Creditele neperformante din sectorul privat s-au plasat la 109 miliarde euro în aprilie, în urcare cu 15% faţă de nivelul din perioada corespunzătoare a anului trecut, potrivit datelor băncii centrale a Italiei, citate de Bloomberg. Deprecierile de capital, excluzând reevaluarea în scădere a activelor, au avansat în aceeaşi perioadă de la 50 miliarde de euro la 58 miliarde euro. “Calitatea activelor şi creditele neperformante ridicate reprezintă probleme tot mai mari pentru băncile italiene, în special deoarece rezervele de capital şi capacitatea internă de generare a capitalului nu oferă destulă siguranţă. Economia este deja într-o stare fragilă, iar creditul a îngheţat”, comentează într-un raport recent Francesca Tondi, analist la Morgan Stanley.
Tag: criza
-
Meseria inventată de criză
“Primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd cauzele pentru care clienţii îşi reziliază contractele şi am interzis la nivel naţional să se mai închidă abonamentul mai devreme de 30 de zile.” Dacă vă sună cunoscut răspunsul primit când doriţi ca firma dumneavoastră să schimbe operatorul de telefonie mobilă, ideea a fost a lui Laurenţiu Giuşcă. Luna de zile câştigată era menită să identifice cauza rezilierii – disponibilizarea angajaţilor sau plecarea lor într-o altă companie – şi să determine frânarea fenomenului rezilierilor, apărut odată cu agravarea crizei economice.
De profesie ofiţer, Giuşcă a absolvit Academia Militară de la Sibiu în 1995, după care a făcut parte din trupele de paraşutişti, însă a profesat doar doi ani de zile. “Aveam nişte aşteptări, dar am găsit cu totul altceva în teren.” A încheiat după doi ani “povestea lacrimogenă” – cauzată de reducerile de personal şi deciziile politice de la acea vreme – şi a decis să intre în mediul privat. A început să instaleze sisteme de securitate şi a crescut de la 20 la 180 de angajaţi în cei zece ani petrecuţi în prima companie privată pentru care a lucrat. Drumul înspre vânzări a trecut prin marketing, când în cadrul Synovate convingea companiile să apeleze la marketing în vremuri când toţi ceilalţi scădeau: “Cei care au investit atunci în vânzări au avut de câştigat”. Prin contactele dobândite aici, a fost recrutat de către Orange România în funcţia de om de vânzări în cadrul departamentului corporate. “Odată cu perioada de criză, toţi clienţii începuseră să se uite ce cumpără, să se uite pe contracte şi pe hârtii”, spune managerul, menţionând că cei care au reuşit să facă vânzare în perioada de criză erau într-adevăr vânzători. Peisajul nu era cel mai prietenos: proiectele erau mult mai puţine, iar clienţii mult mai agresivi. S-a arătat surprins de agresivitatea clienţilor – “probleme financiare aveau toţi” -, însă găseşte drept explicaţie pentru reacţia lor faptul că ofertele din partea concurenţei erau tot mai agresive, iar telefoanele nu se mai obţineau cu aceeaşi uşurinţă. Aşa a ajuns în cel mai important proiect din telecom în 2010, când a fost numit manager la nivel naţional al departamentului de retenţie, cu scopul de a limita rata de contracte la care clienţii voiau să renunţe. În doar două săptămâni numărul rezilierilor s-a redus cu 20%, în sarcina sa intrând companiile cu sute de abonamente şi facturi de mii de euro. Contează competenţele, charisma şi autoritatea deplină pe ofertă pentru că negocierile cu astfel de clienţi se fac prin întâlniri repetate. “Trebuie să empatizezi cu clientul şi să încerci să îl convingi că o schimbare pentru el poate nu e cea mai potrivită în acel moment.”
Giuşcă se mândreşte cu faptul că nu a pierdut niciun cont strategic în acea perioadă, în contextul în care lupta între operatorii din telecom se rezuma la cine scade mai puţin şi nicidecum la creştere. Era şi una dintre slujbele din care se vedeau cel mai bine slăbiciunile pieţelor – după cum spune Giuşcă, retailul s-a reorganizat eficient, farma şi serviciile medicale au fost singurele pe plus, iar căderile cele mai puternice au avut loc în construcţii, auto şi real estate. “Am sunat şi eu să-mi mut un abonament pe persoană fizică şi mi s-a spus şi mie că trebuie să aştept”, spune astăzi omul responsabil cu păstrarea clienţilor firme din cadrul celui mai mare lanţ de clinici private, MedLife. A ajuns în companie în acelaşi peisaj. Clienţi dornici să plece şi nimeni care să-i reţină. Ce-i drept, acum trei ani, vânzătorii erau tentaţi să caute mereu noi contracte, iar tendinţa era să-i neglijeze pe cei existenţi. Huntingul – găsirea de noi clienţi – şi farmingul – activitatea de păstrare a lor – începuseră să-şi schimbe ordinea importanţei după ani în şir în care clienţii contau doar în momentul semnării contractului, iar apoi erau uitaţi. “În orice domeniu, în momentul în care ai un client fidel e bine să-l păstrezi. În servicii medicale suntem flexibili şi putem construi oferte personalizate”, spune managerul. În cazul MedLife, Giuşcă a păstrat toate cele 3.000 de companii pe care le avea în portofoliu şi a crescut cererea de servicii accesate cu 10%. “Profilul omului de retenţie se leagă mai ales de omul din vânzări care a cunoscut zona de dezvoltare de new-business, empatic şi cu multă răbdare”, explică Laurenţiu Giuşcă rostul unei meserii inexistente până de curând în România, dar esenţială în noua realitate economică pentru a rezista în orice piaţă.
-
Americanii s-au întors cu 20 de ani în urmă privind economia. Averea medie a familiei a revenit la nivelul de la începutul anilor ’90, din cauza crizei
Averea medie netă a familiei americane la nivelul anului 2010 a fost de 77.300 dolari, faţă de 126.400 dolari în 2007, scăderea fiind cauzată în principal de prăbuşirea preţurilor la locuinţe, informează New York Times.
Venitul mediu al familiei americane a înregistrat de asemenea o scădere notabilă, de la 49.600 dolari în 2007 la 45.800 dolari în 2010, potrivit datelor Fed, ajustate pentru inflaţie.
Banca centrală a SUA a prezentat luni studiul privind situaţia financiară a populaţiei, efectuat odată la trei ani în baza unui sondaj amplu. Raportul reprezintă una dintre cele mai profunde surse de informare privind situaţia financiară a familiei americane.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cine mai are încredere în Est
Zdenek Turek precizează din capul locului că mesajul lui către noul guvern e de angajament ferm al Citi faţă de piaţa românească, o piaţă esenţială pentru grup în această parte de lume, şi că apreciază progresele “majore” macroeconomice, de amploare a afacerilor locale, de infrastructură făcute de România. Adaugă că vizitează ţara de circa trei ori pe an, aşa încât afirmaţia lui despre progres nu-i retorică. “Ştiu că est-europenii sunt în general critici şi vorbesc mai ales despre ceea ce mai trebuie făcut, dar e de-ajuns doar un drum de la aeroport încoace, de pildă, spre centrul Bucureştiului, ca să vezi schimbările. Îmi amintesc ce goală era zona Băneasa, starea proastă a drumului, faptul că în afară de Dorobanţi nu aveai unde să-ţi faci cumpărăturile. Ah, şi să nu uit, prin ’98-’99 mi se spunea aici că România va avea nevoie de 20 de ani ca să intre în UE!”
Cum compară criza de la sfârşitul anilor ’90, când România ajunsese aproape de incapacitatea de plată, cu cea de acum? “Aceea era o criză a României, care avea dificultăţi macroeconomice, în relaţiile cu FMI, era în criză de rezerve valutare. Îmi amintesc de guvernul tehnocratic al d-lui Isărescu, din 2000, care într-un singur an a reuşit să facă schimbări majore şi să repună ţara pe o direcţie bună. Acela a fost un moment favorabil. Azi însă, avem de-a face cu o criză de natură diferită, cu originea în afara României. Fosta guvernare (Boc-Ungureanu, n.red.) are un bilanţ macroeconomic şi de reforme foarte solid, astfel încât îngrijorările noastre nu la România se referă, ci la pericolul de contagiune din partea a ceea ce se întâmplă în zona euro.” Turek precizează însă că are încredere în capacitatea noului guvern şi a BNR de a gestiona situaţia, ţinând cont şi de angajamentele noilor guvernanţi de continuitate a politicilor economice şi a acordurilor cu UE-FMI.
Într-o analiză de la finele lunii trecute, economiştii Citi specializaţi în pieţe emergente susţin că, deşi încetinirea creşterii economice şi scăderea inflaţiei ar reclama reduceri de dobânzi, fuga de risc a investitorilor va împinge ţările cu necesităţi mari de finanţare (între care Polonia, Turcia, Ungaria, Africa de Sud şi România) spre o politică monetară restrictivă, iar deprecierea accentuată a monedelor din martie încoace va determina o prudenţă sporită faţă de orice decizie de scădere a dobânzilor, astfel încât acestea din urmă vor rămâne în ansamblu neschimbate, cu câteva excepţii determinate de factori locali – Brazilia, Cehia, Ungaria sau India. În plus, în Europa de Sud-Est persistă riscul unui efect al accentuării crizei greceşti, dată fiind expunerea băncilor elene în Bulgaria, România, Serbia şi Turcia.
“Prin urmare, cine vrea să relaxeze politica monetară trebuie să aibă un necesar redus de finanţare şi să fie departe de Grecia”, conchid analiştii Citi, care dau ca probabilă pentru România o nouă reducere a dobânzii de politică monetară cu 0,25% abia în martie 2013. “Riscurile la adresa creşterii economice rămân mari, din cauza crizei în derulare în zona euro şi a nesiguranţei asociate cu calendarul electoral pe 2012”, notează economiştii Citi, estimând pentru 2012 o creştere a PIB de 1,3%, o inflaţie de 3,5%, peste estimarea de 3,2% a BNR şi un deficit de cont curent uşor în creştere, la 4,5% din PIB. Majorarea creditului neguvernamental este estimată la 9,4%, faţă de 6,6% în 2011, iar investiţiile străine directe nete sunt aproximate la 3,4 mld. dolari, faţă de 2,7 anul trecut.
Responsabilităţile lui Turek la ora actuală includ Rusia, Ucraina, Kazahstan, Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria. “Vedem aici un potenţial mare de creştere a afacerilor noastre; chiar un progres de 1-2% al PIB este o oportunitate bună, ţinând cont de comparaţia cu ceea ce se întâmplă în alte ţări, care sunt deja tehnic sau faptic în recesiune”, afirmă bancherul. Consideră că România poate evita recesiunea, pentru că există în continuare suficient potenţial de creştere a cererii interne şi de investiţii, iar pentru investitori şi pentru bancheri rămâne o piaţă atractivă, în ciuda tendinţei de dezintermediere financiară care se manifestă în Est.
Conform topului băncilor întocmit de ZF, Citibank România, controlată de Citibank SUA prin filiala din Irlanda, era la finele anului trecut a cincea bancă din sistem după valoarea profitului net (117 mil. lei) şi a 14-a după valoarea activelor (aproape 6 mld. lei). Concentrată pe afacerile cu clienţi multinaţionale, pe piaţa cardurilor de credit şi activitatea de management al averilor, banca “nu a înregistrat niciun recul major în niciuna dintre liniile de business”, afirmă Turek. Portofoliul de credite a crescut în 2011 cu 26% faţă de 2010, la 1,4 mld. lei, capitalul propriu a crescut cu 4%, la 606 mil. lei, activele cu 18%, profitul net cu 25%, rentabilitatea activelor a urcat de la 1,95% la 2,25%, iar rentabilitatea capitalurilor proprii a crescut de la 16,72% la 19,84%.
În clasamentul din 2012 al băncilor, întocmit de Euromoney, Citibank România s-a clasat pe primul loc în segmentul corporate al tranzacţiilor pe piaţa valutară autohtonă, o reflectare locală a avansului la scară globală al grupului american, care la capitolul tranzacţii pe pieţe valutare a urcat pe locul al doilea în topul Euromoney, cu o cotă de piaţă de 12,26%, după Deutsche Bank, liderul mondial, a cărui cotă a coborât uşor la 14,57%. Pentru grupul american, care anul acesta face 200 de ani de existenţă, probabil e un cadou; pentru Europa e probabil o ameninţare, dat fiind că avansul în topul global s-a întâmplat pe seama scăderii cotei unor giganţi bancari ca Barclays şi UBS.
Ce se va întâmpla însă cu zona euro şi cu UE? “Eu cred în Europa. Sunt european şi sunt fericit dacă suntem uniţi în Europa”, susţine Zdenek Turek, afirmând că soluţiile sunt politice mai degrabă decât economice şi că scenariul de bază luat de el în calcul e că guvernele vor găsi o cale de a ieşi din criză care să fie asumată de electorate şi credibilă pentru investitori, însă “rămâne de văzut cât de mult se vor adânci problemele înainte ca guvernele să ia deciziile potrivite”. E în interesul Europei să nu mai existe surprize de genul situaţiei din Grecia, iar în Europa de Est “deja există conduceri puternice, la nivelul guvernelor şi al băncilor centrale, capabile să reacţioneze la orice situaţie ar putea apărea”, adaugă bancherul ceh, precizând cu titlu de opinie personală că obiectivul de bază e ca productivitatea şi performanţa economică să fie ameliorate în statele mai slabe ale uniunii, iar nivelul consumului să se întoarcă la niveluri mai raţionale. “Altminteri, a împrumuta mai mulţi bani nu va fi niciodată o soluţie.”
-
Scandalul WIKILEAKS: Diplomaţi americani au explicat cum a funcţionat dispozitivul de criză
În cea de-a doua zi a unei audieri preliminare prevăzute să dureze trei zile, în faţa unei Curţi Marţiale de la baza militară Fort Meade, Bradley Manning, în vârstă de 24 de ani, presupusul informator al WikiLeaks, lua notiţe în timpul depoziţiei unor oficiali din cadrul Departamentului de Stat.
Rena Bitter, directoarea Centrului de operaţiuni al Departamentului de Stat, a explicat cum au funcţionat grupurile de lucru între noiembrie 2010, la scurt timp după izbucnirea scandalului, şi iulie 2011. Zeci de mii de telegrame diplomatice între Washington şi ambasadele sale din străinătate au fost atunci difuzate de site-ul WikiLeaks, declanşând un scandal de amploare internaţională.
-
Cum afectează criza economică sănătatea persoanelor: “Austeritatea poate transforma criza într-o epidemie”
În spatele fiecărei sinucideri din ţările afectate de criză, precum Grecia, se află alte 20 de persoane suficient de disperate pentru a încerca să îşi ia viaţa, relatează ekathimerini.com. Iar în spatele acestor tentative de suicid sunt alte mii de cazuri necunoscute de persoane cu probleme mintale ca depresia, abuzul de alcool sau anxietatea, care determină costuri umane importante şi pe termen lung, afirmă experţii, citaţi de Reuters.
Potrivit unor experţi în sănătate publică, există riscul ca dacă şi după ce economia Greciei se va redresa, noua generaţie să fie afectată de boli mintale din cauza numeroşilor ani de viaţă fără speranţă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Daţi cu banul pentru zona euro
ESM va avea o capacitate totală de împrumut de 700 mld. euro, oferind zonei euro o plasă de siguranţă financiară pentru cazuri de urgenţă. Olanda a acceptat să contribuie cu 40 mld. la ESM, reprezentând 4,6 mld. în plăţi eşalonate pe cinci ani şi 35 mld. euro în garanţii de credit. Premierul interimar Mark Rutte a obiectat însă în privinţa circuitului banilor, afirmând că ei n-ar trebui folosiţi în nicio situaţie direct la recapitalizarea directă a băncilor, ci daţi statelor spre a-i administra.
Germania, la rândul său, intenţiona să supună Bundestagului spre aprobare legislaţia ESM la 25 mai, însă a decis să amâne procesul până după alegerile parlamentare din Franţa, din 10-17 iunie. Cât despre Franţa, acolo parlamentul s-a pronunţat încă din februarie.
-
Cuvinte inventate pentru criza euro: Grexit, Geuro, Euroghedon sau Acropolipsa
Pentru Grecia, începutul a fost “Grexit” (Greek euro exit – ieşirea Greciei din zona euro), termen introdus de Citigroup în februarie. Iniţial întâmpinat cu respingere, cuvântul este folosit la scară largă în prezent de analişti şi investitori. Cel mai nou “monstru” a fost creat luni de Deutsche Bank, care a venit cu ideea ca Grecia să folosească o monedă separată fără a părăsi complet zona euro. “Inevitabil, moneda se numeşte «Geuro»”, scrie ironic Wall Street Journal.
-
Cum reuşeşte un român să se îmbrace şi să se încalţe cu 10 euro pe lună?
Nu o dată românii au fost declaraţi “fashoniştii” Europei. Giuseppe Stefanel, proprietarul brandului italian cu acelaşi nume, spunea despre români că sunt mai fashion chiar decât locuitorii din peninsulă, consideraţi printre cei mai bine îmbrăcaţi din lume.De aceeaşi părere este şi familia Şeitan, cu o experienţă de circa 16 ani în domeniul modei de masă şi de lux.
“Românii se îmbracă bine, şi nu vorbim aici doar de persoanele cu venituri peste medie, ci şi de tinerii care reuşesc cu un buget restrâns să arate bine”, confirmă Sorin şi Carmen Şeitan, care deţin pe piaţa locală boutiqurile de lux Moschino şi Canali şi multibrandul Distinto. Pentru a-şi confirma încrederea în gusturile românilor, cei doi vor aduce pe piaţa locală brandul italian Brunello Cucinelli, unul dintre cele mai scumpe din lume.
În acest context, întrebarea persistă. Cum reuşeşte un român să se îmbrace şi să se încalţe bine cu 10 euro pe lună?Miercuri seară, la ora 20.00, centrul comercial AFI Palace Cotroceni îşi aştepta pregătit clienţii. Geamurile erau fie tapetate cu oferte şi promoţii, fie erau decorate cu manechine care mai de care mai colorate pentru a atrage clienţii în magazin.
Mall-ul nu gemea de oameni, aşa cum se întâmplă în alte seri, însă o explicaţie poate fi şi faptul că circa 20.000 de români s-au dus să vadă finala Europa League pe National Arena şi au lăsat pentru o seară alte distracţii citadine. Vizitatori însă erau – unii veniţi să admire vitrinele colorate, alţii pentru a vedea un film, a mânca ceva sau a chiar a face shopping. Ce poţi cumpăra însă cu 10 euro? Opţiunile sunt destul de limitate la un tricou, al cărui preţ depăşeşte de multe ori acest plafon, o pereche de încălţări sau alte produse, dar care sunt obligatoriu la reduceri.
Criza economică a golit portofelele românilor. Într-un exces de prudenţă, când cheltuirea fiecărui leu trebuie bine cântărită, românii fie au renunţat fie au amânat cheltuielile opţionale în favoarea celor obligatorii. Pe prima listă se înscriu atât hainele cât şi pantofii. În acest context au dispărut în ultimii patru-cinci ani din retailul de profil 2 miliarde de lei (aproape jumătate de miliard de euro), potrivit datelor companiei de cercetare de piaţă Euromonitor, care analizează comerţul fiscalizat. Mai mult, tendinţa de scădere a pieţei totale va continua până în 2013 inclusiv.
Unde a dispărut jumătate de miliard de euro? Explicaţii posibile sunt multe, însă cele mai plauzibile se pot număra pe degetele de la o mână. Fie ne îmbrăcăm şi ne încălţăm mai ieftin sau doar la promoţie, fie purtăm hainele mai vechi. Într-o piaţă unde lupta se dă în principal pe preţ, perdanţii au de ales: ies din joc şi îşi trag obloanele sau încearcă să se reorganizeze. Chiar şi în acest context economic dificil există şi câştigători, companii care îşi dublează cifrele de afaceri de la an la an deşi consumul este în cădere.
Unul dintre cele mai concludente exemple este retailerul olandez C&A, unul dintre cei mai mari comercianţi din Europa pe piaţa de fashion. Compania a terminat anul trecut cu afaceri de 40-50 de milioane de euro, duble faţă de 2010, potrivit estimărilor BUSINESS Magazin. Olandezii au intrat pe piaţa locală în 2009, primul an de criză financiară, când consumul a scăzut cu peste 7% după ce în anii în care economia duduia ritmul de creştere al acestui indicator depăşea chiar 20 de procente.
Contextul economic nu a stat însă în calea C&A Moda Retail, compania care administrează în România magazinele olandezilor. Astfel, după ce s-a tras linie la finele lui 2009 retailerul a realizat o cifră de afaceri de circa 8 mil. euro. La polul opus, mai multe companii au fost nevoie să iasă din joc sau să intre în insolvenţă. Leonardo, cel mai mare retailer local de încălţăminte şi produse de marochinările, şi-a cerut insolvenţa în 2009 din cauza datoriilor de 100 de milioane de euro. Ulterior, compania controlată de românul Florin Panea s-a reorganizat, a reluat procesul de expansiune şi a revenit pe creştere.