BusinessMagazin

Tag: vanzare

  • Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a devenit al treilea cel mai bogat om din Statele Unite

    Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a mai câştigat 5 miliarde de dolari, astfel a devenit a treilea cel mai bogat om din Statele Unite.

    Retailerul online a făcut un profit de 79 de milioane de dolari în al treilea trimestru, dublu decât se aştepta Amazon. Profitul a apărut după o performanţă a serviciului de cloud computing, Amazon Web Services. Serviciu care a înregistrat venituri de 521 de milioane de dolari.

    Ca urmare, averea lui Bezos s-a mărit cu 5 miliarde de dolari, astfel averea lui ajunge la 55 de miliarde de dolari, potrivit Bloomberg.

    În Statele Unite mai bogaţi sunt doar Bill Gates şi Warren Buffett. De asemenea, acest câştig îl propulsează pe locul cinci în topul celor mai bogaţi oameni din lume.

    Multinaţionala cu sediul în Seattle, SUA, a fost fondată de Jeffrey P. Bezos şi a început ca un magazin online exclusiv pentru cărţi. Compania şi-a diversificat rapid oferta şi vinde în prezent de la mâncare sau jucării până la servicii de cloud computing. 

    A pus bazele companiei în propriul garaj din Bellevue, Washington, după ce a renunţat la postul de vicepreşedinte al firmei D.E. Shaw, unde identificase potenţialul companiilor din online. A hotărât că cea mai bună afacere pe internet ar fi vânzarea de cărţi, iar speculaţia lui s-a adeverit după primele două luni de funcţionare a magazinului online, când Amazon vindea în toate cele 50 de state ale SUA şi în alte 45 de ţări. 

  • Huawei a lansat în România Honor 7

    Noul Honor include o serie de funcţii inovatoare, precum cititorul de amprente din orice unghi, dar şi capabilităţi multimedia, printre care se numără camera foto principală de 20MP.  

    Cititorul de amprente, integrat în noul honor7, permite autentificarea rapidă, la 360 de grade, a amprentei, din diferite unghiuri, şi include chiar capabilitatea de auto-învăţare astfel că acurateţea scanării este îmbunătăţită prin reînregistrarea amprentelor folosite. Cititorul suportă deasemenea gesturi intuitive de control pentru ca utilizatorii să poată face orice, de la a răspunde la telefon şşi până la a realiza fotografii.

    Honor 7 vine cu un procesor octa-core HiSilicon Kirin 935, 3GB de RAM şi 16GB ROM, oferă performanţe greu de egalat. În ceea ce priveşte conectivitatea, tehnologia Huawei Signal+ şi antena duală permit reţelelor cu un semnal mai puternic să fie găsite de 80 ori mai repede în comparaţie cu viteza medie a unor device-uri similare.

    Bateria este de 3100 miliamperi, iar care foto principală are 20 MP şi senzor de focalizare rapidă.

  • Jocul video care a devenit un simbol al Poloniei. Şi Barack Obama îl joacă

    Acesta nu este un articol despre un joc. Este un articol despre un model de afacere în baza căruia un joc video a ajuns să genereze, într-un semestru de la lansare, venituri de peste 121 de milioane de euro şi un profit net de 56 de milioane de euro.

    Producătorii polonezi ai francizei de jocuri video The Witcher au ajuns în primul semestru al acestui an la venituri de 121 de milioane de euro, de cinci ori mai mult decât veniturile totale înregistrate de companie anul trecut. Explicaţia stă în lansarea celei de-a treia ediţii a jocului, ce i-a transformat pe polonezii de la CD Projekt în singura companie din Europa care a intrat în topul global al companiilor din domeniu în funcţie de vânzări, luptându-se astfel cu giganţi precum Electronic Arts sau Warner Bros.

    Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat anul trecut venituri totale aproximativ 400 de milioane de lei (aproximativ 89 de milioane de euro). Lansată în mai anul acesta, cea de-a treia franciză a The Witcher a plasat CD Projekt în topul primilor 10 producători de jocuri la nivel mondial în funcţie de vânzări.

    Astfel, un clasament realizat de publicaţia Fortune de anul acesta plasează The Witcher 3: Wild Hunt pe locul 9 la nivel mondial în topul condus de Mortal Kombat X (Warner Bros.), Grand Theft Auto V (Take-Two Interactive Software), Battlefield Hardline (Electronic Arts) şi înaintea jocului Super Smash Bros al lui Nintendo. The Witcher este, după cum spun cunoscătorii, unul dintre cele mai bine realizate jocuri RPG (Role Playing Game) – Kevin VanOrd de la GameSport i-a acordat nota 10 din 10, acesta fiind al nouălea joc care a primit nota maximă de la această publicaţie, în timp ce Erik Kain de la publicaţia americană Forbes l-a numit unul dintre cele mai mari jocuri open world pe care le-a jucat vreodată.

    Pentru o persoană mai puţin familiarizată cu cele mai noi tendinţe în gaming, altele sunt însă detaliile care contează. Sediul CD Projekt este unul dintre acestea. Aflat în Varşovia, acesta nu este o clădire din oţel şi sticlă, ci una mai degrabă ce aduce aminte de fostul bloc sovietic. Înăuntru însă, capitalismul şi inovaţia sunt cât se poate de vizibile – spaţii largi se îmbină cu pereţii roşii şi cei cu tapet ce imită cărămida, în clădire există o scenă unde câţiva din angajaţii companiei cântă ocazional, mai sunt o cameră medievală, un hol unde premiile, copertele de revistă şi fotografiile – printre care şi a lui Barack Obama, care a primit un exemplar al The Witcher la vizita sa în Polonia din 2011 de la prim-ministrul Donald Tusk – sunt expuse alături de personajele jocului. În majoritatea birourilor se află fructe proaspete, iar în bucătăria angajaţilor se află doar mâncare vegetariană şi peşte – deoarece unul dintre fondatorii CD Projekt, Marcin Iwinski, este vegetarian.

    Povestea CD Projekt a început similar cu cea a celor mai multe companii din industria software-ului românesc, după cum îmi povesteşte Michal Platkow, directorul de comunicare al companiei, în cadrul turului sediului: doi tineri pasionaţi de soft au început, la 20 de ani, o afacere într-un apartament. În 1994, Iwinski şi Michal Kicinski au început să vândă CD-uri cu jocuri ale companiilor vestice fără licenţă în piaţa din Varşovia. Aveau doar 2.000 de dolari şi un computer. Treptat, au trecut spre vânzarea jocurilor cu licenţă şi, în cele din urmă, s-au orientat către dezvoltare de joc. CD Projekt a devenit astfel prima companie care lucra direct cu companiile vestice pentru a localiza jocurile din Polonia şi a început să angajeze chiar şi actori celebri care să dubleze dialogurile din jocurile populare, oferind astfel marilor jucători din industrie ceva din ceea ce nicio altă companie nu putea oferi. Compania şi-a asigurat drepturile de distribuţie pentru hituri globale precum Diablo II şi Baldur’s Gate, iar lista partenerilor s-a îmbogăţit cu nume precum Cryo, Konami, Microsoft, Sega şi Ubisoft.

    Problemele financiare cu care se confrunta principalul lor colaborator, compania Interplay, pentru care au realizat localizarea jocului Baldur’s Gate, i-au determinat să ia în considerare dezvoltarea propriului joc. Au achiziţionat drepturile pentru The Witcher – cartea scrisă de autorul polonez Andrzej Sapkowski – şi, în 2002, au pus bazele celei de a doua companii a grupului CD Projekt Red (în 2011, cele două companii au fuzionat), iar în 2003 studioul a început să lucreze la primul role playing game, în lumea Vrăjitorului lui Andrzej Sapkowski. La un cost de 20 milioane de zloţi polonezi (peste 47 de milioane de euro), The Witcher a fot cel mai costisitor joc dezvoltat în Polonia. Dezvoltarea primului joc a durat cinci ani şi a implicat aproximativ 100 de dezvoltatori, incluzând nume precum Tomasz Bagiński (nominalizat pentru un premiu al Academiei pentru filmul său scurt The Cathedral), Przemyslaw Truściński (animator celebru) şi Vader (una dintre cele mai cunoscute formaţii de heavy metal poloneze).

    The Witcher – White Wolf a avut premiera în 2007, devenind un hit comercial – doar în Polonia s-au vândut în 35.000 de copii în numai trei zile de la lansare, în timp ce vânzările la nivel mondial au trecut de 2 milioane de unităţi. Odată cu lansarea celei de a doua francize, în 2011, Assassins of Kins, numărul de unităţi vândute a depăşit 10 milioane de unităţi. În 2008, polonezii şi‑au lansat şi propria platformă de distribuţie digitală la nivel global, gog.com, axată atât pe distribuţia propriilor jocuri, cât şi pe publicarea jocurilor clasice de PC adaptate la sistemele de operare moderne.

  • O româncă este acuzată că a vrut să-şi vândă nou-născutul în Marea Britanie, în schimbul sumei de 11.000 de lire sterline – FOTO

    Tânăra este acuzată că a vrut să îşi vândă fiul unui cuplu spaniol, rezident în Marea Britanie, în schimbul sumei de 11.000 de lire sterline, în timp ce posta fotografii cu micuţul pe Facebook şi îşi exprima public iubirea faţă de propriul fiu, scrie sursa citată.

    Într-un interviu acordat recent jurnaliştilor de la Mail Online, tânăra neagă acuzaţiile ce i se aduc: “Mă simt foarte prost că lumea crede că aş putea vreodată să îmi vând fiul. L-am dat în grija unui cuplu care îmi sunt şi prieteni pentru că vreau să îl protejez de tatăl său biologic, care este dependent de droguri. Stilul său de viaţă îi va aduce numai necazuri copilului nostru. Când eram însărcinată mi-a pus cuţitul la gât”.

    Tânăra s-a mutat recent în Spania, iar copilul este în grija Serviciilor Sociale din Marea Britanie. În ciuda acuzaţiilor aduse împotriva ei, ea a insistat că singura ei fărădelege a fost aceea de a falsifica un certificat de naştere, pentru a putea trece un prieten ca fiind tatăl biologic al nou-născutului.

    Ea a menţionat că a luat această decizie riscantă pentru că nu doreşte ca tatăl copilului să aibă vreun drept asupra custodiei sau modului în care îl va creşte pe cel mic. 

  • Cum să faci ridicol de mulţi bani din idei ridicol de simple: Smiley Face

    Recunoaşte-ţi acest Smiley Face, nu? Un simbol simplu, care însoţit de sintagma “Have a nice day” (Să aveţi o zi plăcută),  a făcut înconjurul lumii şi a îmbogăţit doi fraţi, Bernard şi Murray Spain, relatează Business Insider.

    Dacă cei doi au reuşit să monetizeze faţa zâmbitoare asta nu înseamnă că cei doi sunt responsabili şi pentru creaţia simbolului.
    În 1963, Harvey Ball a desenat pentru prima dată acest “happy face” pentru un client al companiei de PR la care lucra. Ball a făcut doar 45 de dolari pentru această schiţă. Greşeala lui a fost că a uitat să-şi înregistreze lucrarea.

    Bernard şi Murray au sesizat potenţialul “feţei zâmbitoare” şi au cumpărat drepturile legale şi au utlizat smiley face-ul alături de sloganul “Have a nice Day”, pe care l-au lipit de toate produsele imaginabile. Moda acestui simbol a atins apogeul în 1971, apoi a început să scadă, dar a fost îndeajuns. Au făcut 50 de milioane de dolari din vânzări.

    De asemenea, fraţii au deschis în anii 80 magazinul Dollar Express, unde faţa zâmbitoare a fost vândută în continuare. Cei doi au vândut lanţul de magazine în 2000  pentru 500 de milioane de dolari.

  • Inventatorul care a dat greş de peste 5.000 de ori înainte să dezvolte obiectul care acum este în aproape fiecare casă din lume

    James Dyson este creatorul aspiratoarelor fără sac, care se vând în peste 50 de ţări. Trebuie ştiut însă că până la un aspirator funcţional, a creat 5.127 de prototipuri care au eşuat.

    Brandul Dyson vine dintr-o ţară a “cultului majordomilor”, iar un număr de 5.000 de patente aplicate pentru dezvoltarea de noi produse – la fel de multe cât cele ale unui Rolls-Royce – nu este ceva ieşit din comun când vorbim despre revoluţii industriale, cum îşi doreşte britanicul James Dyson. Cercetătorul cu titlu de “Sir” a fondat compania responsabilă pentru primul aspirator fără sac din lume, iar numele acesteia s-a făcut cunoscut în SUA, Japonia, Germania, Australia sau China.

    James Dyson a început să lucreeze la această idee în 1978 pentru că era frustrat de aspiratorul său care-şi pierduse puterea de aspirare. După 5 ani de încercări, Dyson a lansat în 1983 aspiratorul G-Force, însă niciun producător sau distribuitor din Marea Britanie nu a vrut să-i vândă produsul, deoarece piaţa sacilor de aspiratoare era prea importantă.

    Inventatorul s-a reorientat spre Japonia, unde a reuşit să vândă mai multe aspiratoare, în valoare de 2.000 de lire sterline, iar în 1991 a câştigat premiul târgului de Design Internaţional din Japonia.
    Pentru că niciun producător nu voia să producă aspiratorul lui Dyson, acesta şi-a înfiinţat propria firmă de producţie, Dyson Ltd. Într-un final, la 10 ani distanţă, aspiratorul fără sac a intrat pe piaţa din Marea Britanie. La acel moment, piaţa sacilor de aspirator era evaluată la 100 de milioane de lire. Aspiratorul Dyson Dual Cyclone a devenit aspiratorul cel mai bine vândut în Marea Britanie şi market leader în Statele Unite (în funcţie de valoare, nu volum).

    De asemenea, James Dyson a inventat o maşină de spălat vase, dar care nu s-a dovedit a fi un succes comercial şi a fost retras de pe piaţă. Iar în 2006 a lansat Dyson Airblade, uscătorul de mâini, care în loc să folosească un jet de aer cald, utilizează un strat de aer care este suflat de maşinărie cu 640 km pe oră, astfel Dyson Airblade îndepărtează apa de pe mâini, nu o evaporă.

    “50% din deciziile pe care le vei lua sunt greşite. Învaţă din acest greşeli”, este sfatul lui Dyson pentru viitorii antreprenori.

    James Dyson are o avere estimată la 4.9 miliarde de dolari.

     

     

  • Un tânăr din Bucureşti vinde brăţări de 40.000 de euro pe lună. Are magazine în Anglia, Germania şi chiar şi în Australia

    Constantin Nautics este un start-up romanesc ce comercializează braţări nautice, destinate celor pasionati de sporturile de vara.

    În urmă cu aproape un an, atunci când compania era la inceput, Business Magazin a spus povestea start-up-ului. Între timp, Constantin Nautics a ajuns la vânzari de 400.000 de euro şi se laudă cu prezenţa la mai multe evenimente importante.

    “De la începutul anului, am reuşit să deschidem magazine în Anglia, Germania, Austria, Ungaria, Italia şi Australia. În curând vom mai deschide câteva şi în Franţa, Irlanda, Spania si Cehia”, ne-a declarat Lucian Gherghiţă, managerul Constantin Nautics.

    Compania a obţinut venituri de 400.000 de euro din vânzarea brăţărilor în primele 10 luni ale anului,  iar Lucian Gherghiţă se aşteaptă ca acest număr să crească în perioada următoare, odată cu venirea sărbătorilor.

    Vânzarea de brăţări pare o idee banală, dar o privire mai atentă asupra brăţărilor nautice explică de ce produsele Constantin Nautics au succes.

    Lucian Gherghiţă a absolvit două facultăţi – relaţii internaţionale şi drept –, dar a preferat întotdeauna să lucreze pentru el însuşi. A deschis primul business în urmă cu patru ani, în consultanţă, dar între timp şi-a mai încercat norocul şi în alte domenii. A decis la sfârşitul verii să preia un business de producţie şi vânzare de brăţări nautice: „Mi s-a părut o idee bună – fondatorul companiei avea nişte probleme financiare şi nu mai avea resursele să dezvolte businessul. Am preluat integral businessul de la persoana respectivă la scurt timp după înfiinţarea societăţii“.

    Una din primele măsuri luate de antreprenor a fost protejarea imaginii companiei şi a produselor. „Ambele sunt mărci înregistrate, atât brăţările nautice, cât şi Constantin Nautics. Am vrut să rezolvam cât mai repede această problemă pentru a ne proteja“, spune Lucian Gherghiţă.

    „Toate produsele noastre sunt confecţionate manual şi sunt creaţii originale. Prin natura materialelor din care sunt construite, ele pot fi purtate tot timpul, în condiţii de umiditate, căldură sau frig extreme fără să se deterioreze. Cred că acest lucru a ajutat mult la succesul produselor“, explică tanarul antreprenor, care insistă ca materia primă folosită să fie de bună calitate, chiar dacă acest lucru scade într-o anumită măsură marja de profit. „Spre exemplu, frânghia este cea folosită în porturile nautice, la ambarcaţiuni. Toate produsele sunt autentice. Ne-am dat seama că oamenii înţeleg acest lucru când am văzut că se întorc să mai cumpere“, spune Gherghiţă.

    “Magazinul online, prin care se desfăşoară mare parte a activităţii, a fost lansat la jumătatea lunii octombrie 2014. „Platforma online a devenit funcţională pe 14 octombrie şi atunci am început şi să investim în promovare, dar în primă fază nu am avut foarte multe produse. A durat ceva până am cumpărat materialele necesare, pentru că nu ne aşteptam să se vândă stocul existent atât de repede“, povesteşte Lucian Gherghiţă.

    Promovarea consta în mare măsură in social media, investind zilnic bani pentru ca postările lor de pe Facebook să ajungă la cât mai multe persoane. Până acum, această strategie s-a dovedit a fi corectă: „Cel mai mult ne promovăm în mediul online, iar aici ne bazăm pe reţelele de socializare, în special Facebook. 90% din vânzări se realizează online, prin intermediul platformei noastre de shopping, iar 10% prin magazine partenere şi participări la diverse târguri şi expoziţii“, spune managerul Constantin Nautics, precizând că bugetul de promovare se modifică în funcţie de cerere.

  • Sever Mircea Solomon coordonează o echipă de aproximativ 55 de subordonaţi, care gestionează achiziţia de energie destinată clienţilor rezidenţiali şi de business

    Sever Mircea Solomon coordonează o echipă de aproximativ 55 de subordonaţi, care gestionează achiziţia de energie destinată clienţilor rezidenţiali şi de business (fie că au ales sau nu să activeze pe piaţa liberă). De asemenea, el supervizează vânzarea pe piaţa liberă către clienţii business.

    Cariera sa în Enel a început în urmă cu 8 ani. Primul departament în care a activat este cel de Afaceri de Reglementare. A crescut profesional odată cu dezvoltarea Departamentului de Performance Management şi din august 2014 asigură managementul Departamentului de Achiziţii Energie şi Vânzări.

    În opinia sa, domeniul energiei electrice este într-o continuă transformare: „Trecem de la o piaţă reglementată către o piaţă concurenţială. Prin urmare apar noi provocări şi nevoia de a ne adapta procesele, de a crea produse noi, de a transmite informaţii simple şi clare către clienţii noştri. Chiar dacă liberalizarea are un termen legal de implementare, 1 ianuarie 2018, piaţa anticipează acest moment şi noi vom suntem deja pregătiţi să răspundem provocărilor“.

    De aceea, Mircea Solomon consideră că pe termen mediu se va afla tot în domeniul vânzării de energie, deoarece are potenţialul cel mai mare de creştere şi de diversificare a produselor. Solomon a terminat Facultatea de Electrotehnică şi Electroenergetică din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara în 2003, iar în 2004 a finalizat un master în Monitorizarea si conducerea eficientă a sistemelor electroenergetice

  • A renunţat la o carieră în marketing în corporaţii pentru a vinde haine la mâna a doua. Acum câştigă mii de dolari pe lună

    În 2012, pe vremea când era studentă la Unversitatea din Arkansas, Alexandra Marquez a început să folosească o aplicaţie numită Poshmark, similară ca funcţionalităţi ca Instagram, dar care permitea vânzarea şi cumpărarea de haine.

    “M-a prins din primul minut”, povesteşte Marquez celor de la Business Insider. “Era modul ideal de a câştiga nişte bani.”

    Deşi o mare parte din cei 700.000 de utilizatori foloseau Poshmark pentru a-şi face curat în dulap, Alexandra Marquez a intuit potenţialul de business. A început să meargă prin magazine de second hand sau outlet-uri, vânzând apoi produsele prin intermediul aplicaţiei. “A fost destul de complicat la început”, povesteşte antreprenoarea. “Câştigam în jur de 500 de dolari pe lună.” Cu timpul însă, a învăţat ce branduri şi tipuri de haine se vând, iar vânzările au crescut în mod semnificativ.

    După absolvire, Marquez s-a angajat în cadrul unei companii specializate în marketing, dar a renunţat după doar un an pentru a se concentra pe afacerea cu haine. Astăzi ea dedică trei sau patru zile pe săptămână cumpărăturilor pentru a putea posta noi produse zilnic. Veniturile au ajuns la 5.000 de dolari pe lună, dar tânăra e încrezătoare că acestea vor creşte în continuare. Cele mai multe haine vândute de ea pe Poshmark au preţuri cuprinse între 40 şi 250 de dolari.

  • Avocatul moştenitorilor “Cuminţeniei Pământului”: Ofertele avansate de Guvern sunt în bătaie de joc. Următorul proprietar NU va fi statul român

    “Negocierile este posibil să se fi terminat. Totul depinde de Guvernul României şi de primul ministru, dacă încearcă să facă o ofertă serioasă. Toate ofertele avansate sunt în bătaie de joc şi au ca scop să facă afaceri pe seama cetăţenilor români”, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX avocatul Bogdan Grabowski.

    “Dreptul de preemţiune deţinut de Guvernul României, care a expirat pe 4 octombrie 2014, se exercită în limitele stabilite de proprietari. Cererea de ofertă este făcută pentru 20 de milioane de euro şi statul român trebuie să spună dacă exercită dreptul de preemţiune. Dacă da, îl exercită la această sumă. Dacă nu acceptă suma, trebuie să propună una foarte apropiată de aceasta. Dacă propune 1 sau 2 milioane de euro, nu avem ce discuta”, a mai spus Grabowski.

    “Nu trebuie să uităm că este vorba despre Brâncuşi. Dacă statul român consideră că valoarea lui Brâncuşi este de 1 sau 2 milioane de euro, atunci îşi taie craca de sub picioare. Şi mai spun că-i interesează valorile naţionale”, a mai declarat reprezentantul proprietarilor sculpturii “Cuminţenia Pământului”.

    Referitor la existenţa unor posibili cumpărători privaţi, Grabowski a declarat pentru MEDIAFAX că acestea sunt “în stand-by”, din cauza faptului că statul român nu este hotărât. “Faptul că doamnele proprietare (Paula Ionescu şi Alina Şerbănescu, n.r.) au mai discutat cu reprezentanţii statului român, deşi dreptul de preemţiune a expirat, a fost o formă de bunăvoinţă din partea lor, ca să nu spună cineva că pun piedici unei eventuale cumpărări a operei”, a explicat avocatul.

    “Acum, negocierile cu statul român sunt într-un impas evident şi, deocamdată cel puţin, acesta nu dă dovadă de seriozitate. Mai mult ca sigur, următorul proprietar al statuii nu va fi statul român şi asta din cauza statului român”, a concluzionat Bogdan Grabowski.

    Pe de altă parte, Valeriu Sângeorzan, de la casa de licitaţii Artmark, intermediar al vânzării, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX că această situaţie se va prelungi pe termen nedeterminat sau se va reuşi obţinerea unei negaţii la dreptul de preemţiune al Ministerului Culturii.

    “Ministerul a mărit puţin oferta, a ajuns la 3 milioane, 3 milioane şi jumătate de euro, sper să nu greşesc. Din păcate, proprietarii consideră nu foarte serioase aceste oferte şi întâlniri, care nu reprezintă o bază de negociere. E saltul foarte mare de la 20 de milioane (preţul evaluat, n.r.) la 1, 2, 3 (ofertele făcute de Ministerul Culturii până în prezent, n.r.)”, a declarat pentru MEDIAFAX Valeriu Sângeorzan, directorul Departamentului de Dezvoltare, PR şi Comunicare al casei de licitaţii Artmark.

    “Cum termenul limită a expirat de mult, acum se stabilesc noi întâlniri. Nu ştim ce se petrece în spate. Există două variante: fie prelungirea acestei situaţii, ceea ce probabil se va întâmpla, fie acordarea negaţiei, pe care noi o tot cerem, dar nu se întâmplă”, a mai spus Sângeorzan.

    De cealaltă parte, reprezentanţi ai Ministerului Culturii au declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX că nu există informaţii noi spre a fi comunicate. “Încă nu au căzut de acord cele două părţi, probabil negocierile continuă”, au afimat reprezentanţi ai ministerului.

    În luna septembrie 2014, sculptura “Cuminţenia Pământului”, de Constantin Brâncuşi, care este evaluată la circa 20 de milioane de euro şi face parte dintr-o colecţie bucureşteană privată, a fost pusă în vânzare, iar Ministerul Culturii a fost invitat să îşi exercite dreptul de preemţiune.

    De asemenea, Ministerul Culturii a fost mandatat, în aceeaşi lună, de Guvern să înceapă negocierile legate de cumpărarea sculpturii “Cuminţenia Pământului”.

    Sculptura a fost prezentată, în septembrie 2014, într-o expoziţie privată dedicată marilor artişti români ai avangardei începutului de secol, organizată la sediul din Bucureşti al Artmark. La această expoziţie privată au participat “importanţi colecţionari internaţionali”, inclusiv membri ai comitetului unuia dintre cele mai faimoase muzee de artă din lume, Tate Modern din Marea Britanie, potrivit Artmark.

    De asemenea, în luna octombrie 2014, Inspecţia Judiciară (IJ) din Consiliul Superior al Magistraturii a decis să claseze o sesizare în cazul retrocedării operei lui Constantin Brâncuşi “Cuminţenia Pământului”, după ce a constatat prescripţia răspunderii disciplinare, întrucât au trecut peste doi ani de la sentinţă. IJ a făcut aceste verificări după ce premierul Victor Ponta a vorbit despre decizia instanţei privind retrocedarea operei lui Brâncuşi. Victor Ponta declara, pe 30 septembrie 2014, că i-a cerut ministrului Justiţiei să sesizeze CSM asupra faptului că un judecător a emis, în opinia sa, o hotărâre greşită în cazul operei lui Brâncuşi “Cuminţenia Pământului”, spunând că acel judecător ar trebui să plătească.

    “Singura operă a lui Constantin Brâncuşi rămasă în România, «Cuminţenia Pământului», a fost retrocedată, deşi la dosar erau toate actele prin care statul era proprietar legal, iar acum, ca să nu fie vândută, trebuie să plătim 20 de milioane de euro. Deci, fiecare român din această ţară va da un euro, de la nou-născut la pensionar, pentru că, din punctul meu de vedere, nişte judecători sau un judecător a dat o hotărâre greşită, or eu i-am cerut ministrului Justiţiei să sesizeze CSM şi CSM dacă constată că nu eu am dreptate, o să-mi cer scuze. Dar dacă se constată că un judecător a greşit, acel judecător trebuie să plătească”, a spus la momentul respectiv Ponta.

    Potrivit lui Alexandru Bâldea, directorul şi acţionarul majoritar al casei de licitaţii Artmark, “Cuminţenia Pământului”, de Constantin Brâncuşi, este considerată a fi cea mai valoroasă lucrare de artă românească aflată pe teritoriul României.

    Realizată în 1907, “Cuminţenia Pământului”, alături de opere precum “Sărutul” şi “Rugăciunea” marchează cea mai apreciată perioadă de creaţie a artistului, în care acesta formula noi sensuri filosofice cu valoare universală, turnate în expresii formale de noutate absolută.

    “Cuminţenia Pământului” este o operă cu un trecut încărcat, fiind cumpărată în 1911 de inginerul şi iubitorul de artă Gheorghe Romaşcu chiar de la artist. Lucrarea a fost confiscată abuziv, în 1957, de conducerea comunistă a Muzeului de Artă şi retrocedată după 51 de ani şi un proces îndelungat al familiei colecţionarului cu actualul Muzeu Naţional de Artă al României.

    Sculptura, realizată în calcar crinoidal (primul posesor al sculpturii povestea că ştie de la Brâncuşi că ar fi folosit pentru corpul statuetei un bloc de piatră din catacombele Parisului – grotele Savonnières), este evaluată la suma de 20 milioane de euro.

    Cea mai importantă tranzacţie recentă a unei opere de Brâncuşi este adjudecarea, în 2009, la casa Christie’s din Paris a sculpturii în lemn “Madame L. R.”, pentru preţul de 26 de milioane de euro (fără comisioane şi taxe incluse). Cea mai recentă vânzare a unei opere de Brâncuşi, organizată tot la casa Christie’s, însă la New York, în iunie 2014, s-a încheiat cu suma de 5,4 milioane de euro oferită pentru un simplu studiu în ghips al viitoarei capodopere “Sărutul”.