la bunici, dar nu numai. Suntem plăcut surprinşi să avem din ce în ce mai multe comenzi plasate de domni, comandând produsele Ommia testate dermatologic pentru piele sensibilă, organice şi hipoalergenice pentru doamnele lor şi pentru ei înşişi.” Ommia, care a devenit o afacere de familie, este punctul culminant al unei experienţe de zece ani în project management şi marketing a Ralucăi şi al bagajului de cunoştinţe în Facebook şi Google ads al lui Vlad, care are o experienţă tot de circa un deceniu în paid marketing. „Producem in-house, în atelierul propriu din Oneşti, sediul fiind în Popeşti-Leordeni. Vindem preponderent online, pe site-ul nostru, dar şi pe site-uri partenere. Conform dorinţei comunităţii, avem parteneriate cu locaţii fizice din Bucureşti şi din ţară.” În spatele Ommia stă o echipă formată din cinci oameni, cărora li se alătură câţiva colaboratori pentru unele nevoi punctuale ale brandului. Anul 2022 a fost dedicat creşterii vizibilităţii online, spune Raluca, dar şi offline, aşa că produsele au ajuns, printre altele, la festivalul Untold. Principalul proiect al anului trecut însă a fost deschiderea unui magazin online. Cu toate aceste realizări, anul 2022 a adus o cifră de afaceri de 280.000 de lei. Produsele vin ambalate în recipiente de sticlă, coletate minimalist, în recipiente din carton, iar preţurile variază între 117 şi 144 de lei pentru unturile de corp de pildă, cu posibilitatea de a achiziţiona şi pachete promoţionale. „În 2023 am pregătit, la cererea comunităţii, lansarea unui produs nou, Ommia Travel Kit, pentru ca produsele noastre în trend, cele mai cerute şi cumpărate, să poată fi luate, în variantă compactă, în orice vacanţă. Începând cu luna septembrie, vom implementa opţiunea de plasare a comenzilor din întreaga Europă, dar avem şi o lansare ce ne ţine cu sufletele la gură, Ommia UK.” Prin aceasta, brandul creat în Popeşti-Leordeni va reuşi să ajungă şi la comunitatea din diaspora, dar şi la clienţii internaţionali. Tot acest drum până aici nu a fost lipsit de provocări, însă Raluca şi Vlad Bîrgăoanu sunt conştienţi că aşa se întâmplă în orice business. „Chiar şi Ommia în sine are o poveste de viaţă, când am simţit pe propria piele că este nevoie de un astfel de produs în România. Am avut încredere şi cu paşi mici am pornit. Nu este uşor, nu a fost, însă atunci când realizezi că dincolo de cifre, ajungi să investeşti timp, răbdare, muncă şi multă pasiune în ceva în care crezi, nu ai cum să dai greş. Greutăţi cu siguranţă vor apărea în continuare.” Una din acestea este să ţină pasul cu schimbările legislative constante, o corvoadă pentru IMM-uri, însă gândul că un nou produs Ommia ajunge în casa unei mame le dă energie să meargă mereu mai departe.    ■

    Produsele vin ambalate în recipiente de sticlă, coletate minimalist, în recipiente din carton, iar preţurile variază între 117 şi 144 de lei pentru unturile de corp de pildă, cu posibilitatea de a achiziţiona şi pachete promoţionale.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    La Căpriţe – loc de evenimente (Bragadiru)

    Fondatoare: Laura Enache

    Investiţii: 100.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 150.000 de lei (30.000 de euro)

    Prezenţă: Bragadiru, judeţul Ilfov

    MM Sustainable Development – firmă de construcţii (Bucureşti)

    Fondatori: Marius Onu şi Marius Căciularu

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 2 mil. euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Atelierul de eroi – cărţi personalizate pentru copii (Braşov)

    Fondator: Ioan Şerbu

    Investiţii: 30.000 de lei (6.000 de euro)

    Cifră de afaceri în 2022: 223.000 lei (44.600 de euro)

    Prezenţă: online, naţională

    Nioden.ro – magazin online de jucării (Bucureşti)

    Fondatoare: Denisa Nuţu

    Prezenţă: online

    Femi.Eko – produse de igienă intimă pentru femei (Danemarca)

    Fondatoare: Narcisa Christiansen

    Investiţii: 200.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 130.000 de euro

    Prezenţă: România, Danemarca, Germania şi Suedia

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Hobby de CEO. Sebastian Călugăr, CEO al CIS Gaz: „Sailingul îţi oferă un sentiment de libertate imposibil de egalat şi este şi un foarte bun exerciţiu de leadership şi de muncă în echipă”

    Sebastian Călugăr este CEO şi proprietar al CIS Gaz, o afacere de familie fondată în 1990. Compania cu capital 100% privat este azi unul dintre cei mai importanţi jucători din industria de petrol şi gaze naturale din România, specializaţi în execuţia instalaţiilor tehnologice de suprafaţă, a conductelor de colectare a gazelor naturale, a conductelor de transport gaze naturale şi a staţiilor de comprimare aferente acestora, precum şi în execuţia racordurilor şi a staţiilor de reglare-măsurare a gazelor naturale.

    Anul acesta, compania a anunţat că a finalizat lucrările de înlocuire a conductelor de transport de ţiţei care traversează Dunărea, deţinute de Conpet. Proiectul a fost realizat de Asocierea CIS Gaz în calitate de lider al asocierii, şi compania specializată în foraj orizontal dirijat, Horizontal Drilling International SAS. Lucrările au fost finalizate cu 4 luni înainte de termen şi au inclus şi conductele care traversează Dunărea şi braţul Borcea, prin foraj orizontal dirijat etapizat. „Într-un context global marcat de instabilitatea existentă pe piaţa energiei, cât şi schimbările climatice, realizarea acestui proiect va contribui la siguranţa aprovizionării cu energie a României, în condiţiile reducerii riscurilor de poluare. Ne bucurăm că am reuşit să finalizăm cu succes un proiect de anvergură folosind cele mai moderne tehnologii disponibile la nivel global”, declara Sebastian Călugăr, CEO CIS Gaz.

    De-a lungul întregii sale activităţi, CIS Gaz a implementat proiecte strategice atât la nivel local, dar şi în afara ţării, având activităţi la nivel internaţional şi parteneriate exclusive pentru produse şi servicii de ultimă generaţie. Începând din 2022, CIS Gaz este şi membru IPLOCA (The International Pipe Line and Offshore Contractors Association), cea mai mare asociaţie din industria construcţiilor de conducte onshore şi offshore la nivel mondial. CIS Gaz a înregistrat în 2022 o cifră de afaceri de 350 de milioane de lei, faţă de 413 milioane de lei în 2021. Anul trecut compania avea 106 angajaţi, faţă de 146 în 2021.

    Ce hobby aveţi şi cât timp îi dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Sunt pasionat, la nivel de agrement, pe lângă vehiculele pe patru roţi şi de sailing. Pasiunea pentru sailing am descoperit-o prin 2015, iar în 2021 mi-am luat şi permisul.

    Ce corespondenţe există între acest hobby / sport şi afaceri?

    Sailingul îţi oferă un sentiment de libertate imposibil de egalat şi este şi un foarte bun exerciţiu de leadership şi de muncă în echipă. În sailing, la fel ca în business, este important să oferi siguranţă, să comunici bine şi, mai ales, să fii un bun coleg.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cred că hobbyurile ajută la menţinerea unui echilibru între viaţa profesională şi cea personală. Apoi, oferă posibilitatea de a interacţiona cu persoane cu interese şi pasiuni similare cu ale tale şi, uneori, te pot ajuta inclusiv la formarea unei reţele de contacte de business importante. Este un moment când oamenii sunt relaxaţi, desfăşoară activităţi care le fac plăcere şi sunt mult mai deschişi şi prietenoşi. De aceea, multe afaceri importante se încheie pe terenul de golf sau de tenis, de exemplu.

    Ce beneficii are hobbyul pentru dvs.?

    Pentru mine, hobbyurile, fie că vorbim de sailing, de maşini, călătorii sau chiar de gătit sunt o oportunitate de a oferi creierului o pauză şi de a explora noi orizonturi. Hobbyurile, în general, cred că au capacitatea de a trezi emoţii şi de a crea stări, pentru că un hobby presupune pasiune.

    Există reguli aplicabile în hobby şi în afaceri? Dacă da, care?

    Cred că „pasiunea” este regula de aur. Un hobby este prin definiţie o pasiune. Iar în business, pasiunea poate face diferenţa între eşec şi succes. Pentru că doar atunci când facem ceva cu pasiune vom reuşi să ne dezvoltăm şi să ne atingem obiectivele.

    Care sunt regulile obligatorii în sport / hobby şi afaceri?

    Fairplayul.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată? De ce?

    Nu m-am gândit până acum dar probabil sporturile extreme, chiar dacă am o admiraţie considerabilă pentru cei care reuşesc să facă asta. Dar, în general, sunt fan al oricărui tip de sport, mai ales al celor de echipă.  

     

     

    PREFERINŢE:

    CUVÂNT: perseverenţă

    CARTE: Sapiens, Yuval Noah Harari

    PERSONALITATE: Steve Jobs

    SPORTiV: Michael Jordan

    TIPUL DE VACANŢĂ: pe barcă

    DESTINAŢIA DE VACANŢĂ: Grecia

  • Radu Dumitrescu, Deloitte: România continuă să ofere investitorilor din regiune oportunităţi de preluare a unor businessuri locale pe care apoi le pot sprijini să crească

    Piaţa locală de private equity a evoluat într-un ritm susţinut în prima jumătate a acestui an şi a înregistrat mai multe tranzacţii notabile, printre care preluarea Netopia Group de către Innova Capital sau investiţia Value4Capital în Clarfon, spune Radu Dumitrescu, Partener Coordonator Consultanţă Financiară, Deloitte România.

    El apreciază că piaţa locală continuă să ofere investitorilor experimentaţi din regiune oportunităţi de preluare a unor businessuri locale pe care apoi le pot sprijini să crească, fie din punct de vedere geografic, fie prin dezvoltarea unor capabilităţi digitale ori prin definirea unui cadru care înglobează criterii de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG).

    Conform celui mai recent studiu Deloitte Central Europe Private Equity Confidence Survey, încrederea în evoluţia economiei începe să-şi revină după cele 12 luni de scădere care au urmat declanşării conflictului din Ucraina.

    Astfel, ponderea respondenţilor care anticipează o îmbunătăţire a climatului economic a crescut la 15%, de la doar 3% în decembrie 2022, şi, în acelaşi timp, proporţia celor care anticipează o deteriorare s-a redus la jumătate, de la 79% la sfârşitul anului 2022, la 43%.

    Cu toate că, vara trecută, nivelul încrederii a scăzut la fel de dramatic ca imediat după criză financiară globală, revenirea este mai lentă, cel mai probabil din cauza inflaţiei persistente şi a atitudinii moderate care vine odată cu experienţa, evidenţiază studiul.

    Această încredere alimentează optimismul firmelor de capital privat din Europa Centrală cu privire la activitatea de profil, peste un sfert (26%) dintre acestea anticipând că tranzacţiile vor creşte, mai mult decât dublu faţă de decembrie 2022. De asemenea, un aspect încurajator este că numărul celor care se aşteaptă la o scădere s-a redus la jumătate, de la peste două treimi la sfârşitul anului 2022 (69%), la o treime (34%).

    Participanţii la studiu sunt, de asemenea, încrezători că 2023 va fi un an bun pentru investiţii (77% dintre respondenţi), iar proporţia celor care se aşteaptă să se concentreze pe noi investiţii a crescut la 43% (faţă de 40% în decembrie 2022).

    Un alt semn al revenirii încrederii evidenţiat de studiu este reducerea proporţiei celor care se aşteaptă să se concentreze pe gestionarea portofoliului actual, care reprezintă de obicei o atitudine defensivă, specifică perioadelor dificile.

    În ceea ce priveşte vânzările, studiul arată un interes redus din partea firmelor de capital privat (15%), în timp ce apetitul pentru cumpărare rămâne mare (51%).

    Şi accesul la finanţare pare să se stabilizeze, 51% dintre firmele de private equity din Europa Centrală anticipând că acesta va rămâne la fel sau se va îmbunătăţi.

    “În contextul în care ratele dobânzilor afectează accesibilitatea creditelor bancare, finanţarea non-bancară devine mai răspândită în Europa Centrală. O intensificare a activităţii de profil va fi probabil susţinută în proporţie tot mai mare de fondurile de credit, o sursă de finanţare populară în SUA şi în Europa de Vest, în condiţiile în care 45% dintre respondenţi caută mai des creditori non-bancari pentru finanţarea achiziţiilor”, notează studiul.

    De asemenea, potrivit acestuia, 15% declară că acum au nevoie de mai mulţi creditori decât în trecut pentru a finanţa o tranzacţie, ceea ce poate indica faptul că apetitul creditorilor pentru tranzacţii de valoare mai mare este în scădere.

    O altă evoluţie notabilă în regiune este că împrumuturile tind să fie contractate mai mult în euro, chiar şi atunci când compania care urmează să fie preluată este situată într-o ţară cu altă monedă.

    Dimensiunile tranzacţiilor par să se stabilizeze, peste două treimi (66%) dintre firmele de capital privat anticipând că acestea vor rămâne la fel. Potrivit studiului, piaţa de private equity din Europa Centrală este în mod tradiţional de dimensiune medie, înregistrând numeroase tranzacţii mici şi doar ocazional tranzacţii mari, care de obicei atrag firme globale de private equity sau mai mulţi investitori cu abilităţi şi reţele complementare, mai ales în cazul tranzacţiilor transfrontaliere.