BusinessMagazin

Tag: industrie

  • AUTO: Luxul, intre sportivitate si eleganta

    Timpul este cel mai de lux produs pe care poate sa-l aiba cineva. Este infinit, dar limitat. De aceea, un automobil pentru care trebuie sa se astepte cateva luni pana a fi realizat nu poate fi decat un automobil de lux. Indiferent daca este capabil de performante dinamice exceptionale sau ofera un confort desavarsit. Cu toate acestea, multe dintre brandurile considerate de majoritate a fi superpremium si-au pierdut o parte din aura de exclusivitate pe care o aveau odinioara. Ce rost mai are sa ai un Bentley, cand stii ca volumul total al productiei fabricii s-a dublat in ultimii ani? Ce rost are sa ai un Bugatti Veyron – o masina cu peste 1.000 de cai-putere, atunci cand acest model poate fi gasit pe site-urile de internet specializate in comercializarea automobilelor second-hand? Managerii acestor producatori sunt perfect constienti ca odata cu cresterea volumului de vanzari al brandurilor superpremium profiturile companiei vor fi mai mari. Insa detinerea unui asemenea automobil nu va mai putea fi asociata cu cea a detinerii unui titlu nobiliar.

    Raspunsul vine tot din partea constructorilor. In afara asa-numitelor modele de baza, la un anumit interval sau aproape de sfarsitul duratei de viata a modelului, lanseaza editii limitate. Sau versiuni cu performante dinamice vizibil imbunatatite. Asa a procedat Grupul Volkswagen, pro prietarul brandurilor Bentley, Lamborghini si Bugatti. In cadrul unui eveniment special organizat in toamna acestui an inainte de Salonul Auto de la Frankfurt, cel mai mare eveniment de acest gen al anului de pe continentul european, germanii au prezentat noul Bugatti Veyron Pur Sang. Model al carui pret pornea, fara a lua in calcul niciun fel de taxe, de la pragul de 1,4 milioane de euro. De ce este el atat de special? Este asamblat intr-o editie (extrem de) limitata de numai cinci exemplare. Si trebuie subliniat acest lucru, deoarece Bugatti nu a fost prezent in cadrul Salonului Auto de la Frankfurt.

    Explicatia a venit tot din partea directorului companiei – vizitatorii Salonului nu se incadreaza in publicul tinta al Bugatti. Evident ca pana in dimineata zilei urmatoare, cand incepea oficial si salonul, toate cele cinci exemplare au fost vandute. Un alt exemplu de marca exclusivista este Ferrari. In 1999, Luca Cordero di Mon tezemolo, seful producatorului italian, decla ra ca Ferrari nu va produce mai mult de 5.000 de unitati anual. In prezent, cadenta de asamblare a automobilelor a crescut la 6.000 de unitati, pe fondul presiunilor tot mai mari din partea clientilor. Cu toate acestea, timpul de asteptare a crescut la doi ani in Statele Unite si chiar la un an si jumatate in Italia.

    Insa timpul de asteptare este pentru cei ce doresc un automobil personalizat si configurat dupa preferinte. Pentru cei ce se grabesc, exista intotdeauna varianta showroom-ului specializat pe modele superpremium, care livreaza imediat aproape orice automobil. Dar unde este exclusivitatea?

    Cei mai interesati de personalizarea masinilor sunt in general clientii din tarile arabe, din intreaga productie Ferrari peste 100 de modele fiind exportate numai in Emiratele Arabe Unite. Alte 150 de unitati iau drumul Chinei, in timp ce 60 se vand anual in Rusia. Dar pe masura ce constructorii clasicii doresc sa se extinda pe noi piete, alte nume noi apar pe Batranul Continent. Astfel, in 2000 si-a facut aparitia un astfel de constructor, Spyker, care avea ca tinta un singur segment – cei cu adevarati pasionati de lux. Prin ce se deosebeste aceasta marca de un Ferrari sau un Bugatti? Are o productie de mai putin de 100 de unitati anual, iar orice automobil comandat implica un timp de asteptare de peste un an. Chiar daca un Spyker nu va oferi performante dinamice exceptionale, automobilul va iesi in schimb cu adevarat in evidenta.

    Legenda Spyker a inceput in 1898, cand doi frati, Jacobus si Hendrik-Jan Spijker din Amsterdam, au construit primul lor automobil de lux echipat cu motor Benz. Dupa izbuc nirea Primului Razboi Mondial, Spyker si-a diversificat productia si s-a aliat cu Dutch Aircraft. Compania rezultata dezvolta gama existenta si incepe si productia de avioane. In timpul razboiului Spyker a fabricat aproape 100 de avioane de vanatoare si 200 de motoare pentru acestea. Odata cu debutul asamblarii de avioane, a fost adoptata si noua emblema a companiei, in forma elicei unui avion si motto-ul „Nulla tenaci invia est via“ („Pentru cei curajosi, nu exista cale de netrecut“).

    Cititi mai multe articole din PRETUL LUXULUI

  • Romstal cumpara nr. 2 din Serbia

    Cu o cifra de afaceri estimata la sfarsitul anului 2007 de peste 23 milioane euro, Doming d.o.o. are acoperire nationala prin reteaua de distributie dezvolata pe intreg teritoriul sarb: magazinele partenere acopera 70% din teritoriul Serbiei – 20 de puncte de vanzare comercializeaza exclusiv produsele firmei Doming, si alte 40 de magazine comercializeaza si produse de profil ale altor firme producatoare. Reteaua proprie este formata din 9 magazine localizate in principalele orase din Serbia – 3 in Belgrad si cate unul in Nis, Novi Sad, Cuprja, Pozarevac, Loznica, Pojega. La aceste magazine se adauga si un centru logistic in Simnovci, aflat la 30 km de Belgrad.
    Romstal, vizeaza pozitia de lider de piata in comercializarea echipamentelor de instalatii pentru constructii intre companiile multinationale din Europa de Est, declara Enrico Perini, director dezvoltare Romstal.

    Povestea afacerii Romstal

  • Finantare de 60 mil. euro pentru Hidroelectrica

    Consortiul bancar – alcatuit din BRD (in calitate de aranjor principal), Banca Romaneasca, EFG Private Bank Luxemburg-Bancpost, ABN AMRO si Volksbank – va asigura pentru Hidroconstructia atat fondurile necesare pentru finantarea activitatii curente, cat si garantiile necesare pentru derularea proiectelor pe o perioada de trei ani, informeaza un comunicat de presa transmis de BRD. Cu un portofoliu de contracte pe termen mediu de peste 900 milioane de euro, Hidroconstructia este lider in domeniul constructiei de baraje si centrale hidroelectrice din Romania, extinzandu-si in ultimii ani activitatea in domeniul infrastructurii si lucrarilor de constructii hidrotehnice.

  • Infopress intra prin greenfield in Ungaria

    Potrivit lui Jonsson, cladirea va avea o suprafata de 5.000 de metri patrati si va necesita in jur de 100 de angajati. "Piata din Ungaria a tipografiilor este mult mai competitiva decat cea din Romania, dat fiind ca numarul competitorilor din piata este mult mai mare. De fapt, Ungaria a ajuns la un nivel de dezvoltare comparabil cu cel din Polonia sau Austria", spune presedintele grupului. |nsa, de dezvoltarea in Ungaria se va ocupa mai mult echipa de management deja formata acolo, condusa de Imre Lakatos, in timp ce Jonsson va coordona totul din Bucuresti.

    Cifra de afaceri a grupului se va ridica anul acesta la 80 de milioane de euro, dintre care 65 de milioane numai din Romania. Pentru 2008, Infopress Group estimeaza afaceri totale de 110 milioane de euro, pe fondul investitiilor de 35 de milioane de euro in dezvoltare si extindere la nivel regional.

    Planurile de investitii ale celor mai mari jucatori de pe piata de tiparituri din Romania

  • Benvenuti: vrem sa ajungem la 40 de magazine in 2010

    Amenajarea multibrandului din Capitala, pe o suprafata de 100 de metri patrati, va costa compania in jur de 75.000 de euro, in timp ce la Constanta, pentru o suprafata de 150 de metri, patrati investitia ajunge la aproximativ 100.000 de euro. In plus, pentru fiecare magazin in parte stocul de marfa va costa compania circa 200.000 de euro, potrivit lui Dan Pavel, directorul general al Benvenuti.

    "Pentru 2008, planul este sa deschidem intre cinci si opt magazine, atat in orasele in care suntem deja prezenti, cat si in cele mai mici, cu 80.000-150.000 de locuitori. Vrem ca pana la sfarsitul lui 2010 sa ajungem la un numar de cel putin 40 de magazine", anunta Pavel, care include si extinderea retelei si in afara granitelor tarii in planurile ce privesc dezvoltarea Benvenuti. "In acest moment suntem pregatiti atat din punct de vedere logistic, cat si din punct de vedere al produselor propuse", motiveaza acesta.

    Compania numara in prezent 26 de magazine. Investitia necesara pentru deschiderea unui magazin nou poate ajunge pana la 260.000 de euro cu marfa cu tot, din care 60.000 de euro reprezinta suma destinata amenajarii interioare. Pe primele noua luni, vanzarile companiei au crescut cu 35% fata de 2006, ajungand la 6 milioane de euro, iar estimarea pana la finele anului este de 8,8 milioane de euro.
    Marja de profit pe aceste segment este de aproximativ 10%. La sfarsitul lunii septembrie, retailerul oradean de incaltaminte avea cu 217 angajati.

    Printre competitorii Benvenuti pe piata locala se numara retele de magazine precum Musette, Otter, Il Passo, grupul german Deichmann sau austricecii de la Leder & Schuh. Consumul mediu anual de incaltaminte in Romania este de circa trei perechi, nivel comparabil cu cel al tarilor din Uniunea Europeana, potrivit statisticilor Organizatiei Patronale a Pielariei si |ncaltamintei (O.P.PINC).

    Ce branduri de moda mai intra pe piata romaneasca

  • Sefii Transgaz au subscris actiuni de 0,5 mil euro

    Directorul economic al Transgaz, Radu Moldovan, a cumparat cele mai multe actiuni, aproape 5.500, in valoare de 300.000 de euro, iar Ioan Rusu, directorul general al companiei, a achizitionat 2.508 titluri, in valoare de aproximativ 137.000 euro.

    Fostul director economic, Marin Dumitru, a intrat in posesia a 1.817 actiuni, pentru care a platit circa 100.000 euro, iar Zidaru Constantin, membru al Consiliului de Administratie, a cumparat 230 actiuni, in valoare de 12.500 euro.

    Cumpararea de actiuni de catre persoane initiate reprezinta, de regula, un semnal pozitiv pentru evolutia titlurilor pe piata reglementata. In cazul ofertei publice, investitorii nu au avut insa nevoie de semnale pozitive suplimentare, oferta fiind subscrisa de 28 de ori fata de valoarea totala.

    Transgaz, cea mai mare subscriere din istoria Romaniei

  • Energia se plateste la Posta

    “Acordul cu Citibank (…) permite companiei Enel sa isi imbunatateasca controlul asupra procesului de incasare a facturilor", declara Matteo Codazzi, Presedinte al Enel Romania. Enel, care este cea mai mare companie energetica din Italia, este prezenta in Romania prin Enel Energie care furnizeaza electricitate in toata tara, in timp ce Enel Distributie Banat si Enel Distributie Dobrogea gestioneaza reteaua de distributie a electricitatii in aceste doua regiuni. In urma achizitiei Electrica Muntenia Sud, compania isi va dubla prezenta in sectorul distributiei de electricitate din România, ajungând la 2.5 milioane consumatori, 124.000 km de retea si 5.700 angajati.

  • Pe aripile vantului

    Silindu-se sa-si tina echilibrul pe puntea instabila a unei nave de inspectie care se deplasa pe langa Malmö, cu fata sfichiuita de vaporii de apa, Arne Floderus a considerat ca e o zi buna pentru noua sa ferma eoliana, dincolo de tarm. Un vant de 48 de kilometri pe ora invartea paletele, ca niste degete, ale unei turbine aflate la 115 metri deasupra capului sau. Imprejur, un camp de turbine se invarteau intr-un balet sincronizat; odata conectate complet la o centrala electrica, vor genera destula energie pentru a lumina 60.000 de locuinte din apropiere.

    „Am creat un nou reper“, spune Floderus, managerul de proiect al parcului eolian in valoare de 280 de milioane de dolari (190 de milioane de euro), unul dintre cele mai mari din lume, construit de compania suedeza de electricitate Vattenfall. Parcul, situat intr-o stramtoare intre Suedia si Danemarca, certifica remarcabila dezvoltare a energiei eoliene – pana nu demult doar o alternativa insolita in favoarea careia pledau ecologistii din Danemarca si Germania, acum devenita una dintre principalele surse de energie in 26 de tari, inclusiv in SUA.

    Cu toate acestea, parcul eolian intra in productie intr-un moment cand energia eoliana este supusa unei atente analize, nu doar de catre vecinii ostili, care se plang ca turbinele obtureaza peisajul, dar si de catre expertii in energie care pun la indoiala viabilitatea ei ca sursa de electricitate.

    Pentru inceput, trebuie spus ca vantul nu bate tot timpul. Cand bate, nu o face neaparat in perioadele cu cerere ridicata de electricitate. Aceasta face ca vantul sa fie un inlocuitor imprevizibil pentru surse de energie mai sigure, chiar daca poluante, precum petrolul, titeiul sau gazul natural. Mai mult, pentru a capta cele mai bune brize, fermele eoliene sunt adesea construite departe de locurile unde cererea de electricitate este cea mai ridicata. Energia pe care ele o produc trebuie apoi transportata pe distante mari pe linii de inalta tensiune, care in Germania, dar si in alte tari sunt instabile si predispuse la defectiuni.

    In SUA, una dintre zonele cele mai propice turbinelor eoliene este partea centrala a tarii, din Texas pana in nordul Marilor Campii – departe de aglomerarile urbane de pe coaste, care necesita cea mai mare parte a energiei. In Danemarca, pionier al energiei eoliene in Europa, constructia de ferme eoliene a stagnat in ultimii ani. Danezii exporta mare parte din energia eoliana produsa in tara catre Norvegia si Suedia, pentru ca o produc in transe imprevizibile, care adesea depasesc cererea.

    In 2003, Irlanda a impus un moratoriu in privinta conectarii fermelor eoliene la reteaua sa de electricitate, din cauza temerilor ca fluctuatiile de energie vor supraincarca reteaua; intre timp insa, conectarea a fost reluata. In Statele Unite, propunerile de a construi mari parcuri eoliene langa Long Island (statul New York) din Oceanul Atlantic si in Cape Cod (statul Massachusetts) au starnit protestele locuitorilor din zona din motive estetice.

    Pe masura ce energia eoliana s-a maturizat ca industrie, imaginea ei s-a schimbat – de la o alternativa curata, chiar eleganta, fata de combustibilii fosili la o sursa de energie regenerabila cu avantaje si dezavantaje, ca oricare alta. „Avantajele pentru mediu ale vantului nu sunt atat de mari pe cat pretind promotorii lui“, spune Euan C. Blauvelt, director de cercetare la ABS Energy Research, o firma independenta de cercetare a pietei din Londra. „Tot mai trebuie sa ai surse de energie de rezerva, precum centralele termoelectrice pe carbune.“

    Blauvelt publica un raport anual despre energia eoliana in care ii pune in discutie slabiciunile. Oamenii din industrie l-au acuzat ca popularizeaza mituri, recunoaste el. Acum, criticile sunt mai temperate. „Una dintre marile probleme cu vantul este ca oamenii tind sa se agate foarte mult de ideea asta“, spune Blauvelt. „Diferenta e ca argumentele incep sa devina mai rationale.“

    Aceasta nu inseamna in niciun caz ca energia eoliana si-a atins apogeul. Dimpotriva, Blauvelt estimeaza ca industria energiei generate de vant isi creste capacitatea cu o rata anuala de 26,3% pe cinci ani. Ritmul este mai mare decat cel al energiei hidro la inceputurile sale si de doua ori mai mare decat cresterea recenta a industriei de energie nucleara.

    Statele Unite, care sunt considerate pioniere in domeniul energiei eoliene, si-au suplimentat in 2006 capacitatea de productie mai mult decat oricand. Cu 11.575 de megawati, SUA sunt cel de-al treilea producator mondial de energie eoliana, dupa Germania si Spania, si isi sporeste aceasta capacitate mai mult decat ceilalti. Printre noii intrati in aceasta industrie cu capacitati semnificative sunt Marea Britanie, Canada, Italia, Japonia si Olanda.

    „Ceea ce vedem acum e un al doilea val de tari care incep sa investeasca mai masiv“, spune Christian Kjaer, director executiv al Asociatiei Europene a Energiei Eoliene, cu sediul la Bruxelles. El spune ca energia eoliana va beneficia de doua tendinte paralele: cresterea preturilor petrolului si un impuls la nivel global pentru taxarea emisiilor de dioxid de carbon. „Este o modalitate foarte buna de a te proteja fata de preturile volatile ale petrolului si de taxele potential volatile ale emisiilor de dioxid de carbon“, spune Kjaer.

  • Cautam muncitori chinezi si pakistanezi

    Cateva sute de oameni stau la rand in fata unei cladiri. Inauntru, cei care fusesera mai devreme la coada fac ziduri din caramida, tencuiesc, pun faianta sau construiesc de la zero un circuit electric pe niste panouri din coltul unei sali. In tot acest rastimp sunt cronometrati, iar la urma fiecare este verificat de o comisie de specialitate. Nu sunt imagini de la vreun proces de recrutare organizat la Bucuresti de firme vestice pentru selectarea muncitorilor autohtoni, ci de unul organizat intr-un oras mare din China, la care localnicii au participat in speranta obtinerii unui contract de munca in Romania.

    Imaginile sunt surprinse in mai multe poze, trecute in revista rand pe rand de catre Roxana Prodan, presedintele Patronatului Agentilor Economici Acreditati pentru Ocuparea si Plasarea Fortei de Munca, adica 56 de firme specializate in intermedierea contractelor de munca pentru straini. "Totul este cat se poate de serios. Companiile de recrutare straine ii cheama pe cei ce se incadreaza in descrierea postului, iar la testari pot participa si reprezentanti ai potentialilor angajatori", spune Prodan, incercand parca sa linisteasca temerile celor care s-ar teme de calitatea fotei de munca asiatica.

    Muncitorii chinezi, indieni, turci sau pakistanezi au ajuns astfel sa fie considerati de societatile de constructii ca o posibila solutie la criza de mana de lucru. "Nu vad alte solutii pe termen scurt. Sunt probleme foarte mari, iar societatile contracteaza proiecte in continuare", spune Razvan Niculescu-Aron, vicepresedintele Patronatului Societatilor din Constructii (PSC). Dupa el, iarna nu va ajuta cu nimic: vor urma probabil doua luni de pauza, iar constructorii s-ar putea trezi la venirea primaverii ca au si mai putini muncitori decat acum.

    Deficitul de forta de munca in acest sector este estimat la un minim de 160.000 de lucratori, raportat la numarul actual al celor ce muncesc in constructii – 360.000 de persoane. Constructorii spun ca deficitul se manifesta atat in cazul fortei de munca necalificata – spre exemplu, s-a ajuns la situatia in care un muncitor cere un salariu cu 30% mai mare daca lucreaza la un proiect din nordul Bucurestiului comparativ cu alte zone ale Capitalei -, cat si in cazul muncitorilor calificati. Acestia, zidari sau faiantari, solicita adesea salarii si de 1.000 de euro pe luna, potrivit reprezentantilor patronatului de profil.

    Numai ca alternativa asiatica nu este ieftina. "In medie, un muncitor calificat chinez vine in Romania pentru 635 de dolari pe luna, la care se adauga bonuri de masa si cazarea. Altfel nu ar avea de ce sa vina, cand la el acasa poate castiga 300-400 de dolari", spune Prodan. Chiar si asa, unii patroni de societati de constructii spun ca forta de munca straina poate fi o varianta mai ieftina. "Va fi din ce in ce mai greu sa gasesti forta de munca. Am inteles ca optiunea chineza este o alternativa. Daca va fi necesar, sunt dispus sa platesc, spre exemplu, salarii de 800 de dolari net", spune Vasile Turcu, proprietarul grupului de firme Romconstruct. Omul de afaceri, care este mai cunoscut pentru statutul sau de actionar al clubului de fotbal Dinamo Bucuresti, spune ca are in acest moment ingineri romani carora le plateste salarii de doar 6.000-7.000 de lei pe luna, la care se adauga niste bonusuri.

    "Le vom da muncitorilor niste norme, si daca le vor indeplini si se vor dovedi cu adevarat calificati pentru posturi, noi vom fi multumiti", adauga Turcu.

    Numarul strainilor care au primit in primul trimestru al acestui an aviz pozitiv pentru sedere in Romania a fost de aproximativ 4.300, cu peste 60% mai mult fata de aceeasi perioada a lui 2006, potrivit statisticilor Ministerului Administratiei si Internelor. Numarul maxim de permise de munca stabilit de autoritati pentru acest an a fost de aproximativ 12.000, dublu fata de 2006. Pentru la anul, Roxana Prodan estimeaza ca vor depune cereri pentru permis de munca, numai pentru domeniul constructiilor, 5.000-6.000 de muncitori straini, majoritatea urmand sa fie solicitati pentru lucrarile de infrastructura. In constructii lucreaza acum cateva mii de muncitori straini, potrivit estimarilor patronatelor de profil.

    Reprezentantii societatilor de constructii spun ca se vor aduce in 2008 atatia muncitori cati vor fi necesari, urmand ca, daca va fi nevoie, sa se faca presiuni asupra autoritatilor pentru majorarea plafonului de permise de munca pentru straini. Presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor in Constructii (ARACO), Laurentiu Plosceanu, spune ca se va recurge chiar la negocieri directe cu patronatele si societatile de profil din alte state, cele din spatiul fostei Iugoslavii fiind primele tinte. El considera ca aducerea muncitorilor straini trebuie sa fie completata de cresterea salariilor din industrie, pentru a opri exodul de forta de munca autohtona. "Salariul mediu ar trebui sa ajunga in urmatorii ani la 600-700 de euro, echivalentul celui din Polonia sau Ungaria. Trebuie sa corelam insa aceste majorari salariale cu o crestere a productivitatii", spune Plosceanu.

    Patronatul a decis de curand ca salariul minim brut in constructii sa fie de la inceputul anului viitor de 570 lei brut pe luna (aproape 164 de euro), existand posibilitatea ca aceasta sa creasca pana la 800 de lei pana in 2009. Potrivit Institutului National de Statistica, salariul mediu net in sectorul constructiilor a ajuns in luna septembrie la 891 de lei (255 de euro), cu peste 21% mai mare fata de aceeasi perioada a anului trecut. Constructorii spun insa ca salariile reale sunt mai mari, deoarece multi muncitori doresc sa lucreze fara contract de munca, pentru a putea sa plece mai usor in eventualitatea unei oferte salariale mai bune.

    Unele companii au recurs deja la angajarea muncitorilor straini, cum ar fi cazul americanilor de la Bechtel, care au angajat 100 de turci pentru lucrarile la Autostrada Transilvania, sau al companiei romanesti Coifer, care a angajat 100 de muncitori originari din India. O companie de constructii care doreste sa aduca muncitori straini si apeleaza la o firma de recrutare specializata plateste in medie un tarif de 300 de euro pe muncitor, potrivit Roxanei Prodan. Acesta reprezinta tariful pentru pachetul maxim de servicii, care include organizarea procesului de selectie in tara de origine si intocmirea documentatiilor necesare, durata minima a unui contract de munca fiind de un an. In plus, antreprenorul va trebui sa plateasca si taxe de circa 250 de euro pe angajat, tariful firmelor de intermediere si taxele obligatorii fiind considerate de Vasile Turcu ca fiind "acceptabile, daca situatia o va cere".

    Cu toate acestea, procentul firmelor care au intentii certe pentru aducerea fortei de munca din strainatate este relativ redus, potrivit unui studiu intocmit de catre Fundatia Soros. "Intr-un viitor apropiat, imigratia nu pare sa constituie o optiune serioasa. Numai 7% dintre firme intentioneaza sa aduca forta de munca din strainatate, iar un procent apropiat (9%) se declara indecise, fara a respinge insa aceasta posibilitate", se mentioneaza in studiul "Piata fortei de munca din Romania si imigratia", realizat in randul a 600 de companii din constructii, industria textila si sectorul turistic – cate 200 din fiecare domeniu.

    Potrivit autorilor studiului, cea mai mare parte dintre firme au recurs la investitii pentru cresterea productivitatii, la tehnologizare si la introducerea de ore suplimentare, existand totusi si un procent de 17% din companii care au fost nevoite isi restranga activitatea din cauza deficitului de personal. "Exista riscul supraincalzirii pietei, pentru ca firmele de constructii nu pot face fata lucrarilor pe care le-au contractat. Am firme de constructii care imi spun ca nu pot sa execute toate proiectele, pentru ca nu dispun de forta de munca necesara", confirma Laurentiu Plosceanu.

  • Ideal Heat: Vrem 1,5 milioane de euro din primul an

    Pentru primul an de activitate al reprezentantei din Romania, compania estimeaza o cifra de afaceri de minimum 1,5 milioane de euro, provenita in special de la sectorul rezidential.

    IDL Heaters ofera in special solutii de incalzire outdoor, pentru spatii mari si deschise precum centrele comerciale, stadioane, aeroporturi sau hale industriale.

    Compania isi propune pentru 2009 o investitie greenfield, "de cateva milioane de euro", intr-o fabrica proprie in Romania situata intr-un oras cu acces la transportul maritim; vizate sunt la acest moment Galatiul si Constanta. Constructia ar urma sa dureze un an iar productia efectiva sa inceapa din 2010.

    "In urmatorii zece ani Romania va fi varf de lance in constructii si in plus prin ridicarea fabricii din Romania ne vom extinde prin reprezentante in alte state din Europa Centrala si de Est si zona CSI", a declarat Gabriel Oprea, director Ideal Heat Romania, care estimeaza ca dupa 2010 vanzarile reprezentantei locale ar putea ajunge la "10-15 milioane de euro".

    Compania va inaugura in ianuarie 2008 o reprezentanta si in Republica Moldova, urmand ca in primul trimestru sa mai deschida una in Serbia si Muntenegru.