Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat de la conducerea SIE, iar demisia a ajuns la Preşedinţie, a precizat luni, pentru MEDIAFAX, prutătorul de cuvânt al preşedintelui Mădălina Dobrovolschi.
”Confirm demisia ( lui Mihai Răzvan Ungureanu-n.r.), a fost primită la cabinetul preşedintelui”, a precizat Dobrovolschi.
Ea a mai spus că preşedintele a acceptat deja demisia, iar interimatul la conducerea SIE va fi asigurat de Silviu Predoiu.
Mişcările antisistem sunt în creştere, iar liderii politici văzuţi ca „alternative“ beneficiază de tot mai mult suport – de la Donald Trump sau Bernie Sanders în Statele Unite până la Marine Le Pen şi al său Front Naţional în Franţa, Lega Nord în Italia sau Syriza în Grecia; ieşirea surprinzătoare a Marii Britanii din Uniunea Europeană se încadrează perfect în această categorie.
Care sunt însă cauzele care au dus la aceste sentimente antisistem? Ei bine, cea mai importantă pare a fi inegalitatea.
„Brexitul este de departe cel mai virulent răspuns la această senzaţie de inegalitate“, comenta recent Michael Hartnett de la Bank of America. Iar această senzaţie se datorează faptului că revenirea economică de după criza din 2008 a fost una care a favorizat anumite segmente ale populaţiei, adaugă el. Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană reprezintă un eşec al politicii regionale şi ar putea reprezenta sfârşitul pentru Regatul Unit, remarcă şi Cristian Pîrvulescu, profesor universitar: „Contrar a ceea ce se spune, Uniunea Europeană şi-a dovedit viabilitatea. Pentru că se vede astăzi că singurul lucru care a ţinut în comun diferitele părţi ale Regatului Unit a fost Uniunea Europeană; nu ştim dacă Regatul Unit va mai exista în forma actuală, după acest referendum.“ Scoţia şi-ar putea declara independenţa, spune Pîrvulescu, un referendum în acest sens având, de această dată, sorţi de izbândă.
Omul de rând ştie că nivelul său de trai a scăzut, costurile de zi cu zi au crescut, iar şansele unui job bun sunt tot mai mici. El aude că economia merge bine, dar vede o cu totul altă realitate – o diminuare a încrederii şi stagnare a economiei, crede şi Peter Schiff, analist al Euro Pacific Capital. Toate aceste frustrări alimentează practic sentimentele antisistem şi ajută partidele care marşează în această direcţie.
„Brexitul are mai multe componente – dar câteva sunt fundamentale – legi venite de la Bruxelles pe care nu le înţeleg şi nu le acceptă şi mai ales o chestie nespusă, ideea de a fi conduşi de Franţa sau Germania – cum să accepte ei să fie conduşi de ţara pe care au învins-o în război sau de cea pe care au eliberat-o? Din nou istoria se repetă şi e vorba de cine pe cine“, spune Cătălin Olteanu, director general al firmei de logistică FM România. Chiar dacă nu înţelege neapărat contextul economic actual, omul de pe stradă înţelege că ceva nu este în regulă. Şi chiar dacă partidele antisistem nu câştigă neapărat alegerile, ele duc dezbaterea publică într-o anumită direcţie; în cele din urmă, acest lucru s-ar putea însă să fie benefic.
Există, evident, mai mulţi factori care au dus la ridicarea acestor mişcări, majoritatea fiind rezultatul indirect al procesului de globalizare. Externalizarea locurilor de muncă, politicile privind refugiaţii şi chiar automatizarea anumitor procese (fapt ce duce la dispariţia unor locuri de muncă) sunt doar câteva exemple în acest sens. Unii analişti consideră însă că principala cauză ar fi politicile monetare adoptate de state, aşa cum este cazul Marii Britanii: „Votul din Anglia ilustrează perfect ineficacitatea politicilor implementate de principalele instituţii financiare ale lumii“, crede Peter Schiff. Relaxarea cantitativă adoptată de băncile centrale din Europa, Statele Unite sau Japonia a dus la creşterea inflaţiei, iar fenomenul în cauză i-a ajutat, aşa cum se întâmplă de obicei, pe acei câţiva care constituie aşa-numita pătură superioară a societăţii.
Efectul a fost unul previzibil: în vreme ce bursele şi-au revenit iar acţiunile au crescut, oamenii de rând au suportat numeroase măsuri de austeritate; iar acest scurtcircuit a dat un nou suflu mişcărilor antisistem.
O altă mişcare antisistem prezentă deja de ceva vreme în Europa este euroscepticismul – cei care nu sunt de acord să cedeze o parte din puterea de decizie a statului către o entitate suprastatală. Discuţia este una care probabil nu se va încheia niciodată, însă îndoielile unora nu au fost încă suficiente pentru a anunţa apusul comunităţii europene. Euroscepticismul se defineşte ca o mişcare de protest împotriva Uniunii Europene şi opoziţia faţă de integrarea europeană, iar partidele cu acest profil câştigă tot mai mulţi simpatizanţi pe măsură ce state precum Germania impun măsuri nepopulare, aşa cum a fost cota obligatorie de refugiaţi. Votanţi din majoritatea statelor membre migrează către partidele extremiste, ignorând uneori mesajele cu tentă rasistă sau antisemită pe care acestea le exprimă. „Forţele populare sau extremiste nu au mai avut atâta forţă şi nu au fost atât de bine reprezentate în aproape 60 de ani“, a subliniat Cecilia Malmstrom, comisarul UE pentru comerţ.
„Vorbim de efectul unor decizii politice proaste – parlamentul de la Bruxelles arată corupt şi dă o grămadă de legi şi sugestii cel puţin aiuristice în anumite cazuri impunând gratuit unor ţări să respecte aberaţii care afectează majoritatea pentru a proteja minorităţi sau structuri de nişă“, crede Cătălin Olteanu, director general al FM România.
Ţările cu cel mai mare număr de eurosceptici sunt Grecia, Spania, Marea Britanie şi Cipru. Dintre acestea, trei au în comun modul extrem de aspru în care au fost lovite de criza financiară. Grecia, Spania şi Cipru au fost chiar în pragul falimentului – doar datorită măsurilor impuse de Uniunea Europeană au putut avea o anumită continuitate economică. Cu toate acestea, populaţia a fost dur afectată de măsurile de austeritate, ceea ce a crescut gradul de neîncredere atât în instituţiile locale de guvernământ, cât şi în cele interstatale.
„Suntem într-un moment de maxim pericol din punctul de vedere al existenţei Uniunii Europene în forma actuală, iar elementul care mă duce la această concluzie este blocarea de către Germania şi Franţa a acordului de liber schimb cu Statele Unite ale Americii (TAFTA sau acordul transatlantic de liber schimb – n.red.); acesta a fost respins de doar două ţări, Franţa şi Germania, după Brexit, adică este o reorientare a acestor două ţări în cadrul european“, subliniază analistul Mircea Coşea. Într-un fel sau altul, spune el, au eliminat un concurent important la putere, care este Marea Britanie, şi au rămas astfel două state care încearcă să preia direct controlul asupra Uniunii Europene. Acest control nu este însă acceptat, pentru că la recentul summit G20 din China Jean-Claude Juncker a declarat în mod surprinzător că Uniunea Europeană continuă negocierile cu SUA, în ciuda opoziţiei manifestate de Germania şi Franţa. Aceste disensiuni între statele membre există pentru că cele două nu acceptă în zonă concurenţa americană, o concurenţă puternică. Firmele americane au o putere mai mare decât cele europene şi un avans tehnologic, iar pe de altă parte se pare că Germania şi Franţa renunţă încet-încet la acordurile comunitare în favoarea unora bilaterale, dezvoltate zi de zi cu Rusia, cu China, cu India. „Aceste acorduri arată că ele au o cale proprie pe care o folosesc din plin; stabilitatea economiei germane se explică prin relaţiile comerciale cu China, acolo unde au foarte multe comenzi. Atât Germania cât şi Franţa au investit capital imens în China şi în Rusia, cel puţin în Rusia este o invazie de capital franco-german în domenii cheie, precum energie, construcţii, armament sau medicamente. Este astfel convenabil pentru ele să aibă o politică mai detaşată faţă de Uniunea Europeană, şi din acest motiv eu cred că pasul pe care l-au făcut prin refuzarea acordului cu SUA arată o nouă orientare pe care cele două ţări o au“, mai spune Coşea. Tot el arată că pentru România situaţia este clar nefavorabilă, în condiţiile în care disensiunile există între ce-a mai rămas din UE şi aceste două ţări iar bugetul suferă. Fondurile care se vor mai da vor fi din ce în ce mai restrictive, iar interesul de a ridica ţările rămase în urmă va trece undeva pe planul secund. S-ar putea ca Franţa şi Germania să nu mai fie, la un anumit moment, interesate de investiţii în state ca România sau Bulgaria, căutând alte zone care să le fie mai favorabile pe termen lung. Pentru că raporturile cu Rusia şi China sunt pe termen lung: Rusia asigură energie, în vreme ce China reprezintă piaţa de desfacere – lucruri pe care nicio ţară din Uniunea Europeană nu le poate asigura.
Mergând pe aceeaşi linie, ajungem la poate cea mai vizibilă şi în acelaşi timp periculoasă manifestare a mişcărilor antisistem: Donald Trump. Trump a stârnit numeroase controverse atunci când şi-a anunţat candidatura, mai ales datorită pledoariei sale pentru repatrierea imigranţilor şi anularea dreptului de cetăţenie pentru copiii născuţi pe teritoriul Statelor Unite în cazul în care părinţii acestora nu au drept de muncă. Donald Trump a spus, mai în glumă mai în serios, că va construi un zid la graniţa de sud a Statelor Unite pentru a opri accesul mexicanilor: „Am să contruiesc un zid mare – un zid uriaş, de fapt – la graniţa de sud, şi apoi am să îi pun pe mexicani să îl plătească. Ţineţi minte cuvintele mele“.
Trump e specializat în marketing şi a intuit corect supărarea unei mari mase de americani care s-au săturat de propaganda drepturilor omului şi a şanselor egale, consideră Cătălin Olteanu. „Adică ei se duc în război, cuceresc, eliberează şi după aceea trebuie să plătească preţul cuceririi. Sistemul american a devenit extrem de ipocrit şi Trump asta promite, să îi scape de ipocrizie. Iar dacă mă uit la Uniunea Europeană, e cam aceeaşi poveste.“ Americanii nu au ales în ultimul secol un preşedinte fără experienţă politică, cu excepţia lui Eisenhower, care a câştigat al doilea război mondial. Dacă Trump va reuşi să câştige alegerile din 2016, va fi într‑adevăr o premieră pentru Statele Unite. După cum spunea chiar Trump: „Poate că a venit timpul ca America să fie condusă ca o afacere“.
Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.
„România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.
Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.
Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.
Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.
„România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“
Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.
Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“
Magazinele nu mai sunt obligate să elibereze avansuri în numerar, însă au această posibilitate, potrivit unui proiect adoptat de senatori marţi, după ce preşedintele Klaus Iohannis a trimis legea la reexaminare.
“Persoanele juridice (…) oferă serviciul de avans în numerar la terminalele de plată în baza contractelor încheiate cu instituţiile acceptante şi pot acorda avansuri în numerar”, prevede proiectul, adoptat cu 66 de voturi “pentru”, 4 “împotrivă” şi 22 de abţineri.
Citiţi mai multe pe wwww.mediafax.ro
Noile carduri emise de unele bănci din Timişoara i-au pus pe jar pe mulţi dintre clienţi, aceştia temându-se să nu rămână fără bani.
Este vorba despre cardurile prevăzute cu ”contactless”, o tehnologie care permite utilizatorului să facă unele cumpărături de până în 100 de lei printr-o simplă scanare a dispozitivului, fără a mai avea nevoie de introducerea codului PIN.
Băncile care au introdus această opţiune au ţinut să prezinte doar avantajul ei, respectiv faptul că, printr-o simplă scanare a unui astfel de card, clientul câştigă mai mult timp, nemaifiind nevoit să treacă prin toate etapele solicitate la bancomat sau la POS.
Există însă şi un revers al medaliei. În caz de furt, cardul poate fi golit rapid, prin scanări succesive, de către oricine, fără să cunoască PIN-ul. Este suficient să fie trecut de mai multe ori prin faţa unui bancomat, până la retragerea întregii sume.
Totodată, cel care l-a sustras îl poate folosi la mai multe cumpărături. Dacă proprietarul cardului nu realizează imediat furtul, degeaba mai sună la bancă pentru a-şi bloca contul, că acesta este deja golit.
Numărul cardurilor Mastercard şi Maestro din România a crescut cu peste 30% în ultimii cinci ani, potrivit celor mai recente date ale Mastercard.
Avansul înregistrat în perioada 2011-2016 a fost susţinut de creşterea gradului de adopţie al noilor tehnologii din ecosistemul plăţilor electronice, precum tehnologia contactless, extinderea bazei de acceptare a cardurilor la nivelul pieţei locale şi apariţia unor noi segmente de business, precum tichetele de masă electronice.
“Piaţa cardurilor din România a început să îşi arate deschiderea pentru o creştere masivă a plăţilor electronice, dacă luăm în considerare evoluţiile recente din mediul de afaceri, dar şi din spaţiul public, pe marginea dezvoltării metodelor moderne de plată disponibile consumatorilor din România. Mastercard a fost dintotdeauna principalul promotor al mijloacelor de plată electronică şi vom continua să contribuim la valorificarea potenţialului pieţei locale”, a spus Cosmin Vladimirescu, general manager, Mastercard, România.
Datele Mastercard pentru 2015 arată creşterea apetitului consumatorilor pentru plăţile contactless, în contextul în care volumele tranzacţionate contactless prin intermediul cardurilor Mastercard şi Maestro au fost de 10 ori mai mari faţă de cele din 2014. Această rată de creştere accelerată la nivelul volumelor tranzacţionate contactless a fost printre cele mai ridicate din Europa.
În ceea ce priveşte numărul de tranzacţii contactless efectuate prin intermediul cardurilor Mastercard şi Maestro, rata de creştere a fost de peste 500% în 2015, prin comparaţie cu anul precedent.
Avansul plăţilor contactless, care a contribuit considerabil la evoluţia pieţei cardurilor în anii recenţi, a fost susţinut de asemenea de creşterea bazei de acceptare a tranzacţiilor contactless la nivelul mai multor segmente de business din piaţa locală – comercianţi, sisteme de transport public, industria de curierat, operatori de vendomate sau festivaluri culturale.
Astfel, într-o perioadă de doar 3 luni, ponderea plăţilor contactless din totalul tranzacţiilor a crescut de la 2,7% până la 40% în cazul anumitor comercianţi, potrivit datelor Mega Image pentru 2015.
“Credem cu tărie că plăţile electronice au un efect favorabil atât asupra economiei, cât şi asupra tuturor participanţilor la aceasta: consumatorii au parte de experienţe de plată moderne, simple şi sigure, iar comercianţii îşi pot eficientiza şi creşte vânzările prin optimizarea fluxului de numerar. În plus, am avut un aport semnificativ pentru transformarea economiei din România, într-o direcţie pozitivă, şi mai mult decât atât, contribuim constant la închiderea ecartului dintre România şi ţările din UE privind incluziunea financiară”, a adăugat Cosmin Vladimirescu.
Mastercard este cel mai acceptat card din România, având o reţea de acceptare de peste 144.500 terminale la nivel naţional, potrivit statisticilor BNR pentru primele trei luni ale anului 2016, precum şi o amprentă unică de acceptare în reţelele de transport public din România.
Pentru copii, vacanţele în familie, alături de părinţi şi fraţi, nu sunt doar o bună ocazie de distracţie, ci şi de învăţare. Cu fiecare călătorie, copilul descoperă locuri noi şi va lua contact cu alţi oameni, de naţionalităţi diferite. Astfel, va învăţa să-şi facă noi prieteni şi să accepte mult mai repede şi mai uşor diversitatea acestei lumi, potrivit unui comunicat dat publicităţii de agenţia de turism Terra Tourism
„Pentru mine, în calitate de mamă a doi copii mici, călătoriile în familie reprezintă o metodă de educaţie alternativă, pentru că vreau să le transmit de mici curiozitatea de-a descoperi lumea multiculturală şi plăcerea de-a călători. Vizităm muzee, acvarii, grădini zoologice, pieţe locale, participăm la festivaluri şi evenimente culturale şi îi încurajez să exploreze şi să nu le fie teamă să încerce lucruri noi. Recomand părinţilor să le ofere copiilor şansa de a lua contact cu alţi copii străini. Este o experienţă care, la început, îi poate enerva, dacă nu înţeleg limba, dar apoi îi va fascina, pentru că limbajul copilăriei este unul comun: joaca”, declară Oana Dunel, directoarea agenţiei Terra Tourism.
Un mare avantaj al vacanţelor în familie este că părinţii şi copiii vor petrece mai mult timp împreună şi cultivă astfel experienţe comune. Copiii se vor bucura mai mult de un concediu de acest fel decât dacă vor fi lăsaţi în grija bunicilor sau vor merge în tabere.
Părinţii trebuie să aleagă cu mare atenţie destinaţia şi hotelul. Dacă merg în vacanţă alături de un copil mic, este bine să verifice dacă hotelul ales este aproape de plajă, dacă nisipul este fin şi intrarea în mare este lină, dacă există facilităţi pentru copii, meniuri speciale, animatori, locuri de joacă. Bineînţeles, transportul trebuie să fie sigur, confortabil şi cât mai rapid posibil, fiind recomandat un zbor fără escale.
La fel de important este bagajul celui mic. Pe lângă haine, din valiza lui nu trebuie să lipsească medicamentele de urgenţă şi jucăriile. Acestea vor fi de mare ajutor în cazul unui drum lung, mai ales dacă el se plictiseşte repede.
Vezi aici top 5 destinaţii de vacanţă recomandate pentru familii
Dame Lowell Goddard,şefa departamentului de investigaţii a abuzurilor asupra copiilor a şocat prin decizia de a-şi da demisia, fiind a treia preşedintă care face asta, în pofida salariului de 360.000 de lire sterline pe an plus beneficii. Ea a invocat „urmările eşecurilor” unor cazuri repetitive de acuzaţii care s-au dovedit false şi dificultatea de a lucra la depărtare de casă, fiind originară din Noua Zeelandă.
Se aşteaptă ca ancheta masivă, care include 13 sub-anchete diferite, să dureze cel puţin 10 ani şi trebuie să ia în considerare acuzaţiile de abuz care datează de decenii. Lucy Duckworth, care conduce departamentul consultativ al victimelor şi supravieţuitorilor, a declarat că fosta preşedintă „a făcut o treabă incredibilă” în ce ţine de obţinerea probelor şi avansul anchetei. „Sunt frustrată de situaţie şi consider că toată lumea este, dar cred că Justice Goddard a oferit enorm pentru această anchetă- a venit în Marea Britanie din partea cealaltă a lumii, a lucrat din greu şi a fost o profesionistă adevărată”.
Decizia sa de a se retrage a fost aprobată de Secretarul de Interne Amber Rudd, care a declarat: „Confirm faptul că doamna Goddard mi-a trimis în scris demisia sa din funcţia de preşedinte al anchetei independente a abuzurilor contra copiiilor şi am acceptat. Vreau să asigur pe toată lumea de interesul asupra continuării anchetei, în special victimele şi supravieţuitorii şi să le spun că ancheta va avea curând un nou preşedinte. Aş dori să îi mulţumesc lui Goddard pentru contribuţia sa în anchetă”.
În cererea de demisie, fosta preşedintă, care a fost numită în aprilie 2015, a scris următoarele: „Vă anunţ cu regret că am decis să demisionez din funcţia de preşedintă a anchetei abuzurilor asupra copiilor, imediat. Am încredere că veţi accepta această decizie”. Pe de altă parte, secretarul de stat Rudd a acceptat cu părere de rău, oferindu-i următorul răspuns: „Probabil a fost o decizie pe care ai luat-o cu greu şi e bine cântărită. Ştiu cât de implicată aţi fost în demararea anchetei şi ştiu că nu aţi lăsat nicio piatră neîntoarsă pentru a face auzite vocile celor care trebuiau auzite – ale victimelor şi supravieţuitorilot. Este o dovadă a angajamentului dumneavoastră şi decizia de a vă retrage acum, după ce aţi poziţionat ancheta pe o linie ascendentă. Cu părere de rău accept această decizie. De asemenea, secretara de interne a descris ancheta drept „cea mai ambiţioasă muncă stabilită vreodată în Anglia şi Ţara Galilor şi a lăudat-o pe Goddard pentru munca sa.
Justice Goddard câştiga un salariu de bază de 360.000 de lire şi îi erau asigurate chiria, maşină, şofer şi 12,000 de lire pe an pentru facturile de utilităţi. De asemenea, primea patru zboruri dus-întors la clasa business pentru ea şi soţul ei, plus două zboruri dus-întors la economy pentru copiii săi, toate acestea valorând 55.000 de lire pe an.
Decizia de a acceptat peste 1 milion de refugiaţi este cel mai mare pariu politic al Angelei Merkel, scrie BBC.
La început a fost aplaudată pentru curajul moral şi pentru leadership-ul de care a dat dovadă. Le-a spus germanilor că “putem face asta” şi s-au mândrit oarecum cu ospitalitatea germană, iar cetăţenii din Frankfurt strigau la gară că refugiaţii sunt bineveniţi la ei. Această criză a subliniat faptul că “inima şi sufletul Europei este toleranţa”.
Îndoieli în privinţa deciziei lui Merkel au apărut după ce femei din Cologne ar fi fost asaltate de Anul Nou de un grup de persoane presupuse musulmane. Acest lucru a stârnit protestele anti-imigranţi, însă s-au liniştit pentru o perioadă pentru a fi pornit din nou după ce Germania a fost zguduită de patru atacuri într-o săptămână. Trei dintre ele fiind realizate de către refugiaţi. Cu toate acestea atacurile nu sunt legate şi nu dau impresia unui complot împotriva Germaniei, iar două dintre atacuri ar fi legate de organizaţia teroristă Statul Islamic. Din cei 1,2 milioane de refugiaţi doar 59 dintre ei au fost găsiţi că ar avea legătură cu organizaţiile teroriste.
Merkel a pierdut o parte din susţinere după incidentele din Cologne, dar a câştigat încredere din nou după exitul Marii Britanii din UE şi după lovitura de stat în Turcia deoarece votanţii încă o văd ca pe o ancoră, un punct stabil într-o lume instabilă.
Însă apar întrebări legate de abilitatea Germaniei de a susţine atât de mulţi refugiaţi, iar oamenii din Germania nu se simt în siguranţă. Partidul anti-imigraţie Alternative fuer Deutschland (AfD) susţine că multi-culturalismul este periculos şi că securitatea ţării este în pericol. Cu toate acestea partidul nu reuşeşte să câştige simpatizanţi, rămânând în sondajele de opinie undeva la 12-13%.
În 2017 problema refugiaţilor va deveni una şi mai fierbinte deoarece este an electoral şi este de aşteptat ca Angela Merket să candideze din nou. Însă Merkel depinde mult şi de Turcia şi de liderul acesteia care ar putea stopa fluxul de refugiaţi. Rămâne de văzut dacă politica lui Merkel de a integra refugiaţii va avea succes. Dacă vor avea loc noi atacuri teroriste numărul simpatizanţilor lui Merkel ar putea scădea. Până atunci, odată cu plecarea Marii Britanii din UE şi faptul că Hollande este foarte nepopular în Fraţa, Merkel rămâne liderul Europei. “Frica nu a fost niciodată un sfătuitor bun, nici în viaţa personală, nici în societate”
În ultima săptămână, Germania a fost scena a patru atacuri, dintre care trei comise de solicitanţi de azil şi două revendicate de gruparea teroristă Stat Islamic, iar acest lucru a dus la mai multe cereri populare de a sista politica “uşii deschise” pentru refugiaţi, pe care cancelarul Angela Merkel a promovat-o intens.
Peste un milion de refugiaţi au ajuns în Germania în ultimul an, mulţi dintre ei provenind din zone de conflict din Afganistan, Siria şi Irak.
“Ultimul atac sinucigaş ne-a arătat că nu ştim pe cine am lăsat în ţară”, a declarat Anna Lisser, de 47 de ani, celor de la Daily Mail. “Trebuie să ne păstrăm umanitatea şi cred că am procedat corect la început, dar acum trebuie să ne oprim”, a mai spus femeia, adăugând că sentimentul general este că Merkel distruge Germania.
O româncă stabilită în Germania a mărturisit şi ea, după atacurile din ultimele zile, că germanii se tem să mai circule cu mijloace de transport în comun şi evită spaţiile aglomerate, în vreme ce la evenimentele publice participă tot mai puţină lume, potrivit unui articol MEediafax.
Mihaela locuieşte într-un orăşel din Germania, la 50 de kilometri de Munchen, iar atacurile care s-au abătut asupra acestei ţări nu au fost, pentru ea, o surpriză, frica instalându-se după atentatele teroriste care au afectat alte state.
Terorismul islamist a ajuns în Germania, iar politicienii trebuie să abordeze temerile populaţiei germane în legătură cu securitatea şi imigraţia, a declarat şi Horst Seehofer, premierul landului german Bavaria.
“Fiecare atac, fiecare act terorist, este cu mult prea mult. Terorismul islamist a ajuns în Germania,” a spus Seehofer, premierul landului Bavaria, unde au avut loc trei din cele patru atacuri din ultima săptămână.
Seehofer, unul dintre cei mai vocali critici ai politicilor privind refugiaţi implementate de Angela Merkel, este de părere că Guvernul ar trebui să revină asupra deciziei de a interzice deportarea imigranţilor infractori în zone de conflict.