Tag: vanzare

  • De la 8.22 până la 10, eMAG a vândut zeci de mii de produse. Este prima zi din istoria eMAG in care vizitele de pe mobil le depasesc pe cele de pe desktop

    Update:

    1.       Pana la ora 12:00 magazinul eMAG.ro a primit 2,5 milioane de vizite astazi in ziua de Black Friday si comenzi in valoare de 135 milioane lei

    2.       300.000 de produse au fost comandate de clientii eMAG

    3.       52% din vizitele de astazi vin de pe mobil – este prima zi din istoria eMAG in care vizitele de pe mobil le depasesc pe cele de pe desktop

    4.       In continuare un interes foarte mare pentru oferta de Black Friday: 200.000 vizitatori simultan in site si mobil

    5.       Sumar pe categorii de produse comandate pana in acest moment:

    a.       15.000 de parfumuri
    b.      9.000 de pachete de scutece
    c.       24.000 de telefoane mobile
    d.      12.000 de jucarii
    e.      4,4 kg aur
    f.        700 de smartwatch
    g.       40 de tone de mancare pentru animale

    6.       Produse deosebite comandate pana la ora 12.00:

    a.       Tenisi Converse Chuck Taylor AS Core HI Unisex, 300 perechi cu reducere de 65% pana la 99 lei
    b.      1.000 scaune de birou Kring Smart cu reducere de 75% pana la 49lei
    c.       1.000 ceasuri de dama Ceas de dama Michael Kors reduse de la 1129 lei la 499 lei
    d.      1.500 de seturi de galeata cu centrifuga si mop cu reducere de 50% pana la 59 lei


    7.       Clientii eMAG petrec mai mult timp in site comparativ cu anii precedenti, o medie de 14 minute, iar comanda medie contine peste 2 produse

    8.       Cum pleaca produsele din depozitul eMAG

    a.       Primele camioane pleaca din depozitul eMAG la pranz
    b.      Primele comenzi sunt asteptate sa ajunga la clienti sambata 21 noiembrie
    c.       In fiecare zi pleaca spre client 80 de tiruri

    Iulian Stanciu, CEO eMAG: “La final o veste buna, in orele urmatoare se adauga promotii noi in oferta.”

     

    Iulian Stanciu, CEO eMAG:
    “Avem un numar impresionant de vizite de la prima oră la eMAG si cu
    peste 25%mai mult comenzi decat in anul trecut. Avem o crestere mult mai mare a comenzilor de
    pe mobil fata de ceam estimat si este probabil sa vedem astazi un record de comenzi de pe
    dispozitive mobile.”

    Site-ul eMAG a fost vizitat de 2 milioane de vizite mai mult decat cel mai mare mall mare din
    Romania intr-o luna. 105 milioane lei este valoarea comenzilor inregistrate pana la aceasta ora. Numar produse comandate: 220.000. Pana la ora 10:00 am inregistrat 41 de produse comandate pe secunda.

    52% dintre vizite sunt facute de pe terminale mobile, iar timpul mediu petrecut pe site este de 14 minute.


    Comenzile inregistrate pana la ora 10:00.
    a.       255 de lingouri cu o greutate totala 2,5 Kg
    b.      11.500 de televizoare din cele 17.000 pregatite de eMAG
    c.       14.000 telefoane mobile
    d.      15 masini si un tractor Tractor Armatrac 854

    Cele mai cautate produse la editia 2015 – Epuizate in primele 30 de secunde:
    – Apple iPhone 6, 16GB, Silver 300 bucati,
    – Microsoft Xbox ONE 500 GB Xbox 200 bucati,
    – SSD Kingston V300 2.5″, 120GB, SATA 3 200 bucati
    Cea mai scumpa masina comandata Mercedes-Benz E Klasse 220 BlueTEC 4Matic in valoare de
    48.400 euro comandat din aplicatia eMAG.
     

  • Cum s-a văzut Black Friday de la sediul PayU

    Deşi foarte multă lume se aştepta ca magazinele şi retailerii să înceapă Black Friday dis de dimineaţă, majoritatea a pornit campania de redyceru  după ora 8.

    Între 7 şi 7.30, cea mai mare comandă înregistrată a fost de 6300 lei, iar până la 8.30 cele mai multe comenzii înregistrate au fost de 12 pe secundă.

    În următorul interval,  8.30-9.00, cea mai mare tranzactie înregistrată a ajuns 15.500 lei.

    Când eMAG a pornit reducerile (8.22) s-a înregistrat o creştere a tranzacţiilor după cum se poate observa în imaginea de mai jos.

    În primele 20 de minute, retailerul eMag a înregistrat 31.000 de comenzi  cu o valoare totală de 10 milioane euro. Primul produs din ofertă epuizat a fost modelul iPhone 6 silver de 16 GB, vândut la preţul de 1.999 de lei, acesta fiind redus de la 2.600 de lei. eMag a avut în stoc 300 de bucăţi din modelul de iPhone 6, iar la 9.15 s-a epuizat primul stoc de lingouri.

    Anul trecut, în aceeaşi perioadă, domeniul IT&C a condus ca număr de comenzi (55%) urmate de sectorul Fashion  (11%) şi retail (10%). Ca volum, tot IT&C conduce topul (78%), urmat de retail (10%) şi fashion (4%)

    La ora 12.00, in sistemul PayU s-au procesat 75% din numarul total de tranzactii inregistrat de Black Friday anul trecut.

    Marius Costin, CEO PayU Romania: Potentialul de dublare a numarului de tranzactii in acest an este foarte real. Spre deosebire de anul trecut, au fost mai putine varfuri de tranzactionare, cumparatorii au achizitionat constant in intervalul 7-11 dimineata, ceea ce arata si faptul ca retailerii au avut oferte mai generoase si stocuri pe masura.

    In intervalul 00:01AM si 12:00PM, adica in primele 12 ore din ziua de Black Friday, cea mai mare tranzactie s-a ridicat la 18.000 de lei si a fost efectuata in jurul orei 10.00.

    Categoriile de produse cu cea mai mare cautare:

    IT&C – 63% din numarul total de tranzactii si 78% din valoarea totala a tranzactiilor

    Retail (altul decat IT&C si fashion) – 14% din numarul total de tranzactii si 15% din valoare

    Fashion – 12% din numar de tranzactii si 5% ca valoare

    In intervalul 7-10.30 au fost constant peste 250 de tranzactii pe minut, cu card bancar, media descrescand catre ora 12.00 la peste 150 de tranzactii pe minut. 

  • Un Hamlet în mediul de business: regizorul de teatru care oferă traininguri pentru mediul de business

    Mărturisesc că prima dată am vrut să scriu despre Dan Vasile în urmă cu vreo opt – nouă ani, la începuturile Business Magazin; m-a atras atunci ceea ce mi se părea a fi independenţa de care Dan dădea dovadă, faptul că regiza spectacole în ţară, că lucra pe proiecte şi că rezista în lumea teatrului – voiam să scriu despre astfel de oameni, care nu erau legaţi de o slujbă şi de un program, un astfel de trai mi se părea nemaipomenit, atunci. Nu mai ştiu de ce am abandonat ideea, cred că a venit criza şi nu a mai fost loc pentru astfel de abordări. După ani l-am regăsit pe Dan Vasile într-un grup de bărbaţi care îşi propune să rescrie normele eleganţei masculine româneşti; îşi lăsase o barbă respectabilă şi avea propria firmă, care se cheamă, cum altfel?!, „Mr. Vasile“. În fond tot un soi de independenţă.

    Dan Vasile a devenit Mr. Vasile cu patru ani în urmă. „A fost un gând care se leagă de umorul pe care îl cultiv. Când te iei prea în serios, este un semn că ai îmbătrânit şi ai luat-o razna. M-am întrebat ce voi face şi am zic că mă vând cel mai bine pe mine, aşa că am numit compania Mr. Vasile“. A început cu ani în urmă cu traininguri motivaţionale, petreceri corporate neconvenţionale sau team buildinguri altfel decât cele obişnuite, activităţi derulate în paralele cu regia de teatru. Printre cei mai vechi clienţi se numără lanţuri de hipermarketuri sau de retail pentru care lucra cu  grupe de 400 de oameni pe tehnici de vânzare. „Aveam săptămâni în şir în care lucram cu câte două echipe pe zi, patru ore cu unii şi patru ore cu alţii. Era extenuant.“ Piaţa i s-a format „din gură în gură“, de la sine, oamenii apreciind la el faptul că propunea ceea ce numim „ieşirea din zona de confort“.

    La un moment dat i-a întâlnit ce cei de la compania Trainart, care căutau un actor. A fost o „potrivire de caracter“ între compania de training şi regizor, şi de atunci au făcut „mii de traininguri“. Au creat inclusiv un produs, Metamorphosis, care urmăreşte stimularea leadershipului intuiţional, care merge pe zona intuitivă şi nu pe zona raţional-logică, care oricum există în fiecare lider, îmi explică Dan. „Antrenând anumite exerciţii din programarea neurolingvistică, tehnici din teatru şi altele asemenea, am făcut un program de două zile de training care a funcţionat atât în sistem deschis, cu participanţi care cumpărau programul, cât şi în sistem intern, în companii. A fost un moment de extindere pe piaţă, a apărut un brand şi a fost dovada că se pot face astfel de lucruri“. Au venit clienţi mari, din industria de medicamente sau din consultanţa de business. „Ceea ce facem este de top, este zona de fuziune dintre tehnicile de influenţare din teatru şi modul în care faci ajustări extrem de precise cu cel din faţa ta. Astfel de tehnici sunt de bază în pregătirea actorilor, dar au fost aduse spre avocaţi sau oameni de vânzări. Sigur că în occident sunt mai avansaţi, faţă de noi există un oarecare decalaj, dar acesta este binevenit.“

    Dan Vasile a terminat actoria la Hyperion, dar în paralel făcea şi regie de teatru la universitatea de stat. A fost în clasa lui Tudor Mărăscu la regie şi a învăţat actorie cu Eusebiu Ştefănescu. „Au fost profesori buni, de la care am mâncat teatru pe pâine. A fost perioadă fabuloasă, pentru că dimineţile eram la facultate, după-amiezile la Cinematecă şi serile la teatru.“ Primul său spectacol, Pelicanul de August Strindberg, pus în scenă la Teatrul Naţional din Iaşi în 2000, a fost nominalizat la premiile UNITER, pentru debut. „Debutul meu a fost un pic strâmb, pentru că am avut o cronică, pe prima pagină a unui ziar important, care desfiinţa spectacolul. Cineva o luase foarte personal şi era lipsit de afinităţi şi umor. La un moment dat au venit criticii adevăraţi şi au pus lucrurile la punct, iar teatrul s-a văzut cu o nominalizare la UNITER pe care nu o mai avuseseră de 10 ani. Mă aşteptam ca lucrurile să urmeze. Eram invitat la şedinţe la UNITER şi am zis că am început cu dreptul. Dar a început marea aşteptare lângă telefon. A fost o perioadă în viaţa mea când asta am făcut.“

    Era foarte important să sune telefonul şi destinul său artistic ţinea de telefoanele acelea pe care trebuia să le primească, era în mâinile unor domni şi doamne pe care trebuia într‑un fel să-i facă atenţi, să îl bage în seamă. „Permanent era despre ce n-am făcut eu bine, astfel încât oamenii aceştia să mă valorizeze suficient. Întrebările acestea au tot funcţionat într-o bună parte din viaţa mea, ştiind în acelaşi timp că îmi fac treaba, ştiind că lucrurile pe care le fac eu au o oarecare inspiraţie şi o oarecare lucrătură şi un oarecare mecanism bine pus la punct, profesional vorbind. Ştiind că sunt acoperit profesional, mă întrebam în continuare ce ar mai trebui de făcut. Răspunsuri am primit, dar nu mi-au plăcut. Adică anumite lucruri pe care ar fi trebuit să le fac nu ţineau de valorile mele.“ Totuşi telefonul a sunat, şi a avut de lucru, pentru că are peste 30 de spectacole la activ, făcute în 15 ani. „Binişor, mai ales în condiţiile în care am început să montez Shakespeare, Cehov, texte importante, care contează şi au putere, texte prin care dacă intri, eşti altfel. Este un proces de iniţiere, inclusiv personală. Şi mi-am ales oameni interesanţi, scenografi şi actori de la diferite teatre din ţară şi asta a însemnat pentru mine realmente o creştere. Dar aveam spre 30 de ani, doi copii care creşteau, şi mi-am pus nişte întrebări: la ce bun? Avem o discuţie creativă sau ne umilim reciproc? Încotro merg, care este construcţia la care pun umărul?“

    După aceste întrebări a ales businessul. „Mediul de business mă aranjează la nebunie, pentru că este un mediu în care, dacă lucrezi cu toată capacitatea şi îţi faci treaba aşa cum trebuie, eşti valorizat. Este mediul în care primeşti instantaneu respect. Dacă îţi stabileşti o întâlnire cu un CEO, la ora stabilită există deja o cafea şi cineva care te conduce, fără probleme. În teatru, apar urgenţe şi nu dau nici măcar un SMS să anunţe.“

    Totuşi, cum a ajuns la training, coaching şi Mr. Vasile? La un moment dat un prieten care avea o fundaţie l-a invitat la un eveniment de pregătire a trainerilor, pentru care nu avea suficienţi participanţi. „Eram într-o săptămână în care nu făceam nimic şi am zis că orice este mai bine decât să stau acasă. Scriam de fapt articole pentru o revistă, am scris o carte pentru copii, am făcut tot felul de lucruri. Dar am zis OK, hai la TOT şi am avut o mică revelaţie. Ce se presupunea acolo, jocurile de rol, modul în care stăteai de vorbă cu participanţii, se asemăna foarte mult cu modul în care lucram în teatru, modul în propuneam anumite situaţii de învăţare experienţială. Mi-a explodat capul, mi-am spus: «Asta este o potecă interesantă».“ A păşit pe potecă şi telefonul a început să sune.

    O perioadă a lucrat şi în training, şi în teatru, ba o vreme, cam doi ani, a cochetat şi cu publicitatea. „În publicitate am avut o perioadă bună, era la patru ani de la debut şi nominalizare, o perioadă de relativă stagnare în viaţa profesională. Un publicitar mi-a dat şansa să fiu creativ şi vedeam cum iau viaţă proiectele mele.“ 

    Ultimul spectacol  a fost A 12-a noapte la Arad, în 2012, care a ieşit un mix elisabetan, cu muzică şi clovnerii, spectacol „care a fost îngropat de nişte decizii administrative. În momentul acela mi-am dat seama că nu mai vreau să fac parte din aşa ceva, iar acum, deşi consider că nu mi-am agăţat mănuşile în cui, nu mă mai văd întorcându-mă. Poate doar în termenii mei, ceea ce este aproape imposibil, în teatrul aşa cum îl ştiu eu“.

     

  • Ghidul Black Friday: Ce drepturi ai în perioadele de reduceri

    Vinerea Neagră are loc anul acesta pe 20 noiembrie, însă, la fel ca în alţi ani, promoţiile ţin tot weekend-ul sau chiar toată luna. Centrul European al Consumatorilor din România (ECC Romania) îţi recomandă să nu te laşi entuziasmat de preţurile mici şi să verifici informaţiile prezentate pe site-uri sau în magazine înainte de a achiziţiona orice produs.

    Orice comerciant care anunţă o reducere de preţ trebuie să o raporteze la preţul de referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare pentru produse sau servicii identice. Preţul redus trebuie să fie inferior preţului de referinţă (cel mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile, înainte de data aplicării preţului redus).

    Orice anunţ de reducere de preţ exprimată în valoare absolută sau în procent trebuie efectuat vizibil, lizibil şi fără echivoc pentru fiecare produs sau grupă de produse identice:

    •        fie prin menţionarea noului preţ lângă preţul anterior, barat;
    •        fie prin menţiunile “preţ nou”, “preţ vechi” lângă sumele corespunzătoare;
    •        fie prin menţionarea procentului de reducere şi a preţului nou care apare lângă preţul anterior, barat.

    Se interzice ca o reducere de preţ pentru un produs şi/sau serviciu să fie prezentată consumatorilor ca o ofertă gratuită a unei părţi din produs şi/sau serviciu.

    Dacă ai achiziţionat un produs dintr-un magazin clasic, nu poţi cere să fie înlocuit sau să ţi se restituie contravaloarea lui decât dacă este defect. Unii comercianţi au, totuşi, o politică de returnare, dar trebuie să soliciţi amănunte în scris şi să păstrezi documentele care dovedesc acest lucru.

    În cazul cumpărăturilor efectuate online, ai 14 zile calendaristice de la momentul primirii produsului în care poţi renunţa la achiziţie, fără a oferi vreun motiv şi fără costuri suplimentare. Îţi poţi exercita dreptul de retragere fie completând un formular pus la dispoziţie de profesionist (de regulă, online), fie trimiţând un mesaj din care să reiasă clar intenţia ta şi în care să specifici cel puţin identitatea ta, numărul şi data comenzii, produsul, preţul plătit.

    Produsul îl poţi trimite înapoi pe cont propriu, conform instrucţiunilor de pe site, sau poţi aştepta să fie preluat de către agentul economic, în unele cazuri gratuit (verifică atent politica magazinului legat de acest aspect). În cazul în care alegi să trimiţi produsul pe cont propriu şi plăteşti curierul pentru returul produsului, nu ai dreptul de a solicita rambursarea acestei sume. Comerciantul este obligat să returneze preţul pe care l-ai plătit pentru produs (inclusiv costurile de expediere) în termen de maximum 14 zile.

    Există anumite cazuri în care contractul nu poate fi denunţat, cum ar fi pentru produsele care sunt realizate după specificaţiile tale sau înregistrările audio, video ori programele informatice.

    Dacă ai făcut comanda online, comerciantul trebuie să-ţi livreze produsul în maximum 30 de zile sau mai puţin, dacă aţi căzut de acord asupra acestui aspect. Dacă termenul de livrare nu este respectat, puteţi stabili, de comun acord, o nouă dată de livrare. Dacă nici această dată nu este respectată, ai dreptul la rezoluţiunea sau rezilierea contractului. În acest caz, agentul economic este obligat să îşi returneze banii în cel mult 7 zile.

    Dacă produsul este deteriorat sau distrus înainte de a ajunge la tine, legea îţi dă dreptul să soliciţi un nou produs sau să renunţi la contract.

    Sfaturi pentru consumatori:

    •        Fă o listă cu produsele pe care doreşti să le achiziţionezi şi cu preţurile actuale ale acestora. Acest lucru te va ajuta să eviţi falsele reduceri de preţuri, de exemplu atunci când comercianţii măresc preţul şi aplică procentul de reducere la preţul astfel majorat.
    •        Verifică cu atenţie modul în care este afişată reducerea pe site sau pe eticheta produsului.
    •        Nu cădea în capcana ofertelor care anunţă mari reduceri de preţuri doar pentru a te atrage să intri în magazin.
    •        În cazul în care comanzi online, verifică, înainte de a trimite comanda, dacă preţul fiecărui produs din coşul de cumpărături este acelaşi cu preţul redus indicat atunci când ai ales produsul.
    •        Deschide coletul în prezenţa curierului şi, în caz că acesta nu corespunde, trimite-l înapoi. Ai grijă să menţionezi pe documentele de transport motivul refuzului.
    •        Utilizează cardul pentru a face plata. În unele situaţii, precum cazurile de fraudă, dacă ai plătit prin card, poţi utiliza procedura refuzului la plată pentru a-ţi recupera suma plătită – în principiu, în cel mult 30 de zile de la data plăţii. Procedura este simplă: dacă tranzacţia s-a decontat (adică apare pe extrasul de cont), o poţi contesta la bancă, iar banca va încerca recuperarea sumei de bani de la comerciant, prin intermediul băncii acestuia (operaţiune numită „refuz de plată”).

    ”Selectează, înainte de Black Friday, produsele pe care vrei să le cumperi şi notează preţurile înainte ca acestea să fie reduse. Verifică dacă, în afara perioadelor de reduceri, beneficiezi sau nu de vreun discount şi informează-te asupra produselor pe care vrei să le cumperi: site-urile specializate sunt un start bun pentru a vedea comentariile altor consumatori legat de eficienţa produselor. Nu cumpăra un produs doar fiindcă este redus!”, a declarat Irina Chiriţoiu, director ECC Romania

  • Think Big 2.0 – noua strategie imobiliară

    Cătălin Grigore întinde cu atenţie pe masă planurile de dezvoltare ale Metalurgiei Park. Sunt nişte foi mari şi groase, dar Cătălin Grigore le tratează delicat şi condiţionează discuţia cu Business Magazin prin a se asigura de la început că articolul nu va avea tenta răuvoitoare pe care a simţit-o în presă în ultimii cinci ani, de când a decis să dezvolte, cu strategia sa proprie, sudul capitalei. „Toată lumea are o problemă cu sudul, ca şi cum ar trebui să plecăm cu toţii acasă şi să rămână numai nordul“, rezumă Cătălin Grigore modul cum percepţia publică despre zona de sud, dintotdeauna considerată un fel de Cenuşăreasă a pieţei imobiliare, nu s-a schimbat nici după ce sudul a devenit cel mai viu motor imobiliar al Capitalei. 

    Înainte de criza economică, dezvoltatorii imobiliari decideau ce anume ar putea să le vândă clienţilor şi construiau o piaţă ideală, în care oamenii câştigă din ce în ce mai bine şi locuiesc în case din ce în ce mai mari. După şapte ani de criză, cei mai activi dezvoltatori sunt cei care au lăsat piaţa să decidă ce produse îşi permite să cumpere şi cei care au acceptat câştigul mai mic, dar mai sigur. Sunt două categorii de produse imobiliare în piaţă, rezumă Dragoş Dragoteanu, proprietarul agenţiei imobiliare EuroEst: „Prima categorie este formată din locuinţe ale căror preţuri nu scad niciodată (zone rezidenţiale de lux cu brandul lor, cum ar fi Primăverii, Kiseleff, Unirii cu vedere la fântâni) şi care urmează istoria pieţei imobiliare de afară, nicăieri în lume zonele bune nefiind afectate de criză. A doua categorie sunt imobilele de necesitate, care urmează trendurile pieţei. 90% din proprietăţile din Bucureşti sunt de necesitate, cele mai multe dintre acestea fiind cele din blocurile vechi, construite până în 1985, dar şi cele care se construiesc acum“. Dragoteanu spune că strategia multora dintre dezvoltatorii de dinainte de criză a fost să construiască locuinţe pe care să le încadreze în prima categorie. După venirea crizei, piaţa de lux şi cea up-market s-au restrâns, iar volumele din zona de necesitate au câştigat tot mai mult teren. În ultimii cinci ani, datele oficiale spun că peste 80% din tranzacţiile imobiliare din bucureşti au fost făcute (şi s-au încadrat) în programul guvernamental Prima casă.

    În octombrie 2007, cu fix un an înainte de debutul crizei imobiliare şi de tumultul care a urmat, scoteam o copertă Business Magazin în care povesteam despre modul cum oamenii de afaceri locali au preluat şi au dezvoltat un mod de gândire şi de investire de peste ocean. Think Big a stat la temelia visului american şi prima parte a anilor 2000 a scris şi un vis românesc, pe care unii dintre oamenii de afaceri aflaţi pe val au decis să îl dezvolte la scară mare. Scriam atunci despre cel mai mare hotel din Europa, cu 1.500 de camere, ridicat de fraţii Ionuţ şi Robert Negoiţă în Vitan, despre Băneasa Developments, proiectul întins pe mai bine de 200 de hectare care a schimbat definitiv nordul Bucureştiului, dar şi despre Sema Park sau despre Coresi, proiecte mari gândite pe foste platforme industriale. Mai scriam în 2007 şi despre semnele de întrebare pe care ni le năşteau oamenii de afaceri care vorbeau despre viitor cu certitudine: Ionuţ Negoiţă era sigur că va merge cu cele 1.500 de camere la o medie de 80% grad de ocupare, iar Ion Rădulea era convins că până în 2011 va umple cele 40 de hectare de teren de la Semănătoarea cu clădiri de birouri, cu zone comerciale şi o zonă rezidenţială cu 1.320 de locuinţe. Cel mai mare hotel din Europa a devenit un mare bloc în care cele mai multe camere s-au transformat în apartamente, iar lipsa finanţării a făcut ca în Sema Park să se reia construcţiile abia anul trecut, după o pauză de peste şase ani.

    Între timp însă, ritmul livrărilor de apartamente din Bucureşti a rămas viu, chiar dacă nu în formă maximă. Au avut loc însă mai multe mutaţii legate de preţ sau de arhitectura proiectelor, dar cea mai importantă a fost cea legată de zonă. Nordul şi centrul, care crescuseră într-un ritm foarte alert înainte de criză, au ajuns la un ritm lent de construire şi de vânzare. În acelaşi timp, vestul şi sudul au explodat. Proiecte precum Militari Residence, unde s-a ridicat bloc după bloc şi unde au fost livrate şi vândute 4.000 de apartamente, Confort Urban din Rahova sau Confort City din Vitan (ambele cu peste 1.500 de apartamente vândute) au indicat că apartamentele construite pe fişa de post a proiectului Prima casă sunt cele care se vor vinde în cel mai alert ritm.

    Pe aceeaşi structură de ofertă care să se încadreze în programul Prima casă s-a dezvoltat şi Popeşti-Leordeni. Oraşul din coasta de sud a Capitalei aproape şi-a dublat numărul de locuitori în ultimii zece ani, după cum arată datele primăriei oraşului: în 2005, în Popeşti-Leordeni erau 15.000 locuitori, iar anul trecut erau înregistraţi peste 25.000. Între staţiile de metrou Dimitrie Leonida şi Depoul IMGB s-a construit practic un nou oraş, în care mai mulţi mici dezvoltatori, cu proiecte de câteva zeci de apartamente, au construit şi au vândut case, respectând strict regula nescrisă a unui preţ pe metrul pătrat situat între 650 şi 850 de euro. „Faptul că preţurile au fost ţinute sub control, iar dezvoltatorii nu au depăşit un preţ pe care piaţa îl putea asimila a adus în zona de sud un anumit tip de client: 35-40 ani, familist, cu copil. Oameni care caută un apartament cu 2 camere sau o garsonieră dublă, ca tranzit, la început de drum, sau un apartament de 3-4 camere la preţuri pe care nu le poţi găsi în altă zonă.“ Modul cum Cătălin Grigore descrie secretul vânzării zonei de sud face parte din strategia pe care şi-a făcut-o în urmă cu cinci ani, când a decis să încerce antreprenoriatul.

    În 2010, în biroul său de pe şoseaua Olteniţei, Cătălin Grigore lansa Sud Rezidenţial. Grigore fusese în ultimii zece ani directorul general al Premier, una din agenţiile imobiliare specializate pe vânzări în sudul Capitalei. Principala lecţie pe care spune că a învăţat-o în cei zece ani este cea a vânzărilor, care trebuie să aibă în spate un marketing puternic şi o forţă de vânzare cel puţin la fel de puternică. „Ne-am axat pe imobiliare pentru că cei mai mulţi dintre noi venim dinspre imobiliare, dar specialitatea noastră este vânzarea. Noi nu suntem o agenţie imobiliară. Nu vindem apartamente vechi, nu vindem terenuri, case, nu facem închiriere sau alte activităţi pe care e normal să le facă o agenţie imobiliară. Noi vindem şi am creat un motor de vânzare care a pus în valoare şi în lumina reflectoarelor un produs imobiliar conceput de noi“.

    Ideea lui Cătălin Grigore a fost de a deveni o interfaţă între investitor şi clientul final – munca Sud Rezidenţial începe cu identificarea unui teren, continuă cu gândirea unui produs potrivit pentru acel teren, se ocupă de acte şi autorizaţii, planifică şi proiectează imobilul care se potriveşte acolo conform PUZ-ului, compartimentează şi finisează locuinţele, le face marketingul şi, mai ales, le vinde. „Eu sunt interfaţa pentru întregul proiect: de la primul pas când vând business planul unui investitor până la ultimul pas când predau cheile ultimului locatar şi asigur investitorului returnul pe care i l-am promis la început“, descrie Cătălin Grigore modul de lucru al Sud Rezidenţial.

    A mai fost însă un aspect în strategia Sud Rezidenţial care l-a propulsat pe Cătălin Grigore din liga sutelor de dezvoltatori într-o ligă a vânzătorilor de sute de apartamente anual, ligă în care se află cam singur. Strategia s-a numit „zero comision pentru cumpărător“. Mai precis, Sud Rezidenţial percepe un procent situat între 3 şi 5% de la investitorul care preia proiectul (în funcţie de serviciile pe care le oferă), iar vânzarea apartamentelor pentru clientul final are loc fără comision din partea agenţiei. „Foarte mulţi oameni din piaţă au fost supăraţi pe noi. Când noi am implementat acest concept, toată lumea ne-a spus că este o prostie, că în cinci luni vom da faliment şi vom pierde şi toţi banii investiţi. Toată lumea ne-a sărit în cap cum că vom strica piaţa şi că toate agenţiile vor muri din cauza noastră. Le-am demonstrat astăzi, la peste cinci ani de existenţă, nu numai că suntem în viaţă, dar am ieşit la rampă şi vindem într-un mod susţinut şi fără probleme sute de apartamente, poate chiar mii. Clientul final este cel care ne ţine pe noi în viaţă, de la el luăm banii, el se împrumută pentru câteva zeci de ani pentru a plăti casa, era normal ca toate serviciile mele să fie gratuite. Ne finanţăm din comisionul pe care îl percepem de la dezvoltator, ei sunt singurii care ne plătesc pe noi. Noi am explicat tuturor că noi aşa înţelegem să ne dezvoltăm, că este modelul nostru, că vrem doar o bucăţică din această piaţă şi că nu intenţionăm să ne extindem în nordul oraşului sau în altă parte“, explică acum Cătălin Grigore modul cum s-a aşezat pe piaţă cu ideea sa antreprenorială.

    Cătălin Grigore este de acord că sudul este mai ieftin, dar că nu există o aşa-zisă barieră de preţ pentru zonă: „Există însă o oarecare barieră psihologică – în Popeşti vorbim despre 700 euro/mp, în Metalurgiei preţul va fi de 1.000 euro metrul pătrat, dar cu cât mergem spre centru – Niţu Vasile, Brâncoveanu – preţurile cresc spre 1.300 euro/mp, iar când ne apropiem de Tineretului lucrurile se schimbă. Au fost dezvoltatori care nu au înţeles aceste bariere şi au insistat pe un preţ ridicat şi pe un produs avangardist care nu a fost uşor de vândut“.

     

  • O fetiţă plănuia să-şi vândă fratele la pet store cu 54 de dolari.Vezi ce vroia să cumpere cu banii primiţi pe fratele ei

    Fetiţa şi-a dezvăluit planul în timp ce era la joacă alături de fratele său. Clipul în care fetiţa punea la cale planul a fost încărcat pe YouTube de către utilizatorul berge95. “Cred că ar trebui să-l vindem”, a spus ea. “De ce”, întreabă vocea din spatele camerei. “Nu ştiu, ceva este în neregulă cu el…şi vreau foarte mult o bufniţă de jucărie. Pe asta am să-mi cheltuiesc banii pe care îi primim pe el”, a spus fetiţa.

    Dacă iniţial se gândea să-l vândă cu 1 sau 2 dolari, într-un final, a ajuns la suma de 54 de dolari.

    Vocea din spatele camerei sugerează sa-l cumpere înapoi pe Jason, la reducere. Rachel răspunde entuziasmată: “Da! Îl cumpărăm înapoi”.

    În plus, fetiţa crede că poate obţine un preţ bun, şi crede că-l poate cumpăra pe fratele ei cu 1 dolar.

  • Credeaţi că Biserica Ortodoxă Română face mulţi bani? Într-un stat european, biserica a câştigat mai mult decât McDonald’s

    Veniturile Bisericii din Anglia sunt mai mari decât cele ale McDonald’s, potrivit unui studiu publicat ieri. Veniturile bisericii s-au ridicat la 1,4 miliarde de lire sterline în 2013, în vreme ce lanţul de restaurante a obţinut doar 1,37 miliarde de lire sterline.

    Cu alte cuvinte, Biserica din Anglia ar fi putut plăti fiecare Big Mac, McChicken sau McFlurry vândut de McDonald’s anul trecut în Marea Britanie.

    Majoritatea banilor provin din taxe pentru slujbe, închirierea unor spaţii, intrări la catedrale sau din vânzarea de suveniruri.

    Credincioşii din cele peste 12.000 de parohii au donat peste 751 de milioane de lire sterline, adică aproape 700 de lire fiecare.

    Chiar dacă venitul s-a ridicat la o valoare impresionantă, cheltuielile au fost şi mai mari, potrivit reprezentanţilor instituţiei. Astfel, biserica a fost numită de cei de la DailyMail “una dintre cele mai puternice corporaţii din Regat”.

  • Tariful RCA a crescut cu 15% dupa falimentul Astra

    Prima medie pentru poliţele de răspundere civilă auto a crescut cu peste 15% după dispariţia din piaţă a companiei Astra Asigurări, unul dintre principalii asigurători RCA, fapt care ar însemna practic o majorare a subscrierilor pe acest segment cu circa 260 mil. lei, până la finalul anului. Companiile de asigurări au vândut poliţe auto obligatorii în valoare de1,7 mld. lei în prima jumătate a acestui an, iar în condiţiile majorării tarifului mediu ar putea închide anul cu afaceri de peste 3 mld. lei din RCA.

    Brokerii de asigurări spun că au semnalat o creştere semnificativă a tarifelor pe segmentul transportatorilor, unde o poliţă a ajuns în prezent să fie de două-trei ori mai scumpă.

    „Tarifele au crescut pentru că a fost loc şi s-a putut. Falimentul Astra a fost speculat, a fost practic momentul oportun. Mi se pare exagerată creşterea tarifelor pentru transportatori, unde cel mai mic tarif s-a dublat în trei luni. Nu poţi creşte tarifele atât de mult într-un interval atât de scurt (…) Într-adevăr daunele sunt mari, dar daunalitate mare era şi înainte. Consecinţa va fi că firmele nu îşi vor mai înamtricula camioanele în România. Se vor muta în Bulgaria, cel puţin firmele cu flote mari“, a explicat Viorel Vasile, managing partner al brokerului Safety. El spune că se aşteaptă ca tarifele să crească în continuare în cazul camioanelor, deoarece competiţia nu este foarte mare pe acest segment, aşa cum este în cazul autoturismelor.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Omul care controlează un sfert din piaţa locală de tractoare. “Tractoarele româneşti abia au scărmănat la suprafaţă pământul ţării timp de 50 de ani”

    În România se vând anual aproximativ 2.000 de tractoare, piaţa locală având un parc de circa 165.000 de unităţi, dintre care peste 100.000 sunt vehicule Universal 650 produse de Tractorul Braşov. „Piaţa de tractoare în România este constantă, în jurul a 2.000 de unităţi anual de aproape patru ani, cu variaţii de cel mult 5-7% plus sau minus, fără scăderi sau creşteri masive. În Croaţia am înregistrat anul acesta o scădere masivă, de la 1.000 la 180 de unităţi anul acesta din cauza unei amânări a fermierilor de a cumpăra noi utilaje, în aşteptarea fondurilor europene promise de guvernul croat”, spune George Stanson, care, din biroul său din nordul Capitalei, controlează indirect, din funcţia de business manager Balcani pentru Case IH & Steyr, aproape un sfert din piaţa locală de tractoare. 

    Stanson se raportează însă la acel sfert de piaţă unde preţurile ajung şi la 300.000 de euro pentru un singur utilaj. Tractorul Universal 650, care domină mai bine de jumătate din parcul auto naţional de utilaje, nu a permis în ultimii 50 de ani o cultură performantă, fiind limitat de performanţele sale tehnice în raport cu marile utilaje, crede George Stanson, care consideră că tractorul poate face diferenţa între o recoltă de 3-4 tone de grâu la hectar şi de până la 9-10 tone, cât obţin marii fermieri care investesc în utilaje.

    Potrivit estimărilor lui Stanson, Case, New Holland şi Steyr, parte a concernului italian CNH Industrial, vând anual pe piaţa locală circa 700 de unităţi, din care cele mai multe sunt New Holland, urmate de Case şi Steyr. „A defalca pe cele trei branduri este foarte greu anul acesta deoarece au existat câteva mişcări în piaţă în condiţiile în care importatorul de New Holland a trecut acum la marca Deutz Fahr”, a spus George Stanson.

    Cele mai mari vânzări pe piaţa locală le au americanii de la John Deere, urmaţi de New Holland, care anul trecut aveau 25% din piaţă, cu 450 de tractoare livrate. Agricultura locală este al cincilea jucător pe piaţa europeană a cerealelor, dar ritmul de creştere a vânzărilor de utilaje noi este sub cel al creşterii volumelor din hambarele fermierilor, având în vedere că piaţa este de 11 ori mai mică decât în Franţa, deşi suprafaţa agricolă locală este la jumătate faţă de cea din Hexagon. În Franţa se vinde anual un tractor nou la fiecare 260 de hectare, în timp ce în piaţa locală intră câte un utilaj nou la fiecare 3.000 de hectare.

    „Tractorul românesc  abia au scărmănat la suprafaţă pământul ţării timp de 50 de ani la cel mult 25 cm, nivel sub care s-a creat celebrul „hard-pan”. Atunci când ari superficial, roata tractorului compactează solul în spate, iar la 25-30 cm s-a creat o suprafaţă dură. Tractorul de 65 CP nu a putut sparge acest strat care acum este dur precum betonul. Dezavantajul este că rădăcinile nu au cum să treacăşi nu intrăîn partea fertilăşi se extind doar în stânga-dreapta”, spune George Stanson. 

    Sunt trei categorii de clienţi în momentul de faţă care cumpără utilaje noi, în opinia executivului de la Case, iar cel mai mare este reprezentat de 20% din fermieri, care cultivă de la 10.000 de hectare în sus. Aceştia au ajuns la un standard bun de investiţie în parcul de utilaje şi ştiu ce au de făcut şi ce calcule trebuie să facă dacă trec de la un tractor de 300 CP la unul de 600 CP. Fermierii români utilizează tractoarele în regim american, adică le utilizează aproape nonstop în campanie, inclusiv noaptea la lumina farurilor, motiv pentru care acestea trebuie înlocuite în cinci-şapte ani. „Fermierul din Germania sau Austria merge doar câteva sute de ore anual cu un tractor. Noi le folosim extrem de intensiv, adică 2.500-3.000 de ore anual, echivalentul a 200.000 km pentru o maşină, motiv pentru care perioada de înlocuire este mai scurtă la noi decât în vest, adică 5-7 ani. De asemenea, mai sunt cei care le schimbă inclusiv la patru ani. În Europa de Vest ciclul este mai mare”, a spus Stanson.

    Piaţa locală a utilajelor se schimbă, în opinia executivului român, motiv pentru care şi acestea urmează trendul de pe piaţa camioanelor sau a automobilelor. În urmă cu cinci ani nu exista politica de trade-in în România. Datorită politicii agricole comune şi fondurilor europene, fermierul cumpără tractorul nou, însă mai devreme sau mai târziu România şi zona balcanică trebuia să intre pe politica schimbului tractorului vechi cu unul nou. În ultimii doi ani această piaţă a început să se dezvolte.

    „Este greu de cuantificat piaţa tractoarelor second-hand. Prin trade-in, procentual vorbind, vindem cam 35- 40% din total. Este posibil ca acest procent să crească în următorii ani sau să rămână constant. Dacă noua politică agricolă comună 2014-2020 funcţionează conform planului şi sunt sigur că va merge mai bine decât cea anterioară, este posibil să se stabilizeze procentul de trade-in până în 2020”, a subliniat George Stanson. 

    Brandul american de tractoare vinde pe piaţa locală utilaje cu puteri cuprinse între 65 şi 700 CP, cele mai puternice fiind echipate cu şenile pentru a le permite intrarea pe porţiuni mai dificile de teren, preţurile variind între 30.000 şi 300.000 de euro. „Trebuie să intri imediat după recoltat şi să păstrezi umiditatea în sol, iar un tractor pe roţi întâmpină dificultăţi. Foarte mulţi fermieri şi-au dat seama că soluţia pentru ei, mai ales în zona de vest, Moldova, Timişoara, Arad, Bărăgan, este în zona de şenile. S-a recoltat în anumite zone ca într-o orezărie. Era apă sub headerul de grâne. Nu poţi o asemenea lucrare fără şenile”, explică Stanson.

    Vânzările de tractoare într-un an sunt influenţate atât de condiţiile meteo, cât şi de evoluţia preţurilor şi profitabilităţii culturilor agricole.
    „Într-un an vindem mai mult în partea de sus, într-un altul cu putere mai mică, în funcţie de capriciile anului respectiv. Dacă anul este foarte uscat, vindem tractoare de putere medie. Şi vremea şi costurile influenţează, dar şi preţurile produselor agricole. Într‑un an cu preţuri bune fermierii pleacă de la 160-180 CP şi se duc la 250 CP şi mai adaugă un metru în spate la lăţimea de lucru şi face investiţia când obţine un preţ bun la grâu, la porumb, rapiţă. Dacă are un preţ bun la toate, atunci face o investiţie masivă pentru că are certitudinea încasărilor.”   


     

  • Ryanair continuă ofensiva ofertelor şi pune în vânzare 250.000 de bilete la 9,99 euro. Vedeţi unde puteţi zbura

    Ryanair, cea mai mare companie low-cost din Europa, la scos astăzi la vânzare 250,000 de locuri din peste 450 de rute la preţul de €9.99 pentru călătorii în zilele de marţi, miercuri şi joi, în perioada noiembrie – ianuarie.