BusinessMagazin

Tag: Australia

  • Cele mai bizare peisaje naturale de pe pământ: Un lac roz, o cascadă însângerată sau dealuri de ciocolată – GALERIE FOTO

    Munţii maiestoşi sau apele albastre tot timpul atrag turişitii, dar natura ne-a pregătit şi locuri care chiar dacă sunt bizare ne inspira imaginaţia şi curiozitatea. Peisajele prezentate în acest articol sunt naturale şi pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase.

    1. Bule de metan îngheţate în lacul Abraham, Canada.

    Create prin descompunerea materiei organice (plante, animale şi microbi), bulele de gaz extrem de inflamabil urcă la suprafaţa apei în timpul lunilor mai călduroase. Ele sunt prinse pentru o perioadă sub crusta de gheaţă, iar când aceasta se topeşte metanul ajunge în atmosferă.

    2. Lacul Hillier – Australia

    Vazută din cer, suprafata roz a lacului Hillier pare glazura de pe o prajitură. Hillier se află în extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste 100 ale Arhipelargului Recherche, aflat în largul coastei sudice a Australiei de Vest. Lacul puţin adânc, de aproximativ 600 m în diametru, este mărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie.

    3. Cascada însângerată – Antartica

    Cascada roşie, poreclită „Cascada însângerată”, este înaltă cât o clădire cu cinci etaje şi iese printr-o crăpătură în gheaţă. Geologii credeau iniţial că această culoare a apei vine de la alge, însă nuanţa roşiatică este dată, de fapt, de microbi.

    4. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii

    Oamenii de ştiinţă au găsit aici urme drepte, sau şi în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen are loc pe suprafaţa platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morţii. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acţiunea unui vânt uşor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafaţă de gheaţă cu o grosime mai mică de 5mm. Mişcarea observată a avut loc cu o viteză de 2 – 6 m pe minut.

    5. Vulcanul cu lava albastră


    Vulcanul Kawah Ijen, situat în estul insulei Jawa, cu o înălţime de 2.400 de metri, are o caracteristică specială: flăcările albastre care apar pe timpul nopţii pe versanţii săi.

    Culoarea provine de la vaporii de sulf care ies din craterul vulcanului, la o temperatură de 200 grade Celsius. Când se aprinde noaptea, gazul produce flăcări de un albastru electric, care se pot ridica şi până la 5 metri înălţime.

    6. Plaja ascunsă din Mexic

    Plaja ascunsă este situată în interiorul unueia dintre insulele Marieta. Arhipelagul Insulelor Marieta este situat în largul coastei Puerto Vallarta din Mexic. Acest loc  este accesibil printr-un tunel lung de 25 de metri, care face legătura cu Oceanul Pacific. Turiştii trebuie să înoate până acolo, dar turişti nu trebuie să se scufunde, deoarece spaţiul dintre suprafaţa apei şi tavanul tunelului este de 2 metri.

    7. Cercurile zânelor din Namibia.

    În deşertul namibian au apărut milioane de cercuri bizare cu diametru de 2-15 metri de-a lungul a 2500 de km de pământ. Aceste cercuri sunt cunoscute ca fiind cercurile zânelor. Misterul cercurilor rămâne încă neelucidat, mai mulţi oameni de ştiinţă venind cu propriile teorii. Aborigenii africani spun că aceste cercuri sunt urmele paşilor zeilor. 

    8. Dealurile de ciocolată din Filipine

    Sute de coline conice se înalţă în grupuri, una în spatele alteia. Coastele lor sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotimpul uscat, din luna februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par ca sunt învelite în ciocolată. Apoi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde strălucitoare.

  • Aroganţă dusă la extrem: a cheltuit 500.000 de dolari pe o petrecere la care a venit însoţit de femei ţinute în lesă – GALERIE FOTO

    Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
     
    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     
    Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Pentru ca expunerea opulenţei să fie perfectă el se pregăteşte să fie vedeta propriului său reality show.
     

     

  • Cum a ajuns o casnică proprietara unui resort pe o insulă privată din Cambodia

     Melita Kolmandas Hunter a primit şansa de a-şi putea realiza visul. De la o casnică din Australia, a ajuns să fie proprietara unui resort pe o insulă privată din Cambodia, numit Song Saa.

    Totul a început în anul 2005 când soţul Melitei, Rory, a fost invitat să lucreze în Cambodia. Bineînţels, soţia sa l-a însoţit în marea aventură unde, aveau în plan să rămână în Sudul Asiei doar pentru un an de zile, după mutându-se înapoi în New York.

    Însă, după ce au petrecut ceva timp în Cambodia au decis să rămână, iar Melita a reuşit să cumpere o insulă locală în valoare de 15 mii de dolari pe care a transformat-o într-un resort chic. Tot procesul a durat 2 ani şi jumătate până la finisarea proiectului, iar în prezent, acesta poartă numele de Song Saa Resort şi deţine 27 de vile, un restaurant, un bar, spa şi, bineînţeles o privelişte de vis.

    Toate locuinţele au fost realizate din lemn confecţionat de la bărcile vechi, metal şi piatră. Localnicii au fost foarte încântaţi de planurile ambiţioase ale australienilor, mai ales că, tânărul cuplu le-a oferit şi locuri de muncă acestora.

    Vezi aici cum arata insula

  • Cum a ajuns o casnică proprietara unui resort pe o insulă privată din Cambodia

     Melita Kolmandas Hunter a primit şansa de a-şi putea realiza visul. De la o casnică din Australia, a ajuns să fie proprietara unui resort pe o insulă privată din Cambodia, numit Song Saa.

    Totul a început în anul 2005 când soţul Melitei, Rory, a fost invitat să lucreze în Cambodia. Bineînţels, soţia sa l-a însoţit în marea aventură unde, aveau în plan să rămână în Sudul Asiei doar pentru un an de zile, după mutându-se înapoi în New York.

    Însă, după ce au petrecut ceva timp în Cambodia au decis să rămână, iar Melita a reuşit să cumpere o insulă locală în valoare de 15 mii de dolari pe care a transformat-o într-un resort chic. Tot procesul a durat 2 ani şi jumătate până la finisarea proiectului, iar în prezent, acesta poartă numele de Song Saa Resort şi deţine 27 de vile, un restaurant, un bar, spa şi, bineînţeles o privelişte de vis.

    Toate locuinţele au fost realizate din lemn confecţionat de la bărcile vechi, metal şi piatră. Localnicii au fost foarte încântaţi de planurile ambiţioase ale australienilor, mai ales că, tânărul cuplu le-a oferit şi locuri de muncă acestora.

    Vezi aici cum arata insula

  • A cumpărat o insulă în valoare de 15 mii de dolari şi şi-a îndeplinit visul

    Melita Kolmandas Hunter a primit şansa de a-şi putea realiza visul. De la o casnică din Australia, a ajuns să fie proprietara unui resort pe o insulă privată din Cambodia, numit Song Saa.

    Totul a început în anul 2005 când soţul Melitei, Rory, a fost invitat să lucreze în Cambodia.

    Citiţi mai multe pe www.one.ro

  • Australia a câştigat Cupa Mondială de Vâjthaţ, un joc inspirat din franciza “Harry Potter” – VIDEO

    Deşi pentru unii este doar un joc imaginar, pentru jucătorii de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, care a avut loc pe 24 iulie, competiţia a fost una cât se poate de reală, potrivit Reuters.

    Sportul, inspirat din franciza “Harry Potter” semnată de J.K. Rowling, este practicat în viaţa reală de jucători care ţin mături între picioare, exact ca vrăjitorii tineri din seria magică arhi cunoscută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Australia a câştigat Cupa Mondială de Vâjthaţ, un joc inspirat din franciza “Harry Potter” – VIDEO

    Deşi pentru unii este doar un joc imaginar, pentru jucătorii de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, care a avut loc pe 24 iulie, competiţia a fost una cât se poate de reală, potrivit Reuters.

    Sportul, inspirat din franciza “Harry Potter” semnată de J.K. Rowling, este practicat în viaţa reală de jucători care ţin mături între picioare, exact ca vrăjitorii tineri din seria magică arhi cunoscută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Isteria Pokémon: cum ne-a acaparat un joc viaţa

    2016 este anul maimuţei în calendarul chinezesc, dar sigur va rămâne cunoscut ca fiind anul Pokémonului. 6 iulie 2016 ar putea rămâne în istorie pentru japonezii de la nintendo. În doar patru zile, Pokémon Go a fost descărcat de mai multe ori decât aplicaţia de dating Tinder şi în alte două zile a depăşit Twitter la numărul de utilizatori activi. Mai important, Pokémon Go a dublat valoarea de piaţă a Nintendo şi a stârnit o isterie în toată lumea, deşi lansarea iniţială a cuprins doar trei ţări (SUA, Australia şi Noua Zeelandă).

    Eram în clasa a şasea sau a şaptea când un coleg a venit la şcoală cu Alakazam, un Pokémon puternic şi rar pe care niciunul dintre noi nu-l avea. L-am vrut imediat şi l-am provocat la duel. Am pus Pokémonii în luptă şi eram pe punctul de a câştiga când meciul a fost întrerupt de profesorul care încerca să-şi predea materia. Ne-a luat ambele pachete de cărţi şi le-a amestecat. Nu ne venea să credem – munca noastră era complet irosită. Magia în care eram învrăjbiţi a cuprins din nou lumea, sub forma unui joc mobile.

    Pokémon Go este un joc pentru smartphone-uri care îmbină elemente grafice cu lumea reală şi trimite jucătorii la vânătoare de Pokémoni (creaturi virtuale) în locuri reale. Mai pe şleau, jucătorul se plimbă cu telefonul în mână pe stradă şi prin parcuri şi cu ajutorul camerei smartphone-ului caută Pokémoni pe care trebuie să-i prindă aruncând cu o minge către creaturile virtuale. Odată prins, Pokémonul intră în colecţie şi poate fi utilizat de jucător în dueluri. Fiecare Pokémon are abilităţi şi caracteristici diferite şi poate evolua (de la nivelul 1 la 2 şi 3).

    Un concept cât se poate de simplu, iar cu ajutorul tehnologiei de azi producătorii pot trimite jucătorul peste tot în lume pentru a prinde Pokémoni. Acest joc nu poate fi jucat doar de pe canapeaua din sufragerie, ci te provoacă să ieşi din casă, să te plimbi şi să pleci la vânătoare. În universul Pokémon sunt 718 de astfel de creaturi, însă doar 151 disponibile în joc deocamdată. Pokémon Go a fost dezvoltat de Niantic şi a fost inspirat prima dată de gluma pe care a făcut-o compania de 1 aprilie 2014, când a ascuns monştrii Pokémon în hărţile de la Google Map.

    Niantic este un studio care a început ca un start-up al Google, iar la conducerea firmei se află John Hanke, responsabil pentru dezvoltarea Google Earth. Hanke are 49 de ani, a lucrat pentru guvernul Statelor Unite la departamentul de afaceri externe în Myanmar şi Indonezia şi a pornit mai multe companii de software de-a lungul timpului. În 2001, Hanke a fondat compania Keyhole, specializată în aplicaţii care utilizau date geospaţiale, iar în 2004 compania a fost achiziţionată de Google pentru 35 de milioane de dolari. Directorul companiei era John Hanke, care a devenit în urma achiziţiei vicepreşedintele diviziei Google Geo, care include Google Earth, Google Maps, StreetView, SketchUp şi Panoramio.

    Ulterior, în 2010, John Hanke a fondat compania Niantic, în San Francisco, un start-up în cadrul Google, care se ocupă de dezvoltarea de softuri. Compania s-a remarcat în domeniul jocurilor mobile şi a lansat primul său joc cu elemente de realitate agumentată, numit Ingress, în 2012. În 2015, Niantic a devenit independentă faţă de Google. Succesul jocului lansat pe 6 iulie a fost unul fulminant: la doar alte două zile, americanii foloseau, în medie, jocul pentru 43 de minute pe zi, mai mult decât Facebook Messenger şi WhatsApp împreună (12 minute şi, respectiv, 30 de minute) şi în doar o săptămână valoarea de piaţă a Nintendo s-a dublat, ajungând în prezent la o valoare de 38 miliarde de euro (în trei zile am actualizat de trei ori această cifră), depăşind companii japoneze importante precum Sony, Canon, Panasonic sau Toshiba. (Actualizare: luni, 25 iulie, acţiunile Nintendo au scăzut cu 18% (o valoare de 6,7 miliarde de dolari) care se datorează faptului că Nintendo a anunţat într-un comunicat de presă că impactul jocului asupra profitului companiei va fi unul limitat, potrivit presei străine)

    Între 7 şi 19 iulie, acţiunile Nintendo au crescut cu 114,04%, iar capitalizarea bursieră a companiei a urcat până la 38 de miliarde de euro; abia după opt zile acţiunile Nintendo au scăzut pentru prima dată de la ceea ce a devenit lansarea verii, cu 12%, din cauză că a fost amânată lansarea jocului în Japonia. „Niciodată nu am văzut  acţiunile unei companii mari să se schimbe atât de repede într-o perioadă atât de scurtă“,  a declarat Takashi Oda, analist al Okasan Securities, pentru The Guardian. Creşterea foarte puternică a Nintendo se datorează şi faptului că jocul capitalizează pe nostalgia milenialilor care au copilărit în anii ‘90 alături de Pokémoni, dar este jucat şi de copii.

  • Isteria Pokémon: cum ne-a acaparat un joc viaţa

    2016 este anul maimuţei în calendarul chinezesc, dar sigur va rămâne cunoscut ca fiind anul Pokémonului. 6 iulie 2016 ar putea rămâne în istorie pentru japonezii de la nintendo. În doar patru zile, Pokémon Go a fost descărcat de mai multe ori decât aplicaţia de dating Tinder şi în alte două zile a depăşit Twitter la numărul de utilizatori activi. Mai important, Pokémon Go a dublat valoarea de piaţă a Nintendo şi a stârnit o isterie în toată lumea, deşi lansarea iniţială a cuprins doar trei ţări (SUA, Australia şi Noua Zeelandă).

    Eram în clasa a şasea sau a şaptea când un coleg a venit la şcoală cu Alakazam, un Pokémon puternic şi rar pe care niciunul dintre noi nu-l avea. L-am vrut imediat şi l-am provocat la duel. Am pus Pokémonii în luptă şi eram pe punctul de a câştiga când meciul a fost întrerupt de profesorul care încerca să-şi predea materia. Ne-a luat ambele pachete de cărţi şi le-a amestecat. Nu ne venea să credem – munca noastră era complet irosită. Magia în care eram învrăjbiţi a cuprins din nou lumea, sub forma unui joc mobile.

    Pokémon Go este un joc pentru smartphone-uri care îmbină elemente grafice cu lumea reală şi trimite jucătorii la vânătoare de Pokémoni (creaturi virtuale) în locuri reale. Mai pe şleau, jucătorul se plimbă cu telefonul în mână pe stradă şi prin parcuri şi cu ajutorul camerei smartphone-ului caută Pokémoni pe care trebuie să-i prindă aruncând cu o minge către creaturile virtuale. Odată prins, Pokémonul intră în colecţie şi poate fi utilizat de jucător în dueluri. Fiecare Pokémon are abilităţi şi caracteristici diferite şi poate evolua (de la nivelul 1 la 2 şi 3).

    Un concept cât se poate de simplu, iar cu ajutorul tehnologiei de azi producătorii pot trimite jucătorul peste tot în lume pentru a prinde Pokémoni. Acest joc nu poate fi jucat doar de pe canapeaua din sufragerie, ci te provoacă să ieşi din casă, să te plimbi şi să pleci la vânătoare. În universul Pokémon sunt 718 de astfel de creaturi, însă doar 151 disponibile în joc deocamdată. Pokémon Go a fost dezvoltat de Niantic şi a fost inspirat prima dată de gluma pe care a făcut-o compania de 1 aprilie 2014, când a ascuns monştrii Pokémon în hărţile de la Google Map.

    Niantic este un studio care a început ca un start-up al Google, iar la conducerea firmei se află John Hanke, responsabil pentru dezvoltarea Google Earth. Hanke are 49 de ani, a lucrat pentru guvernul Statelor Unite la departamentul de afaceri externe în Myanmar şi Indonezia şi a pornit mai multe companii de software de-a lungul timpului. În 2001, Hanke a fondat compania Keyhole, specializată în aplicaţii care utilizau date geospaţiale, iar în 2004 compania a fost achiziţionată de Google pentru 35 de milioane de dolari. Directorul companiei era John Hanke, care a devenit în urma achiziţiei vicepreşedintele diviziei Google Geo, care include Google Earth, Google Maps, StreetView, SketchUp şi Panoramio.

    Ulterior, în 2010, John Hanke a fondat compania Niantic, în San Francisco, un start-up în cadrul Google, care se ocupă de dezvoltarea de softuri. Compania s-a remarcat în domeniul jocurilor mobile şi a lansat primul său joc cu elemente de realitate agumentată, numit Ingress, în 2012. În 2015, Niantic a devenit independentă faţă de Google. Succesul jocului lansat pe 6 iulie a fost unul fulminant: la doar alte două zile, americanii foloseau, în medie, jocul pentru 43 de minute pe zi, mai mult decât Facebook Messenger şi WhatsApp împreună (12 minute şi, respectiv, 30 de minute) şi în doar o săptămână valoarea de piaţă a Nintendo s-a dublat, ajungând în prezent la o valoare de 38 miliarde de euro (în trei zile am actualizat de trei ori această cifră), depăşind companii japoneze importante precum Sony, Canon, Panasonic sau Toshiba. (Actualizare: luni, 25 iulie, acţiunile Nintendo au scăzut cu 18% (o valoare de 6,7 miliarde de dolari) care se datorează faptului că Nintendo a anunţat într-un comunicat de presă că impactul jocului asupra profitului companiei va fi unul limitat, potrivit presei străine)

    Între 7 şi 19 iulie, acţiunile Nintendo au crescut cu 114,04%, iar capitalizarea bursieră a companiei a urcat până la 38 de miliarde de euro; abia după opt zile acţiunile Nintendo au scăzut pentru prima dată de la ceea ce a devenit lansarea verii, cu 12%, din cauză că a fost amânată lansarea jocului în Japonia. „Niciodată nu am văzut  acţiunile unei companii mari să se schimbe atât de repede într-o perioadă atât de scurtă“,  a declarat Takashi Oda, analist al Okasan Securities, pentru The Guardian. Creşterea foarte puternică a Nintendo se datorează şi faptului că jocul capitalizează pe nostalgia milenialilor care au copilărit în anii ‘90 alături de Pokémoni, dar este jucat şi de copii.

  • Cum au reuşit aceste state să-şi facă loc pe piaţa efectelor speciale domnitată de Hollywood

    Pentru a realiza detaliile bătăliei sângeroase de la finalul sezonului 6 al serialului Game of Thrones, cei de la Iloura au folosit un mix de VFX şi tehnici mai vechi de animaţie. Echipa a fost condusă de Glenn Melenhorst, supervizorul diviziei VFX, care a vrut să dea cât mai mult realism conflictului dintre Jon Snow şi armata sa de sălbatici, pe de-o parte, şi cei din familia Bolton, conduşi de Ramsay Bolton. Episodul a inclus numeroase coliziuni între călăreţi, armate de 3.000 de oameni, o combinaţie de scene care conţin atât personaje reale cât şi unele generate pe calculator, dar şi sute de elemente precum steaguri, fum, sânge, foc, arme sau chiar ceaţă.

    Compania a fost desemnată să dezvolte această luptă după ce a prezentat producătorilor de la HBO o serie de simulări. Steve Kullback şi Joe Bauer, reprezentanţii canalului pay-per-view, s-au arătat încântaţi de proiectul australienilor şi le-au oferit acestora contractul. „Bătălia Bastarzilor şochează prin îndrăzneală“, a spus Steve Kullback. „Este cu atât mai şocant că am reuşit să o realizăm, iar meritele trebuie să meargă, în primul rând, către Iloura. Am lucrat alături de ei pe parcursul producţiei şi a trebuit să revizuim fiecare scenă; s-a dovedit dificil să facem diferenţa între ce era real şi ce fusese adăugat.“

    În 2015, Game of Thrones a ajuns la 20 de milioane de spectatori, în medie, pentru cel de-al cincilea sezon al său, care a primit 24 de nominalizări la premiile Primetime Emmy, inclusiv la categoria „cel mai bun serial ‑ dramă“. Încă de la lansare, Game of Thrones a devenit un fenomen global şi cel mai iubit serial din istoria HBO. Anul trecut, serialul a fost cel mai căutat produs de televiziune de pe motorul de căutare Google şi cel mai dezbătut serial pe conturile reţelei de socializare Facebook din Statele Unite. Inspirat din seria de romane A Song of Ice and Fire, de George R. R. Martin, serialul are acţiunea amplasată într-un regat fictiv, numit Westeros. Magia, aventurile eroice şi elementele fantastice vin în completarea acţiunii.

    Având astfel în vedere aşteptările fanilor, cei de la Iloura au urmărit zeci de ore de filmări ale unor concursuri de echitaţie şi diverse filmări ale unor accidente din timpul curselor de cai. Aşa-numitele camere martor, ataşate cailor pentru a oferi mai multe unghiuri telespectatorilor, s-au dovedit extrem de folositoare.

    Iloura este parte a unei industrii care generează din ce în ce mai mulţi bani: în 1989, Indiana Jones şi ultima cruciadă includea doar 80 de cadre cu efecte speciale. 20 de ani mai târziu, blockbusterul Avatar se mândrea cu 3.000 de astfel de cadre. „Ceea ce industria a reuşit este să livreze complexitate“, explică Tony Clark, director al Rising Sun. „Poţi face absolut orice pe calculator în ziua de azi, cu excepţia imaginilor cu oameni.“ Compania condusă de Clark este un alt nume important, care activează pe piaţă de 21 de ani. Echipa a semnat efectele speciale din peste 120 de filme, inclusiv succesul de box-office Gravity. Animal Logic (The Lego Movie) este o altă companie recunoscută internaţional; Luma Pictures, companie americană, a deschis recent un nou birou la Melbourne.

    Pentru a ţine piaţa competitivă, case de producţie precum Warner Brothers sau Universal apelează la un truc: ei folosesc mai multe companii de efecte speciale pentru o singură scenă, împărţind cadrele în mai multe direcţii. La rândul lor, companiile sunt astfel obligate să investească masiv în cercetare şi dezvoltare, pentru că specializarea pe o singură arie nu mai este suficientă. „Poţi să ratezi o ocazie pentru că sincronizarea e extrem de importantă“, este de părere Simon Rosenthal, şeful diviziei VFX de la Iloura, care consideră că natura ciclică a industriei pune mari probleme companiilor. Divizia pe care o conduce, explică Rosenthal, foloseşte aproape 20% din timp pentru cercetare.

    Mai multe scutiri de taxe şi beneficii oferite de guvernul australian au atras în ultimii ani numeroase companii de profil pe continent. Astfel, pentru a fi eligibil de o scutire de 30% a taxelor, un film trebuie să aibă un buget minim de 390.000 de dolari. „Ne ţine în joc şi ne ajută să fim competitivi pe plan internaţional“, a spus Debra Richards, CEO al companiei Ausfilm.
    Există însă pericolul ca alte state, precum India sau China, să depăşească în anii ce urmează Australia sau Statele Unite. Ambele au o industrie a filmului înfloritoare şi o mână de lucru mai ieftină: următorul pas este obţinerea acelui know-how care le va face cu adevărat competitive.