BusinessMagazin

Tag: straini

  • Surpriza din turism. Destinaţia turistică a anului 2016 pentru români

    Astfel, unii români care înainte plecau în vacanţă în străinătate au rămas în ţară, în timp ce numărul turiştilor străini este pe plus deja de mai mulţi ani.

    Agenţia de turism Eximtur din Cluj-Napoca, deţinută de familia  Morariu, a finalizat primul semestru din acest an cu afaceri de 27,5 milioane de euro, în creştere cu 18% faţă de perioada similară a anului anterior, iar pentru întreg anul estimează o cifră de afaceri de 47 de milioane de euro, potrivit oficialilor companiei. Compania oferă vacanţe atât în România şi Europa, dar şi către destinaţii exotice.

    Surpriza din turism. Destinaţia turistică a anului 2016 pentru români

  • Agricultori români nu mai cultivă grâul, porumbul sau legumele româneşti în schimbul culturilor exotice

    Mulţi agricultori români au renunţat la tradiţionalele culturi ca grâul, porumbul sau legumele româneşti în schimbul culturilor exotice. Unii au început afacerea chiar cu investiţii minime de doar 50 lei.

    De exemplu, unul din producători cultivă fructe Goji, un antioxidant foarte puternic bogat în vitamina A, alt cultivator a optat pentru un fruct exotic ca aronia bogat în vitamina C. De unde poţi face rost de asemenea fructe uimitoare, aflaţi în articolul următor.

    Acum patru ani acest gospodar a investit doar 50 de lei in cultura de goji. Semintele au dat roade si au prins radacini bune in pamant romanesc, relatează stirileprotv.ro
    Reporter: “Unde vindeti fructele?”

    Ioan Florea, producator goji: “Le vand in piata, cunostinte, prieteni.”
    Reporter: “In strainatate exista cerere?”
    Ioan Florea, producator goji: “Exista! M-a sunat un coleg de facultate, Miguel, din Peru si am ras ca nu pot sa trimit in Peru fructe goji.”

    Producatorul roman vinde goji in pietele noastre cu 30 de lei kg, fara sa le mai usuce. Cererea este insa foarte mare pentru ca tot mai multi romani au aflat de virtutile acestui fruct exotic: are un continut bogat in vitamina A si antioxidanti si este o buna sursa de fibre. Goji se folosesc in industria farmaceutica.

    Ioan Florea, producator goji: “Fructele sunt rosii, zemoase si au o tenta amaruie la inghitire.”
    Ne mutam in sudul tarii, la Bustuchin, in Gorj. Sotii Croitoru cultiva aronia, un fruct ce seamana izbitor cu afinele, dar este mult mai bogat in vitamina C si antioxidanti.

    Cultivatoare: “Ia uitati, astea sunt aproape de coacere.”
    Dumitru Croitoru, cultivator de aronia: “Se anjunge la o productie pe planta intre 10 si 17 kg.”
    Reporter: “Si pretul unui kilogram?”

    Dumitru Croitoru: “Pleaca de la doi euro si ajunge si la 10 euro.”

  • O căsuţă din România îi fascinează pe străini. „E uimitoare! Chiar mai frumoasă decât în fotografii”

    „Casa este uimitoare! Chiar mai frumoasă decât se vede în fotografii. Am stat trei nopţi în acest loc. Am putut să cumpărăm lapte, ouă şi brânză proaspete de la vecini. A doua zi, Marcel, un prieten de-al lui Paul care ştie multe despre zonă şi este şi istoric, ne-a explicat mai multe despre locurile pe care le-am vizitat”, spune Johan Stenz din Olanda.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

     

  • A început cu o grădiniţă în camera copiilor, iar acum are o şcoală cu 600 de elevi a cărei taxă de şcolarizare, în medie, este de 6.500 de euro pe an

    Simona Baciu vorbeşte cu entuziasm despre felul în care elevii claselor primare au interpretat o piesă după povestea „Hansel şi Gretel“ a Fraţilor Grimm, pe care am avut ocazia să o urmăresc cu câteva minute înainte de discuţie. Discursul ei este presărat de clinchete de râs şi zâmbete largi. Este o zi în care încă o generaţie de elevi termină liceul şi pleacă mai departe pentru a-şi urma traseului academic; 65% dintre ei spre ţări străine. „Am început în camera copiilor mei fără nimic. Aveam doar jucării de pluş şi  jucării tricotate, pe care le-am făcut eu. Doi ani de zile am ţinut grădiniţa acasă la noi. Apoi am închiriat o cameră cu sobă, pe care o porneam la 4 dimineaţa. Treptat am găsit oameni care veneau din străinătate şi ne confirmau că făceam ceva bine. Că suntem pe drumul cel bun“, povesteşte Simona Baciu începutul şcolii fondate alături de soţul ei, Dan Baciu, acum 23 de ani.

    Ca mulţi români, după 1989, cei doi au decis să emigreze, numai că nu au stat prea mult departe de casă şi s-au întors în ţară odată cu unul dintre programele fundaţiei Soros, care a fost înfiinţată de miliardarul american George Soros în 1990. După doi ani în care a ţinut grădiniţa în apartamentul propriu, cererea a depăşit oferta şi a închiriat mai multe locuinţe pentru a ţine orele. În 1998, cu ajutorul finanţărilor obţinute de la prietenii din străinătate, Simona şi Dan Baciu au construit prima grădiniţă privată din România. „Am luat o grădină cu porumb în mijlocul Clujului. Ţin minte când ne-am dus la autorităţi şi am cerut o autorizaţie pentru grădiniţă şi ne-au spus că numai statul face grădiniţe. Într-un final am reuşit să primim o autorizaţie. A fost un moment crucial pentru noi. Sala de sport era în pivniţă şi primul „assembly“ tot acolo s-a ţinut“, spune ea râzând.

    Au căutat să-şi îmbunătăţească metodele de predare şi au oferit pregătire cadrelor didactice cu ajutorul profesorilor străini. Un nume notabil este Daniel Shapiro, care în prezent conduce catedra de negociere de la Harvard, şi care prin intermediul fundaţiei lui Soros a ajuns la Cluj, unde a ţinut un curs de „peer counseling“.

    În 2000, povesteşte Simona Baciu, au luat primul credit BERD din România, de 50.000 de dolari, cu ajutorul căruia au dezvoltat afacerea şi au construit şcoala. „Mi s-a părut că au fost milioane de dolari la vremea aceea“, apoi menţionează un alt credit de la BERD în valoare de 1,6 milioane de dolari pe care l-au obţinut ulterior. A fost corectată de către Ruxandra Mercea, directorul executiv al şcolii şi fiica Simonei, precizând că este vorba de 1,2 milioane în 2007, apoi restul de 400.000 de dolari în 2011-2012. Ruxandra Mercea a fost implicată în dezvoltarea şcolii, afacere de familie, încă de mică ca „teacher assistant“, iar acum conduce instituţia.

    Mai târziu, Simona Baciu a primit o bursă şi a plecat în SUA pentru a studia sistemul de învăţământ de acolo. „Am călătorit în şcolile din SUA. Am avut şase săptămâni de „shadowing“ (urmărirea activităţilor zilnice) la directorii de şcoli. Apoi ei au venit aici şi ne-au ajutat. Ne-au arătat ce trebuie să facem, pas cu pas.“

    Evoluţia instituţiei s-a datorat şi ambiţiei fondatorului de a accede în rândurile organizaţiilor şcolare imporante. Simona Baciu mărturiseşte că a participat la o întâlnire a Round Square, organizaţie a şcolilor din peste 40 de ţări de pe cinci continente, ce are la bază filosofia educaţională a lui Kurt Hahn, educator şi filosof german. A fost atât de impresionată de ce a văzut acolo, încât şi-a dorit imediat să facă parte din această organizaţie. „Vreau să fac parte din Round Square“, le-am zis. „Nu se poate deoarece nu aveţi liceu“, mi s-a spus. „Cu gimnaziu ne primiţi?“ am întrebat; reprezentantul mi-a răspuns că nicio şcoală nu a intrat doar cu gimnaziu. Şi am intrat cu gimnaziu, efectiv am construit şcoala pentru a putea face parte din această organizaţie, printre instituţiile de învăţământ de elită“, spune amuzată Simona Baciu. Dezvoltarea şcolii s-a realizat treptat şi multe lucruri s-au învăţat pe propria piele, prin încercări şi pas cu pas. „La început n-am ştiut ce înseamnă o afacere, cine suntem. Singura mea dorinţă era să plătesc rata la bancă, dobânda şi salariile, era orizontul şi mă gândeam de unde să găsesc susţinere. Am învăţat să facem un buget, cum să ne administrăm timpul. Cel mai greu a fost să găsesc oameni de încredere“, spune fondatoarea şcolii.

    „Multe lucruri nu am învăţat în şcoală şi încă învăţ acum. Nimeni nu ne-a zis: „Hai că ai nevoie de o misiune în viaţă“, „Hai că ai nevoie de o viziune în viaţă“. Dacă vrei să ajungi undeva trebuie să ştii unde să ajungi, trebuie să-ţi planifici timpul şi multe alte lucruri, pe care copiii noştri le învaţă de la 3 ani“, completează şi Ruxandra Mercea, care mă priveşte cu ochii de un albastru pătrunzător.

  • Guvernul opreşte VÂNZAREA României: Străinii nu mai pot cumpăra pământ la liber

    Fermierii români se pare că au reuşit să-i convingă pe guvernanţii de la Bucureşti să schimbe legea care permite vânzarea terenurilor către străini.

    Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, anunţă că Legea 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole urmează a fi modificată astfel încât cetăţenii străini să poată achiziţiona mai greu suprafeţe agricole în România.

    “Vom introduce filtre care să asigure că nu ajunge oricum şi la oricine. E clar că sunt vizate persoanele care nu au cetăţenie română. Este o presiune foarte mare din partea producătorilor români, care consideră că vânzarea a condus la înstrăinarea terenurilor şi producătorii români nu mai au ce să lucreze”, a afirmat Irimescu.

    Potrivit acestuia, decizia a fost luată în urma unei discuţii cu premierul Dacian Cioloş,

    Fermierii francezi, olandezi, belgieni şi nu doar ei vânează cele mai fertile terenuri din România! O spune răspicat un parlamentar român! Politicianul dezvăluie cum sunt ajutaţi străinii să ne cumpere pământul şi cum fermierul român este clar dezavantajat, informează Agro TV.

    Un fermier care lucrează un teren în Franţa şi are o profitabilitate datorită subvenţiei de acolo, îşi permite să-şi dezvolte o nouă afacere cu acea subvenţie mare de acolo. El poate investi într-o altă ţară. Cum se şi întâmplă de foarte multe ori. Sunt mulţi fermieri veniţi la noi din Olanda, Franţa, Belgia care-şi menţin sau nu-şi mai menţin operaţiunile în ţările lor, dar mută în altă parte profitabilitatea obţinută.

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • Guvernul opreşte VÂNZAREA României: Străinii nu mai pot cumpăra pământ la liber

    Fermierii români se pare că au reuşit să-i convingă pe guvernanţii de la Bucureşti să schimbe legea care permite vânzarea terenurilor către străini.

    Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, anunţă că Legea 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole urmează a fi modificată astfel încât cetăţenii străini să poată achiziţiona mai greu suprafeţe agricole în România.

    “Vom introduce filtre care să asigure că nu ajunge oricum şi la oricine. E clar că sunt vizate persoanele care nu au cetăţenie română. Este o presiune foarte mare din partea producătorilor români, care consideră că vânzarea a condus la înstrăinarea terenurilor şi producătorii români nu mai au ce să lucreze”, a afirmat Irimescu.

    Potrivit acestuia, decizia a fost luată în urma unei discuţii cu premierul Dacian Cioloş,

    Fermierii francezi, olandezi, belgieni şi nu doar ei vânează cele mai fertile terenuri din România! O spune răspicat un parlamentar român! Politicianul dezvăluie cum sunt ajutaţi străinii să ne cumpere pământul şi cum fermierul român este clar dezavantajat, informează Agro TV.

    Un fermier care lucrează un teren în Franţa şi are o profitabilitate datorită subvenţiei de acolo, îşi permite să-şi dezvolte o nouă afacere cu acea subvenţie mare de acolo. El poate investi într-o altă ţară. Cum se şi întâmplă de foarte multe ori. Sunt mulţi fermieri veniţi la noi din Olanda, Franţa, Belgia care-şi menţin sau nu-şi mai menţin operaţiunile în ţările lor, dar mută în altă parte profitabilitatea obţinută.

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • Strigătul de disperare al fermierilor: 70% din suprafaţa arabilă a ţării ar putea ajunge pe mâinile străinilor până în 2020!

    Înstrăinarea terenului agricol către străini reprezintă o problemă de interes naţional şi care pune în pericol siguranţa alimentară. Fără o situaţie exactă a suprafeţei pe care străinii au achiziţionat-o deja din România, cei care activează în sectorul agricol se tem de ce mai rău: pierderea pământului de sub picioare.

    Discuţiile pe tema modificării Legii nr.17/2014 par să nu se mai termine, iar părţile implicate – conducerea MADR, politicul şi reprezentanţii fermierilor, par că nu ajung la nici un acord. Potrivit unor voci din agricultură, dacă nu se face ceva urgent, în scurt timp nu o să mai avem ce să apărăm.

    Potrivit comunicărilor notariale, peste un milion de hectare de tern arabil se află în proprietatea străinilor, din care 23,4% aparţine italienilor, 15,5% – nemţilor, 10% – arabilor, 8,2% – ungurilor, 6,2 % – spaniolilor, 6,1% – austriecilor şi 4,5% – danezilor. La care se mai adaugă şi terenurile achiziţionate de străini prin intermediul unor SRL-uri româneşti.

    Ultima estimare făcută de Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, arăta că 40% din suprafaţa agricolă a României a ajuns deja în mâna străinilor şi dacă se contiună în acest ritm cele mai optimiste scenarii spun că peste 70% din suprafaţa agricolă a Românie va ajunge în mâinile străinilor, asta dacă nu se face ceva urgent, cât se mai poate salva ceva.

    ”Vânzarea terenurilor- cred că pe toţi ne doare acest subiect, pentru că de la strămoşii noştri ştim că s-au sacrificat pe toate fronturile şi pentru ţară, pentru pământ. Pământul a fost şi trebuie să rămână pentru români lucrul cel mai de preţ. Primul lucru pe care trebuie să-l facem prin modificarea legii este să interzicem prin lege, cu metode democratice comercializarea de pământ de către orice altă persoană fizică sau juridică, cu excepţia românilor. Acesta este dezideratul de la care trebuie să plecăm. La ora actuală aproape 70% din achiziţiile de teren făcute de firmele străine sunt făcute de Fondurile de Investiţii, care nu fac altceva decât speculaţii financiare cu pământ, pe care fie îi dau în arendă, fie îl comercializează de câte ori este cazul.

    Cititi mai multe pe www.agrointel.ro

  • Strigătul de disperare al fermierilor: 70% din suprafaţa arabilă a ţării ar putea ajunge pe mâinile străinilor până în 2020!

    Înstrăinarea terenului agricol către străini reprezintă o problemă de interes naţional şi care pune în pericol siguranţa alimentară. Fără o situaţie exactă a suprafeţei pe care străinii au achiziţionat-o deja din România, cei care activează în sectorul agricol se tem de ce mai rău: pierderea pământului de sub picioare.

    Discuţiile pe tema modificării Legii nr.17/2014 par să nu se mai termine, iar părţile implicate – conducerea MADR, politicul şi reprezentanţii fermierilor, par că nu ajung la nici un acord. Potrivit unor voci din agricultură, dacă nu se face ceva urgent, în scurt timp nu o să mai avem ce să apărăm.

    Potrivit comunicărilor notariale, peste un milion de hectare de tern arabil se află în proprietatea străinilor, din care 23,4% aparţine italienilor, 15,5% – nemţilor, 10% – arabilor, 8,2% – ungurilor, 6,2 % – spaniolilor, 6,1% – austriecilor şi 4,5% – danezilor. La care se mai adaugă şi terenurile achiziţionate de străini prin intermediul unor SRL-uri româneşti.

    Ultima estimare făcută de Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, arăta că 40% din suprafaţa agricolă a României a ajuns deja în mâna străinilor şi dacă se contiună în acest ritm cele mai optimiste scenarii spun că peste 70% din suprafaţa agricolă a Românie va ajunge în mâinile străinilor, asta dacă nu se face ceva urgent, cât se mai poate salva ceva.

    ”Vânzarea terenurilor- cred că pe toţi ne doare acest subiect, pentru că de la strămoşii noştri ştim că s-au sacrificat pe toate fronturile şi pentru ţară, pentru pământ. Pământul a fost şi trebuie să rămână pentru români lucrul cel mai de preţ. Primul lucru pe care trebuie să-l facem prin modificarea legii este să interzicem prin lege, cu metode democratice comercializarea de pământ de către orice altă persoană fizică sau juridică, cu excepţia românilor. Acesta este dezideratul de la care trebuie să plecăm. La ora actuală aproape 70% din achiziţiile de teren făcute de firmele străine sunt făcute de Fondurile de Investiţii, care nu fac altceva decât speculaţii financiare cu pământ, pe care fie îi dau în arendă, fie îl comercializează de câte ori este cazul.

    Cititi mai multe pe www.agrointel.ro

  • Piaţa de modă a primit zece nume noi în 2016. Revenirea consumului îi încurajează pe retailerii străini să testeze o piaţă de 16 mld. lei

    Piaţa locală de îmbrăcăminte, încălţăminte şi echipamente sportive, evaluată la circa 16 mld. lei, a primit de la începutul acestui an zece nume noi. Astfel, atât grupuri deja existente şi-au întărit portofoliile cu branduri noi, cât şi mărci noi au ales să deschidă primele unităţi din România.

    Decizia vine în contextul în care românii alocă circa 4% pe haine şi pantofi, cea mai mare pondere din regiune, situaţie ce confirmă astfel că piaţa locală este mai dispusă să cheltuie bani pe modă. Cu salarii de opt ori mai mici decât în Germania, dar cu preţuri similare la haine şi pantofi, românii ajung să aloce lunar cea mai mare pondere din venit pentru achiziţiile de modă. Situaţia este similară şi dacă alegem să comparăm România cu Polonia, Cehia sau Ungaria.

    „Deşi nivelul salarial este în continuare cu mult sub media ţărilor din Occident, ţara noastră rămâne unul dintre punctele de atracţie pentru investitorii din acest domeniu, în special datorită apetitului deja demonstrat al românilor pentru fashion“, spunea recent Alina Bistreanu (31 de ani), director general al operaţiunilor din România ale polonezilor de la LPP, un grup cu cinci branduri şi afaceri estimate la 26 mil. euro în acest an la o reţea de 40 de magazine.

    Citiţi mai multe pe www.zfcorporate.ro

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.