Autorităţile din Japonia şi-au exprimat în repetate rânduri disponibilitatea de a ajuta Europa să rezolve criza datoriilor, dar au subliniat că vor să vadă un plan convingător de acţiune înainte de a face angajamente ferme. “Japonia, ca şi alte ţări din afara zonei euro, este pregătită să facă ceva, dar dacă ţările europene nu iau măsuri decisive este greu să punem în practică aceşti paşi” , a spus un oficial guvernamental japonez.
Tag: criza
-
Speculatorii au pariat 19 mld. dolari pe scăderea euro, sumă record pentru ultimii cinci ani
Suma, care reprezintă diferenţa dintre contractele care mizează pe o viitoare depreciere şi cele care mizează pe o apreciere a euro în perioada 7-13 decembrie, este mai mare cu 18% decât cea raportată la finele săptămânii anterioare, comunică Dow Jones. Numărul contractelor care mizează pe o depreciere este mai mare cu 116.457 decât al celor care au în vedere o creştere de valoare a monedei europene.
“Investitorii cred că valoarea euro ar trebui să scadă”, a declarat Shaun Osborne de la TD Securities din Toronto. Firma lui de brokeraj prevede că euro va atinge 1,22 dolari până la jumătatea lui 2012, mult sub nivelul de 1,30 dolari din aceste zile.
În schimb, investitorii s-au arătat mult mai optimişti în privinţa perspectivelor dolarului, valoarea contractelor care pariază pe o apreciere fiind mai mare cu 15,9 miliarde de dolari decât a celor care anticipează o pierdere de valoare a monedei americane. Suma este mai mare cu 11% faţă de cea consemnată în săptămâna precedentă.
Speculatorii au mizat şi pe o depreciere a francului elveţian, însă suma netă a contractelor respective a scăzut cu 8% faţă de săptămâna anterioară, la 1,4 miliarde de dolari, însemnând 10.481 contracte.
Pariurile pe o scădere a yenului le-au depăşit cu 5,7 miliarde de dolari pe cele vizând o creştere a monedei nipone, dar suma este cu 8% mai mică decât cu o săptămână în urmă, reprezentând 35.600 de contracte.
Anticipaţiile speculatorilor merg, de asemenea, spre o scădere a dolarului canadian şi o creştere a dolarului australian şi a celui neozeelandez.
Marele pariu negativ al ultimei săptămâni pentru care CFTC a primit datele este însă lira sterlină, cu un total net de 1,3 miliarde de dolari în contracte short, sumă mai mică totuşi cu 10% decât în perioada 30 noiembrie – 6 decembrie.
-
Cine sunt victimele neştiute ale crizei financiare (VIDEO)
Aşa stau lucrurile în cazul unui număr mare de măgari, folosiţi la diverse munci, cum ar fi căratul de alimente sau lemne de foc ori plimbatul turiştilor care vizitează Marea Britanie, scrie the Wall Street Journal. În ajutorul lor vin însă cetăţenii britanici, mari iubitori de asemenea animale, care îi iau şi îi duc la adăposturile speciale deschise pentru măgari. Din păcate, nu există cifre exacte cu privire la numărul măgarilor abandonaţi, din moment ce nu toţi proprietarii sună la organizaţii de protecţia animalelor rugându-le să-i preia, ci îi lasă pur şi simplu pe marginea drumului să se descurce singuri.
Printre norocoşi se numără Christoforos şi Fotis, care au ajuns în Marea Britanie cu paşapoarte de cai, fiindcă legea din ţară nu prevede rubrică separată pentru măgari; o instituţie de binefacere, Saving Greek Animals a strâns bani pentru a-i ajuta să emigreze. Cei doi sunt acum vedetele domeniului Angmering Park, deţinut de o membră a aristocraţiei britanice şi îşi petrec timpul în compania a şapte tovarăşi din aceeaşi specie.
La rândul său, The Donkey Sanctuary din Devon finanţează o organizaţie din Grecia care încearcă să salveze măgarii părăsiţi, iar Greek Animal Rescue donează o parte din încasările anuale unui adăpost pentru măgari de pe Insula Kos.
Vezi aici imagini live de la The Donkey Sanctuary, unde în acest an au fost primiţi nu mai puţin de 527 de măgari abandonaţi.
Îngrijitorii şi voluntarii de la The Donkey Sanctuary scriu regulat pe blogul instituţiei şi adaugă şi clipuri, cum ar fi de pildă momentul “ceaiului de la ora cinci” pentru simpaticele animale, cu urări de Crăciun pentru cititori, însoţite de apelul la o donaţie pentru îmbunătăţirea sistemului de furnizare a apei calde pentru măgari.
-
Criza din zona euro scoate în evidenţă convergenţa politicilor Olandei cu cele ale Germaniei
“Olandezii sunt deseori un aliat de nădejde al germanilor şi joacă un rol mai mare decât îl justifică economia ţării lor”, a declarat Sylvester Eijffinger, profesor de economie la universitatea Tilburg din Olanda. Eijffinger consideră că este un lucru bun pentru Germania, care “nu vrea să fie acuzată că acţionează singură”.
-
Corul pieţelor financiare: Avem nevoie de şi mai mulţi bani. Cum comentaţi?
Cei care susţin întoarcerea la aur ca etalon monetar sunt “o ceată de duşi cu pluta”, fiindcă Marea Depresiune din SUA a fost accelerată tocmai de faptul că etalonul aur a împiedicat băncile centrale să-şi exercite rolul de creditori de ultimă instanţă şi să susţină astfel băncile, afirma săptămâna trecută economistul american Nouriel Roubini. Pledoaria lui indirectă îi viza de fapt nu atât pe “duşii cu pluta”, cât refuzul ferm al Angelei Merkel – mai nou, şi al lui Nicolas Sarkozy şi Jose Barroso – de a accepta pentru Banca Centrală Europeană rolul atât de mult dorit de pieţele financiare, de creditor de ultimă instanţă, în aceeaşi formă în care acest rol a fost jucat de Rezerva Federală a SUA, adică de tiparniţă de bani.
Tema creditorului de ultimă instanţă a îmbrăcat forme din cele mai diverse în ultima vreme, de la observaţiile mai curând teoretice ale unor comentatori că Uniunea Monetară Europeană e o construcţie incompletă fără o astfel de instituţie şi până la presiunile deschise făcute de o agenţie de rating ca Standard&Poor’s, care a aruncat în luptă cea mai importantă carte – ameninţarea cu retrogradarea a 15 ţări ale zonei euro, inclusiv a celor cinci ţări cu rating maxim AAA, adică Germania, Franţa, Austria, Belgia, Olanda, Finlanda şi Luxemburg, cu argumentul că “lipsa progreselor în controlarea extinderii crizei financiare ar putea reflecta slăbiciuni structurale în procesul de luare a deciziilor în zona euro şi în UE”. Decizia S&P a venit la doar câteva ore după ce Merkel, Sarkozy şi Barroso au afirmat că refuză atât emiterea de euroobligaţiuni comune ale zonei euro, cât şi schimbarea statutului Băncii Centrale Europene astfel încât să-i dea undă verde spre a tipări bani cu care să acopere riscul celor expuşi pe obligaţiunile emise de statele zonei euro.
Nu în zadar avertiza însă Mark Mobius de la Franklin Templeton că nu există rezolvare a crizei atâta vreme cât pieţele financiare sunt în continuare nereglementate, iar circuitul toxic al produselor derivate (bazate pe dobânzi, pe mărfuri, pe valute, acţiuni sau CDS-uri) continuă nestingherit, fără măcar să se ştie care e volumul lor total aflat în circulaţie şi în bilanţul cui se găsesc. O estimare a oferit-o recent Banca Reglementelor Internaţionale, cu incredibila cifră de 707.569 miliarde de dolari, reprezentând valoarea totală nominală raportată de instituţiile financiare, a produselor financiare derivate nereglementate (overt-the-counter), aflate în circulaţie la 30 iunie – cu 107.000 de miliarde mai mult decât la sfârşitul anului trecut, cifră care în sine depăşeşte volumul total aflat în circulaţie în 2001. Viteza de multiplicare în doar şase luni, rezultată din efortul băncilor de a compensa scăderea valorii lor de piaţă şi deci degradarea propriilor portofolii, nu doar dovedeşte natura desprinsă de orice realitate economică a acestei sfere speculative, ci şi indică direcţia viitoare de presiune a pieţelor asupra statelor. Respectiv spre noi runde de finanţare a sistemului financiar, care să contracareze riscul creditorilor expuşi pe diverse categorii de active devenite brusc nesigure, sau mai nesigure decât înainte, aşa cum sunt acum datoriile suverane ale statelor din zona euro.
Rolul de creditor de ultimă instanţă al Rezervei Federale a ajutat America să treacă de momentul Lehman Brothers din 2008 şi să depăşească recesiunea, prin împrumuturi pentru bănci, garanţii şi cumpărări de active în valoare totală de 7.700 miliarde de dolari până în martie 2009 (estimare Bloomberg), din care 2.300 miliarde au reprezentat cele două programe de relaxare cantitativă (cumpărări de obligaţiuni federale pentru a stimula băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia). Banca Centrală Europeană s-a prevalat iniţial de statutul său limitat la asigurarea stabilităţii preţurilor, dar criza grecească din primăvara lui 2010 a silit-o să-şi încalce pe rând regulile, de la reticenţa de a cumpăra obligaţiuni guvernamentale ale ţărilor cu probleme din zona euro şi până la calitatea colateralelor acceptate. Preşedintele de atunci al BCE, Jean-Claude Trichet, declara însă că dacă Rezerva Federală şi Banca Angliei s-au angajat în operaţiuni de relaxare cantitativă, cu scopul de a creşte volumul total de lichiditate din piaţă, BCE a cumpărat obligaţiuni în mod excepţional, într-o situaţie temporară de criză. A sterilizat apoi toată lichiditatea oferită, prin licitaţii de depozite, pentru că obiectivul ei nr. 1 rămâne limitarea inflaţiei.
-
Băncile europene încep să se retragă din Europa de Est. Situaţia ar putea declanşa o criză a creditelor
Zeci de bănci din zona euro s-au înghesuit pe pieţele est-europene în ultimii ani, sperând să profite de creşterea economică rapidă din regiune şi de potenţialul relativ neexploatat al serviciilor financiare, însă criza bancară provocată în Europa de Vest de criza datoriilor de stat a inversat acest trend, notează WSJ. Astfel, băncile se grăbesc să se retragă din Europa de Est, punând în pericol creditarea.
-
De ce a ajuns să coste pachetul de unt 350 de euro
Deficitul, aşteptat să continue până în luna ianuarie, se ridică la 500-1.000 de tone, potrivit companiei Tine, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţă, în timp ce vânzătorii online au ajuns să comercializeze pachetul de 500 de grame cu până la 350 de euro. Criza untului le pune serioase probleme norvegienilor, care în preajma Crăciunului obişnuiesc să pregătească potrivit tradiţiei şapte tipuri de biscuiţi.
Cauza principală o reprezintă vara ploioasă care a dat peste cap rezervele de hrană ale animalelor, dar şi creşterea în popularitate a unei diete eco, săracă în carbohidraţi dar bogată în grăsimi, menită să crească deci cererea de unt. Oficialii citaţi de AFP vorbesc de o cerere mai mare cu 30% faţă de perioada similară a anului trecut. Vinerea trecută, vameşii de la granitţă norvegiano-suedeză au confiscat din maşina unui rus 90 de kilograme de unt pe care intenţiona ulterior să le vândă.
-
China va continua să participe la sprijinirea Europei împotriva crizei
“China va face parte din efortul internaţional de ajutorare a Europei. Am făcut multe, am fost atât de implicaţi, şi europenii ştiu asta. Vrem să investim, importăm mai mult, trimitem delegaţii să cumpere, ajutând astfel la crearea de locuri de muncă, ceea ce va stimula economia. China va continua să facă parte din efort pentru că suntem interdependenţi. Suntem în aceeaşi barcă”, a afirmat oficialul, aflată în vizită la Viena. Cu cele mai mari rezerve valutare din lume, China este una dintre puţinele ţări care dispun de destul de mulţi bani pentru a prelua o parte semnificativă din piaţa obligaţiunilor de stat din Europa, ajutând zona euro să iasă din criză.
-
Preşedintele Raiffeisen Bank: Băncile străine nu pleacă din România, în ciuda crizei
“O bancă va fuziona cu altă bancă, o bancă va vinde franciza din România către altă bancă – atunci asta ar putea fi definit ca «a pleca». Ce nu văd este ca un jucător mare să plece din România. Avem nevoie de un proces de consolidare, avem prea multe bănci care au aceleaşi ambţtii”, a declarat Steven van Groeningen la Pro TV. Iar problemele financiare din vestul Europei fac imposibilă scăderea dobânzilor la creditele în euro.
-
Primiţi cu valul al doilea al crizei?
Guvernul de la Bucureşti a fost “elevul model al FMI”, spunea recent ambasadorul Franţei, Acelaşi argument era reluat de ministrul Elena Udrea când susţinea ideea că România e acum mai bine pregătită de un eventual nou val al crizei nu doar decât în urmă cu trei-patru ani, dar şi în raport cu celelalte ţări europene. Iar cancelarul german Angela Merkel, în discursul de vinerea trecută în care a încercat să-i convingă pe parlamentarii germani să-i dea mandat pentru o înăsprire a regulilor fiscale în UE, a lăudat “sacrificiile” unor ţări din afara zonei euro, ca Bulgaria, România şi statele baltice, adică reformele acceptate în numele aderării la zona euro.
România din 2011 a făcut într-adevăr progrese cu totul remarcabile faţă de 2008. Analiştii agenţiei de evaluare financiară Coface arată că România a avut una dintre cele mai mari rate de reducere a deficitului de cont curent din Europa, de la 13,4% din PIB în 2007, la 4,4% din PIB estimat pentru 2011, “deci o diminuare a dependenţei de capitalurile străine”. Economia “are însă un deficit de cont curent încă ridicat comparativ cu noile state membre UE, în medie de 1% din PIB la sfârşitul primului trimestru, în timp ce ţări precum Lituania, Letonia, Estonia înregistrează excedente ale contului curent”, spun analiştii Coface, adăugând că în condiţiile în care rata de economisire internă rămâne la niveluri scăzute, “este probabil ca aceste deficite să persiste în perioada imediat următoare”.
Această situaţie este importantă pentru că, aşa cum atrag atenţia la unison economiştii români şi străini, va fi obligatoriu ca România să se descurce cu alte surse de finanţare decât banii aduşi în ţară de băncile străine – iar aceasta atât în privinţa nevoii de bani a statului, ale cărui costuri de îndatorare au crescut din cauza tensiunilor de pe pieţe, cât şi în privinţa nevoii de bani a afacerilor. Lucrurile sunt cu atât mai delicate cu cât investiţiile străine directe au scăzut cu 52% în primele opt luni, în timp ce gradul de acoperire a deficitului de cont curent cu investiţii străine directe s-a redus de la un maxim de 93% în septembrie 2009 la 24,10% în septembrie 2011.
Celălalt capitol la care România a excelat comparativ cu celelalte ţări europene este, desigur, consolidarea fiscală – atât a deficitului bugetar general (de la 9% din PIB în 2009 la 6,9% anul trecut şi 4,9% anul acesta, în estimarea Comisiei Europene), cât şi a celui structural, adică din care s-a eliminat influenţa ciclurilor economice (de la 9,1% în 2009 la 5,9% anul trecut şi 3,7% anul acesta). Ea are însă o problemă, remarcă analiştii Raiffeisen Bank România – faptul că a fost realizată în principal pe seama tăierii cheltuielilor, în special a cheltuielilor cu salariile în sectorul public (care au scăzut de la 10,9% la 8,9% din PIB între 2009 şi prima jumătate a anului curent, calculat în bază ESA95) şi a investiţiilor totale (de la 6% la 2,5% din PIB), în timp ce cheltuielile cu bunurile şi serviciile chiar au crescut (de la 6,9% la 7,2% din PIB). Per total, în aceeaşi bază de calcul, totalul cheltuielilor a rămas la fel ca pondere din PIB (41,1%).