BusinessMagazin

Tag: acoperire

  • Profi deschide cinci noi magazine şi ajunge la 531 de unităţi

    Deschis în format City, magazinul din Predeal, al 19-lea din judeţul Brasov, se găseşte pe B-dul Mihail Săulescu, nr. 62. Acesta are o suprafaţă totală de 375 mp, iar sala de vânzări este de 253 mp.

    Tot în format City se află şi unitatea din Bacău. Situată pe str. Letea, nr.13, sc. A-B, aceasta acoperă 358 mp, din care suprafaţa de vânzări este de 194 mp.

    De astăzi, localitatea Stulpicani, judeţul Suceava, dispune de un magazin PROFI Loco pe str. Principală, nr. 275. Unitatea măsoară o suprafaţă totală de 350 mp, iar sala de vânzări are 215 mp.

    Acum funcţionează în format Loco câte un magazin PROFI şi în localitatile Iancu Jianu şi Vadastrita, ambele din judeţul Olt. Cel din Iancu Jianu este situat pe str. Târgului, nr.1B şi ocupă o suprafata totală de 393 mp, iar sala de vânzări măsoară 186 mp.

    Cu o suprafaţă totală de 313 mp, din care suprafaţa de vânzare este de 178 mp, unitatea din Vadastrita funcţionează pe str. M. Sadoveanu, nr. 60.

     

     

  • Cum arată telefonul ortodox care se vinde cu 25.000 de dolari. Norocoşii pot cumpăra un exemplar binecuvântat

    Compania moscovită Gressp a creat 988  de unităţi (numărul este o referinţă la anul în care creştinismul a ajuns în Rusia) cu valori cuprinse între 6.300 şi 25.000 de dolari. Preţul depinde, desigur, de cât de mult aur a intrat în carcasa telefonului.

    Când vine însă vorba de funcţionalitate, uitaţi de social media, scriu cei de la Russia Today. Telefonul ortodox vă va purta înapoi la zilele în care cea mai puternică aplicaţie era cea de mesagerie.

    “Am vrut să minimizăm riscul adicţiei faţă de telefon”, a spus Anatoly Sautin. “Vrem ca oamenii să se concentreze pe lumea reală, nu pe una virtuală.”

    Telefonul este dotat cu o cameră “performantă” de 3 megapixeli şi are o memorie de 32 GB. Producătorul oferă totuşi o garanţie de 12 luni.

    “Primul telefon va fi dăruit Patriarhului Chiril”, au mai spus reprezentanţii companiei. “În perioada următoare vrem să şi ducem câteva unităţi la Moscova, pentru a fi binecuvântate.”

  • Cum a ajutat o decizie luată la 25 de ani la crearea unui business de milioane de dolari

    1. Să creeze o maşină de clasă mică – datorită necesităţii pe care aceasta o va acoperi, să fie scumpă.

    2. Să folosească banii obţinuţi pentru dezvoltarea unei maşini de clasă medie, la un preţ mai scăzut.

    3. Să folosească banii pentru a crea o maşină accesibilă, de clasă mare.

    4. Să furnizeze energie solară.

    Musk s-a dovedit un adevărat vizionar: pe 20 iulie 2016 a anunţat că toate aceste scopuri au fost atinse.

    O strategie pe 10 ani a fost considerată ideală şi de Ramit Sethi, fondatorul Growth Lab şi I Will Teach You To Be Rich; în 2004 el a lansat businessul de cursuri online, a început cu o lecţie de finanţe personale; iar în prezent compania IWT are 17 cursuri online, 30.000 de clienţi plătitori şi peste 600.000 de abonaţi, potrivit CNBC.

    Antreprenorul a avut o filosofie similară cu  a lui Elon Musk. În urmă cu 10 ani, când avea 25 de ani, a luat o decizie care a făcut posibil tot succesul lui ulterior: ”Am ales să intru în jocul pe termen lung, nu în cel care vizează succesele imediate. Am ales să mă uit cu 10 ani în faţă, nu cu trei luni. Când am lansat compania IWT de la zero, în loc să mă concentrez pe lansarea de produse care să mă ajute să fac bani rapid; m-am concentrat pe construirea unui grup de fani adevăraţi şi studenţi pe viaţă. Numesc această abordare ”Principiul pe 10 ani”, povesteşte Sethi într-un articol editorial publicat de revista Fortune.

    Sună simplu, dar nu este aşa; antreprenorul spune că realitatea de care s-a lovit a fost brutală. Principiul pe 10 ani a dus la multe decizii contraintuitive pe care antreprenorul nu le-ar fi luat  altfel, cum ar fi:

    – IWT nu şi-a lansat primul produs decât după trei ani;

    – a citit şi a răspuns la mai mult de 1.000 de mailuri în fiecare zi

    – a petrecut ani şi a investit sute de mii de dolari să dezvoltăm cursuri

    – au întrerupt cursurile profitabile pentru ei, dar care nu aduceau rezultate clienţilor

    – nu i-au lăsat pe cei cu datorii să urmeze cursurile lor

    ”Aceste decizii ne-au costat milioane de dolari din veniturile potenţiale. Spre exemplu, acest lucru a însemnat că nu am putut să facem angajări în ritmul în care am fi putut. A însemnat, de asemenea, că am putut lansa un număr limitat de produse din cauza presiunii crescute pentru a face fiecare dintre aceste produse să conteze”, explică el.  

    Strategia însă a avut rezultatele scontate: ”Ne-a ajutat să construim o bază de clienţi (studenţi) pe viaţă: clienţi care cumpără fiecare nou curs pe care îl concepe. Astăzi, avem zeci de angajaţi care cresc rapid”, povesteşte antreprenorul, a cărui afacere este evaluate la milioane de dolari, potrivit Fortune.

    El spune că o gândire pe termen lung pare o idee nebunească atunci când nu este înţeleasă; însă gândirea pe termen scurt este aceea cu adevărat nebunească.

  • Oraşul din România care are străzile pavate cu aur. „Oriunde ai păşi, sigur găseşti o cantitate mică de aur”

    România chiar este de poveste şi se poate lăuda cu un oraş cu străzi pavate cu aur.

    Este vorba de Baia Sprie din judeţul Maramureş. Aici s-a extras aur de pe timpul dacilor, fiind o zonă liberă de ocupaţia romană. Cea mai prolifică perioadă pentru extragerea aurului se pare că a fost în jurul anului 1700, când, spun documentele vremii, existau 75 de exploatări aurifere. Aurul a fost extras până în 2006, când s-a închis ultima mină.

    „Oraşul Baia Sprie putem să spunem că are mai multe drumuri pavate cu aur. Poate că nu este singurul din ţară.  Ne-am întreabat de multe ori cum putem să fim atât de săraci financiar când noi nu putem asfalta aceste drumuri pentru că am acoperi aurul din ele.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • În urmă cu 10 ani au pornit o şcoală cu 5 elevi, iar acum au peste 450 de elevi şi venituri de 3,2 milioane de euro

    „Am început în urmă cu 10 ani, în mansarda unei vile din Pipera, cu o clasă I cu cinci elevi. Atunci, în 2007, planul nostru de dezvoltare includea doar ciclul primar”, spune Diana Segărceanu, cofondator şi director executiv al Avenor College. Primele investiţii au fost făcute din resursele proprii, însă odată cu extinderea au apelat şi la credite. La trei ani de la debutul afacerii au deschis şi ciclul gimnazial şi s-au mutat în actualul campus din Băneasa, „în spaţii construite special pentru a corespunde, atât funcţional, cât şi estetic, necesităţilor unei instituţii de învăţământ moderne”, spune antreprenoarea. 2015 a fost anul când au lansat şi Liceul Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examination.

    „De la înfiinţare, investiţia a fost continuă, de la un an la altul, iar până în acest moment se ridică la peste 4,5 milioane de euro”, spune Segărceanu. Tot ea povesteşte că una dintre cele mai mari dificultăţi a fost, de-a lungul timpului, recrutarea profesorilor; au apelat la de cele mai multe ori la ajutorul consultanţilor externi de resurse umane. Au creat, de asemenea, un profil al profesorului de la Avenor College, pe care îl urmează atât în procesul de recrutare, cât şi în cel de evaluare a performanţelor acestora. „Noi căutăm oameni temerari în această meserie, care sunt dedicaţi şi pasionaţi, au obiective foarte clare, au noţiunile pedagogice şi psihologice necesare pentru a-i putea ghida pe copii. Şi, nu în ultimul rând, ne împărtăşesc valorile şi principiile. Nu-i găsim uşor, dar suntem perseverenţi şi-i căutăm mereu, avem un proces de recrutare continuu, care durează 365 de zile”, explică Diana Segărceanu strategia de recrutare a cadrelor didactice.

    În cadrul şcolii Avenor, elevii parcurg programa şcolară naţională, însă diferenţa faţă de alte şcoli cu profil similar este că structura acesteia este creată astfel încât să fie centrată pe elev şi adaptată la nevoile de învăţare individuale. Profesorii folosesc strategii educaţionale complementare, materiale didactice diverse şi interactive, iar disciplinele şcolare obligatorii sunt completate prin cursuri specifice sistemului britanic. Mai exact, elevii au ore de dezvoltare personală şi ore de studiu individual la clasă, o gamă de cluburi extracurriculare, prin care participă la activităţi, în şcoală şi în afara ei.

    De asemenea, sistemul de evaluare standard prin calificative şi note este completat de un set de instrumente de evaluare alternativă prin merite academice, spune antreprenoarea. În cadrul Liceului Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examinations, elevii mai învaţă şi despre antreprenoriat, leadership, provocări globale, serviciu comunitar, sport şi arte. Anul acesta liceul va deschide procesul de admitere şi pentru ultimii doi ani de liceu, clasele a XI-a şi a XII-a, Sixth Form în sistemul britanic. „Prin materiile pe care le propunem, în afara celor clasice, le dezvoltăm elevilor gândirea antreprenorială, pe care se pot baza mai târziu, dar şi acele calităţi care le vor facilita accesul către marile universităţi din lume şi care îi vor ajuta să devină lideri în profesiile pe care şi le vor alege”, adaugă Diana Segărceanu.

    Numărul celor înscrişi a crescut de la un an la altul, odată cu vârsta elevilor, mai spune ea. În prezent, 312 copii urmează cursurile din clasele pregătitoare până la clasa VIII, 23 elevi în clasele IX şi X şi 120 de preşcolari sunt înscrişi la grădiniţa Avenor. Pe fondul acestei creşteri constante, fondatorii estimează că până în anul 2020 vor ajunge la capacitatea maximă a campusului Avenor College, de 550 de elevi. Taxa pentru clasele I – VIII este de 7.500 de euro pe an, cea pentru clasa pregătitoare este de 6.900 de euro pe an, iar pentru liceu ajunge până la 10.500 de euro pe an. Fundaţia Avenor acordă anual burse pentru liceul internaţional, care acoperă între 25% şi 100% din taxa de şcolarizare, fiind oferite unor elevi excepţionali, cu rezultate academice remarcabile şi realizări în cadrul activităţilor extracurriculare. Bursierii, precizează antreprenoarea, au posibilitatea să‑şi păstreze bursa pe perioada celor patru ani de liceu, cu condiţia să îşi menţină an de an nivelul academic şi comportamental pentru care au primit bursa.

    Profilul elevului de la Avenor se încadrează în tipologia copilului responsabil şi disciplinat, spune Segărceanu: „Sunt ambiţioşi, fără să fie individualişti şi sunt campioni ai colaborării, ai lucrului în echipă. Îşi susţin cu dezinvoltură şi originalitate punctele de vedere, sunt mereu curioşi şi creativi, nu se tem să experimenteze şi nici să greşească”. Pe de altă parte, cadrele didactice angajate trebuie să fie oameni dedicaţi profesiei şi care vorbesc cu pasiune despre educaţie. De asemenea, un partener foarte important în această ecuaţie sunt părinţii din comunitate. „Pentru noi este foarte important nu doar să-i educăm pe elevi, ci şi ca aceştia să «înveţe să înveţe». Pentru a reuşi, avem nevoie de o cooperare strânsă şi deschisă între profesori, elevi şi părinţi”, adaugă antreprenoarea.

  • În urmă cu 10 ani au pornit o şcoală cu 5 elevi, iar acum au peste 450 de elevi şi venituri de 3,2 milioane de euro

    „Am început în urmă cu 10 ani, în mansarda unei vile din Pipera, cu o clasă I cu cinci elevi. Atunci, în 2007, planul nostru de dezvoltare includea doar ciclul primar”, spune Diana Segărceanu, cofondator şi director executiv al Avenor College. Primele investiţii au fost făcute din resursele proprii, însă odată cu extinderea au apelat şi la credite. La trei ani de la debutul afacerii au deschis şi ciclul gimnazial şi s-au mutat în actualul campus din Băneasa, „în spaţii construite special pentru a corespunde, atât funcţional, cât şi estetic, necesităţilor unei instituţii de învăţământ moderne”, spune antreprenoarea. 2015 a fost anul când au lansat şi Liceul Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examination.

    „De la înfiinţare, investiţia a fost continuă, de la un an la altul, iar până în acest moment se ridică la peste 4,5 milioane de euro”, spune Segărceanu. Tot ea povesteşte că una dintre cele mai mari dificultăţi a fost, de-a lungul timpului, recrutarea profesorilor; au apelat la de cele mai multe ori la ajutorul consultanţilor externi de resurse umane. Au creat, de asemenea, un profil al profesorului de la Avenor College, pe care îl urmează atât în procesul de recrutare, cât şi în cel de evaluare a performanţelor acestora. „Noi căutăm oameni temerari în această meserie, care sunt dedicaţi şi pasionaţi, au obiective foarte clare, au noţiunile pedagogice şi psihologice necesare pentru a-i putea ghida pe copii. Şi, nu în ultimul rând, ne împărtăşesc valorile şi principiile. Nu-i găsim uşor, dar suntem perseverenţi şi-i căutăm mereu, avem un proces de recrutare continuu, care durează 365 de zile”, explică Diana Segărceanu strategia de recrutare a cadrelor didactice.

    În cadrul şcolii Avenor, elevii parcurg programa şcolară naţională, însă diferenţa faţă de alte şcoli cu profil similar este că structura acesteia este creată astfel încât să fie centrată pe elev şi adaptată la nevoile de învăţare individuale. Profesorii folosesc strategii educaţionale complementare, materiale didactice diverse şi interactive, iar disciplinele şcolare obligatorii sunt completate prin cursuri specifice sistemului britanic. Mai exact, elevii au ore de dezvoltare personală şi ore de studiu individual la clasă, o gamă de cluburi extracurriculare, prin care participă la activităţi, în şcoală şi în afara ei.

    De asemenea, sistemul de evaluare standard prin calificative şi note este completat de un set de instrumente de evaluare alternativă prin merite academice, spune antreprenoarea. În cadrul Liceului Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examinations, elevii mai învaţă şi despre antreprenoriat, leadership, provocări globale, serviciu comunitar, sport şi arte. Anul acesta liceul va deschide procesul de admitere şi pentru ultimii doi ani de liceu, clasele a XI-a şi a XII-a, Sixth Form în sistemul britanic. „Prin materiile pe care le propunem, în afara celor clasice, le dezvoltăm elevilor gândirea antreprenorială, pe care se pot baza mai târziu, dar şi acele calităţi care le vor facilita accesul către marile universităţi din lume şi care îi vor ajuta să devină lideri în profesiile pe care şi le vor alege”, adaugă Diana Segărceanu.

    Numărul celor înscrişi a crescut de la un an la altul, odată cu vârsta elevilor, mai spune ea. În prezent, 312 copii urmează cursurile din clasele pregătitoare până la clasa VIII, 23 elevi în clasele IX şi X şi 120 de preşcolari sunt înscrişi la grădiniţa Avenor. Pe fondul acestei creşteri constante, fondatorii estimează că până în anul 2020 vor ajunge la capacitatea maximă a campusului Avenor College, de 550 de elevi. Taxa pentru clasele I – VIII este de 7.500 de euro pe an, cea pentru clasa pregătitoare este de 6.900 de euro pe an, iar pentru liceu ajunge până la 10.500 de euro pe an. Fundaţia Avenor acordă anual burse pentru liceul internaţional, care acoperă între 25% şi 100% din taxa de şcolarizare, fiind oferite unor elevi excepţionali, cu rezultate academice remarcabile şi realizări în cadrul activităţilor extracurriculare. Bursierii, precizează antreprenoarea, au posibilitatea să‑şi păstreze bursa pe perioada celor patru ani de liceu, cu condiţia să îşi menţină an de an nivelul academic şi comportamental pentru care au primit bursa.

    Profilul elevului de la Avenor se încadrează în tipologia copilului responsabil şi disciplinat, spune Segărceanu: „Sunt ambiţioşi, fără să fie individualişti şi sunt campioni ai colaborării, ai lucrului în echipă. Îşi susţin cu dezinvoltură şi originalitate punctele de vedere, sunt mereu curioşi şi creativi, nu se tem să experimenteze şi nici să greşească”. Pe de altă parte, cadrele didactice angajate trebuie să fie oameni dedicaţi profesiei şi care vorbesc cu pasiune despre educaţie. De asemenea, un partener foarte important în această ecuaţie sunt părinţii din comunitate. „Pentru noi este foarte important nu doar să-i educăm pe elevi, ci şi ca aceştia să «înveţe să înveţe». Pentru a reuşi, avem nevoie de o cooperare strânsă şi deschisă între profesori, elevi şi părinţi”, adaugă antreprenoarea.

  • Oraşul care timp de jumătate de an stă în umbră. Ce metodă ingenioasă au folosit pentru a se putea bucura de razele soarelui

    Invenţia i-a aparţinut lui Martin Andersen, care a primit finanţare din partea autorităţilor pentru a-şi implementa ideea. După îndelungi cercetări şi schiţe proiectul s-a concretizat cu succes – trei oglinzi, fiecare măsurând 17 metri pătraţi, stau pe muntele de deasupra oraşului. În ianuarie, cu ajutorul acestora, soarele este pote fi zărit doar două ore pe zi în piaţa oraşului, de la prânz până la orele 14, însă cetăţenii sunt fericiţi şi pentru atât. „Păşind în soare după atâtea ore de umbră permanentă mă face să realizez cât de mult ne poate afecta percepţia asupra lumii. Dintr-o dată, lumea pare tridimensională”, spune Andersen.

    Nu toată lumea din Rjukan a primit cu braţele deschise ideea acestor oglinzi de soare, iar mulţi consideră că nu sunt altceva decât un „truc turistic”. Până şi Andersen a admis faptul că s-a obişnuit, între timp, cu lipsa luminii soarelui. „ Este ca şi cum oamenii care au fost crescuţi în acest loc umbrit, sau cei care au ales să rămână, au devenit imuni la lumina normală soarelui”, mai adăuga acesta.  

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Şefu’, în 5 minute rezolvăm

    Când întrebi un angajat în cât timp va face ceva şi el îţi răspunde: „Şefu’, în 5 minute se rezolvă”, deja ştii că asta înseamnă cel puţin câteva ore… sau zile…

    „Unde este domnul director?” Răspunsul vine instant: „Este într-o întâlnire”. Asta înseamnă că nu are niciun chef să vorbească.

    „Trimite-ne oferta pe email, la office@…, şi o trimit eu mai departe către departamentul de achiziţii”, spune secretara. Asta înseamnă că se duce direct în trash.

    „Asta e politica firmei” e un statement excelent, acoperă aproape toate situaţiile posibile.

    „Aţi fost foarte OK la interviu, apreciem skill-urile dvs., ne-aţi impresionat până la lacrimi, însă cu regret trebuie să va informăm că aţi fost respins.” Nimeni nu îl regretă în vreun fel. În realitate, asta se poate traduce că ai fost jenant, te-ai comportat execrabil şi, cu bucurie, va informăm că CV-ul dvs. va fi pe blacklist în următorii cinci ani.

    „Nu mai insistaţi, o să vă contactăm noi zilele viitoare.” Aşa sună de multe ori un răspuns când vrei să ştii ce ai făcut totuşi la un interviu. Sfat: nu te va contacta nimeni. Niciodată.

    „SMS: Scuze, întârzii 5 minute (asta înseamnă cel puţin 20), este trafic.” Ce folositor e traficul ăsta uneori! Când întârziem acasă din cauza lui, îl înjurăm.

    Paradoxal, nesinceritatea reuşeşte să facă pe toată lumea fericită, la final răsuflăm cu toţii uşuraţi. Secretul este să găseşti argumentul cu cea mai bună acoperire în contextul respectiv.

    Un exemplu de la noi din industrie: sună cel cu camionul că este la 50 km de locul de descărcare, dar are o problemă tehnică (dar nu are), noi transmitem mai departe clientului această informaţie. Clientului îi este şi lui mai comod să păstreze scuza şi transmite mai departe… şi tot aşa până la capătul lanţului. Cu toţii înţelegem că este un neadevăr, dar cu toţii „aruncăm” vina pe o chestie total impersonală, dificil de verificat şi ne asigurăm zona de confort că, nu-i aşa?, o problema tehnică putem avea cu toţii la un moment dat…

    Trimitem de multe ori forecasturi „umflate”, conştienţi că nu o să le atingem, dar ne este mai uşor să dăm explicaţii după, decât să înfruntăm realitatea înainte.

    Manipulăm cifre şi rapoarte astfel încât să „pară” un rezultat frumos. Toţi ştim cum stau lucrurile, dar ne prefacem că totul este minunat şi că peste tot este armonie…

    Ne ascundem după stereotipuri, clişee şi ne autoamăgim, alungând violent glasul conştiinţei care vrea să ne aducă la realitate şi sinceritate. Ne amăgim de multe ori cu aparenţe, construim realităţi imaginare, posibil pe baza temerii că imaginea de „sine” (a noastră, a companiei) va putea fi afectată.

    Este ca atunci când vorbeşti cu iubita la telefon şi la finalul fiecărei conversaţii îi spui: „Te iubesc, pa!”. Este „sec”, protocolar, politicos, lipsit în totalitate de orice urmă de iubire sau măcar sentimente.

    De câte ori, după ce am închis telefonul cu un client, zâmbind, cu o voce calmă, amabilă, serviabilă, l-am trântit de toţi pereţii?

    De câte ori i-am spus soţiei sau iubitei, „îmi este dor de tine” fără să ne fie, doar pentru că celălalt ar dori să audă asta, i-ar face plăcere, se simte bine?

    De multe ori ştie şi receptorul că este manipulat, dar, tacit, acceptă de teamă ca nu cumva să fie el vinovat sau că pur şi simplu aşa este mai convenabil; oricum nu cercetează nimeni, de ce aş riscă să îmi afectez imaginea?

    Cred că nivelul la care a ajuns astăzi pseudocomunicarea în business „îmbrăcată” în forme fără fond, nesinceră, aparentă, lipsită de adevăr, cu intenţii ascunse, a ajuns să fie universal.

    Mascăm adevărul într-un limbaj camuflat, deghizăm realitatea în aparenţe înşelătoare. Creăm structuri de limbaj codate în reprezentări false.

    Ce se întâmplă când cuvintele nu corespund cu sentimentele, gândurile, realitatea?

    Păi limbajul reflectă structurile gândirii, are un puternic rol social şi este în directă legătură cu dezvoltarea personalităţii. Când spunem una, dar gândim altceva, cred că ne transformăm pe noi în personalităţi deviante. A fi de dimineaţă până seară un actor, interpretând diverse situaţii de comunicare în funcţie de context, este exact cum în timpul unei piese de teatru ai schimba la fiecate minut scaunul în funcţie de cel mai bun unghi de vizualizare. Oboseşti! Şi mai e un efect: parcă dispare acea legătură de umanitate care se prinde în mod natural între oameni. Parcă modul acesta de a comunica ne facem să ne urâm mai mult, să fim mai anxioşi, încordaţi…

    Sau lucrurile se pot înrăutăţi când suntem noi înşine, sinceri cu noi, sinceri cu ceilalţi?

    Să avem oare o dată curajul ca pentru o zi să spunem ce gândim?

    „Bună ziua, domnule director, astăzi am ceva pe suflet şi nu pot să zâmbesc.” Oare nu ne-ar face mai empatici? „Dar ce s-a întâmplat, vino să povestim”, nu ne-ar umaniza, nu am fi mai buni unii cu alţii dacă am ne-am spune supărările, criticile, tristeţile, supărările şi nu le-am disimula în false protocoale de limbaj?…

    Sau să lăsăm trasă „perdeaua” asta albă, călcată perfect, frumos mirositoare şi să ne autoamăgim că aparenţele reprezintă, de fapt, adevărata comunicare?

     

  • La soare te poţi uita, dar la noul Rolls Royce, ba! Are vopsea cu diamante

    Rezultatul final se numeşte: Rolls-Royce Ghost Elegance. Numit “Diamond Stardust”, procesul utilizează o mie de diamante care au fost strivite într-o pulbere ce îi dă luxoasei maşini un finisaj de neegalat în materie de luciu şi strălucire.
     

    IATĂ AICI CUM ARATĂ ROLLS ROYCE-UL CU VOPSEA CU DIAMANTE

     

  • Vacanţă împreună, dar cine plăteşte?

    Mai mult de o treime dintre bărbăţii români acoperă toate cheltuielile atunci când călătoresc în cuplu, potrivit Studiului Internaţional despre Călătorii realizat de momondo în 2017 în rândul călătorilor români.

    În general, românii preferă să împartă costurile de călătorie în mod egal, aşa cum declară 51% dintre respondenţi. Această opţiune este întâlnită mai degrabă în rândul respondenţilor din categoriile de vârstă 18-22 de ani (49%) şi 23-35 de ani (55%) decât în rândul participanţilor la studiu cu vârsta peste 56 de ani (42%).

    Mai mult, conform studiului momondo, pentru 12% dintre cuplurile cu vârsta cuprinsă între 18 şi 22 de ani părinţii sunt cei care acoperă cheltuielile acestora de călătorie. Există şi cazuri în care fiecare în parte plăteşte propriile cheltuilei, însă această opţiune este valabilă doar pentru 6% dintre români. Când vine vorba de alte opţiuni pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie, românii participanţi la studiu se bazează mai puţin pe sprijinul venit din partea părinţilor sau copiilor. De exemplu, doar 2% dintre cuplurile din România petrec o vacanţă împreună datorită părinţilor care le acoperă costurile. Cu atât mai puţin cheltuielile de călătorie sunt acoperite de către copii – doar 1% dintre femeile participante la studiu au selectat această opţiune.

    O altă concluzie a studiului momondo este că 35% dintre bărbaţii români îşi asumă ei înşişi toate costurile unei călătorii în cuplu. Pe de altă parte, 4% dintre bărbaţi afirmă că fiecare plăteşte propriile cheltuieli iar 3% spun că partenera lor plăteşte pentru amândoi. În ceea ce priveşte femeile din România, 6% dintre participantele la studiu declară că îşi asumă acoperirea costurilor de călătorie pentru sine şi pentru partener iar 18% merg în vacanţă pe banii partenerului.

    Există şi situaţia în care grija împărţirii cheltuielile de călătorie nu poate fi luată în calcul. 5% dintre bărbaţi şi 9% dintre femei care au participat la studiu nu au partener de călătorie. Cu toate acestea, 1% dintre respondenţi, aceeaşi pondere pentru ambele sexe, nu călătoresc cu partenerul.

    „Rezultatele studiului au demonstrat că, dincolo de pasiunea românilor pentru călătorii, există şi o preocupare constantă în ceea ce priveşte acoperirea cheltuielilor de călătorie. Mai mult de jumătate dintre călătorii români împart cu partenerul cheltuielile aferente vacanţei împreună şi, astfel, experienţa de călătorie devine mai accesibilă amândurora, cel puţin din punct de vedere financiar. Dar există, totodată, o altă tendinţă – peste o treime dintre bărbaţi este gata să acopere personal toate costurile financiare ale unei vacanţe în doi. Aceasta este, de altfel, o veste cât se poate de bună, mai ales acum în prag de 8 martie”, declară Mircea Giurcă, Marketing Manager momondo România.

    Studiul Momondo a fost realizat în 2017 la iniţiativa momondo în rândul utilizatorilor din România. Cercetarea are la bază răspunsuri venite de la aproximativ 1000 de respondenţi din întreaga ţară, femei şi bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani.