La numai o lună după ce a cerut protecţia legii falimentului în Dubai şi Singapore pentru a permite restructurarea unei datorii de 2,2 miliarde de dolari, Drydocks World a prezentat un acord cu BIG InvestConsult, compania elveţiană care deţine drepturile asupra conceptului Water Discus Hotel, pentru două proiecte în Orientul Mijlociu, ce includ construcţia a cinci hoteluri.
Compania elveţiană vizează regiunea de coastă a emiratelor Dubai şi Abu Dhabi.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
USL “nu vinde pielea ursului din pădure, am anunţat deja că vom respecta toate angajamentele internaţionale ale României”, a spus vineri liderul PSD, Victor Ponta, imediat după ce s-a anunţat rezultatul moţiunii de cenzură care a dat jos guvernul Ungureanu. A fost prima asigurare dată de Ponta pentru uzul pieţelor financiare şi al investitorilor, câţi vor mai fi rămas la această oră tentaţi să pună la îndoială fidelitatea tuturor marilor partide din România faţă de programul cu FMI. Cert e că negocierile între misiunea FMI şi autorităţi, care tocmai aveau loc la Bucureşti când guvernul Ungureanu a căzut, au fost întrerupte, rămânând ca discuţiile tehnice să continue cu experţii.
Dacă nu se pune problema unei cotituri de politică economică, pe care niciun guvern nu şi-o permite, iar criza şi austeritatea au demolat până acum prea multe guverne în Europa încât căderea celui din România să mai impresioneze pe cineva (cabinetul de coaliţie din Olanda tocmai a picat, guvernul ceh încerca şi el vineri să facă faţă unui vot de încredere, la câteva zile după demonstraţii care au scos în stradă peste 100.000 de oameni), rămân însă efectele de moment. În primul rând, căderea guvernului a crescut presiunea speculaţiilor pe leu – ducând cursul puţin peste 4,4 lei/euro – şi e văzută de analiştii băncilor drept un factor de reducere a şanselor ca BNR să procedeze la o nouă reducere de dobândă, în şedinţa din 2 mai a consiliului de politică monetară. “Nu sunt excluse presiuni suplimentare de depreciere în perioada următoare, depinzând însă de evoluţiile de pe scena politică”, apreciază analiştii Raiffeisen Bank România.
În privinţa urmărilor pe plan politic, “componenţa noului guvern este incertă, cu cel puţin două opţiuni pentru preşedintele Băsescu”, comentează Eugen Şinca, analist al BCR. “Una ar fi un guvern de tehnocraţi susţinut de toate partidele, cu dezavantajul că ar avea capacitate limitată să adopte, până la alegerile din noiembrie, decizii importante pentru dezvoltarea României. Cealaltă ar fi a unui guvern condus de Victor Ponta, liderul PSD, sprijinit de PNL; cum cele două partide au prima şansă de a câştiga alegerile parlamentare, aceasta ar putea fi o variantă mai bună pentru stabilitatea politică pe termen lung.”
Vizita misiunii FMI ar fi urmat să fie centrată pe măsurile de relansare a economiei, în condiţiile în care Fondul îşi bazează estimarea de creştere a PIB cu 1,5% în 2012 pe “o sporire treptată a cererii interne private şi pe creşterea absorbţiei fondurilor UE”, ţinând cont că anul nu mai e considerat prielnic pentru cererea de export şi pentru cererea bazată pe credite bancare. Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România, considera chiar că autorităţile vor sacrifica ţinta de deficit de 1,8% din PIB (cash), care va fi deplasată la 2,5%, din cauza cheltuielilor specifice anului electoral, mai ales pe fondul rezultatelor proaste în sondaje ale PDL. Măsurile de largheţe bugetară (o majorare a salariilor înainte de alegerile locale din iunie şi/sau reducerea CAS pentru angajaţi şi poate şi pentru angajatori) ar fi putut fi anunţate chiar după încheierea misiunii FMI-CE-Banca Mondială, prevăzută oficial să se încheie la 7 mai.
Tot Muscalu adăuga însă că “din moment ce procesul de ajustare fiscală doar va încetini, nu se va opri, o astfel de depăşire a ţintei de deficit n-ar trebui să îngrijoreze prea tare pieţele; cu toate acestea, poziţia în sondaje a PDL sugerează că există riscul unor cheltuieli şi mai mari”. În ceea ce îl priveşte, Victor Ponta a explicat recent, într-o scrisoare către ex-premierul Ungureanu, că susţine majorarea salariilor în paralel cu reducerea CAS, ca metodă de stimulare a economiei astfel încât “să susţinem şi pensiile, şi plata salariilor, şi plata datoriilor câtre FMI”.
Cu o guvernare USL, diferenţe notabile faţă de abordarea PDL ar putea apărea însă la două capitole chiar neplăcute ale negocierilor cu FMI: angajamentul fostului guvern că va proceda până la jumătatea anului la o majorare cu 5% a preţului energiei pentru toţi consumatorii şi angajamentele încă neîndeplinite privind procesul de privatizare totală sau parţială pentru Oltchim, Cupru Min, Transgaz, Poşta Română, Nuclearelectrica, filiale ale Electrica şi CFR Marfă. Fostul ministru al economiei, Lucian Bode, a promis că va rediscuta cu FMI lista companiilor, însă între timp a venit moţiunea, aşa încât toate acestea vor cădea în sarcina noului guvern.
Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiţi de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligaţiunilor suverane europene şi că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situaţia băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligaţiuni ale statului spaniol pe care le deţin şi retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană.
Reflecţiile unor mari investitori speculativi că o ţară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăţi. Ştirea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitaţie de obligaţiuni spaniole pe care mulţi comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluţia crizei datoriilor europene, pentru că un eşec al licitaţiei ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro şi de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei, ar fi împlinit în sfârşit profeţiile Casandrelor din pieţele financiare şi ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverşunare până acum.
Mai mult încă, în condiţiile în care FMI n-a reuşit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecţie contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, şefa instituţiei, la 400-500 mld. dolari), un eşec al licitaţiei spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie şi februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.
Numai că, la fel ca şi în cazul Rezervei Federale cu operaţiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mişcări de piaţă ori speculaţii de natură să provoace o nouă rundă, şi cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunţat zilele trecute că se pregăteşte ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesităţile de finanţare, ci şi în statele lor de origine.
FMI, în ultimul raport asupra stabilităţii financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârşi prin a-şi reduce activele cu un total între 2.200 şi 3.800 mld. dolari până la sfârşitul anului viitor, prin restructurări şi scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.
Licitaţia de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligaţiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condiţiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, faţă de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitaţiei ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligaţiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeaşi zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăşi la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.
Fondul analizează, în raportul Global Financial Stability, trei scenarii pentru reducerea expunerii a 58 de mari bănci în perioada septembrie 2011- finele lui 2013, în funcţie de politicile adoptate de liderii zonei euro în privinţa crizei.
Cea mai pesimistă analiză, care ia în calcul politici de combatere a crizei mai puţin eficiente decât cele actuale, estimează vânzări de active şi reducerea creditării însumând 3.800 de miliarde de dolari.
Într-un scenariu bazat pe menţinerea politicilor actuale, considerat cel mai probabil de către FMI, băncile ar fi nevoite să-şi reducă activele cu 2.600 de miliarde de dolari, echivalând cu 7% din active, în timp ce în cazul unor politici anticriză complete, care ar readuce stabilitatea în sectorul financiar, diminuarea expunerii s-ar ridica la 2.200 de miliarde de dolari, sau 6% din active.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cifrele sunt concluziile unui studiu realizat de Cetelem, companie prezentă pe piaţa creditelor de consum din România, în parteneriat cu societatea de studii şi consultanţă BIPE.
Studiul a fost realizat pe baza unei cercetări derulate în noiembrie-decembrie 2011 de Institutul de cercetare TNS Sofres, pe un eşantion reprezentativ format din persoane de peste 18 ani din Spania, Franţa, Italia, Portugalia, Germania, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, România şi Rusia.
În acest an, consumatorii europeni rămân pesimişti, încrederea lor atingând un nivel minim istoric, de 3,8 puncte din 10 posibile.
“Percepţia românilor asupra situaţiei lor materiale este în tonul mediei est-europenilor, 39% dintre cei chestionaţi declarându-se satisfăcuţi sau foarte satisfăcuţi de situaţia lor”, se spune într-un comunicat remis de Cetelem România.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Experienţa suferinţei şi a crucii este prezentă în viaţa întregii omeniri, a familiilor al căror destin devine atât de des chinuitor şi greu”, a spus Papa. “Drumul Crucii, pe care îl rememorăm acum, ne invită pe toţi să-l contemplăm pe Isus cel răstignit pentru a găsi puterea să depăşim propriile noastre dificultăţi. Misterul suferinţei, al morţii şi al reînvierii lui Crisos ne inspiră speranţă în aceste vremuri de încercări.”
Ceremonia de Vinerea Mare la Colosseum (GALERIE FOTO)
Ceremonia Căii Crucii, organizată în fiecare an în Vinerea Mare pentru cinstirea Patimilor lui Isus Cristos, s-a desfăşurat la Colosseumul din Roma, iluminat de făclii şi de o imensă cruce luminoasă, în prezenţa a mii de credincioşi catolici, pelerini şi turişti.
Calea Crucii constă într-o procesiune a preoţilor şi a credincioşilor care poartă pe rând o cruce simbolică de lemn prin dreptul a 14 reprezentări ale suferinţelor lui Isus, culminând cu momentul morţii sale pe cruce. Cele 14 “staţiuni”, după cum le denumeşte ritualul, au fost montate la Colosseum în 1744 de către Papa Benedict al XIV-lea.
Sâmbătă seara, Papa Benedict va oficia liturghia cu ocazia Vigiliei Pascale, la Basilica Sf. Petru, iar duminică dimineaţa va celebra liturghia de Paşte în Piaţa Sf. Petru, ocazie cu care va rosti şi binecuvântarea pentru pelerini.
“Vindem multe dintre cele mai scumpe arme pe care le producem în SUA, unde cererea pentru puşti germane depinde de calitate, şi nu de cantitate”, a declarat într-un interviu pentru Reuters directorul de marketing al Merkel, Oliver Schmider.
Compania nu are nicio legătură cu cancelarul german Angela Merkel, precizează Schmider.
El estimează că vânzările companiei vor creşte în acest an cu 15%, de la nivelul de 18 milioane euro înregistrat în 2011.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Criza financiară este cel mai probabil motivul declinului sumelor plătite în “fakelaki” (mici plicuri maro) anul trecut, potrivit raportului, citat de Athens News. Sumele cheltuite de populaţie din cauza corupţiei mărunte rămân, însă, foarte mari, spitalele, agenţiile fiscale şi cele din construcţii fiind sectoare publice în care este cel mai probabil să fie necesară şpaga. Un procentaj important din participanţii la sondajul realizat de Transparency International au afirmat că au refuzat să plătească mită anul trecut, 25,3% în sectorul public şi 21,6% în cel privat. La sondaj au participat 12.020 de persoane, în intervalul noiembrie-decembrie.
Ştafeta torţei olimpice va trece prin 40 de localităţi, pe parcursul a peste 2.890 de kilometri înainte de a fi dusă cu avionul în Marea Britanie, în vederea Jocurilor Olimpice de la Londra, ce încep la 27 iulie. Comitetul Olimpic nu a precizat costurile, dar a menţionat că mai multe companii internaţionale au fost de acord să plătească pentru evenimentul ce se va desfăşura în perioada 10-17 mai, informează ekatherimi.com. La celelalte ediţii ale JO, pentru parcursul torţei în Grecia o parte din costuri erau asigurate de Guvernul elen.
Vara trecută, George Soros cerea ieşirea Greciei şi a Portugaliei din zona euro, pe motiv că ambele ţări au datorii prea mari şi pun în pericol uniunea monetară. Anul acesta, la începutul lui martie, Nouriel Roubini a prezis că Portugalia va fi următoarea ţară după Grecia care îşi va restructura datoria şi va ieşi din zona euro. Ceva mai îngăduitor, Paul Krugman a declarat că Portugalia are 75% şanse să rămână în zona euro, dar numai dacă îşi va reduce cu 20-30% costurile cu forţa de muncă faţă de cele din Germania şi adăugând sibilinic că a guverna o ţară mică din zona euro e ca şi cum ai guverna un stat american mic: “ai prea puţin control asupra destinului tău”.
Săptămâna trecută, tocmai când părea că lucrurile s-au mai liniştit, a apărut Mohamed El-Erian, şeful Pimco, cel mai mare fond de investiţii în obligaţiuni din lume, cu declaraţia că Portugalia, după exemplul Greciei, va cere şi ea un al doilea pachet financiar de salvare de la UE şi FMI, după cel din mai 2011, în valoare de 78 de miliarde de euro. El-Erian a adăugat că guvernul de la Lisabona va restructura datoria publică, “iar pieţele financiare vor deveni nervoase, fiindcă sunt îngrijorate că iarăşi se va pune problema implicării sectorului privat”. Implicarea sectorului privat, la fel ca şi pentru Grecia, ar însemna că băncile şi fondurile de investiţii cu creanţe faţă de statul portughez ar urma să-şi asume pierderea unei părţi din valoarea creanţei (pentru creditorii Greciei, pierderea a fost în jur de 70%). Declaraţia şefului Pimco a atras imediat o uşoară creştere a randamentelor la obligaţiunile portugheze pe zece ani, la 13,7%, aproape dublu faţă de nivelul la care ţara speră să poată ajunge în 2013, ca să se poată împrumuta din nou doar de pe pieţele financiare când acordul cu UE-FMI se va încheia.
Krugman avea dreptate cu lipsa de control asupra propriului destin: Portugalia a făcut până acum aproape toate eforturile ca să liniştească pieţele şi să-şi mulţumească pe cât posibil creditorii, reuşind să reducă deficitul bugetar de la 9,8% în 2010 la 4% în 2011, prin programul de austeritate convenit cu Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI (aşa-numita troică) la momentul primirii pachetului de salvare din mai anul trecut. Au fost majorate taxe, au fost tăiate cheltuielile cu salariile şi pensiile, ajutoarele de şomaj şi zilele libere acordate salariaţilor, până acolo încât guvernul condus de Pedro Passos Coelho a încercat să desfiinţeze şi minivacanţa dinaintea Postului Mare, cu tradiţionalul carnaval din februarie (Entrudo). Interdicţia a fost ignorată însă de portughezi, care au ieşit la carnaval inclusiv cu marionete reprezentându-i pe Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, consideraţi vinovaţi de declinul economiei, care anul trecut a scăzut cu 1,5%, iar anul acesta are perspectiva de a scădea cu peste 3%, în condiţiile unui şomaj de 14%. Reformarea Codului Muncii, cu scopul de a face mai simplă concedierea angajaţilor, a determinat la rândul său o grevă generală organizată săptămâna trecută de sindicatele din serviciile publice, cu închiderea porturilor, întreruperea transporturilor publice şi demonstraţii de protest în aproape 40 de oraşe.
În urmă cu câteva zile, Banca Centrală Europeană a apreciat politicile Lisabonei, apreciind în cel mai recent buletin că “datoria ţării este pe o traiectorie sustenabilă” şi că va fi menţinută sub 110% din PIB până la finele deceniului, însă a adăugat că, pentru a fi îndeplinit obiectivul de reducere a deficitului bugetar la 3% din PIB până în 2013, vor fi necesare noi măsuri de austeritate, în caz contrar urmând ca ţinta să fie atinsă abia în 2015. Deocamdată, datoria ţării a crescut în loc să scadă (de la 93% din PIB în 2010 la circa 105%), tocmai din cauza recesiunii provocate de politicile de austeritate. Iar tonul general al analiştilor rămâne sceptic. “Considerăm că datoria Portugaliei va deveni nesustenabilă”, notează economiştii Citibank, invocând două motive: recesiunea ar urma să fie mai îndelungată decât cea din estimările oficiale (vezi graficele), iar bugetul va fi din ce în ce mai grevat de datoriile făcute de autorităţile locale, de companiile de stat şi de sectorul sanitar. Săptămâna trecută, Fernando Ruas, şeful asociaţiei naţionale a municipalităţilor, a declarat că primăriile au datorii totale de 9 miliarde de euro şi că sunt ameninţate de insolvenţă dacă guvernul nu intervine să le dea bani.