BusinessMagazin

Tag: banci

Un semnal de alarmă pe pieţele financiare: Împrumuturile neperformante imobiliare din Statele Unite au depăşit Rezervele pe care le aveau cele mai mari bănci americane

Creditele imobiliare comerciale neperformante au depăşit provizioanele celor mai mari bănci americane, după o creştere bruscă a întârzierilor la plată legate de birouri, centre comerciale şi alte proprietăţi, scrie Financial Times.

Rezervele medii de la JPMorgan Chase, Bank of America, Wells Fargo, Citigroup, Goldman Sachs şi Morgan Stanley au scăzut de la 1,60 la 90 de cenţi pentru fiecare dolar de datorie imobiliară comercială pentru care un debitor are cel puţin 30 de zile de întârziere, potrivit declaraţiilor depuse la Federal Deposit Insurance Corporation.

Deteriorarea bruscă a avut loc în ultimul an, după ce datoriile neplătite pentru proprietăţi comerciale ale celor şase mari bănci aproape s-au triplat, ajungând la 9,3 miliarde de dolari.

Băncile sunt obligate să facă continuu rezerve pentru a acoperi creditele neperformante. În momentul când se depăşesc provizioanele, se intră în capital, ceea ce este o mare problemă.

Michael Barr, care supervizează supravegherea bancară în cadrul Rezervei Federale a SUA, a declarat vineri că autorităţile de reglementare „s-au concentrat îndeaproape asupra împrumuturilor CRE ale băncilor”, inclusiv asupra „modului în care acestea raportează riscurile” pe plan intern şi dacă „constituie provizioane adecvate şi dispun de suficient capital pentru a se proteja împotriva unor potenţiale pierderi viitoare ale împrumuturilor CRE”.

La nivelul întregului sector bancar american, valoarea creditelor neperformante legate de birouri, mall-uri, apartamente şi alte proprietăţi comerciale a crescut de peste două ori anul trecut, ajungând la 24,3 miliarde de dolari, faţă de 11,2 miliarde de dolari în anul precedent.

Băncile americane deţin în prezent rezerve de 1,40 dolari pentru fiecare dolar de credite imobiliare comerciale neperformante, în scădere de la 2,20 dolari în urmă cu un an, potrivit datelor FDIC, cea mai mică acoperire pe care au avut-o băncile pentru a absorbi eventualele pierderi din creditele imobiliare comerciale în mai bine de şapte ani.

La începutul acestei luni, New York Community Bank a pierdut peste 50% din valoarea sa de piaţă după ce a raportat sute de milioane de dolari în pierderi potenţiale nedezvăluite anterior în portofoliul său de credite pentru proprietăţi comerciale.

În mod tradiţional, băncile şi autorităţile de reglementare stabilesc provizioanele în funcţie de categoria de credite şi de ratele istorice ale pierderilor. Băncile deţin provizioane mai mari – de exemplu, 10% – pentru împrumuturile negarantate, cum ar fi împrumuturile pentru carduri de credit, în comparaţie cu 2 sau 3% pentru împrumuturile imobiliare comerciale, care au rate de neplată mai mici.

Unii susţin că, în urma pandemiei Covid-19, bazarea pe ratele istorice ale pierderilor pentru proprietăţile comerciale – în special pentru birouri – ar putea fi totuşi riscantă, băncile fiind nevoite, în schimb, să îşi bazeze rezervele pe nivelurile actuale de neplată.

February 20, 2024
Una dintre cele mai scumpe pieţe imobiliare din lume se topeşte total. Magnaţii îşi vând palatele pe bandă rulantă ca să scape de datoriile către bănci şi să îşi salveze imperiile

Piaţa imobiliară din Singapore, văzută ca una dintre cele mai scumpe la nivel global, se confruntă cu o schimbare drastică, pe fondul încetinirii economice a Chinei. Cele mai scumpe proprietăţi din oraş sunt scoase forţat la vânzare de magnaţii chinezi, la uşa cărora au început să bată băncile pentru ratele neplătite, scrie The Wall Street Journal.

Preţul mediu de vânzare al locuinţelor de lux – cele care depăşesc pragul de 38 de milioane de dolari – a scăzut cu mai mult de un sfert de la jumătatea lui 2022. Scăderea va accelera şi mai mult în acest an, pentru că proprietarii au nevoie de bani cât mai rapid şi sunt dispuşi să facă concesii în privinţa preţului.

Scăderea preţurilor evidenţiază problemele cu care se confruntă economia chineză, care care suferă din cauza deflaţiei, a încetinirii exporturilor şi a prăbuşirii încrederii consumatorilor. Încetinirea continuă a pieţei imobiliare din China se dovedeşte a fi deosebit de dureroasă, deoarece magnaţii imobiliari din această ţară, care cheltuiesc foarte mult, au fost la originea unora dintre cele mai mari tranzacţii cu proprietăţi de lux din Hong Kong din ultimii ani.

Piaţa imobiliară din Hong Kong a fost, de asemenea, afectată de creşterea ratelor dobânzilor în SUA. Dolarul din Hong Kong este legat de dolarul american, iar banca centrală de facto a oraşului se aliniază cu creşterile de dobândă ale Rezervei Federale. Însă piaţa americană a rezistat mult mai bine: Vânzările de locuinţe de lux în state precum California şi Florida au semnificativ vertiginos, iar preţurile locuinţelor de lux în primele 5% din piaţa americană au crescut vertiginos în ultimul deceniu.

Una dintre bijuteriile imobiliare scoase la vânzare este un complex format din trei vile, tranzacţie pusă în mişcare de gigantul imobiliar Evergrande, care s-a prăbuşit. Complexul cunoscut şi sub numele de Casa 10B a fost vândută pentru aproximativ 115 milioane de dolari în 2019, însă acum este evaluată de bănci la doar 55 de milioane de dolari.

Unii proprietari de locuinţe din China au fost forţaţi sau presaţi să vândă – de multe ori la preţuri cu aproximativ 20% mai mici decât cele de pe piaţă – pentru că au nevoie de bani pentru a-şi plăti datoriile.

Datele analizate de plaforma imobiliară online Spacious.hk evidenţiază o perioadă mai dificilă pentru casele de lux. Numărul de cereri de vânzare pe platformă pentru casele de peste 10 milioane de dolari au scăzut cu 45% în ultimul an. Solicitările pentru locuinţe de lux cu preţuri sub 1,3 milioane şi 3,2 milioane de dolari au scăzut cu 25%.

February 20, 2024
Piaţa imobiliară din Singapore, una dintre cele mai scumpe din lume, se topeşte. Magnaţii îşi vând palatele pe bandă rulantă ca să scape de datoriile către bănci şi să îşi salveze imperiile

Piaţa imobiliară din Singapore, văzută ca una dintre cele mai scumpe la nivel global, se confruntă cu o schimbare drastică, pe fondul încetinirii economice a Chinei. Cele mai scumpe proprietăţi din oraş sunt scoase forţat la vânzare de magnaţii chinezi, la uşa cărora au început să bată băncile pentru ratele neplătite, scrie The Wall Street Journal.

Preţul mediu de vânzare al locuinţelor de lux – cele care depăşesc pragul de 38 de milioane de dolari – a scăzut cu mai mult de un sfert de la jumătatea lui 2022. Scăderea va accelera şi mai mult în acest an, pentru că proprietarii au nevoie de bani cât mai rapid şi sunt dispuşi să facă concesii în privinţa preţului.

Scăderea preţurilor evidenţiază problemele cu care se confruntă economia chineză, care care suferă din cauza deflaţiei, a încetinirii exporturilor şi a prăbuşirii încrederii consumatorilor. Încetinirea continuă a pieţei imobiliare din China se dovedeşte a fi deosebit de dureroasă, deoarece magnaţii imobiliari din această ţară, care cheltuiesc foarte mult, au fost la originea unora dintre cele mai mari tranzacţii cu proprietăţi de lux din Hong Kong din ultimii ani.

Piaţa imobiliară din Hong Kong a fost, de asemenea, afectată de creşterea ratelor dobânzilor în SUA. Dolarul din Hong Kong este legat de dolarul american, iar banca centrală de facto a oraşului se aliniază cu creşterile de dobândă ale Rezervei Federale. Însă piaţa americană a rezistat mult mai bine: Vânzările de locuinţe de lux în state precum California şi Florida au semnificativ vertiginos, iar preţurile locuinţelor de lux în primele 5% din piaţa americană au crescut vertiginos în ultimul deceniu.

Una dintre bijuteriile imobiliare scoase la vânzare este un complex format din trei vile, tranzacţie pusă în mişcare de gigantul imobiliar Evergrande, care s-a prăbuşit. Complexul cunoscut şi sub numele de Casa 10B a fost vândută pentru aproximativ 115 milioane de dolari în 2019, însă acum este evaluată de bănci la doar 55 de milioane de dolari.

Unii proprietari de locuinţe din China au fost forţaţi sau presaţi să vândă – de multe ori la preţuri cu aproximativ 20% mai mici decât cele de pe piaţă – pentru că au nevoie de bani pentru a-şi plăti datoriile.

Datele analizate de plaforma imobiliară online Spacious.hk evidenţiază o perioadă mai dificilă pentru casele de lux. Numărul de cereri de vânzare pe platformă pentru casele de peste 10 milioane de dolari au scăzut cu 45% în ultimul an. Solicitările pentru locuinţe de lux cu preţuri sub 1,3 milioane şi 3,2 milioane de dolari au scăzut cu 25%.

February 19, 2024
De ce nu reuşesc românii să economisească la fel ca vesticii, potrivit unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai ţării

Când vine vorba despre economisire, asigurări, pensii, investiţii, în România suntem mult în urma altor pieţe, susţine Mihail Ion, vicepreşedinte al Raiffeisen Bank România responsabil de Pieţe de capital, Investiţii şi Planificare Financiară Personală. Poate o bancă să înveţe oamenii să facă planificare financiară astfel încât să prioritizeze şi satisfacerea unor nevoi pe termen lung şi să aloce o parte din bani şi pentru pensii private şi pentru asigurări şi pentru investiţii?

Responsabilitatea actorilor pieţei financiare, explică Mihail Ion, este de a genera o activare mai mare în rândul clienţilor, ceea ce va genera efecte benefice pentru clienţi, dar şi pentru piaţa locală şi economie, în ansamblu. „Uneori, clienţii nu conştientizează sau nu prioritizează satisfacerea anumitor nevoi pe termen lung, de exemplu pensia privată, iar din această perspectivă este foarte importantă proactivitatea noastră în a-i ajuta să reflecteze asupra acestora şi să facă imediat primii paşi către soluţii care conduc către finanţe personale mai sănătoase. Atunci când au un plan financiar şi încep să economisească periodic pe termen lung, clienţii ajung să îşi îndeplinească obiectivele, devin mai atenţi în administrarea bugetului personal şi mai încrezători în legătură cu situaţia financiară personală pe termen lung”, este de părere vicepreşedintele Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă din România după active. Implementarea unui plan financiar personal presupune plasamente recurente pentru diverse obiective financiare. Pentru acestea, adaugă el, se pot seta de către clienţi plăţi automate, fără a fi necesar ca în fiecare lună să fie iniţiate plăţi de clienţi, la fel cum aceste plăţi pot să fie şi modificate sau oprite, temporar sau definitiv de clienţi. Deciziile privind alegerea produselor cele mai potrivite, corespunzătoare propriului profil, sunt luate de clienţi, dă asigurări Mihail Ion.

Simplificând, dacă am încadra utilizarea produselor şi serviciilor financiare de către clienţi în trei categorii, am putea vorbi despre interacţiuni zilnice cu caracter tranzacţional (plăţi, schimburi valutare etc.), soluţii de finanţare şi planificare financiară personală. Pentru prima categorie, clienţii se pot baza pe soluţiile digitale practice, aplicaţii de mobile banking, dar pentru celelalte două categorii este foarte relevant pentru clienţi să fie susţinuţi în alegerile pe care le fac, prin împărtăşirea expertizei grupului financiar, explică vicepreşedintele băncii româneşti cu capital austriac. „Pentru decizii financiare eficiente, favorizăm o abordare globală asupra finanţelor personale şi îi susţinem să îşi calibreze soluţiile potrivite în interacţiunile cu colegii din agenţiile băncii, asistaţi de un instrument digital, Smart Finance, care încorporează expertiza noastră şi permite simulări pe termen lung asupra modului cum îşi pot îndeplini obiectivele financiare.” Concret, interacţiunile 1 la 1 cu clienţii sunt susţinute de instrumentul digital Smart Finance, care permite simulări asupra modului cum diversele produse pot acoperi nevoile clienţilor. Pot fi luate în calcul date pe care clienţii le doresc ca input pentru modelarea situaţiei personale, susţine Mihail Ion. „De exemplu, putem simula, ipotetic, de ce sumă economisită lunar într-un fond de pensii facultative ar avea nevoie cineva pentru a păstra acelaşi nivel al veniturilor după pensionare, cunoscând faptul că pensia de stat reprezintă doar o fracţiune din salariu, iar pensia privată obligatorie compensează doar o parte din diferenţă.” Dar face Raiffeisen planificare financiară pentru toate generaţiile şi pe toate liniile de business, de la retail la corporate? Care sunt de fapt clienţii-ţintă ai băncii româneşti cu capital austriac? „Planificarea financiară în sens strict se referă la clienţii persoane fizice şi pentru această categorie de clienţi strategia băncii îşi propune generalizarea la nivel de masă. Când vine vorba despre finanţarea companiilor, cele mai bune soluţii pot fi identificate atunci când se porneşte de la situaţia financiară actuală, se analizează perspectiva afacerilor şi riscurilor, soluţii de garantare, sunt realizate proiecţii financiare pe termen mediu-lung. În sens larg, putem spune că pentru companii, planificarea financiară era încorporată şi până acum în gestionarea relaţiilor cu clienţii”. Pe segmentul persoane fizice, Raiffeisen va lansa serviciul de consultanţă financiară, care se va adresa doar clientelei de private banking, având deja, ca bancă, autorizarea ASF pentru această activitate. „Vom începe în curând încorporarea în acest proces a unor componente ESG (mediu, social, guvernanţă).” Raiffeisen are peste 2,2 milioane de clienţi persoane fizice, dintre care peste 100.000 au făcut în 2023 primii paşi către planificare financiară personală, începând să economisească periodic pentru pensie sau alte obiective financiare, sau pentru protecţie împotriva evenimentelor neprevăzute, a menţionat vicepreşedintele băncii într-un interviu. Întrebat despre modalitatea prin care Raiffeisen Bank se diferenţiază de alţi concurenţi din România pe palierul planificării financiare, Mihail Ion spune că strategia Raiffeisen presupune susţinerea clienţilor pentru acoperirea tuturor nevoilor financiare, nu doar a celor bancare în sens strict. „Sprijinim fiecare client, asistaţi de instrumentul digital Smart Finance, care încorporează expertiza noastră şi permite simulări pe termen lung asupra modului cum îşi pot îndeplini obiectivele financiare. Această abordare este scalabilă, ne va permite să atingem un număr foarte mare de clienţi. Rezultatele obţinute în 2023, de peste 100.000 clienţi care au făcut primii paşi în planificarea financiară, reprezintă o confirmare în acest sens.” Vorbind în continuare despre evoluţiile de anul trecut, Mihail Ion spune că, dincolo de economisirea periodică, în anul 2023 s-a observat o revenire a interesului pentru plasamente în fonduri de investiţii, pentru activele financiare deja acumulate de clienţi. „Astfel, în 2023, valoarea plasamentelor clienţilor noştri în fondurile administrate de Raiffeisen Asset Management a crescut cu peste 700 de milioane de lei, astfel că am fost promotorii reluării creşterii pieţei de investiţii administrate în România după evoluţiile nefavorabile din anul 2022.” Pe lângă oferta de fonduri locale, Raiffeisen a extins gama de fonduri străine disponibile pentru clienţii de private banking, astfel că are deja, de exemplu, clienţi care au valorificat evoluţiile favorabile în piaţa de acţiuni americană ale companiilor de tehnologie precum Microsoft, Nvidia s.a., investind în fonduri acţiuni de US High Tech ESG Equities, menţionează vicepreşedintele Raiffeisen Bank.

Dar care este pentru Raiffeisen România ordinea importanţei în cazul segmentelor banking, pensii, asigurări, investiţii? „Avem aspiraţia să fim recomandaţi de clienţii noştri ca grup financiar, nu doar ca bancă şi ne bazăm foarte mult pentru acest lucru pe pilonul din oferta noastră pentru clienţii individuali reprezentat de sănătatea finanţelor personale pe care o putem obţine implementând un plan financiar. Planificarea financiară acoperă în egală măsură nevoia de economisire pentru pensie, pentru alte obiective financiare importante pe parcursul vieţii sau de protecţie pentru evenimente neprevăzute. Aşadar, vorbim de o combinaţie de produse bancare, pensii facultative, investiţii, asigurări.” În ceea ce priveşte integrarea fondului de pensii şi a asigurărilor în cadrul pachetelor financiare destinate clienţilor Raiffeisen, Mihail Ion susţine că „asigurările şi pensiile facultative reprezintă componente cheie în planurile personale ale clienţilor oriunde în lume, în consecinţă, abordarea cuprinzătoare asupra sănătăţii financiare pe care o propunem clienţilor noştri se bazează şi pe soluţiile oferite de aceste produse financiare. Acestea nu sunt însă distribuite la pachet, clienţii pot opta pentru unul sau altul dintre produse, mai ales pentru primii paşi în această direcţie. Când vorbim despre pachete oferite clienţilor, ne referim mai degrabă la produse tranzacţionale, adiacente conturilor curente.”

V icepreşedintele Raiffeisen Bank a exemplificat vorbind despre performanţa fondului Raiffeisen Acumulare, care a ajuns la un randament de peste 180%, dublu comparativ cu inflaţia, în cei 15 ani de la lansare. „În cei peste 15 ani de la lansare, randamentul cumulat al fondului a fost de peste 180%, în timp ce rata cumulată a inflaţiei a fost de 90%. Considerăm că evoluţia de până acum este o reflectare clară a faptului că fondurile de pensii reprezintă poate unul dintre instrumentele cele mai potrivite pentru participanţi pentru a-şi menţine standardul de viaţă după pensionare. Dacă am simula contribuţia pe o perioadă îndelungată la pensia facultativă (de exemplu, peste 25 ani), ne putem aştepta, luând în calcul un randament ipotetic al fondului, la un câştig de capital care să depăşească sumele depuse lunar de către participanţi.” Performanţa investiţională în cazul fondului Raiffeisen Acumulare a fost obţinută de către o echipa de manageri de portofoliu profesionistă, cu experienţă, stabilă încă de la lansarea fondului, şi care deţine certificări internaţionale în domeniul investiţiilor care reflectă excelenţa în profesia de investiţii sau risk management (CFA, PRM), a detaliat Mihail Ion. „Colegii noştri au valorificat cu succes în favoarea participanţilor oportunităţile din piaţa obligaţiunilor şi acţiunilor, în principal, pe piaţa locală, dată fiind performanţa mai bună a pieţei de capital locale şi dorinţa de a susţine dezvoltarea economiei locale prin activele acumulate de clienţii noştri.” Raiffeisen Acumulare este al treilea cel mai mare fond de pensii facultative din piaţă după numărul de clienţi activi, având o cotă de piaţă de peste 13%, spune el. „Fondul are aproximativ 70.000 participanţi în prezent şi contăm pe o creştere rapidă, date fiind dimensiunea pieţei, perspectiva demografică ce va crea dificultăţi sistemului public de pensii, prezenţa solidă a grupului Raiffeisen în piaţă şi strategia noastră care pune în centrul atenţiei satisfacerea tuturor nevoilor financiare ale clienţilor. Când vine vorba despre planificare financiară personală, de cele mai multe ori clienţii fac primii paşi începând să economisească periodic pentru pensie.” Structura portofoliului fondului Raiffeisen Acumulare este una echilibrată, corespunzătoare unui grad de risc mediu, cu o alocare către stabilitatea randamentului prin 70-75% plasamente obligaţiuni, combinată cu participarea la profiturile companiilor listate la bursă, prin investiţii de 20-25% în acţiuni, potrivit explicaţiilor vicepreşedintelui Raiffeisen Bank. Referindu-se la diferenţele fondului Raiffeisen Acumulare faţă de alte fonduri din piaţă, Mihail Ion a explicat că Raiffeisen Acumulare este singurul fond din piaţă administrat de către o societate de administrare a investiţiilor, SAI Raiffeisen Asset Management, unul dintre liderii tradiţionali ai pieţei de profil şi care îşi canalizează eforturile către o performanţă investiţională cât mai bună. „Putem spune că au reuşit cu succes până acum, fondul fiind premiat mulţi ani de către BVB pentru cea mai bună performanţă investiţională în ultimii 10 ani. Dincolo de performanţă, un diferenţiator în piaţă este faptul că fondul este prezentat clienţilor de către o echipă de peste 1.000 colegi din agenţiile băncii ca parte integrantă dintr-un demers de planificare financiară personală, care consolidează sănătatea finanţelor personale ale clienţilor. Observăm, de asemenea, un interes din ce în ce mai mare al angajatorilor pentru o abordare foarte responsabilă asupra beneficiilor salariale orientată şi către viitor, prin oferirea de pensii facultative propriilor angajaţi. Avem, aşadar, la dispoziţie un instrument suplimentar cu care să susţinem activitatea companiilor care ne acordă încrederea în a derula activitatea bancară cu Raiffeisen Bank”, a concluzionat vicepreşedintele Raiffeisen Bank. Potrivit celor mai recente informaţii financiare transmise de Raiffesien Bank pentru primele 9 luni din 2023, pe segmentul pensii, planuri de investiţii şi asigurări de viaţă creşterea a fost de peste 160% în primele 9 luni ale anului, comparativ cu perioada similară din 2022. Concret, peste 80.000 de clienţi, în creştere cu 15% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2022, au accesat asigurări de viaţă oferite prin intermediul Raiffeisen şi un procent însemnat dintre cei care au aderat la o Pensie Privată Pilon III în 2023 au ales Fondul de Pensii Facultative Raiffeisen Acumulare. Un punct de reper în primele 9 luni a fost şi Fondul de Investiţii Raiffeisen Euro Flexi, cu un activ net, la final de septembrie, de 44,6 milioane de euro, un record al unui fond administrat de Raiffeisen Asset Management, prin sumele atrase la momentul lansării, susţine Raiffeisen Bank.

Contribuţii lunare (165 lei sau 330 lei), 30 de ani vs. 20 de ani

Acest scenariu utilizează un randament ipotetic de 6%, nu ia in considerare randamente istorice ale fondului si nu reprezintă o estimare sau o garantie a performanţelor viitoare. Rezultatul obţinut referitor la planul de pensie este pur informativ şi nu reprezintă o recomandare de aderare la fondul de pensii facultative Raiffeisen Acumulare.

February 18, 2024
Banca Transilvania după 30 de ani: De la un capital vărsat, în februarie 1993, de 2 milioane de dolari, la o valoare bursieră de 4 miliarde de euro şi active de 30 de miliarde de euro. Cine au fost cei 46 de fondatori ai băncii din Cluj

Banca Transilvania marchează astăzi, 16 februarie 2024, 30 de ani de activitate, fiind unul dintre cele mai spectaculoase şi cele mai mari proiecte antreprenoriale româneşti.

Banca Transilvania a început cu 46 de fondatori, marea lor majoritate din Cluj (familiile lor, prietenii şi vecinii) care au pus la început 2 milioane de dolari din cei 4 milioane de dolari cât trebuia să fie capitalul băncii.

Dan Pălăgheanu de la firma Compexit din Cluj a fost unul dintre iniţiatorii acestui proiect de constituire a unei bănci, primul sediu fiind chiar în birourile companiei lui.

Aceşti oameni de afaceri din Cluj l-au adus şi l-au pus preşedinte pe Iosif Pop, un bancher şcolit la Banca Naţională şi care după Revoluţie devenise directorul BRCE – Banca Română pentru Comerţ Exterior – sucursala din Cluj, intenţia fiind de a înfiinţa o bancă care să acopere zona Transilvaniei.

Horia Ciorcilă, acualul preşedinte al Băncii Transilvania şi unul dintre cei 46 de fondatori, a menţionat în 2022, într-un interviu pentru ZF că nu şi-a imaginat niciodată ce evoluţie va avea Banca Transilvania, cum nu şi-a imaginat nici ce evoluţie spectaculoasă va avea economia României.

Nu ştiu ce active a avut banca la finalul lui 1994 pentru că raportările nu prea au trecut testul timpului, dar în 1998, în raportul anual al BNR se menţiona că banca din Cluj ajunsese la active de 87 de milioane de dolari şi un capital propriu de 5 milioane de dolari.

Finalul anilor ‘90 a fost extrem de complicat pentru economia românească, crizele de atunci, de toate tipurile, măturând câteva bănci, printre care şi Banca Română de Comerţ Exterior, cea mai mare bancă din România la acea vreme, plus Banca Dacia Felix, cealaltă bancă din Cluj.

Şansa Băncii Transilvania a fost că Iosif Pop a fost un bancher extrem de conservator, iar banca pentru a face rost de capital s-a listat la Bursă.

După anul 2000, traiectoria băncii s-a schimbat, banca reusind să atragă în acţionariat BERD, după ce respinsese o ofertă de la National Bank of Greece, ceea ce a fost primul pas de extindere accelerată în ţară.

Horia Ciorcilă a devenit preşedintele Consiliului de Administraţie la 1 noiembrie 2002 (“Eu întindeam atunci cabluri pentru Astral”), iar acesta l-a adus la conducerea executivă a băncii pe Robert Rekkers, care conducea operaţiunile din România ale grupului olandez ABN AMRO, o mutare extrem de surprinzătoare.

Ciorcilă şi Rekkers au venit cu o strategie de extindere agresivă care să urmărească creşterea spectaculoasă a economiei, care în numai câţiva ani reuşise să crească de trei ori PIB-ul.

Extinderea agresivă, boom-ul creditării şi creşterea economiei Romîniei au adus capitalizarea bursieră a băncii în 2007, până la un nivel de 1 miliard de euro, iar la uşa băncii stateau grupuri bancare internaţionale mult mai mari cu intenţia de a o cumpăra.

În toamna lui 2008 a venit însă criza financiară, începută din America, care a dat peste cap toate planurile, iar de la o strategie de extindere s-a ajuns la o strategie de supravieţuire a băncii.

Confruntată cu un deficit de lichiditate şi cu reducerea liniilor de tranzacţionare cu băncile mai mari din România, care erau deţinute de grupuri internaţionale, Ciorcilă a apelat la BNR pentru un împrumut de urgenţă, mai ales că banca se confrunta cu retrageri accelerate de depozite în urma zvonurilor apărute pe piaţă că ar avea probleme. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, si Nicolae Cinteză, şeful Supravegherii, au iesit public pentru a susţine banca, ceea ce a mai liniştit apele.

De la o valoare bursieră de 1 miliard de euro, banca a ajuns, în câteva luni, la numai 200 milioane de euro, acţionarii văzând cum banii lor dispar peste noapte, ca urmare a scăderii preţului acţiunilor.

Ciorcilă a încercat să găsească un partener mai solid pentru bancă, ajungând chiar şi la Societe Generale, principalul actionar al BRD. Cea mai bună variantă găsită a fost Bank of Cyprus care a luat 10% din banca din Cluj.

Şansa Băncii Transilvania fost că nu a găsit atunci un partener mult mai solid pentru că altfel nu se ştie la cine ar fi ajuns astăzi şi ce traiectorie ar fi avut. BNR nu a agreat ca Bank of Cyprus, şi apoi Marfin Bank să îşi mărească participaţia în Banca Transilvania.

Aşa că banca din Cluj a trebuit să rămână cu nucleul de fondatori, cu BERD-ul şi cu SIF-urile.

Dar din 2008 au apărut fondurile de pensii Pilon II, formate pe baza contribuţiilor salariaţilor români. An de an Pilonul II de pensii a cumpărat acţiuni, ajungând astăzi principalul acţionar al băncii, cu peste 30% din capital. În spatele Pilonului II de pensii, administrat privat, se afla 8,2 milioane de români.

După criza din 2008/2009, Banca Transilvania a început să îşi revină, şi a început să câştige business, mai ales în condiţiile în care băncile străine au facut mai mulţi paşi înapoi, în special în creditarea firmelor româneşti mici şi mijlocii, care erau considerate prea riscante.

Istoria a ţinut însă cu banca din Cluj, iar pe masă a apărut în 2013/2014 posibilitatea achiziţiei Volksbank, o bancă cu probleme de care acţionarii austrieci, germani şi francezi încercau să scape. Volksbank România trecuse înainte pe la celelalte bănci mai mari din piaţă –BCR/ Erste, Raiffeisen, BRD/ SocGen, Unicredit, dar toate au spus pas, ceea ce a permis intrarea în joc a Băncii Transilvania.

După plecarea surprinzătoare a lui Robert Rekkers din poziţia de CEO, Horia Ciorcilă l-a adus în 2013 pe Ömer Tetik, un bancher turc care era din 1998 în România la Credit Europe. Împreună au reuşit să cumpere Volksbank la un discount imens, care le-a adus un portofoliu mare de active (la finalul lui 2008, Volksbank ajunsese numărul 3 pe piaţă dupa BCR şi BRD, în timp de Banca Transilvania era pe locul 7), şi o creştere a cotei de piaţă.

Achiziţia Volksbank a însemnat un câştig de 350 milioane de euro pentru Banca Transilvania, o oportunitate pe care o ai o singură dată în viaţă, după cum a spus Horia Ciorcilă.

După achiziţia Volksbank, Banca Transilvania a intrat în luptă pentru achiziţia Bancpost, o bancă din top 10 pe care acţionarul grec a fost presat să o vândă. Achiziţia Bancpost, în 2018, a propulsat Banca Transilvania pe primul loc în piaţă, mai ales după anii în care BCR şi BRD au avut o strategie de reducere a expunerii şi a creditării în economia romanească.

După Bancpost a urmat achiziţia Victoriabank în Republica Moldova, cumpărarea Idea Bank România de la polonezi, iar saptămâna trecută s-a semnat achiziţia OTP Bank, într-o tranzacţie de 347,5 milioane de euro.

După 30 de ani, acest proiect Banca Transilvania a ajuns, pornind de la 2 milioane de dolari, la active de 30 miliarde de euro (150 miliarde de lei) la un capital propriu de 2 miliarde de euro (10 miliarde de lei) şi la o capitalizare bursieră de 4 miliarde de euro (19,9 miliarde de lei).

Tragând linie după 30 de ani, Nu cred ca vreunul din cei 46 de membri fondatori (lista o aveti mai jos) şi-a imaginat vreodată unde va ajunge, peste ani, ideea şi proiectul lor.

Fondatorii Băncii Transilvania S.A. (fondatori), aşa cum au fost aceştia înregistraţi la constituirea băncii sunt:

1. GAVREA AUREL

2. CONSTANTINESCU MIRCEA MIHAI

3. PALAGHEANU RADU DANUT

4. NICOARA MARIUS PETRU

5. ROTTA RAZVAN

6. SIMEON BENIURUSHVILI

7. CAMERA DE COMERT SI INDUSTRIE CLUJ

8. TOTHFALUSI JANOS

9. PLUSCAL SIMONA

10. DUDAS MITRAS

11. LUPOIAN VASILE ADRIAN

12. CRET AUREL DAN

13. POIENARU IOAN NISTOR

14. TORGIE TEODOR

15. JOLDES CONSTANTIN

16. AVRAM VASILE DORU

17. RATIU IOAN

18. GRUITA DAN FLORIN

19. JEICAN CONSTANTIN MIRON

20. NISTOR DAN CALIN

21. CIORCILA HORIA

22. BADIU NICOLAE IULIAN

23. CIURCHEA IOAN MARIUS

24. COPANDEAN ALEXANDRU VELU

25. GROISS IOSEF STOCKERAU, AUSTRIA

26. JAVORSZKY IMRE VIENA, AUSTRIA

27. POP IOSIF

28. ILIESCU CECILIA

29. TRENCA IOAN

30. POPESCU PIHAL DAN CONSTANTIN

31. TARAN FLORIN EUGEN

32. ALEXANDRU TIBERIU

33. BANCIU ADELA ROXANA

34. CRISTEA GHEORGHE

35. FPP 1 BANAT-CRISANA

36. MAIER FLORIN

37. MECIU EUGEN ALEXANDRU

38. MERCEAN GLIGOR

39. MICORICIU VALENTIN

40. MOGA MIRCEA

41. MOGA VOICA

42. NASUI SIMION IOAN

43. SILAGHI CLAUDIU EUGEN

44. TARTAN IOAN

45. GHITE SORIN VOICU

46. NASUI DOREL VASILE.

February 16, 2024
Ministerul Finanţelor a împrumutat joi 654 milioane lei de la bănci, într-o licitatie de obligatiuni de stat cu o dobândă de 6,60% pe an

Ministerul Finanţelor a împrumutat joi 654 milioane lei de la bănci, într-o licitatie de obligatiuni de stat cu o valoare de 500 milioane lei, scadente în aprilie 2030, cu o dobândă de 6,60% pe an.

La licitaţie au participat opt dealeri primari, valoarea totală a cererii fiind de 1,8 miiarde lei, din care băncile au licitat în nume şi cont propriu 1,78 miliarde lei şi 32 milioane lei au fost ofertele necompetitive.

Din suma totală adjudecată, băncile au oferit în nume şi cont propriu 622 milioane lei.

Rata cuponului a fost de 8%.

February 15, 2024
Avertisment: suferinţa băncilor regionale americane provocată de sectorul imobiliar se ascute

Expunerea New York Community Bancorp la sectorul imobiliar comercial a sporit atenţia pe care investitorii o acordă băncilor regionale, unii dintre aceştia anticipând noi probleme pentru cele care au acordat credite pe segmentul de birouri şi proprietăţi multifamiliale, scrie Reuters.

February 13, 2024
Cele mai mari bănci din SUA au un motiv bun pentru ca Trump să redevină preşedinte: vor ca ele să facă legea pe Wall Street, nu guvernul

Şefii celor mai puternice bănci de pe Wall Street par să considere o insultă personală noile reguli bancare propuse de administraţia preşedintelui american Joe Biden. Dacă despre prăbuşirea Silicon Valley Bank, First Republic Bank şi Signature Bank din primăvara anului trecut se spune că a fost posibilă datorită dereglementărilor din sector aduse de Donald Trump, echipa lui Biden a propus reglementări mai stricte, precum obligarea băncilor de a constitui rezerve financiare mai mari, pentru a se preveni apariţia unei noi crize financiare.

Reacţiile lui Jamie Dimon de la JPMorgan, Brian Moynihan de la Bank of America, David Solomon de la Goldman Sachs şi ale altor executivi bancari de categorie grea nu doar că au fost în forţă, ci şi ameninţătoare, după cum le-a descris The Economist, care arată de ce „bancherii au un motiv să spere că Trump va triumfa“. Este vorba de alegerile pentru preşedintele SUA din acest an în care lupta, aşa cum arată în prezent, se duce între Biden şi Trump. Sub Trump, băncile au dus-o foarte bine.

Că bancherii sunt furioşi pe reglementările mai stricte ale lui Biden o arată spoturile publicitare difuzate când audienţa este maximă, în timpul meciurilor de fotbal american. O arată şi mesajele transmise direct legiuitorilor de către marii bancheri americani. Şi avertismentele că dacă sunt introduse noile reguli de capital va fi lovită creditarea şi economia în sine. A ataca în justiţie autoritatea de reglementare „nu este niciodată o opţiune preferată“, le-a spus Jeremy Barnum de la JPMorgan Chase investitorilor la o conferinţă recentă, dar „nu nu poate fi exclusă“.

De asemenea, cutiile poştale ale Rezervei Federale şi ale altor agenţii bancare au fost inundate cu scrisori din partea băncilor. Procesul prin care în America sunt create noi reguli bancare are multe etape. Autorităţile de reglementare îşi publică agenda în Registrul Federal, un jurnal publicat în fiecare zi unde sunt prezentate proiecte pentru reguli, propuneri, reguli finalizate şi aşa mai departe. Apoi, oficialii vorbesc cu membrii industriei şi efectuează analize de impact. Discuţiile dintre industrie şi supraveghetor, în această etapă, se fac la o cafea, adesea în camere private din clădirile federale.

După aceea este publicată „notificarea propunerii de reglementare“, începe „perioada de comentarii“, părţile interesate trimit scrisori autorităţilor de reglementare – iar acum conflictul iese la iveală. Şefii marilor banci par să fi fost jigniţi personal de propunerile lui Biden. S-ar putea ca procesul lor de gândire să decurgă astfel: suntem într-adevăr atât de incompetenţi în gestionarea riscului încât nivelurile de capital în întregului sistem să trebuiască să fie crescute cu 16%? După acumularea nemulţumirilor, perioada pentru comentarii a fost prelungită din 30 noiembrie până în 16 ianuarie.

Dar acum toate plângerile sunt depuse, scrisorile publicate, iar amploarea opoziţiei este clară. Latham & Watkins, o firmă de avocatură, a constatat că în 347 cereri se prezintă dezacordul total sau parţial faţă de noile reguli. Doar nouă susţin propunerea aşa cum a fost prezentată. Multe grupuri, şi nu doar din sectorul bancar, au găsit defecte. Este greu de imaginat o altă cauză care să unească BlackRock şi Goldman Sachs cu Asociaţia Naţională pentru Avansarea Oamenilor de Culoare, ecologişti, agenţi imobiliari şi majoritatea senatorilor în exerciţiu.

Regulile sunt lungi şi complicate. La fel şi plângerile, iar ele se rezumă la trei teme. În primul rând, o creştere mare a capitalului este inutilă. În al doilea rând, regulile vor limita capacitatea băncilor de a fi intermediari pe pieţele de capital. În al treilea rând, vor zdrobi împrumuturile către părţi importante ale economiei, cum ar fi proiectele de locuinţe şi de mediu (în special cele favorizate de Legea de reducere a inflaţiei a preşedintelui Biden). Dacă anul trecut, şefii băncilor păreau resemnaţi cu soarta lor, ei par acum mai încrezători că regulile vor fi modificate.

„Nu cred că cineva mai crede că acest lucru va merge mai departe aşa cum s-a propus“, a declarat Denis Coleman de la Goldman Sachs. Guvernatorii de la Fed încearcă de obicei să ajungă la un consens cu privire la aspectele de reglementare. De data aceasta însă, ei sunt divizaţi. Michelle Bowman şi Christopher Waller, numiţi de Donald Trump, se opun regulilor.

Chiar şi Jerome Powell, preşedintele Fed, şi-a exprimat rezervele.

Dacă planul lui Biden nu este finalizat în curând şi Trump, care a redus cerinţele de capital bancar când a fost preşedinte, câştigă alegerile din noiembrie, standardele foarte stricte ar putea fi eliminate în întregime. Astfel, bancherii au toate motivele pentru a trage de timp. Le va influenţa acest lucru politicile? Şefii băncilor nu sunt de obicei mari donatori pentru politicieni. Potrivit datelor compilate de ONG-ul Open Secrets, nici Jamie Dimon de la JPMorgan şi nici David Solomon de la Goldman Sachs nu au donat bani în timpul actualei campanii prezidenţiale. În orice caz, donaţiile de la oameni angajaţi de JPMorgan, Citigroup şi Bank of America îi favorizează pe democraţi cu o marjă mai mare decât în 2020. Poate că unele lucruri sunt mai importante decât cerinţele de capital – ceea ce nu s-ar înţelege din ascultarea reclamelor băncilor. În 2018, democraţii cu perspective de realegere foarte slabe şi republicanii şi-au unit forţele pentru a dereglementa sectorul bancar, demonstrând dorinţa de a lucra cu preşedintele Trump. Acea coaliţie a ciopârţit o lege din 2010 menită să prevină venirea unei noi crize financiare. Asaltul principal s-a dat sub forma unei campanii de lobby, dusă de sute de lobbişti, care a costat zeci de milioane de dolari. Episodul aminteşte cât de multă putere au bancherii asupra legiuitorilor de la Washington, ei angajând adesea foşti congresmeni pentru spune lumii că nu băncile sunt sursa riscurilor din economie, notează AP. Anul acesta, Jamie Dimon, un donator pentru candidaţii democraţi dar care se descrie ca fiind „nu foarte democrat“, a lăudat politicile economice, fiscale şi externe, inclusiv pe cele legate de NATO, ale lui Trump.

February 12, 2024
Achiziţia OTP Bank de către Banca Transilvania nu este doar o simplă tranzacţie, ci încă un pas dintr-un plan strategic discret de peste un deceniu de a creşte ponderea capitalului românesc, privat şi de stat, în sistemul bancar şi reducerea expunerii faţă de capitalul străin

Vineri, 9 februarie 2024, Banca Transilvania a anunţat oficial că a semnat tranzacţia de achiziţie a OTP Bank România (banca plus operaţiunile de leasing şi de asset management) pentru 347,5 milioane de euro.

Este a patra achiziţie bancară pe care o face Banca Transilvania în ultimul deceniu, după Volksbank, Bancpost şi Idea Bank.

Preluarea OTP Bank va duce Banca Transilvania spre o cotă de piaţă de 23-24%, consolidându-şi astfel poziţia de lider în sistemul bancar românesc.

Foarte multă lume nu ştie, dar principalul acţionar al Băncii Transilvania este Pilonul II de Pensii, unde peste 8 milioane de români au banii de pensie, respectiv contribuţia de 3,75% din salariul brut care se duce într-unul din cele sapte fonduri Pilon II de pensii.

Achiziţia OTP are două semnificaţii:

Prima – Banca Transilvania, o bancă românească fondată la Cluj şi condusă în continuare de la Cluj, cumpără operaţiunile din România ale unei bănci ungare – OTP, care este unul dintre cele mai mari grupuri financiare din regiune. OTP, care a intrat în România acum 20 de ani şi care pe parcurs a cumpărat două bănci – RoBank şi Millennium Bank, ar fi vrut să crească în continuare pe piaţă, dar nu mai putea să o facă prin creştere organică. Iar acest lucru s-ar putea pune pe seama poziţie Băncii Naţionale, care acum câţiva ani a respins direct achiziţia Băncii Româneşti, deţinută de National Bank of Greece, de către OTP. După numai un an, Banca Românească a fost achiziţionată de către EximBank, o bancă controlată de stat prin Ministerul Finanţelor. OTP a mai fost în discuţii să cumpere Garanti Bank, dar negocierile, care ajunseseră la faza unei oferte financiare, s-au oprit prin retragerea de la masă a OTP.

Deşi au fost mai mulţi interesaţi de OTP – Erste/BCR, UniCredit, Raiffeisen – care a ajuns în faza finală cu Banca Transilvania, în final grupul ungar a vândut banca din România către Banca Transilvania la preţul pieţei, respectiv la un multiplu de 0,75 faţă de activele nete. Ca o comparaţie, UniCredit a cumpărat Alpha Bank România la un multiplu de 1,3, conform evaluărilor din piaţă.

Cum a reuşit Banca Transilvania şi BNR să-i convingă pe cei de la OTP că banca din Cluj este cea mai bună soluţie pentru ei, istoria ne va spune.

A doua semnificaţie este legată de creşterea ponderii capitalului românesc în sistemul bancar, o operaţiune care se face pas cu pas de mai mulţi ani şi fără să se bată public monedă pe acest lucru.

În 2008, înainte să vină criza, ponderea capitalului românesc în sistemul bancar – bănci private cu capital românesc şi băncile de stat – era de numai 11,6%, în timp ce băncile cu capital majoritar străin, inclusiv sucursalele, aveau o pondere în sistemul bancar românesc de 88,2%.

La finalul lui 2022, ultimele date agregate furnizate de BNR arată că în sistemul bancar capitalul românesc a crescut la 31,89%, în timp ce capitalul majoritar străin a scăzut la 68,11%, de la 88,2%.

Această schimbare a avut ca motor susţinerea Băncii Transilvania în aceste achiziţii, care au permis să crească de la o cotă de piaţă de de 5,4% în 2008 (locul 7 în sistem), la 19,4% la final de 2022, susţinerea CEC Bank de a creşte organic într-un mod accelerat, banca controlată de stat reuşind să crească de la o cotă de piaţă de 4,3% în 2008 la 8,8% la final de 2022 şi, dacă mai punem creşterea de anul trecut, vom vedea CEC Bank cu o cotă de piaţă de peste 9%, cel mai probabil urcând pe locul patru, în faţa ING Bank. În 2008, CEC Bank era pe locul 9. Eximbank a reuşit să crească şi organic dar şi prin achiziţia Băncii Româneşti de la o cotă de piaţă de 0,9% în 2008, la o cotă de piaţă de 3,27% în 2022 (locul 8 în piaţă).

Această creştere a capitalului românesc, atât privat cât şi de stat, poate fi pusă pe seama unui plan strategic care, repet, nu a fost făcut public într-un mod zgomotos, dar a fost şi este executat în fiecare an.

Pentru a vedea cum s-a ajuns aici, trebuie să dăm puţin timpul înapoi.

Anii ’90 au fost dezastruoşi pentru economia românească care ieşise din comunism şi o luase pe calea unui capitalism la voia întâmplării. Economia românească nu avea bani, nu avea valută, nu avea capital, în schimb avea inflaţie, deprecierea ucigătoare a cursului valutar leu/dolar, avea tensiuni sociale majore şi nici nu reuşise să se urce în trenul Uniunii Europene şi al NATO, tren în care se urcaseră fostele state comuniste.

În acest context, economia României pierduse 30% din valoare, multe fabrici comuniste nu-şi mai găseau nici piaţă şi nici viitor, iar noii capitalişti făceau bani preluând contractele statului sau devalizând tot ce se putea devaliza, începând cu băncile de stat, companiile de stat, instituţiile de stat şi bugetul de stat.

Sistemul bancar românesc începuse în trombă, cu patru bănci mari de stat, dar imediat fusese încălecat de factorul politic şi de noii capitalişti. Băncile private care apăruseră fuseseră mai degrabă înfiinţate pentru a lua depozite de la români şi a da credite acţionarilor şi prietenilor lor.

În numai câţiva ani, băncile româneşti – fie cele de stat, care dominau piaţa, fie cele private care apăruseră -, confruntate şi cu situaţia economică dificilă, au fost trimise la colţ pline de credite neperformante, pline de scandaluri, de devalizări, pline de influenţe politice (Câtă lume îşi mai aduce aminte de Bancorex, cea mai mare bancă a României în anii ’90?).

Este adevărat că nici supravegherea bancară din partea BNR nu fusese în cea mai bună formă, pe hârtie exista, în realitate nu prea.

Dar, odată cu schimbările politice – venirea regimului Constantinescu, începerea unui proces amplu de privatizare, apariţia investitorilor străini, perspectiva intrării României în Uniunea Europeană şi NATO -, lucrurile au început să se schimbe şi în sistemul bancar.

Bancorex, plină de credite neperformante şi scandaluri, a fost lichiditată (nume de cod Sunset) iar partea bună a fost dată BCR, o bancă de stat pe care un preşedinte reuşise să o ţină în picioare, Băncii Agricole i se găsise pe ultima sută de metri un cumpărător – Raiffeisen, BRD se privatizase cu grupul francez Societe Generale, iar Bancpost fusese preluată de o bancă portugheză şi fondul de investiţii al gigantului american General Electric. Creditele neperformante de la Bancorex şi Banca Agricolă fuseseră preluate de către stat.

Supravegherea bancară din partea Băncii Naţionale se schimbase în totalitate şi începea să-şi facă simţită prezenţa în piaţă.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a făcut tot posibilul să deschidă piaţa bancară către băncile străine, să privatizeze băncile de stat, mai ales pentru a susţine intrarea noastră în UE şi NATO.

Băncile private care erau curate au rămas în picioare, Banca Transilvania fiind una dintre ele, iar celelalte bănci private care fuseseră devalizate de către propriii acţionari începeau să fie date deoparte – închise şi lichiditate.

Băncile străine care apăruseră în piaţă la finalul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 au adus banii de care suferea economia şi sistemul bancar, au adus knowledge, au adus încredere, ceea ce a însemnat enorm pentru economia românească, care încerca să se refacă după deceniul ’90 dezastruos.

Economia a început să crească prin intrarea investiorilor străini, care a atras şi capitalul românesc, aşa cum era el atunci.

Băncile străine au început să-şi facă simţită prezenţa şi pe piaţa de retail prin credite către persoane fizice.

Din 2000 economia României a accelerat vizibil, iar pentru sistemul bancar punctul de glorie a fost 2005, atunci când grupul austriac Erste a cumpărat pentru o sumă imensă – 3,75 miliarde de euro – 60% din BCR, cea mai mare bancă locală, care avea o cotă de piaţă de 25%. Toată banca a fost evaluată astfel la 6 miliarde de euro, adică un multiplu de 6 ori a activelor nete, un multiplu foarte mare, care nu a mai fost atins niciodată. Aşa, pentru istorie, Erste nu şi-a recuperat niciodată banii plătiţi pentru BCR.

Anii 2000 au fost ani excepţionali pentru sistemul bancar, intrarea noastră în NATO (2004) şi Uniunea Europeană (2007) aducând miliarde şi miliarde de euro în sistemul bancar românesc pentru a se da credite populaţiei româneşti şi companiilor din România, care niciodată nu ajunseseră în situaţia în care băncile să se roage de ei să ia credite. Toată lumea credea că această creştere exponenţială economică, bancară, de business şi nu în ultimul rând de salarii va fi nelimitată.

BNR a încercat prin măsuri mai puţin ortodoxe să încetinească ritmul de creştere a creditării (30-40% pe an), aprecierea monedei naţionale care scăzuse de la 4 lei pentru un euro la 3 lei pentru un euro, dar a avut prea puţin succes.

În 2008, creditele acordate de bănci companiilor şi persoanelor fizice erau mai mari cu 40% faţă de depozitele atrase, diferenţa fiind acoperită prin linii de finanţare “fără număr, fără număr” de la băncile-mamă. Plus că 70% din credite fuseseră date în euro, franci elveţieni şi dolari, faţă de numai 30% în lei.

De nicăieri, a apărut însă criza din 2008, cea mai mare criză financiară din ultimul secol, iar toată această euforie financiară a dispărut şi din România.

Toate liniile de finanţare externe au dispărut peste noapte, miliardele de euro plecau înapoi la băncile-mamă, cursul valutar intrase în vrie şi toată lumea se întreba când va ajunge la 5 lei pentru un euro. BNR făcea eforturi disperate pentru a ţine sub control piaţa valutară şi monetară, dar şi pentru a ţine sistemul bancar românesc sub control, care se confrunta cu ieşiri mari de linii de finanţare. Pe lângă asta, apăruseră zvonurile privind prăbuşirea unei bănci – Banca Transilvania -, lumea făcând o corelaţie cu ce se întâmpla în afară, unde mari bănci americane şi europene cădeau în fiecare zi pe burse, iar statele făceau eforturi majore pentru a le ţine în viaţă.

În toamna lui 2008 Banca Naţională a dat peste noapte un împrumut de urgenţă Băncii Transilvania, care se confrunta cu un deficit de lichiditate, iar în acelaşi timp asigura celelalte bănci din piaţă, toate străine, că nu-i nicio problemă cu banca din Cluj şi pot face operaţiuni cu ea în continuare.

Pentru a opri hemoragia valutară şi căderea economică care se întâmpla în fiecare zi, guvernul de atunci a fost nevoit să ia un împrumut de urgenţă de 20 de miliarde de euro de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană ca să acopere deficitul de finanţare valutară, să asigure stabilitatea cursului valutar şi să finanţeze bugetul, care se confrunta cu o scădere de venituri pentru că economia nu mai mergea.

Pe lângă acest lucru, a mai fost nevoie de acordul de la Viena, în care băncile străine s-au angajat să nu mai retragă finanţările în valută din România.

Sistemul bancar românesc era expus pe valută, iar dacă cursul valutar creştea şi dispăreau liniile de finanţare în valută, colapsa.

Între 2009 şi 2012 au fost trei ani economici cumpliţi. Băncile străine nu prea mai voiau să finanţeze economia pentru că nu mai aveau linii de finanţare externe, crescuse riscul, iar sediile centrale de la Viena, Paris, Atena, Amsterdam, Londra nu mai voiau expunere pe România, ci dimpotrivă.

Căderea economică a dus la apariţia creditelor neperformante, iar sistemul bancar românesc s-a confruntat cu această problemă majoră. BNR a presat băncile să recunoască creditele neperformante, iar în 2014, pe vârf, creditele neperformante ajunseseră la aproape 25% din portofoliul de credite.

După criza din toamna lui 2008, Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania şi principalul acţionar individual, a încercat să găsească o bancă străină care să-i aducă o stabilitate mai mare. A avut discuţii cu Société Générale, care deţinea în România BRD, a discutat cu National Bank of Greece, a discutat cu mai multe bănci străine, dar nu a ieşit nimic. Doar a reuşit să convingă Bank of Cyprus să preia 10% din acţiuni, cu posibilitatea de a-şi majora cota. Însă BNR nu a fost de acord.

Economia s-a mai stabilizat, dar sistemul bancar suferea în continuare. Băncile străine intraseră într-un proces de reducere a expunerilor – deleveraging.

Pe acest fond, Banca Trasilvania a început să preia o parte dintre clienţi, companiile mici şi mijlocii româneşti, care nu mai puteau să ia credite de la băncile străine.

A fost o politică asumată, fără a şti unde va duce. Economia s-a mai îmbunătăţit, au început să crească salariile, piaţa imobiliară şi-a stopat căderea, iar programul Prima Casă a început să readucă clienţii în bănci, mai ales că preţurile apartamentelor erau la jumătate faţă de 2008.

În 2014 pe piaţă a apărut însă o oportunitate pe care o ai o dată în viaţă: grupul austriac Volksbank a scos la vânzare banca din România, care în 2008 ajunsese pe locul 3 în piaţă, dar prin venirea crizei şi prăbuşirea pieţei imobiliare ajunsese să fie plină de credite neperformante. Băncile străine cărora li s-a oferit Volksbank au zis pas, iar printr-un concurs de împrejurări oferta a ajuns şi la Banca Transilvania, care într-o lună a luat decizia să o cumpere. A fost o tranzacţie unică pentru banca din Cluj, care pur şi simplu i-a schimbat viitorul. Preluarea cu succes a Volksbank, în urma căreia a câştigat 350 de milioane de euro, a propulsat-o în top 3 în piaţă. BNR a fost de acord cu această achiziţie şi chiar a încurajat-o, pentru a mai acoperi din golul de finanţare care exista pe piaţa bancară.

În numai câţiva ani, pe piaţă a apărut la vânzare şi Bancpost, o altă bancă din top 10 pe care acţionarul majoritar, grupul elen Eurobank, trebuia să o vândă ca parte a unei înţelegeri europene din criza grecească din 2010. Având experienţa Voksbank şi beneficiind în continuare de susţinerea BNR, Banca Transilvania a cumpărat Bancpost, reuşind astfel să ajungă pe primul loc în piaţă, depăşind BCR, aflat în portofoliul Erste.

BCR a fost cea mai lovită bancă de criza din 2008/2009, înregistrând cel mai mare portofoliu de credite neperformante, multe credite venind şi din istoria băncii. Erste nu a mai riscat cu BCR aşa cum a riscat în momentul achiziţiei, în 2005, aşa că a tras frâna de mână. Treptat, BCR a pierdut din cota de piaţă, ceea ce a permis Băncii Transilvania să-i ia locul.

La fel s-a întâmplat şi cu BRD, francezii confruntându-se cu multe probleme la Bucureşti, nu au mai vrut să-şi mărească expunerea.

Raiffeisen şi UniCredit au mai crescut faţă de 2008, dar nu suficient.

ING a avut creşterea cea mai spectaculoasă, de la o cotă de piaţă de 3,5% în 2008 ajungând la 9% în 2022.

Această creştere a Băncii Transilvania, dar şi a celorlalte bănci româneşti – CEC Bank şi Eximbak -, a avut în spate o schimbare fundamentală a pieţei bancare locale: depozitele au devenit mai mari decât creditele (spre exemplu, acum depozitele sunt mai mari decât creditele cu 30%), deci nu mai este nevoie de finanţare externă, scăderea spectaculoasă a dobânzilor la lei a făcut ca 70% din credite să fie date în lei şi numai 30% în valută, ceea ce a făcut să dispară riscul valutar, economia a crescut spectaculos (spre exemplu, între 2008 şi 2022 economia a crescut de aproape trei ori), creşterea salariilor de 3-4 ori a dus la creşterea depozitelor bancare, creşterea spectaculoasă a companiilor mici şi mijlocii româneşti care şi-au găsit finanţare în special la băncile româneşti, stabilitatea cursului valutar leu/euro din ultimul deceniu.

Intrarea în Uniunea Europeană ne-a adus 80 de miliarde de euro, bani care se regăsesc şi în sistemul bancar.

Pe lângă acest lucru, specific pentru Banca Transilvania a fost apariţia banilor din Pilonul II de Pensii, bani care au ajuns şi în capitalul băncii, Pilonul II de Pensii devenind principalul acţionar, cu peste 30% din acţiuni.

Pentru a nu se mai confrunta cu situaţia din 2008, când au dispărut peste noapte finanţările în valută, BNR a susţinut această creştere a capitalului românesc în sistemul bancar, o creştere care te ajută şi în perioadele de criză, când pieţele financiare se blochează.

Când a venit COVID-ul, băncile româneşti au cumpărat emisiunile de titluri de stat ale Ministerului Finanţelor deoarece băncile străine făcuseră câţiva paşi înapoi.

Când a venit criza cu apariţia războiului din Ucraina, băncile româneşti au cumpărat titlurile de stat şi au alimentat cu euro casele de schimb valutar.

Este mai uşor să suni în birourile de la Bucureşti decât în birourile de la Viena, Paris, Amsterdam, Milano, sau Londra.

Aşa, ca nişte date statistice, Banca Transilvania a crescut din 2008 încoace de 8,4 ori la nivel de active, CEC Bank a crescut de 5,3 ori, iar Eximbank a crescut de 8,3 ori. BCR a crescut din 2008 până la jumătatea anului trecut cu numai 65%, iar BRD cu numai 51%. Activele sistemului bancar în toată această perioadă au crescut cu 150%.

Aceasta este o poză pe 15 ani a sistemului bancar din România. Certitudinea este că Banca Transilvania a fost încurajată prin toate mijloacele şi susţinută să devină lider, să-şi mărească cota, iar capitalul bancar românesc, cel privat şi de stat prin CEC şi Eximbank, să câştige teren.

Ce va fi în continuare vom vedea, dar aşa, ca nişte ţinte, îmi amintesc că Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania, mi-a spus după achiziţia Bancpost că banca trebuie să ajungă la o cotă de 30% pentru a face faţă tuturor vremurilor, pentru a finanţa economia românească şi când e perioadă de boom economic şi când sunt crize.

Şi nu ştiu cine mi-a spus, dar capitalul românesc în sistemul bancar, privat şi de stat, trebuie să ajungă la 50%.

February 12, 2024
Ce face ca inflaţiile din regiune să scadă de la cote istorice la niveluri apropiate de ţintele băncilor centrale? Este tendinţa sustenabilă?

În Ungaria, rata de creştere a preţurilor de consum a scăzut la un minim pe aproape trei ani de 3,8% în ianuarie, scrie Portfolio. Datele au provocat din nou o surpriză plăcută, întrucât analiştii se aşteptau la o valoare de peste 4%. Este pentru prima dată din februarie 2021 când inflaţia a scăzut în intervalul ţintă al băncii centrale.

Analiştii arată că efectul de bază contribuie întotdeauna la o inflaţie mai scăzută în ianuarie.

În termeni lunari, inflaţia a crescut cu 0,7%.

Preţul băuturilor alcoolice şi tutunului a crescut cu 8,1%, în timp ce preţul articolelor vestimentare a crescut cu 6,2%. În cazul produselor alimentare, ritmul de creştere a preţurilor a scăzut la 3,6% faţă de ianuarie 2023. Lunar, însă, s-a remarcat creşterea cu 1,2% a preţurilor alimentelor. Spre deosebire de perioada trecută, preţul progresiv la gaze a crescut preţul energiei casnice, cu 0,9%. Acestea au fost însă compensate de faptul că articolele vestimentare s-au ieftinit cu peste 2% faţă de luna decembrie.

Examinând o perioadă mai scurtă de formare a preţurilor, imaginea este puţin mai contradictorie. Indicele anualizat trimestrial al inflaţiei de bază a fost de 4,2%, ceea ce înseamnă că evoluţia preţurilor din ultimele trei luni nu înseamnă încă o stabilitate a preţurilor. În plus, indicatorul a crescut uşor în ultimele trei luni.

Gabor Regos, analist la Granit Fund Management, a declarat pentru Hungary Today că inflaţia din ianuarie a fost influenţată probabil de mai mulţi factori. Scumpirea progresivă a carburanţilor nu va fi reflectată în datele pe ianuarie, sau doar în mică măsură. În acelaşi timp, unele servicii s-au scumpit deja în ianuarie, în timp ce sectorul telecom va înregistra o întârziere.

Analiştii se aşteaptă la o scădere a inflaţiei pentru încă câteva luni, însă efectele de bază iau o direcţie nefavorabilă în a doua jumătate a anului şi începe reflaţia.

Cu efectele de bază favorabile estompându-se, majorări solide de salarii ar putea între timp realimenta presiunile inflaţioniste, potrivit Reuters.

Posibile reduceri ale subvenţiilor pentru energie în al doilea semestru, după alegerile din Parlamentul European, reprezintă riscuri suplimentare în ceea ce privepte reaprinderea inflaţiei.

În Cehia, după ce inflaţia şi-a atins vârful la peste 18% în 2022, banca centrală a ţării se aşteaptă ca rata anuală să scadă la 3% în ianuarie de la 6,9% în decembrie, odată cu estomparea efectelor de bază ale creşterii preţurilor energiei şi altor preţuri.

Noile estimări ale băncii văd inflaţia la 2,6% în acest an şi sub ţintă în 2025. Tomas Holub, membru al boardului băncii, a declarat recent că focusul se va muta în scurt timp pe anul 2025, când, estimează acesta, inflaţia de bază va fi „pe deplin îmblânzită“.

Un oficial FMI a avertizat totuşi că banca centrală cehă ar trebui să fie atentă la riscurile legate de aşteptările privind inflaţia, care se menţin peste ţinta sa de politică, cât şi la posibilele presiuni legate de creşterea solidă a salariilor.

February 11, 2024