“Criza poate fi depăşită, dacă avem voinţa colectivă şi curajul să reformăm ţara. Trebuie să rezistăm, trebuie să luptăm, trebuie să ne păstrăm calmul”, a afirmat liderul francez, care are probleme de popularitate în sondaje cu trei luni înainte de alegerile prezidenţiale în cadrul cărora speră să câştige un nou mandat. Sarkozy a introdus menţinerea ratingului AAA al Franţei printre priorităţile sfârşitului de mandat şi a luat anul trecut măsuri de reducere a deficitului bugetar şi de aşsezare a datoriei publice pe o direcţie sustenabilă pe termen lung, promiţând totodată că 2012 nu va aduce noi “tăieri”.
Tag: criza
-
Soros: Dacă se sparge zona euro, Uniunea Europeană dispare şi ea
Soros consideră că au existat “anumite inadecvări” atunci când UE a fost înfiinţată pornind de la o uniune monetară, dar fără uniune politică. “Există slăbiciuni structurale în sistemul financiar al UE şi dezechilibre în performanţa economică europeană”, a declarat finanţistul, iar situaţia este periculoasă în continuare, pentru că există vulnerabilităţi constitutive ale euro care nu au fost încă recunoscute.
“Cea mai importantă dintre vulnerabilităţi este concepţia falsă asupra felului cum operează pieţele financiare. S-a pornit de la premisa că orice dezechilibre care ar putea apărea nu pot fi generate decât în sectorul public. A lipsit recunoaşterea faptului că pieţele financiare însele pot genera astfel de dezechilibre”, afirmă George Soros. “Aceasta este rădăcina actualei crize financiare care a dus la crahul din 2008, iar într-un fel, situaţia din zona euro este consecinţa directă a ei.”
Când a fost introdusă moneda euro, Banca Centrală Europeană a acceptat obligaţiunile guvernamentale ale ţărilor membre la valoarea lor pe hârtie, ratele dobânzilor din ţările uniunii monetare s-au armonizat, iar băncile s-au burduşit cu obligaţiuni guvernamentale ale ţărilor mai slabe. Decalajele în performanţa economică au crescut însă: pe de o parte, Germania, cea mai puternică ţară, a suportat povara reunificării şi a trebuit deci să facă reforme economice serioase pentru a se adapta, în timp ce pe de altă parte, în ţări ca Spania sau Irlanda au apărut bulele imobiliare. “Aşa încât convergenţa ratelor dobânzilor a dus la o divergenţă de competitivitate, care constituie esenţa problemei, rămasă nerezolvată şi azi.”
O prăbuşire a euro ar fi însă “catastrofică” atât pentru UE, cât şi pentru întregul sistem financiar mondial, a apreciat miliardarul de origine ungară, adăugând că actuala criză din zona euro este mai periculoasă decât crahul din 2008, acutizat odată cu falimentul băncii americane Lehman Brothers.
Pe termen scurt, unele ţări din zona euro vor fi nevoite să ia şi mai multe măsuri de austeritate, “din cauza dezechilibrelor existente între ţările debitoare şi cele creditoare”, a spus Soros. “Din nefericire, criza financiară acută încă nu s-a putut rezolva, iar aceasta face ca situaţia să se deterioreze. Şi nu este clar dacă va avea o soluţie.”
-
Săptămâna neagră a ungurilor. De ce îl urăşte Viktor Orban pe guvernatorul băncii centrale
Legea respectivă, care îl privează pe guvernatorul băncii de dreptul de a-şi numi asistenţii şi adaugă noi membri, numiţi politic, ai consiliului de politică monetară, are la origine nu numai dorinţa guvernului Viktor Orban de a controla banca centrală (deşi nu într-atât încât să cheltuiască pentru necesităţi curente rezervele valutare ale acesteia, aşa cum au circulat zvonuri în ultimele zile), ci şi antipatia premierului Orban faţă de guvernatorul Andras Simor (foto), o veche oaie neagră pentru şeful Fidesz.
În 2009, pe când era în opoziţie, Orban l-a acuzat pe Simor, precum şi pe diverşi oficiali ai guvernului, că şi-au transferat averile în companii din paradisuri fiscale, ca să le ferească de fiscul ungar. Simor a recunoscut atunci că are o companie înregistrată în Cipru, iar ulterior presa a dezvăluit că din 2007 până în 2008, 850 de milioane de forinţi din declaraţia de avere a lui Simor au dispărut, luând cel mai probabil calea companiei din Cipru, astfel încât guvernatorul nu mai figura în declaraţia din 2008 decât cu 67 de milioane de forinţi. Orban a cerut atunci demisia lui Simor, motivând că un guvernator de bancă centrală nu se cuvine să fie un milionar cu averea în paradisuri fiscale.
Dincolo de legea privind banca centrală, cauza tensiunilor dintre Ungaria şi FMI-UE se leagă de fapt de toată retorica anti-FMI şi anti-investitori străini a guvernului Orban, notează Danske Bank într-un raport, referindu-se la tendinţa guvernului de a arunca vina pe străini pentru dificultăţile economice ale ţării şi mai ales la deciziile de taxare suplimentară a băncilor sau a companiilor telecom ori la naţionalizarea sistemului de pensii private.
Întreruperea negocierilor pentru acordul preventiv cu FMI din cauza respectivei legi i-a alarmat pe investitori, în ciuda faptului că fundamentele economice ale ţării s-au îmbunătăţit, notează The Wall Street Journal. Deficitul bugetar a fost redus, balanţa de cont curent este excedentară, iar rezervele valutare sunt mult mai mari decât la vremea crizei din 2008, aşa încât Ungaria nu se află în pericol de incapacitate de plată, în condiţiile în care în februarie va începe rambursarea împrumutului UE-FMI din 2008.
În cele din urmă, Viktor Orban a cedat şi a anunţat vineri, după o întâlnire organizată la invitaţia lui Andras Simor, că guvernul şi banca centrală vor să încheie de urgenţă un acord de finanţare externă cu FMI şi UE.
-
ANALIZĂ: Al treilea an de criză în zona euro, marcat de cursa globală pentru refinanţare
Competiţia pentru acces la finanţare ar putea determina viitorul zonei euro şi va testa capacitatea liderilor europeni de a apăra moneda euro.
Portugalia încearcă de asemenea, miercuri, să atragă un miliard de euro din pieţe, urmată până la sfârşitul lunii de Grecia, Italia şi Spania.
Statele din zona euro vor încerca să împrumute în primul trimestru 262 miliarde euro, iar sumele ţintite pentru acest an se ridică la un total de 865 miliarde euro, potrivit estimărilor Deutsche Bank, citate de Bloomberg.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Oficiali japonezi: Europa trebuie să majoreze capacitatea fondului de salvare pentru combaterea crizei
Autorităţile din Japonia şi-au exprimat în repetate rânduri disponibilitatea de a ajuta Europa să rezolve criza datoriilor, dar au subliniat că vor să vadă un plan convingător de acţiune înainte de a face angajamente ferme. “Japonia, ca şi alte ţări din afara zonei euro, este pregătită să facă ceva, dar dacă ţările europene nu iau măsuri decisive este greu să punem în practică aceşti paşi” , a spus un oficial guvernamental japonez.
-
Speculatorii au pariat 19 mld. dolari pe scăderea euro, sumă record pentru ultimii cinci ani
Suma, care reprezintă diferenţa dintre contractele care mizează pe o viitoare depreciere şi cele care mizează pe o apreciere a euro în perioada 7-13 decembrie, este mai mare cu 18% decât cea raportată la finele săptămânii anterioare, comunică Dow Jones. Numărul contractelor care mizează pe o depreciere este mai mare cu 116.457 decât al celor care au în vedere o creştere de valoare a monedei europene.
“Investitorii cred că valoarea euro ar trebui să scadă”, a declarat Shaun Osborne de la TD Securities din Toronto. Firma lui de brokeraj prevede că euro va atinge 1,22 dolari până la jumătatea lui 2012, mult sub nivelul de 1,30 dolari din aceste zile.
În schimb, investitorii s-au arătat mult mai optimişti în privinţa perspectivelor dolarului, valoarea contractelor care pariază pe o apreciere fiind mai mare cu 15,9 miliarde de dolari decât a celor care anticipează o pierdere de valoare a monedei americane. Suma este mai mare cu 11% faţă de cea consemnată în săptămâna precedentă.
Speculatorii au mizat şi pe o depreciere a francului elveţian, însă suma netă a contractelor respective a scăzut cu 8% faţă de săptămâna anterioară, la 1,4 miliarde de dolari, însemnând 10.481 contracte.
Pariurile pe o scădere a yenului le-au depăşit cu 5,7 miliarde de dolari pe cele vizând o creştere a monedei nipone, dar suma este cu 8% mai mică decât cu o săptămână în urmă, reprezentând 35.600 de contracte.
Anticipaţiile speculatorilor merg, de asemenea, spre o scădere a dolarului canadian şi o creştere a dolarului australian şi a celui neozeelandez.
Marele pariu negativ al ultimei săptămâni pentru care CFTC a primit datele este însă lira sterlină, cu un total net de 1,3 miliarde de dolari în contracte short, sumă mai mică totuşi cu 10% decât în perioada 30 noiembrie – 6 decembrie.
-
Cine sunt victimele neştiute ale crizei financiare (VIDEO)
Aşa stau lucrurile în cazul unui număr mare de măgari, folosiţi la diverse munci, cum ar fi căratul de alimente sau lemne de foc ori plimbatul turiştilor care vizitează Marea Britanie, scrie the Wall Street Journal. În ajutorul lor vin însă cetăţenii britanici, mari iubitori de asemenea animale, care îi iau şi îi duc la adăposturile speciale deschise pentru măgari. Din păcate, nu există cifre exacte cu privire la numărul măgarilor abandonaţi, din moment ce nu toţi proprietarii sună la organizaţii de protecţia animalelor rugându-le să-i preia, ci îi lasă pur şi simplu pe marginea drumului să se descurce singuri.
Printre norocoşi se numără Christoforos şi Fotis, care au ajuns în Marea Britanie cu paşapoarte de cai, fiindcă legea din ţară nu prevede rubrică separată pentru măgari; o instituţie de binefacere, Saving Greek Animals a strâns bani pentru a-i ajuta să emigreze. Cei doi sunt acum vedetele domeniului Angmering Park, deţinut de o membră a aristocraţiei britanice şi îşi petrec timpul în compania a şapte tovarăşi din aceeaşi specie.
La rândul său, The Donkey Sanctuary din Devon finanţează o organizaţie din Grecia care încearcă să salveze măgarii părăsiţi, iar Greek Animal Rescue donează o parte din încasările anuale unui adăpost pentru măgari de pe Insula Kos.
Vezi aici imagini live de la The Donkey Sanctuary, unde în acest an au fost primiţi nu mai puţin de 527 de măgari abandonaţi.
Îngrijitorii şi voluntarii de la The Donkey Sanctuary scriu regulat pe blogul instituţiei şi adaugă şi clipuri, cum ar fi de pildă momentul “ceaiului de la ora cinci” pentru simpaticele animale, cu urări de Crăciun pentru cititori, însoţite de apelul la o donaţie pentru îmbunătăţirea sistemului de furnizare a apei calde pentru măgari.
-
Criza din zona euro scoate în evidenţă convergenţa politicilor Olandei cu cele ale Germaniei
“Olandezii sunt deseori un aliat de nădejde al germanilor şi joacă un rol mai mare decât îl justifică economia ţării lor”, a declarat Sylvester Eijffinger, profesor de economie la universitatea Tilburg din Olanda. Eijffinger consideră că este un lucru bun pentru Germania, care “nu vrea să fie acuzată că acţionează singură”.
-
Corul pieţelor financiare: Avem nevoie de şi mai mulţi bani. Cum comentaţi?
Cei care susţin întoarcerea la aur ca etalon monetar sunt “o ceată de duşi cu pluta”, fiindcă Marea Depresiune din SUA a fost accelerată tocmai de faptul că etalonul aur a împiedicat băncile centrale să-şi exercite rolul de creditori de ultimă instanţă şi să susţină astfel băncile, afirma săptămâna trecută economistul american Nouriel Roubini. Pledoaria lui indirectă îi viza de fapt nu atât pe “duşii cu pluta”, cât refuzul ferm al Angelei Merkel – mai nou, şi al lui Nicolas Sarkozy şi Jose Barroso – de a accepta pentru Banca Centrală Europeană rolul atât de mult dorit de pieţele financiare, de creditor de ultimă instanţă, în aceeaşi formă în care acest rol a fost jucat de Rezerva Federală a SUA, adică de tiparniţă de bani.
Tema creditorului de ultimă instanţă a îmbrăcat forme din cele mai diverse în ultima vreme, de la observaţiile mai curând teoretice ale unor comentatori că Uniunea Monetară Europeană e o construcţie incompletă fără o astfel de instituţie şi până la presiunile deschise făcute de o agenţie de rating ca Standard&Poor’s, care a aruncat în luptă cea mai importantă carte – ameninţarea cu retrogradarea a 15 ţări ale zonei euro, inclusiv a celor cinci ţări cu rating maxim AAA, adică Germania, Franţa, Austria, Belgia, Olanda, Finlanda şi Luxemburg, cu argumentul că “lipsa progreselor în controlarea extinderii crizei financiare ar putea reflecta slăbiciuni structurale în procesul de luare a deciziilor în zona euro şi în UE”. Decizia S&P a venit la doar câteva ore după ce Merkel, Sarkozy şi Barroso au afirmat că refuză atât emiterea de euroobligaţiuni comune ale zonei euro, cât şi schimbarea statutului Băncii Centrale Europene astfel încât să-i dea undă verde spre a tipări bani cu care să acopere riscul celor expuşi pe obligaţiunile emise de statele zonei euro.
Nu în zadar avertiza însă Mark Mobius de la Franklin Templeton că nu există rezolvare a crizei atâta vreme cât pieţele financiare sunt în continuare nereglementate, iar circuitul toxic al produselor derivate (bazate pe dobânzi, pe mărfuri, pe valute, acţiuni sau CDS-uri) continuă nestingherit, fără măcar să se ştie care e volumul lor total aflat în circulaţie şi în bilanţul cui se găsesc. O estimare a oferit-o recent Banca Reglementelor Internaţionale, cu incredibila cifră de 707.569 miliarde de dolari, reprezentând valoarea totală nominală raportată de instituţiile financiare, a produselor financiare derivate nereglementate (overt-the-counter), aflate în circulaţie la 30 iunie – cu 107.000 de miliarde mai mult decât la sfârşitul anului trecut, cifră care în sine depăşeşte volumul total aflat în circulaţie în 2001. Viteza de multiplicare în doar şase luni, rezultată din efortul băncilor de a compensa scăderea valorii lor de piaţă şi deci degradarea propriilor portofolii, nu doar dovedeşte natura desprinsă de orice realitate economică a acestei sfere speculative, ci şi indică direcţia viitoare de presiune a pieţelor asupra statelor. Respectiv spre noi runde de finanţare a sistemului financiar, care să contracareze riscul creditorilor expuşi pe diverse categorii de active devenite brusc nesigure, sau mai nesigure decât înainte, aşa cum sunt acum datoriile suverane ale statelor din zona euro.
Rolul de creditor de ultimă instanţă al Rezervei Federale a ajutat America să treacă de momentul Lehman Brothers din 2008 şi să depăşească recesiunea, prin împrumuturi pentru bănci, garanţii şi cumpărări de active în valoare totală de 7.700 miliarde de dolari până în martie 2009 (estimare Bloomberg), din care 2.300 miliarde au reprezentat cele două programe de relaxare cantitativă (cumpărări de obligaţiuni federale pentru a stimula băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia). Banca Centrală Europeană s-a prevalat iniţial de statutul său limitat la asigurarea stabilităţii preţurilor, dar criza grecească din primăvara lui 2010 a silit-o să-şi încalce pe rând regulile, de la reticenţa de a cumpăra obligaţiuni guvernamentale ale ţărilor cu probleme din zona euro şi până la calitatea colateralelor acceptate. Preşedintele de atunci al BCE, Jean-Claude Trichet, declara însă că dacă Rezerva Federală şi Banca Angliei s-au angajat în operaţiuni de relaxare cantitativă, cu scopul de a creşte volumul total de lichiditate din piaţă, BCE a cumpărat obligaţiuni în mod excepţional, într-o situaţie temporară de criză. A sterilizat apoi toată lichiditatea oferită, prin licitaţii de depozite, pentru că obiectivul ei nr. 1 rămâne limitarea inflaţiei.
-
Băncile europene încep să se retragă din Europa de Est. Situaţia ar putea declanşa o criză a creditelor
Zeci de bănci din zona euro s-au înghesuit pe pieţele est-europene în ultimii ani, sperând să profite de creşterea economică rapidă din regiune şi de potenţialul relativ neexploatat al serviciilor financiare, însă criza bancară provocată în Europa de Vest de criza datoriilor de stat a inversat acest trend, notează WSJ. Astfel, băncile se grăbesc să se retragă din Europa de Est, punând în pericol creditarea.