BusinessMagazin

Tag: bnr

  • Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc,  ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

     

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

     

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

     

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

     

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.

  • Datoria externă totală a României a crescut în primele şase luni cu 14,6 mld. euro, până la 159 mld. euro, din care datoria administraţiei publice a fost de 71 mld. euro, plus 23% faţă de decembrie 2022

    Datoria externă totală a României (publică şi privată) a crescut în perioada ianuarie-iunie 2023 cu 14,6 miliarde euro, ajungând la un total de 159,2 miliarde euro, arată datele publicate luni de BNR.

    Potrivit acestora, datoria administraţiei publice a atins 71 de miliarde euro, cu un salt de 23,2% faţă de decembrie 2022.

    “Evoluţia stocului titlurilor de natura datoriei emise de Administraţia publică a fost determinată de emisiuni noi pe pieţele externe în valoare de aprox. 6 miliarde euro, de influenţa creşterii preţurilor titlurilor de stat în valoare de 3,1 miliarde euro, de redeschideri de emisiuni pe pieţele interne şi de alte operaţiuni pe piaţa secundară”, notează raportul BNR.

    Din volumul total, datoria externă este de 114,1 miliarde euro, în creştere cu 15,5% faţă de 31 decembrie 2022, iar creditele intra-grup reprezintă 45 miliarde euro, în scădere de la 45,7 miliarde euro.

    Din suma totală, datoria externă pe termen lung se ridică la 112,5 mld. euro la 30 iunie 2023 (70,7% din totalul datoriei externe), în creştere cu 15,2% faţă de 31 decembrie 2022.

    În paralel, datoria externă pe termen scurt a înregistrat nivelul de 46,64 mld. euro (29,3% din totalul datoriei externe), în scădere cu 0,4% faţă de 31 decembrie 2022. 

    Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 14,9% în perioada ianuarie – iunie 2023, comparativ cu 16,2% în 2022.

    Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la  30 iunie 2023 a fost de 5,1 luni, în comparaţie cu 4,4 luni la 31 decembrie 2022.

    Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 30 iunie 2023 a fost de 90,5%, comparativ cu 80,2% la 31 decembrie 2022.


     

     

  • Isărescu, BNR: În cazul în care corecţia şi consolidarea fiscală ajung pe mâinile pieţelor, dispare controlul, costul se duce pe curs, rezerva va fi afectată, dispare lichiditatea şi cresc dobânzile. Problema României este mult mai serioasă din punct de vedere fiscal decât se discută

    ♦ Privilegiile fiscale sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru un an, doi ani, trei ani, cinci ani. Când depăşeşti 10-15 ani nu mai sunt privilegii, devin rente care distorsionează piaţa şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susţine că banca cen­trală este angajată în sprijinirea unui program al guvernului de ajustare fiscală şi de consolidare, iar în momentul în care se vor concretiza măsurile le va putea explica. Pe de altă parte, Mugur Isărescu a subliniat că dacă nu se iau măsuri de ajustare fiscală şi consolidare fiscală, acestea vor fi făcute de pieţe şi corecţia prin mecanisme de piaţă este mult mai greu de controlat.

    „În cazul în care corecţia fiscală şi consolidarea fiscală nu ating nivelurile care sunt percepute a fi necesare de către instituţiile cu care lucrăm, o bună parte din corecţie se va face de către pieţe. La riscul de ţară suntem cotaţi încă sus de tot. Când corecţia se face prin mecanisme de piaţă este mult mai greu de controlat. Se duce pe curs, nu o să mai intre prea mulţi bani în România. Noi dacă avem acum o rezervă extraordinară, chiar dacă protejăm presiunile pe curs, dispare lichiditatea din piaţă şi cresc dobânzile. Depinde de cum se va face această corecţie fiscală. S-ar putea să asistăm, fără ca noi să mişcăm câtuşi de puţin rata de politică monetară, la o creştere a dobânzilor din piaţă, dacă nu vom avea tăria să facem ajustare şi consolidare fiscală cu instrumentele pe care le avem la dispoziţie. Nici nu mai apucăm să ne ducem la un acord cu FMI“, a mai adăugat Mugur Isărescu.

    Din punctul de vedere al privilegiilor fiscale, Mugur Isărescu a adăugat faptul că acestea sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru 1 an, 2 ani, 3 ani sau 5 ani, iar în momentul în care se depăşesc 10-15 ani, privilegiile devin rente care distorsionează piaţa şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea.

    „Privilegiile fiscale sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru 1 an, doi, trei , cinci. Când depăşeşti 10-15 ani nu mai sunt privilegii, devin rente care distorsionează piaţă şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea. Acum înţeleg că unii vor rente viagere, nu merge. Nu trebuie să împovărăm prea mult, dar treptat, treptat trebuie să renunţăm a privilegiile fiscale, dar se negociază greu pentru că fiecare are electoratul său.“

    Guvernatorul BNR a mai explicat şi faptul că instituţiile statului, pentru a funcţiona, nu trebuie răscolite cu reforme.

    „Problema României este mult mai serioasă din punct de vedere fiscal decât se discută. Vrem o ţară ca afară, servicii publice de calitate, autostrăzi, şcoli de calitate, spitale şi sănătate de calitate, iar dacă aduni aceste cerinţe ajungi la 40-50% din PIB. Când eram premier, stăteam la masă tot într-un Guvern de coaliţie şi cererile acestea se ridicau la 40% din PIB şi trebuia să rezolv problema prin acoperirea acestor cerinţe cu venituri de 32% din PIB. Acum sunt cerinţe care ajung la peste 40% şi vrem să acoperim cu venituri de 27% din PIB. Treabă grea. De aceea sprijinim Guvernul să găsească soluţii. Este decizia Guvernului.“

  • BNR menţine dobânda de politică monetară la 7%, nivel stabilit din ianuarie. Rata anuală a inflaţiei va coborî la nivelul de o cifră la începutul trimestrului III. “Incertitudinile şi riscurile majore la adresa inflaţiei decurg din conduita viitoare a politicii fiscale şi de venituri”

    Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, întrunit în şedinţa de luni, 7 august, a decis menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7% pe an, precum şi menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8% pe an.

    De asemenea, BNR a menţinut şi rata dobânzii la facilitatea de depozit la 6% pe an.

    Conducerea Băncii Naţionale a mai decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit, potrivit comunicatului CA al BNR privind deciziile de politică monetară.

    Analiştii au anticipat menţinerea ratei-cheie la 7%, nivel rămas constant începând din luna februarie, după ce în ianuarie rata-cheie a fost majorată la 7% după cele opt creşteri operate în 2022.

    În ianuarie, BNR încetinise ritmul majorărilor, crescând dobânda-cheie cu doar 0,25 puncte procentuale (pp), de la 6,75% până la 7%, şi a renunţat şi la „controlul ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară“.

    În ceea ce priveşte analiza BNR cu privire la evoluţia macroeconomică, prognoza actualizată reconfirmă perspectiva continuării scăderii ratei anuale a inflaţiei în următorii doi ani, pe o traiectorie ceva mai ridicată decât cea previzionată anterior doar pe segmentul de mijloc al orizontului prognozei.

    Potrivit acesteia, rata anuală a inflaţiei va coborî la nivelul de o cifră în debutul trimestrului III 2023 şi în proximitatea intervalului ţintei la finele orizontului proiecţiei.

    Mai jos comunicatul integral privind Hotărârile CA al BNR pe probleme de politică monetară:

    Rata anuală a inflaţiei a coborât în iunie la 10,25 la sută – în linie cu previziunile –, de la 10,64 la sută în luna mai, pe fondul accentuării declinului în termeni anuali al preţului combustibililor şi al decelerării creşterii preţurilor alimentelor procesate.

    Pe ansamblul trimestrului II 2023, rata anuală a inflaţiei şi-a accelerat astfel considerabil descreşterea, aşa cum s-a anticipat, reducându-se cu 4,28 puncte procentuale (de la 14,53 la sută în martie). Scăderea a fost antrenată şi în acest interval în principal de dinamicile preţurilor energiei şi combustibililor, care şi-au accentuat trendul descendent, sub impactul efectelor de bază, al evoluţiei cotaţiei ţiţeiului şi al schemelor de plafonare a preţurilor la electricitate şi gaze naturale.

    În acelaşi timp, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a continuat să se reducă gradual, ajungând la 13,5 la sută iunie, de la 14,6 la sută în martie, pe fondul intensificării efectelor de bază dezinflaţioniste, al descreşterii cotaţiilor mărfurilor, prioritar agroalimentare, şi al ajustării descendente a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen scurt. Acţiunea acestora a devansat influenţele de sens opus ce au continuat să vină din transferarea treptată asupra preţurilor de consum a costurilor crescute ale firmelor, inclusiv salariale, şi din conservarea marjelor de profit, în contextul cererii de consum încă solide, precum şi din scumpirea unor bunuri importate.

    Rata anuală a inflaţiei calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC – indicator al inflaţiei pentru statele membre UE) a scăzut la 9,3 la sută în iunie, de la 12,1 la sută în martie 2023. Totodată, rata medie anuală a inflaţiei IPC şi cea calculată pe baza IAPC s-au redus în iunie la 14,2 la sută şi la 12,5 la sută, de la 15,3 la sută, respectiv 13,2 la sută, în martie, rămânând inferioare celor prevalente în regiune şi în ţările baltice.

    Noile date statistice reconfirmă încetinirea creşterii economice în trimestrul I 2023 la 0,2 la sută, de la 1,0 la sută în precedentele trei luni (variaţie trimestrială), evoluţie ce implică restrângerea relativ pronunţată a excedentului de cerere agregată în acest interval.

    În acelaşi timp, avansul în termeni anuali al PIB s-a redus semnificativ în primul trimestru din 2023, la 2,4 la sută, de la 4,5 la sută în trimestrul IV 2022. Potrivit noilor date, scăderea a fost determinată de variaţia stocurilor, în timp ce consumul gospodăriilor populaţiei şi-a accelerat mai vizibil creşterea faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar dinamica formării brute de capital fix a consemnat doar o mică scădere, menţinându-se la un nivel de două cifre. Totodată, impactul exportului net a redevenit expansionist, în condiţiile în care dinamica volumului exporturilor şi-a mărit ecartul pozitiv faţă de cea a volumului importurilor de bunuri şi servicii, care a continuat să se reducă mai alert. Pe acest fond, deficitul balanţei comerciale şi cel de cont curent au consemnat scăderi substanţiale în trimestrul I 2023 în raport cu perioada similară a anului anterior, inclusiv ca urmare a ameliorării raportului de schimb.

    Cele mai recente date şi analize indică o creştere modestă a economiei în trimestrele II şi III 2023, şi mai temperată decât s-a anticipat anterior, implicând menţinerea dinamicii anuale a PIB la un nivel relativ scăzut.

    Astfel, în intervalul aprilie-mai, vânzările cu amănuntul şi cele auto-moto şi-au încetinit creşterea în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut, iar serviciile prestate populaţiei şi-au accelerat puternic descreşterea de ritm. Totodată, producţia industrială şi-a amplificat contracţia în termeni anuali, iar creşterea volumului lucrărilor de construcţii a continuat să decelereze, deşi mult mai lent decât în precedentele trei luni. Dinamica anuală a exporturilor de bunuri şi servicii a rămas însă semnificativ superioară celei a importurilor, deşi a scăzut ceva mai pronunţat, astfel încât deficitul comercial şi-a accentuat declinul în termeni anuali în acest interval. În schimb, deficitul de cont curent şi-a cvasi-stopat descreşterea faţă de perioada similară a anului precedent, ca urmare a înrăutăţirii puternice a soldului balanţei veniturilor primare, pe seama ieşirilor de profituri reinvestite şi de dividende distribuite.

    Pe piaţa muncii, datele recente arată o accelerare a creşterii efectivului salariaţilor din economie în aprilie-mai, precum şi scăderea ratei şomajului BIM la 5,4 la sută în luna iunie, alături de accentuarea trendului ascendent al dinamicii anuale deosebit de înalte a costului unitar cu forţa de muncă din industrie în primele două luni ale trimestrului II. Totodată, potrivit sondajelor de specialitate, intenţiile de angajare pe orizontul foarte scurt de timp s-au apropiat de maxime istorice în luna iulie, iar deficitul de forţă de muncă raportat de companii s-a mărit, inclusiv în industrie.

    Principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au prelungit mişcarea lent descendentă în iulie, în timp ce randamentele titlurilor de stat şi-au accentuat descreşterea în prima parte a lunii, pentru ca ulterior să se înscrie pe o traiectorie ascendentă – în linie cu evoluţiile din economiile avansate şi din regiune –, pe fondul revizuirii aşteptărilor investitorilor privind perspectiva conduitei politicii monetare a Fed, în contextul creşterii peste aşteptări a economiei şi a rezilienţei pieţei muncii din SUA.

    Moneda naţională a manifestat o tendinţă de întărire faţă de euro în cea mai mare parte a lunii iulie, inclusiv sub influenţa unor factori interni de natură conjuncturală sau sezonieră, după deprecierea uşoară acumulată în precedentele două luni.  În raport cu dolarul SUA, leul a consemnat o apreciere notabilă, ca urmare a slăbirii semnificative a monedei americane pe pieţele financiare internaţionale în prima jumătate a intervalului.

    Creşterea anuală a creditului acordat sectorului privat a continuat să decelereze relativ alert în iunie, ajungând la 6,4 la sută, de la 7,9 la sută în mai, în condiţiile în care dinamica deosebit de înaltă a componentei în valută şi-a accentuat declinul, iar variaţia creditului în lei a stagnat la o valoare marginal pozitivă. Prin urmare, ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat şi-a stopat trendul descendent, mărindu-se uşor în iunie, la 67,9 la sută, de la 67,6 la sută în luna mai.

    În şedinţa de astăzi, Consiliul de administraţie al BNR a analizat şi aprobat Raportul asupra inflaţiei, ediţia august 2023, document ce încorporează cele mai recente date şi informaţii disponibile.

    Prognoza actualizată reconfirmă perspectiva continuării scăderii ratei anuale a inflaţiei în următorii doi ani, pe o traiectorie ceva mai ridicată decât cea previzionată anterior doar pe segmentul de mijloc al orizontului prognozei. Potrivit acesteia, rata anuală a inflaţiei va coborî la nivelul de o cifră în debutul trimestrului III 2023 şi în proximitatea intervalului ţintei la finele orizontului proiecţiei.

    Descreşterea va fi antrenată pe mai departe de factorii pe partea ofertei, în principal de efecte de bază dezinflaţioniste şi de corecţii descendente ale cotaţiilor unor mărfuri, cărora li se alătură influenţele aşteptate să vină din continuarea restrângerii excedentului de cerere agregată, mai lentă totuşi decât în proiecţia precedentă.

    Actuala perspectivă a inflaţiei este marcată de incertitudini crescute, având ca principale surse pe termen scurt plafonarea temporară a adaosului comercial la produse alimentare de bază, dar mai cu seamă măsurile fiscale ce se prefigurează a fi implementate în vederea măririi veniturilor bugetare.

    Incertitudinile şi riscurile majore decurg însă din conduita viitoare a politicii fiscale şi de venituri, date fiind caracteristicile execuţiei bugetare din primele şase luni ale anului şi majorările salariale recente din sectorul public, dar şi pachetul de măsuri fiscal-bugetare ce va fi probabil adoptat în scopul continuării consolidării bugetare, a cărui configuraţie finală este deocamdată necunoscută.

    În acelaşi timp, incertitudini şi riscuri însemnate la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, continuă să genereze războiul din Ucraina şi sancţiunile asociate, iar absorbţia fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte. Ea este însă esenţială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, dar şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului contracţionist al şocurilor pe partea ofertei, amplificat de înăsprirea condiţiilor economice şi financiare pe plan internaţional.

    Relevante continuă să fie deciziile de politică monetară ale Fed şi BCE, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune.

    În şedinţa de astăzi, 7 august 2023, pe baza evaluărilor şi a datelor disponibile în acest moment, precum şi în condiţiile incertitudinilor foarte ridicate, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,00 la sută pe an. Totodată, s-a decis menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8 la sută pe an şi a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 6 la sută pe an. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Deciziile CA al BNR vizează readucerea durabilă a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. În contextul actual, mixul echilibrat de politici macroeconomice şi implementarea de reforme structurale inclusiv prin utilizarea fondurilor europene care să stimuleze potenţialul de creştere pe termen lung sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice şi întărirea capacităţii economiei româneşti de a face faţă unor evoluţii adverse.

    BNR monitorizează atent evoluţiile mediului intern şi internaţional şi va continua să utilizeze instrumentele de care dispune în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.

    Noul Raport trimestrial asupra inflaţiei va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 9 august 2023, ora 11:00. Minuta deliberărilor privind adoptarea deciziei de politică monetară în cadrul şedinţei de astăzi va fi publicată pe website-ul BNR în data de 18 august 2023, la ora 15:00.

    Următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 5 octombrie 2023.

     

     

     

  • Este oficial: Guvernatorul Isărescu a făcut anunţul. Românii au lăsat în urmă unele dintre cele mai mari puternice state europene, inclusiv Grecia. Ce s-a întâmplat

    România a ajuns la un PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity-PPP) care reprezintă 77% din media Uniunii Europene (UE), fiind deasupra Greciei, care are 68%, la egalitate cu Portugalia (77%) şi Ungaria (77%) şi aproape de Polonia (79%), a declarat ieri Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la Conferinţa Ştiinţifică Anuală a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate – ERMAS. Însă creşterea economică nu este distribuită egal, a atenţionat Isărescu.

    „Cea mai bună cale de a îmbunătăţi creşterea potenţială a economiei este să continuăm şi să îmbunătăţim absorbţia fondurilor europene. Această cale este bună şi pentru o mai bună distribuţie a PIB la nivel naţional“, susţine guvernatorul BNR.

    România a ajuns la un PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity-PPP) care reprezintă 77% din media Uniunii Europene (UE), fiind deasupra Greciei, care are 68%, la egalitate cu Portugalia (77%) şi Ungaria (77%) şi aproape de Polonia (79%), a declarat ieri Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la Conferinţa Ştiinţifică Anuală a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate – ERMAS. Însă creşterea economică nu este distribuită egal, a atenţionat Isărescu.

    „Atunci când România a început procesul de negociere pentru aderarea la UE, în anul 2000, PIB pe locuitor în termeni de paritate a puterii de cumpărare reprezenta doar 26% din nivelul PIB mediu/locuitor din UE. Era cel mai scăzut nivel dintre ţările candidate“.

    În anul 2007, când România a aderat la UE, PIB/locuitor în România a ajuns la 44% din media UE. Acelaşi indicator, PIB/locuitor în standard PPP, este acum de 77% din media UE, peste Grecia care este la 68%, similar cu Portugalia (77%) sau Ungaria (77%) şi uşor sub nivelul din Polonia (79%). 

    Privind retrospectiv, în 2007, când România era la 44% din media europeană a PIB/capita, Polonia era la 54%, Ungaria la 61% şi Bulgaria la 41%, creşterea fiind mai pronunţată în cazul României. „Creşterea a fost impresionantă. Însă, nu a fost distribuită egal“.

    Isărescu a arătat că Bucureştiul a ajuns la peste 160% PIB/locuitor al UE, în timp ce în alte regiuni nivelurile sunt mult mai scăzute.

    „Cea mai bună cale de a îmbunătăţi creşterea potenţială a economiei este să continuăm şi să îmbunătăţim absorbţia fondurilor europene. Această cale este bună şi pentru o mai bună distribuţie a PIB la nivel naţional“, a spus Isărescu. „Un alt factor care îmbunătăţeşte performanţa economiei este şi capitalul uman“, a concluzionat el.

    Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor este principalul indicator de convergenţă reală urmărit la nivelul Comisiei Europene. Paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity – PPP; engl/) elimină diferenţele de preţ dintre ţări. Astfel, simplificând, cu un PPP se pot cumpăra aceleaşi bunuri şi servicii în oricare din statele membre ale UE. Acest indicator este mai relevant în comparaţiile nivelului de trai din diferite ţări ţinând cont de PIB pe locuitor.

     

  • BNR va lansa o monedă din argint cu tema 100 de ani de la naşterea Reginei Ana

    Banca Naţională a Românie (BNR) va lansa o monedă din argint, începând de luni, 24 iulie, în circuitul numismatic. Este vorba despre o monedă din argint, iar tema este 100 de ani de la naşterea Reginei Ana.

    Aversul monedei prezintă castelul Săvârşin, inscripţia „ROMANIA” în arc de cerc, stema României, valoarea nominală „10 LEI” şi anul de emisiune „2023”.

    Reversul monedei prezintă portretul şi monograma Reginei Ana şi inscripţiile ,,Regian Ana” şi ,,100 de ani de la naştere”.

    Monedele din argint vor fi ambalate în capsule de metacrilat transparent şi vor fi însoţite de broşuri de prezentare şi certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

    Tirajul maxim pentru moneda din argint este de 5.000 piese.

    Preţul de vânzare pentru moneda din argint este de 490,00 lei, exclusiv TVA, inclusiv broşura de prezentare şi certificatul de autenticitate.

    Monedele din argint cu tema 100 de ani de la naşterea Reginei Ana au putere circulatorie pe teritoriul României.

    Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanţa, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

  • Iulian Anghel, ZF: Fetele cu părul roşu. Sau „the grass is always greener on the other side”

    În urma cu câteva zile, în Irlanda, a avut loc festivalul roşcaţilor. Nu ştiu exact tipicul acestei sărbători începute în oraşul Breda din Olanda, în 2005, şi „importată” de Irlanda în urmă cu 7-8 ani.

    Şi, cum reţelele de socializare de azi fac comunicarea extrem de rapidă, am văzut fotografii de la acest festival din Crosshaven, din comitatul Cork din Irlanda, şi am zis: „ce frumos!”

    Nu e chiar aşa, îmi spune o prietenă care lucrează de 25 de ani în Marea Britanie: „Da, frumos, dar la ei, şi la scoţieni a avea părul roşu este de parcă ai avea râie sau păduchi, detestabil… Ca la suedezi, fetele cu părul castaniu şi ochii căprui sunt etalon de frumuseţe, în timp ce blondele cu ochii albaştri sunt banale.”

    „Ce proşti!”, i-am răspuns.

    „Da, dar vezi că şi la noi fetele cu păr castaniu sunt banale. Ce proşti, ar zice suedezii sau irlandezii. Aceeaşi idee, doar privită din unghiuri diferite. The grass is always greener on the other side.”

    Într-adevăr, iarba altuia este mereu mai verde.

    Este valabil peste tot, în orice. Românii care merg la Roma în vacanţă se îngrămădesc să viziteze Vaticanul şi se minunează de frumuseţea catedralelor de acolo. Dar mulţi, ajunşi acasă, încep să spună din nou că, iată, în loc să construim spitale, noi construim o catedrală. Nimeni nu se întreabă: dar cu ce bani au construit ăştia minunile pe care le-am văzut? Ce frumoasă e Roma! Păi e, dar ce vedeţi e construit vreme de 2.000 de ani. Aveţi răbdare încă 1.000 de ani şi Bucureştiul va fi şi el frumos.

    Banca Mondială spune că România este „o ţară cu venituri mari”, adică are venituri pe cap de locuitor de peste 13.800 de dolari (15.900 de dolari în 2022). Este un clasament intern al băncii în funcţie de care instituţia stabileşte dobânzile la împrumuturi pentru fiecare ţară în parte. Sunt 83 de ţări incluse aici. Dar din clasament lipseşte Rusia (ea îndeplineşte criteriul, dar BM nu o trece în lista ţărilor cu venituri mari), lipseşte China, lipseşte India, lipseşte Africa de Sud, lipseşte Brazilia – adică toate ţările BRICS care cred că ele vor fi, pe viitor, principalul motor economic al lumii.

    Românii se plâng că sunt săraci şi într-adevăr bogaţi nu sunt, dar datele BNR arată că, doar în primle cinci luni din an (când nu sunt vacanţe), românii au cheltuit pe vacanţe în străinătate 1,8 mld. euro. Anul trecut românii au cheltuit pentru călătoriile în străinătate 7,2  mld.  euro, rezultând un sold negativ pentru contul curent al balanţei de plăţi de 2,6  mld. euro.

    Potrivit datelor Băncii Mondiale, România are un venit pe cap de locuitor de 15.900 de dolari, peste Rusia, China, India, Africa de Sud sau Brazilia – ţările BRICS care se pregătesc de un summit pe care-l vor un început pentru cucerirea supremaţiei în lume.

    România emite 100.000 de permise de muncă, anual, în majoritate pentru ţările din Asia pentru că românii migrează spre vest, unde salariile sunt mai bune, dar şi chiriile pe măsură. Sunt mulţi care o duc bine şi pentru care plecarea a însemnat salvarea. Dar şi mulţi care nu rămân cu mai nimic după ce-şi plătesc chiria şi masa, chiar dacă stau înghesuiţi câte 3-4 într-o singură cameră. Sunt mulţi care lucrează la negru şi primesc mai mulţi bani, dar nu se gândesc că va veni o vreme când nu vor mai putea lucra şi va trebui să se retragă şi atunci va fi foarte greu, dacă nu şi-au pus bani deoparte.

    Economia României ar avea nevoie de ei, salariile au mai crescut, nu la nivelul celor din vest, nici nu se pune problema, dar preţul alimentelor este aici la jumătatea mediei preţurilor din UE, iar chiriile sunt încă acceptabile pentru cine are un venit mediu pe economie. Salariul unui şofer poate ajunge uşor 1.000 de euro. De ce să-ţi rupi şalele în Italia pentru 200-300 de euro în plus?

    Odată ce te-ai obişnuit însă cu „roşcatele” de acolo, nu-ţi mai plac „brunetele” de pe aici, chiar dacă ţi-ar fi mai bine să fii alături de una aici şi nu de o roşcată sau blondă acolo.


     

     

  • BNR: Datoria externă totală a României a crescut în primele cinci luni cu 12,5 mld. euro

    Potrivit acestora, datoria administraţiei publice a atins 69,4 de miliarde euro, cu un salt de 20,5% faţă de decembrie 2022.

    „Evoluţia stocului titlurilor de natura datoriei emise de Administraţia publică a fost determinată de emisiuni noi pe pieţele externe în valoare de aprox. 5,9 miliarde euro, de influenţa creşterii preţurilor titlurilor de stat în valoare de 2 miliarde euro, de redeschideri de emisiuni pe pieţele interne şi de alte operaţiuni pe piaţa secundară”, notează raportul BNR.

    Din volumul total, datoria externă este de 112,3 miliarde euro, în creştere cu 13,7% faţă de 31 decembrie 2022, iar creditele intra-grup reprezintă 44,7 miliarde euro, în scădere de la 45,7 miliarde euro.

    Din suma totală, datoria externă pe termen lung se ridică la 110,7 mld. euro la 31 mai 2023 (70,5% din totalul datoriei externe), în creştere cu 13,4% faţă de 31 decembrie 2022.

    În paralel, datoria externă pe termen scurt a înregistrat nivelul de 46,3 mld. euro (29,5% din totalul datoriei externe), în scădere cu 1,1% faţă de 31 decembrie 2022.

    Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 12,9% în perioada ianuarie – mai 2023, comparativ cu 16,2% în anul 2022.

    Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 31 mai 2023 a fost de 5,1 luni, în comparaţie cu 4,4 luni la 31 decembrie 2022.

    Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 31 mai 2023 a fost de 90,1%, comparativ cu 80,2% la 31 decembrie 2022, scrie Ziarul Financiar.

  • Valentin Lazea, BNR: Obstacolele din calea reformei fiscale

    Mai întâi, definirea problemei:

    După primele cinci luni din anul 2023, deficitul bugetar (pe definiţie cash) era de 2,32 la sută din PIB, adică cu circa 0,8 la sută din PIB mai mare decât în primele cinci luni din 2022. În aceste condiţii, dacă nu se iau urgent o serie de măsuri, deficitul bugetar la sfârşitul anului 2023 riscă să depăşească 6 la sută din PIB, adică ar constitui un regres faţă de nivelul de deficit de   5,7 la sută din PIB înregistrat în 2022. Este uşor de imaginat consternarea pe care ar stârni-o la Bruxelles şi pe pieţele financiare o asemenea contraperformanţă: o ţară care s-a angajat să reducă în acest an deficitul bugetar la 4,4 la sută din PIB şi care nu este în stare să-şi reducă, nici măcar marginal, deficitul faţă de anul precedent ar fi – probabil – o premieră la nivelul UE.

    În continuare, constrângerea (matematică):

    Pentru a evita ruşinea de a nu avea deloc consolidare fiscală în acest an, România ar trebui să implementeze de la 1 septembrie un pachet fiscal echivalent cu cel puţin 2 procente din PIB. De ce 2 procente din PIB? Pentru că, aplicându-se numai în ultimele 4 luni (adică o treime din acest an) acest pachet ar genera o reducere a deficitului bugetar de circa 0,67% din PIB, probabil suficient pentru a veni – marginal – sub nivelul deficitului de 5,7 la sută din PIB de anul trecut. Important de menţionat este şi că acest pachet de 2 procente din PIB, dacă s-ar prelungi în tot anul 2024 (şi nu ar mai fi afectat de alte „cadouri” electorale) ar permite reducerea deficitului bugetar spre 4 procente din PIB în anul viitor, fără alte măsuri suplimentare, greu de luat într-un an electoral.

    Şi acum, soluţia:

    Soluţia o reprezintă, pe termen scurt, revenirea la adevărata cotă unică, clamată de toţi dar respectată de prea puţini; din cauza numeroaselor scutiri şi exceptări de la plata taxelor şi impozitelor, România are astăzi un sistem fiscal regresiv, în care cei care câştigă mai mult plătesc la buget mai puţin. Eliminarea acestor scutiri şi exceptări ar putea să aducă peste 2 procente din PIB, adică ceea ce este necesar pentru rezolvarea problemei fiscale prezentate în enunţ.

    Dacă lucrurile sunt atât de simple – şi cunoscute de toată lumea – de ce nu le vedem transpuse în practică (cel puţin la data scrierii acestui articol)? Răspunsul constă în trei cuvinte: lăcomie, ideologie, teamă. Lăcomia mediului de afaceri care beneficiază de scutiri şi exceptări; ideologia unei mari părţi a analiştilor şi economiştilor; teama de consecinţele reformei din partea clasei politice. Să le analizăm pe rând.

     

    1.Lăcomia mediului de afaceri beneficiar

    Fie că vorbim de deţinătorii de microîntreprinderi, de PFA-uri, de firme în domeniul imobiliar, de informaticieni care nu plătesc impozitul pe venit, de constructori sau agricultori care nu plătesc contribuţii sociale (dar beneficiază de servicii medicale gratuite) etc., toţi aceştia găsesc nenumărate motive pentru a prelungi regimul preferenţial de care se bucură cu argumente de genul:

    1.1.„Suntem o ramură/sector/tip de firmă la început de drum şi avem nevoie, în această etapă, de sprijinul statului”.

    Or, adevărul este că microîntreprinderile beneficiază de un regim preferenţial din 2002, informaticienii din 2004, sectorul hoteluri şi restaurante din 2017, sectorul construcţii din 2019 şi numai agricultura şi industria alimentară din 2022. Nici o facilitate dată pentru infant industries nu este presupusă să dureze la infinit şi ea trebuie retrasă la un moment dat.

    1.2.„Prin aplicarea de cote de impozitare reduse, are loc o recunoaştere a importanţei pentru economie şi societate a muncii pe care o depunem noi, cei din ramura favorizată”.

    Argumentul sună fals, întrucât importanţa pentru economie a fost deja recunoscută, prin nivelul peste medie al salarizării (în IT, construcţii) şi prin profitabilitatea peste medie a firmelor respective – dar mai multe despre aceasta, în partea finală a articolului.

    1.3.“Dacă ne veţi anula facilităţile fiscale, vom muta firma noastră peste hotare”.

    Acest argument este cel mai strigător la cer, în condiţiile în care impozitarea din toate statele UE – cu excepţia Bulgariei – este mult mai mare decât în România. Cu alte cuvinte, noi, firmele refuzam să plăti impozitul pe salarii de 10 la sută (cel mai scăzut din Europa), dar nu avem nici o problemă de a plăti impozite de 25, 30, 40 la sută în alte state din Europa…..

    Adevărul este că aştept cu nerăbdare (dar fără mari speranţe) ziua în care un informatician va admite public că este ruşinos ca la salariile existente în ramură să nu plătească impozit pe venit, sau un constructor care să recunoască public că este jenant să beneficieze de servicii medicale în condiţiile în care nu cotizează de loc la ele, sau un deţinător de 9 microîntreprinderi (3 ale sale,      3 ale soţiei, 3 ale fiului) că beneficiază de o grămadă de scutiri, având o profitabilitate cu mult peste 6% (break even point-ul pentru impozitul pe profit versus impozitul pe cifra de afaceri).

     

    2.Ideologia unei mari părţi a analiştilor şi economiştilor

    Din păcate, mulţi analişti şi economişti preferă să trateze problema echilibrului bugetar de o manieră ideologică, iar procedând astfel pierd din vedere urgenţa şi dimensiunea problemei concrete care trebuie rezolvată.

    Auzim tot mai des argumente de genul:

    2.1.„La stadiul său de dezvoltare, România are nevoie de un stat minimal. Când vom fi dezvoltaţi, ne vom permite un stat – şi un buget – mai mari”.

    Acest argument poate că era valabil la începutul anilor’2000, când România avea un PIB (la paritatea puterii de cumpărare) de 32% din media UE, nicidecum în 2023, când am ajuns cu PIB (la PPC) de 72% din media UE. Analiştii de care vorbim par să uite, în mod deliberat, că România este un stat membru al UE, adică a unei zone cu o puternică implicare a statului în zona de redistribuire. Favorizând o redistribuire redusă, în stilul american, analiştii respectivi îşi închipuie că România va deveni un fel de SUA; în realitate cu redistribuire redusă, România va deveni un fel de Guatemala, Honduras sau El Salvador. Aplicaţi teoria statului minimal pe un public anglo-saxon şi veţi obţine SUA; aplicaţi teoria statului minimal pe un public latin şi veţi obţine Honduras-ul. Dar poate că asta e ceea ce se doreşte: cei privilegiaţi să trăiască în cartiere bine păzite, cu poliţie, şcoli şi spitale private, fără vreo consideraţie pentru restul populaţiei….

    2.2.„Orice corecţie fiscală înseamnă o creştere de taxe”.

    Culmea ipocriziei este că cei care apărau introducerea cotei unice de impozitare în 2004-2005 sunt cei care acum apără dispariţia ei de facto, într-un sistem de impozitare regresiv. Să o spunem clar: eliminarea privilegiilor fiscale nu constituie o creştere a fiscalităţii, ci o revenire la normalitatea economică.

    2.3.„Putem obţine corecţia fiscală necesară numai prin reducerea cheltuielilor bugetare”.

    Cei care afirmă aşa ceva au probleme cu matematica. Oricât ar fi de binevenită reforma pensiilor speciale, acesta nu are o magnitudine mai mare de 0,85 procente din PIB. Şi, mai ales, nu se poate desfăşura într-un timp scurt, fără o perioadă de tranziţie de câţiva ani. Astfel încât câştigurile bugetare din reforma pensiilor speciale pot fi estimate la maximum 0,15 – 0,20 procente pe an, în timp ce România are nevoie de 2 procente din PIB acum.

    La fel stau lucrurile cu supra-angajările din domeniul administraţiei publice, mai ales în provincie. Dar, având în vedere că totalul salariilor bugetarilor reprezintă circa 8,5 la sută din PIB, cu cât ar putea să contribuie anual o reformă a sectorului bugetar? Poate cu 0,2-0,25 la sută din PIB.

    Toate acestea trebuie puse în contextul în care apărarea, clima, investiţiile în infrastructură vor necesita, în anii următori, cheltuieli mult mai mari decât în prezent. Astfel, o reducere a deficitului bugetar pe partea de cheltuieli este mai mult decât iluzorie.

    Cu venituri fiscale de numai 27 la sută din PIB (faţă de 30 la sută din PIB în cazul Bulgariei, respectiv 35-36 la sută din PIB în cazul Cehiei, Poloniei şi Ungariei), România nu poate oferi cheltuieli publice mai mici de 36-37 procente din PIB, iar în viitor nivelul acestor cheltuieli va creşte inevitabil, de unde şi necesitatea de a creşte (masiv) veniturile bugetare.

     

    3.Teama politicienilor privind consecinţele reformei fiscale

     

    Acestă teamă este întrucâtva legitimă, dar ne vom strădui să o demontăm cu argumente economice. Adevărul este că politicienii plătesc acum rodul multor ani de politici populiste, în care au dat cu ambele mâini (şi nu au luat cu nici una), învăţând publicul votant cu mantra mizerabilă „vom vota cu cei care ne-au dat ceva”, demnă de o ţară subdezvoltată.

    Argumentele politicienilor ar fi următoarele:

    3.1.”Dacă eliminăm exceptările de taxe, o multitudine de firme (şi în special, IMM-uri) vor intra în faliment, generând şomaj de masă”.

    Datele de mai jos (pentru care sunt recunoscător colegului meu, Florian Neagu) infirmă teama de mai sus. Pentru fiecare din ramurile analizate (agricultură şi industria alimentară, construcţii, IT, servicii , comerţ) pentru totalitatea firmelor în anul 2021, datele arată că:

     

                       tabyu 1

                         tabyu 2

     

    – marja operaţională (definită ca profit împărţit la cifra de afaceri) este consistentă, variind între 5,2 la sută în cazul comerţului şi 14,7 la sută în cazul IT;

    – IMM-urile au, de regulă, marje operaţionale mai mari decât corporaţiile din aceeaşi ramură;

    – în cadrul IMM-urilor, cea mai mare marjă operaţională o au IMM-urile micro, adică tocmai acelea presupuse a fi cele mai vulnerabile.

    Ca atare, teama că o înăsprire a fiscalităţii va lovi cu precădere în jucătorii mici din economie nu se justifică.

    3.2.“Dacă eliminăm exceptările de taxe, vom duce economia în recesiune”.

    La momentul de faţă, economia României creşte cu 2,4 la sută pe an, adică uşor sub potenţial. Dar este normal să fie aşa, din moment ce avem un excedent de cerere în raport cu oferta internă de bunuri şi servicii. Acest excedent de cerere generează inflaţie şi deficite externe. Pentru eliminarea lui ar fi necesară, la modul ideal, creşterea ofertei interne, dar aceasta se face încet în timp – şi de aceea absorbţia fondurilor europene este imperios necesară. Până una-alta, reechilibrarea economiei necesită măsuri monetare şi fiscale restrictive, oricât de „ne-politic” ar suna aceasta. În definitiv, o economie, la fel ca un automobil, se conduce atât cu frâna, cât şi cu acceleraţia şi nu – cum şi-ar dori unele capete înfierbântate – apăsând permanent doar pe acceleraţie.

    În orice caz suntem departe de o recesiune (creştere negativă a PIB) şi chiar de o recesiune tehnică (creştere negativă timp de două trimestre la rând).

    3.3.„Dacă eliminăm exceptările de taxe, vor câştiga alegerile viitoare partidele extremiste”.

    Noi putem să contra-argumentăm că, dacă se iau acum măsurile necesare, vom avea atât câştiguri economice (deficit sub cel de anul trecut în anul acesta, şi deficit de circa 4 la sută din PIB în 2024 fără alte măsuri suplimentare), cât şi câştiguri politice (mai este suficient timp până la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamna lui 2024), astfel încât efectul negativ al măsurilor să se disipeze,

    Din contră, dacă nu se iau acum măsurile respective, creşte riscul necesităţii de a le lua în anul 2024, cu consecinţele electorale de rigoare. Iar neluarea vreunei măsuri nici în 2023, nici în 2024 va face din România următorul candidat la o asistenţă din partea FMI şi la o eventuală suspendare a fondurilor din partea Comisiei Europene.

    À bon entendeur, salut!

     

  • Ce avere are guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Anul trecut a câştigat peste 100.000 de lei pe lună

    Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a investit 1.661.075 lei şi 14.089 euro în titluri de stat, potrivit declaraţiei de avere publicată pe site-ul BNR.

    La capitolul venituri, Guvernatorul Mugur Isărescu a raportat un salariu de 1,02 milioane de lei anul trecut de la BNR, plus 30.612 lei de la Academia Română şi o pensie de 237.612 lei, adică aproximativ 107.000 lei pe lună în total. 

    Guvernatorul are 13 conturi la băncile din România, cel mai mare având un sold de 400.000 de lei. 

    Isărescu este acţionar principal la SC MĂR SRL, cu o participaţie de 79,40%, care valorează 1,15 mil. lei. 

    Vedeţi AICI declaraţia completă de avere a guvernatorului BNR.