Tag: tanara

  • „Jur că deja mă părăseşte diplomaţia. Păi voi chiar ne credeţi pe toţi tâmpiţi?”, cea mai tânără femeie primar din România către Guvern

    Pe Facebook, Irina Onescu a scris: „Deja mă irită la culme retorica de tipul “Primăriile au primit fonduri DIN PARTEA Ministerului Dezvoltării, de ce mai protestează?”

    Zău, “din partea”?  De parcă banii ăştia i-aţi fi scos din buzunarul propriu şi din infinita voastră mărinimie, nu din bugetul de stat la care contribuie cu vârf şi îndesat toţi românii.
    Aşteptaţi osanale? Păi nu ăsta este rolul Ministerului Dezvoltării, să investească în dezvoltare?

    Cu o mână daţi si cu alta luaţi. Promisiunile că Guvernul va acoperi găurile din bugetele administraţiilor locale, pierderi rezultate în urma scăderii cotei de impozitare de la 16% la 10%, sunt la fel de sustenabile precum promisiunea că vor creşte salariile.

    Nu-i bai, din ianuarie 2018, odată cu transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, se va observa cu ochiul liber cum statul încasează 45% din salariul brut al românilor, 45% din munca oamenilor cinstiţi, sub formă de contribuţii şi impozite, iar singura care se va mări va fi inflaţia, nicidecum veniturile.

    Iar voi veniţi şi ne spuneţi că toate acestea sunt spre binele nostru?
    Jur că deja mă părăseşte diplomaţia. Păi voi chiar ne credeţi pe toţi tâmpiţi? 

  • Cea mai tânără femeie primar din România: „Calcule, estimări, previziuni şi aşteptări. Într-un singur cuvânt: îngrijorare! Eu încă aştept să văd partea plină a paharului, dar tare mi-e teamă că paharul s-a golit de mult. Însetaţilor!”

    Pe Facebook, Irina Onescu a scris: „Calcule, estimări, previziuni şi aşteptări. Într-un singur cuvânt: îngrijorare!
    Pentru unele administraţii locale sumele care se vor pierde de la bugetele de investiţii în urma modificărilor aduse Codului Fiscal sunt semnificative, pe alocuri de ordinul sutelor de mii de euro. Pentru altele, mai sărace, aşa cum este şi Primăria Comunei Petriş, deficitul va fi “aparent” infim.

    Folosesc ghilimele, căci pentru noi fiecare leu contează, iar cei 10.000 de Euro pe care îi vom pierde în 2018, ca urmare a scăderii cotei de impozitare de la 16% la 10%, se resimt atunci când îi raportezi la un buget anual de investiţii de maxim 100.000 de Euro, cât am avut în 2017. Acest buget a fost asigurat din mai multe surse:

    – fonduri de la Consiliul Judeţean (~50%);
    – sume alocate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale (~20%);
    – cote defalcate din impozitul pe venit (~30%).

    Notă: Ca să vă faceţi o idee de ansamblu, un kilometru de asfalt costă 100.000 de Euro, iar în Petriş mai avem vreo 15 kilometri de străzi comunale neasfaltate şi alţi 4,5 kilometri de drum judeţean neasfaltat. De alimentare cu apă sau canalizare nici nu mai pomenesc.

    Desigur, veţi spune, este de datoria primăriilor, implicit a primarului, să atragă investiţii şi să stimuleze economia locală, să ajute la crearea de locuri de muncă şi astfel să crească încasările la buget.

    Dar vă întreb, cum anume putem face asta dacă guvernul nu ne sprijină financiar în construcţia unei infrastructuri propice dezvoltării economice?
    Modernizarea străzilor, asigurarea serviciilor de bază (alimentare cu apă, canalizare), toate acestea costă bani, iar bugetele proprii nu numai că nu sunt suficiente, dar iată că mai şi scad.

    Ne sunt oferite ca alternativă programele de finanţare guvernamentală, precum PNDL, care însă alocă sprijin discreţionar, pe criterii politice, sau programele de finanţare europeană, care nu sunt la îndemâna oricui, căci şi ele presupun anumite cheltuieli consistente, fără să garanteze eligibilitatea proiectelor depuse.
    Deci, ce ne mai rămâne de făcut, domnilor guvernanţi?

    Măsurile recent adoptate ar trebui chipurile să corecteze şi să echilibreze anumite carenţe fiscale. Momentan ele doar contrariază şi îngrijorează.
    Eu încă aştept să văd partea plină a paharului, dar tare mi-e teamă că paharul s-a golit de mult.
    Însetaţilor! 

  • “Sinceră să fiu, duc dorul României. Vreau să mă întorc”, mesajul emoţionant al Cătălinei, o tânără care munceşte de 14 ani în străinătate

    “La început a fost foarte greu. Limba mi se părea foarte grea. Credeam că nu voi reuşi niciodată să o învăţ! Studiile le-am făcut în România, practica la fel, aşa că, întorcându-mă aici, fiind alt sistem a trebuit să o iau de la zero.

    Intre timp, învăţând limba greacă, mi s-a oferit ocazia să lucrez ca asistent la farmacia la care sunt şi acum. Ştiind că diploma este recunoscută în străinătate, după câteva luni bune am reuşit să o recunosc. Aşadar, un nou start. Noi reguli, noi termeni, alt mod de lucru. Colegele m-au ajutat, am trecut cu brio perioada de probă şi am rămas în sistem”, a spus Cătălina Grigore, citată de observator.tv

    “Sinceră să fiu, duc dorul României. S-au schimbat multe…Din perioada în care studiam acolo, salariile de acum sunt destul de bune, chiar ajung la cele primite de noi, aici, care au scăzut foarte mult din cauza crizei şi situaţiei financiare precare cu care se confruntă Grecia. Nu sunt de-acord cu monopolul lanţurilor farmaceutice şi pentru că în momentul de faţă cei care vor să-şi deschidă ceva pe cont propriu sunt nevoiţi să se ducă la sate. Nu sunt de-acord cu targhetul impus angajaţilor, prin care în funcţie de vânzări ţi se stabileşte salariul.

    Nu poţi băga pe gât oamenilor medicamentele. Mi-as dori să se schimbe toate astea şi să se încerce un trai mai bun pentru toţi oamenii, indiferent de studii sau poziţie socială! Pentru mine România înseamnă ACASĂ…familie… linişte…Cele mai frumoase amintiri, chiar dacă aproape jumătate din viaţa mea mi-am petrecut-o aici. Vreau la un moment dat să mă întorc de tot în ţară.”, a spus Cătălina.

  • Această româncă şi-a transformat pasiunea într-o afacere. Vinde obiecte de care nicio femeie nu se desparte, în valoare de 100.000 de euro

    „Încă din facultate îmi personalizam elementele din garderobă. Fie că era vorba de haine sau de accesorii, le căutam pe cele mai neobişnuite, colorate sau cu tăieturi şi croiuri speciale, le purtam o perioadă, apoi le «îmbunătăţeam», astfel încât să se plieze pe personalitatea mea”, povesteşte Armina Popeanu despre ideea care a stat la baza înfiinţării Lyria. Tânăra este de profesie arhitect, cu mai multe specializări în design, iar în cazul său antreprenoriatul este o prelungire a pasiunii sale sau, mai popular spus, îmbinarea utilului cu plăcutul. „În materie de genţi, mi le achiziţionam, le purtam o perioadă scurtă, apoi le pictam cu povestea mea din acel moment.

    Aşadar, domeniul fashion handmade a fost ales cumva natural”, spune ea. Primul gând de a-şi transforma pasiunea în afacere a apărut în mai 2014, după ce mai multe prietene au apelat la ea pentru a-şi personaliza poşetele. Simţind potenţialul unei afaceri, în acelaşi an, la sfârşitul lui august, Armina Popeanu avea deja 35 de genţi pictate listate pe o platformă online, „gata pentru a-şi găsi perechea”. A plecat la drum cu 2.000 de euro, iar prima comandă a venit la trei luni de la lansarea Lyria ca magazin online.

    „Cea mai mare provocare a fost relaţia cu furnizorii”, îşi aminteşte tânăra. „Trecuse jumătate de an, Lyria era online şi începea să prindă avânt, iar eu nu mă puteam baza până la capăt pe cei cu care începusem să lucrez”, explică antreprenoarea. Iniţial, a căutat pentru colaborări fabrici şi ateliere din ţară, dorindu-şi ca produsele Lyria să fie 100% româneşti, însă acestea nu au reuşit să se plieze pe criteriile sale. „Din păcate, nu am găsit furnizori de genţi care să se încadreze în specifiicaţile şi timpul de producţie, nici producători deschişi pentru o colaborare pe termen lung”, povesteşte Popeanu. De aceea, împreună cu soţul său, a luat decizia de a achiziţiona o fabrică de profil, cu tradiţie de peste 15 ani în producţia articolelor de marochinărie, atât pentru piaţa internă, cât şi cea externă.

    Aşa a luat naştere, în noiembrie 2015, brandul Desirette, care a devenit şi furnizor pentru Lyria. În prezent, toate genţile şi accesoriile Lyria sunt realizate în atelierul propriu, unde are libertatea deplină în transpunerea ideilor din schiţă în realitate. „Aici, cu ajutorul unei echipe entuziaste, am reuşit să manufacturez modelele pe care le doream în parametrii necesari de design şi calitate”, explică ea. Pe de altă parte, toată materia primă necesară este cumpărată din tăbăcăriile italieneşti, iar antreprenoarea călătoreşte de câteva ori pe an pentru a le alege. Cea mai comandată geantă este modelul Sebille Red Poppies – aflată în prezent la un preţ de 459 lei, conform site-ului propriu – , pe care fondatoarea Lyria o descrie ca „echilibrată”. „Are un balans optim între cromatica poveştii, forma şi culoarea genţii. De asemenea, este povestea cu care majoritatea clientelor noastre se identifică şi, ca o confesiune, mărturisesc că a fost prima poveste pictată din istoria Lyria”, declară antreprenoarea. Însă produsele sunt disponibile şi în colecţii de genţi nepictate, dar speciale prin alăturarea unor piei naturale cu texturi, culori şi forme îndrăzneţe, mai precizează aceasta.

    În medie, Lyria primeşte un număr de circa 70-80 de comenzi pe lună, iar valoarea medie a unei comenzi este de 400 de lei, spune fondatoarea; conform site-ului propriu, genţile Lyria se găsesc la preţuri cuprinse între 200 şi 600 de lei. Cea mai mare comandă a fost din partea unei iubitoare de artă din SUA, valoarea totală fiind de circa 2.000 de dolari. Dacă ar fi să stabilească un profil al clientelor Lyria, acesta ar cuprinde femei cu studii superioare, între 35 şi 54 de ani, cu venituri medii spre mari şi, mai ales, cu un stil unic şi nonconformist, având în vedere că produsele Lyria nu sunt de serie. De asemenea, poziţionarea Lyriei în ceea ce ţine de preţuri este una medie. „Elementul diferenţiator faţă de concurenţă este, cu siguranţă, pictura manuală a fiecărei poveşti din spatele genţilor Lyria”, ţine ea să precizeze.

    După doi ani de activitate, Lyria a încheiat anul 2016 cu o cifră de afaceri de circa 100.000 de euro şi a înregistrat o creştere de circa 60% faţă de anul precedent. Pentru 2017 îşi propune lansarea unor noi colecţii şi linii de produse, „care să ducă povestea Lyria mai departe”, spune antreprenoarea. De asemenea, în ceea ce priveşte creşterea, ţinteşte plusuri de aproximativ 40% până la finele anului. Antreprenoarea este optimistă şi în ce priveşte planurile pe termen lung: „Atenţia cumpărătorilor s-a mutat în ultimii ani în online – segmentul de cumpărături online a crescut în 2016 cu 30% mai mult ca în anul anterior, atingând aproximativ 1,8 miliarde de euro, potrivit raportărilor principalelor magazine online”.

    Cu toate acestea, antreprenoarea este conştientă că un magazin fizic ar consolida imaginea brandului. Aşadar, are în plan deschiderea unui concept store în Bucureşti, care „să invite clienţii în universul Lyria şi să le ofere o întreagă experienţă”.
    Până atunci însă, începând cu luna aceasta, Lyria şi Dessirette vor fi disponibile în ediţie limitată într‑un magazin multibrand din Bucureşti dedicat designerilor români. Pe termen lung, Armina Popeanu consideră că femeile din România se vor îndepărta treptat de brandurile de masă şi vor începe din ce în ce mai mult să caute acele branduri care să le definească personalitatea şi să se fie un statement al stilului propriu. „Piaţa de fashion din România este în continuă creştere – de circa 15 – 25% în fiecare dintre ultimii ani”, observă antreprenoarea.

    Datele arată că apetitul românilor către fashion se află într-o continuă creştere, deşi alături de Bulgaria, România are cea mai scăzută putere de cumpărare din UE. Cu toate acestea, românii au cheltuit 16 miliarde de lei în 2015, faţă de 15,2 miliarde de lei în anul anterior, conform Ziarului Financiar. Din totalul sumei, circa 65% a mers către achiziţiile de haine, 28% către încălţăminte, iar restul către articole sportive. Piaţa locală de modă este dominată de grupurile Inditex (Zara, Massimo Dutti), H&M şi C&A, care sunt, în această ordine, liderii pieţei. Cu salarii de opt ori mai mici decât în Germania, dar cu preţuri similare la haine şi pantofi, românii ajung să aloce lunar cea mai mare pondere din venit pentru achiziţiile de modă. Astfel, un român cheltuie lunar circa 77 de lei pentru achiziţia de haine şi pantofi, cu 30% mai puţin decât un ceh sau un polonez şi de cinci ori mai puţin decât un neamţ.

     

  • Cum a reuşit o tânără să economisească 190.000 de euro pentru a-şi cumpăra casă. Este o metodă simplă la îndemâna tuturor

    Pare ireal, dar multe ori risipim banii pe haine. O femeie a reuşit să economisească aproape 190.000 de euro printr-o metodă simplă care este la îndemâna tuturor. A ales că cumpere doar haine de la second hand, cu excepţia lenjeriei intime.

    Hannah Klose a învăţat să economisească bani pentru vacanţe cu soţul ei şi cu fiica de 2 ani. Dulapul ei conţine haine semnate de designeri şi articole de lux pe care le-a cumpărat de la second hand din vacanţe. Hanah Klose şi fiica sa, Josie, din Sydney au reuşit să facă economii de 280.000 $, echivalentul a 190.000 de euro, de-al lungul anilor, potrivit mirror.co.uk.

    Klose nu cheltuieşte niciodată mai mult de 3 lire pe un obiect de îmbrăcăminte. “99% dintre hainele familiei mele sunt luate de la magazine SH. Numai când mă gândesc la shopping la mall îmi vine rău”, spune ea care adăugă faptul că şi dacă ar câştiga la loto tot de la magazine second hand ar cumpăra haine.

    În plus, ea apreciază achiziţia de haine de la astfel de magazine pentru că nu ştie niciodată peste ce obiecte interesante, valoroase va da. Femeia a povestit că a găsit jachete de designer de doi dolari şi o geantă de şase dolari, marca Gucci.

    Hannah Klose a reuşit să economisească bani de vacanţe şi chiar să-şi achite şi casa pe care o luase cu un împrumut.

     

  • Cum a reuşit o fetiţă de 11 ani să facă 11 milioane de dolari: ideea i-a venit la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină

    O fetiţă de 11 ani din Texas, Statele Unite, a încheiat un contract în valoare de 11 milioane de dolari cu lanţul Whole Foods, care prevede că 55 de magazine îi vor pune la vânzare brandul său de limonadă.

    BeeSweet, limonada produsă de Mikaila Ulmer, a fost dezvoltată cu cei 60.000 de dolari pe care fetiţa i-a primit în urma apariţiei la emisiunea americană “Shark Tank”.

    După apariţia în emisiune, ea a servit limonadă mai multor personalităţi printre care şi preşedintele american Barack Obama; ea a fost invitată şi să facă parte din proiectul celor de la Google Dare to be digital.

    Ideea i-a venit tinerei la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină. A început apoi să le studieze şi a decis să folosească reţeta de limonadă a bunicii pentru a strânge bani. Destinaţia banilor? Organizaţii ce ajută albinele.

    Citeşte şi povestea lui Povestea lui Mark Cuban, creatorul emisiunii “Shark Tank”, care are o avere de peste 3 miliarde de dolari

  • Cum arată moştenitoarea familiei Onassis. Are o avere de 3 miliarde de dolari

    În locul apariţiilor strălucitoare ale străbunicului ei şi a vieţii spectaculoase pe care acesta a dus-o, tânăra este o apariţie extrem de discretă, fiind văzută doar în cadrul unor serate caritabile sau în competiţiile care au legătura cu pasiunea ei, caii.

    Citiţi mai multe pe www.one.ro

  • Suma impresionantă pe care o tânără reuşeşte să o economisescă în fiecare săptămână prin „Regula de trei zile”

    Un simplu stil de viaţă, denumit „Regula de trei zile”, a ajutat-o pe o tânără să economisească nu mai puţin de 200 de dolari într-o săptămână, conform Daily Mail. 

    După ce şi-a facut un plan de cheltuieli, Jamie Rappaport, o tânără din Pennsylvania, s-a hotărât să nu mai cumpere nimic pe care ar putea să îl folosească doar o singură dată. Pentru orice altceva, va aştepta trei zile până să achiziţioneze, iar dacă dorinţa va persista, abia atunci poate cumpăra.

    Rappaport a decis să preia controlul asupra cheltuielilor sale după ce a realizat că nu a economisit nimic şi era nevoită să ceară bani părinţilor săi din ce în ce mai des. „Cumpărăturile impulsive mi-au distrus economiiile”, declara tânăra. Aşa că mama sa a ajutat-o cu un sfat – dacă vede un lucru care îi place şi va fi interesată de el şi peste trei zile, după ce trece entuziasmul de moment, să îl cumpere fără să se simtă vinovată. Două săptămâni mai tarziu, după ce i-a intrat salariul, mai avea în cont 200 de dolari, lucru care nu i se mai întâmplase de mult timp.

    „Nu îmi vine să cred câte cumpărături din impuls am salvat cu <<Regula de trei zile>>, sunt foarte încântată”, a mai declarat Jamie Rappaport

  • Suma impresionantă pe care o tânără reuşeşte să o economisescă în fiecare săptămână prin „Regula de trei zile”

    Un simplu stil de viaţă, denumit „Regula de trei zile”, a ajutat-o pe o tânără să economisească nu mai puţin de 200 de dolari într-o săptămână, conform Daily Mail. 

    După ce şi-a facut un plan de cheltuieli, Jamie Rappaport, o tânără din Pennsylvania, s-a hotărât să nu mai cumpere nimic pe care ar putea să îl folosească doar o singură dată. Pentru orice altceva, va aştepta trei zile până să achiziţioneze, iar dacă dorinţa va persista, abia atunci poate cumpăra.

    Rappaport a decis să preia controlul asupra cheltuielilor sale după ce a realizat că nu a economisit nimic şi era nevoită să ceară bani părinţilor săi din ce în ce mai des. „Cumpărăturile impulsive mi-au distrus economiiile”, declara tânăra. Aşa că mama sa a ajutat-o cu un sfat – dacă vede un lucru care îi place şi va fi interesată de el şi peste trei zile, după ce trece entuziasmul de moment, să îl cumpere fără să se simtă vinovată. Două săptămâni mai tarziu, după ce i-a intrat salariul, mai avea în cont 200 de dolari, lucru care nu i se mai întâmplase de mult timp.

    „Nu îmi vine să cred câte cumpărături din impuls am salvat cu <<Regula de trei zile>>, sunt foarte încântată”, a mai declarat Jamie Rappaport

  • Cea mai tânără femeie primar din România: „Eu refuz să mă vând, indiferent de ofertă. Vrei să se schimbe ceva în ţara asta? Ia atitudine!”

    Pe Facebook, Irina Onescu a scris: „Atenţie, postare kilometrică! Sunt femeie, am 32 de ani, sunt necăsătorită, am părul roz, tatuaj pe spate, vorbesc mult şi colorat şi nu prea dau pe la biserică. Unde mai pui că sunt şi mitică (bucureşteancă). Şi da, cu toate astea, de un an de zile sunt Primarul comunei Petriş din judeţul Arad.

    Un Primar tânăr, independent şi idealist, care crede în oameni şi în potenţialul lor de a face lucruri măreţe. Ce să mai, o naivă…
    Neînregimentarea mea politică este o opţiune personală, deşi, ca tot omul, am şi eu propriile afinităţi în acest sens. Sunt liberală în gândire, un liberalism ideologic care însă nu mă face atât de fanatico-absurdă încât să cred că orice altă doctrină este greşită ori să critic opţiunile altora. Am zis-o şi o voi mai spune, în parcursul meu administrativ încă nu am întâlnit oameni care să mă forţeze să îi privesc prin prisma culorii politice. Asta pentru că nu îmi stă în fire să fiu neprietenoasă şi nici să am prejudecăţi.

    Nu am nimic de împărţit cu nimeni şi nu port pică celor care nu mă plac, nu mă susţin sau nu sunt de acord cu mine. Şi nu spun lucrurile astea doar pentru că sună bine, ci pentru că sunt adevărate şi mă caracterizează.

    Mi-am asumat un job care îmi cere să reprezint echidistant interesele unei mase neomogene de indivizi, care în ansamblul ei se numeşte “comunitate”. Cum aş putea face asta dacă m-aş poziţiona solidar cu doar o parte din ei şi i-aş marginaliza pe ceilalţi?
    Îmi cer scuze dacă în idealismul meu refuz să mă conformez sau să mă adaptez sistemului administrativ tradiţional, slugarnic, parvenit şi avid de putere. Oamenii sunt sătui de circ şi hoţie. Iar eu sunt înainte de toate om.

    M-am implicat în administraţia publică pentru a încerca să schimb ceva în bine, nu pentru a îngroşa rândurile celor servili. Ştiu, nu încălzeşte pe nimeni integritatea mea, dar vă întreb: cum poate un om care nu se respectă pe sine să îi respecte pe alţii?
    Dacă erai roşie… Dacă erai albastră… Dacă erai mov… NU, fraţilor!

    Alternanţa la putere e firească. Azi roşu, mâine albastru, poimâine mov… Singura constantă a curcubeului politic trebuie să fie responsabilitatea actului de guvernare. Asta trebuie să primeze. Asta trebuie să conteze. Alternanţa trebuie să fie dictată doar de un eşec în a reprezenta interesele sociale şi economice ale ţării. Şi NU, nu trebuie să fim pasivi, să plecăm capul ori să ne resemnăm într-o auto-indusă neputinţă. Vrei să se schimbe ceva în ţara asta? Ia atitudine!

    Într-o Românie în care până şi banii au un preţ, singurul lucru pe care îl poţi vinde dar nu îl mai poţi răscumpăra este omenia.
    Eu refuz să mă vând, indiferent de ofertă!”