Cu o seară înainte, pe 23 noiembrie, Ömer Tetik, CEO-ul Băncii Transilvania, a stat o oră şi jumătate la Gala ZF înainte de a reveni la finishul negocierilor cu Eurobank pentru Bancpost.
Vineri, la prânz, imediat după semnare, într-o discuţie cu ZF, Tetik, sorbind dintr-un nou cappuccino, spunea că nu a dormit de 36 de ore şi mai avea puterea să explice alături de Horia Ciorcilă, preşedintele băncii de 16 ani şi cel mai mare acţionar individual privat, ce înseamnă această achiziţie şi cum va arăta Banca Transilvania după integrare: va ajunge la o cotă de piaţă de 16%, un profit anual de peste 300 milioane de euro şi, paradoxal, ”nu vrem să fim numărul 1 în piaţă, nu vrem să ne transformăm într-o bancă corporatistă, ci vrem să rămânem o bancă antreprenorială cu decizii luate rapid, care să fie prima opţiune de bancă pentru companiile româneşti“.
Achiziţia Bancpost, care aduce Băncii Transilvania active de aproape 2 miliarde de euro şi o reţea de depozite râvnită de toată lumea, de aproape 1,8 miliarde de euro, plus un profit de 50 de milioane de euro pe an, a început în vara lui 2016. Atunci, o echipă de bancheri de investiţii de la Londra, de la Barclay’s, una dintre cele mai mari bănci britanice, s-a prezentat la Banca Transilvania spunând că ei ştiu de proiectul ”Florance“ – vânzarea Bancpost.
Bancherii de investiţii, o specie aparte, le-au spus celor din Cluj de ce ar trebui să cumpere Bancpost şi de ce ar trebui să lucreze cu ei în această tranzacţie, adică să-i angajeze consultanţi. Deşi până atunci nu lucraseră niciodată cu Barclay’s, Horia Ciorcilă şi Ömer Tetik au mers pe mâna lor, mai ales că de partea cealaltă a baricadei, bancherii angajaţi de Eurobank pentru vânzare erau ”prietenii“ lor de la Londra de la băncile Mediobanca şi HSBC.
În tranzacţiile de fuziuni şi achiziţii, cei mai interesaţi într-un deal sunt consultanţii, începând de la bancherii de investiţii şi avocaţii, până la firmele de audit; din acest motiv, ei fac tot posibilul ca o tranzacţie să iasă ca să-şi ia comisionul şi în final bonusul.
La începutul lui 2017, pe piaţă a apărut la vânzare proiectul ”Florance“, iar Banca Transilvania a fost pregătită. Decizia de a intra în licitaţie a fost luată extrem de rapid în boardul de la Cluj, având în vedere că Bancpost era o bancă din top 10, cu o cotă de piaţă de 2%, ceea ce înseamnă mult într-un sistem bancar românesc cu foarte multe bănci mici.
Înainte să fie scoasă la vânzare, Bancpost a fost curăţată şi restructurată timp de mai mulţi ani: nu avea linii de finanţare către Eurobank, are personal bine pregătit şi un management bun, după cum spune Horia Ciorcilă. Pe zona de credite de consum şi microfinanţare, produse acordate online, experienţa echipei de la Bancpost este mai puternică decât a Băncii Transilvania, afirmă Ömer Tetik.
Dacă la Volksbank, o bancă cumpărată de Transilvania în 2014, a fost vorba de achiziţia unor active la un discount extraordinar, o oportunitate pe care o ai o singură dată în viaţă, din care Banca Tramsilvania a marcat un profit de aproape 350 de milioane de euro în mai puţin de trei ani, la Bancpost este vorba de complementaritate, susţine Ciorcilă.
”Aici noi cumpărăm capital, nu active, ca la Volksbank. Cumpărăm market share şi clienţi.“
Deşi este pe locul 9 în piaţă, la depozite atrase este pe locul 5, clienţii Bancpost fiind extrem de loiali acestei bănci, o strategie care vine de la începutul anilor ’90, când Elena Petculescu a înfiinţat Bancpost cu ajutorul Poştei Române, CFR sau al altor companii de stat. Bancpost are multe convenţii de salarii şi plată a pensiilor, iar dispersia depozitelor şi a operaţiunilor în toată ţara este bună, menţionează Ömer Tetik. La Volksbank, Banca Transilvania a cumpărat clienţi în Bucureşti, o zonă unde stătea mai puţin bine, şi în câteva oraşe din sud.
În viitor, din cauza reglementărilor, cine va dori să fie în sistemul bancar va trebui să aibă volume mari ca să fie profitabil. ”Deşi semestrial noi creştem organic cât are cotă de piaţă o bancă mică, pentru a câştiga volume mai mari nu poţi să creşti decât prin achiziţii“, menţionează Ciorcilă.
Pentru Banca Transilvania, criza financiară şi economică care a izbucnit în toamna lui 2008 şi ale cărei efecte se văd şi acum a fost cea mai bună oportunitate, o ocazie pe care o ai o singură dată în viaţă: fiind cu spatele la zid, singura strategie de supravieţuire trebuia să fie creşterea. Iar şansa a fost că alte bănci din România s-au retras din cursa pentru creştere ca urmare a directivelor de la centru, lăsând loc liber; s-a adăugat criza grecească şi cipriotă, ce a scos la vânzare bănci care, în condiţii normale, nu ar fi fost vândute niciodată.
În august 2008, când a început criza de pe Wall Street, Banca Transilvania s-a trezit că s-ar putea să aibă probleme de lichiditate întrucât toate băncile le reduceau liniile de finanţare. Confruntându-se cu această situaţie, Horia Ciorcilă şi Robert Rekkers, CEO-ul băncii de atunci, s-au dus imediat la BNR să explice situaţia: sunt singuri pe piaţă, fiind o bancă românească. Apar zvonuri pe piaţă că s-ar putea să aibă probleme, oamenii încep să-şi retragă banii uitându-se la televizor la ce se întâmplă în America, unde totul cădea de la o zi la alta. În câteva zile, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a convocat Consiliul de Administraţie şi a aprobat într-o discreţie totală un împrumut de urgenţă către Banca Transilvania de 400 de milioane de lei, adică 100 de milioane de euro.
