Nunta cu Lena Celnicu a fost unul dintre cele mai importante evenimente care au avut loc în 1990, după Revoluţie. Mariajul celor doi nu a durat mult, după câteva luni de la căsătorie, aceştia au decis să se despartă.
În 1995, Gică Hagi, considerat cel mai mare fotbalist român, s-a recăsătorit cu Marilena Vlahbei, cu care are doi copii. Leni, fosta soţie a lui Hagi, şi-a refăcut şi ea viaţa, căsătorindu-se în 2004 cu Ovidiu.
Vedeţi imagini pe www.one.ro
Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a postat pe SEAP (sistemul electronic de achiziţii publice) „contractul pentru proiectarea şi execuţia podului suspendat de la Brăila”, despre care susţine că „va fi cea mai complexă lucrare de infrastructură din ultimii 27 de ani”.
Scoterea la licitaţie a proiectului este pasul cel mai avansat făcut până acum de administraţiile care au condus România de 27 de ani, având în vedere că lucrurile se opreau de obicei la ieşirea din sala de seminarii unde se discuta despre utilitatea podului sau, în cel mai bun caz, la finalizarea studiilor de prefezabilitate sau fezabilitate.
Podul ar folosi în primul rând deplasărilor interne, dar şi deplasărilor din/către Polonia, Ucraina sau Federaţia Rusă. Acum cei care vor să ajungă de pe malul drept pe malul stâng al Dunării în zona Brăila trebuie să folosească bacul sau să ocolească peste 100 km pentru a traversa fluviul pe podul de la Giurgeni-Vadu Oii.
Nunta cu Lena Celnicu a fost unul dintre cele mai importante evenimente care au avut loc în 1990, după Revoluţie. Mariajul celor doi nu a durat mult, după câteva luni de la căsătorie, aceştia au decis să se despartă.
În 1995, Gică Hagi, considerat cel mai mare fotbalist român, s-a recăsătorit cu Marilena Vlahbei, cu care are doi copii. Leni, fosta soţie a lui Hagi, şi-a refăcut şi ea viaţa, căsătorindu-se în 2004 cu Ovidiu.
Vedeţi imagini pe www.one.ro
Nunta cu Lena Celnicu a fost unul dintre cele mai importante evenimente care au avut loc în 1990, după Revoluţie. Mariajul celor doi nu a durat mult, după câteva luni de la căsătorie, aceştia au decis să se despartă.
În 1995, Gică Hagi, considerat cel mai mare fotbalist român, s-a recăsătorit cu Marilena Vlahbei, cu care are doi copii. Leni, fosta soţie a lui Hagi, şi-a refăcut şi ea viaţa, căsătorindu-se în 2004 cu Ovidiu.
Vedeţi imagini pe www.one.ro
„A început mai mult ca o nebunie: nu aveam nimic, ne-am propus să deschidem fabrica şi am închiriat un spaţiu undeva într-o localitate de lângă Buzău; acolo, cu bani împrumutaţi, nu foarte mulţi, am început să dotăm un mic atelier de prelucare sticlă – geam”, rememorează Florin Grosu începuturile afacerii Romvitrine în 1995, pe care o dezvoltă în continuare împreună cu asociaţii săi Claudiu Chircu şi Ştefan Coman.
Dacă iniţial antreprenorii buzoieni se concentrau exclusiv pe producţia de mobilier din sticlă pentru magazine (de unde şi denumirea firmei), de câţiva ani au intrat şi pe nişa producţiei de mobilier premium de bucătării. În prezent, Romvitrine este formată dintr-o unitate de producţie în Buzău (rezultatul unor investiţii de 1,2 milioane de euro în hala de producţie şi utilaje) şi dintr‑un showroom la Bucureşti. Anul trecut, ritmul de vânzare a fost de cinci bucătării pe lună, la o medie de preţuri de 5.000 de euro pe bucătărie. Au ajuns astfel în 2016 la o cifră de afaceri de aproximativ 1,4 milioane de euro. 50 de angajaţi lucrează în prezent pentru compania buzoiană; dintre ei, 30 sunt angajaţi în producţie, iar 20 în proiectare şi showroom. Ţinta pentru anul acesta este ambiţioasă; şi-au propus să crească mai mult decât dublu: „Vrem să ajungem la cel puţin o bucătărie vândută zilnic”, descrie Florin Grosu planurile companiei.
Anterior dezvoltării firmei, niciunul dintre cei trei asociaţi nu au avut vreun contact nici cu domeniul, nici cu antreprenoriatul: lucrau ca angajaţi, doi dintre ei la o firmă din Buzău care producea filtre de purificare a apei, iar un altul avea două camioane şi lucra ca transportator. Au sesizat însă oportunitatea dezvoltării unei afaceri în domeniu, în contextul în care la vremea respectivă comerţul înflorea, iar businessul cu amenajări de magazine avea cerere. „La momentul respectiv, fiecare întreprinzător îşi deschidea un magazin, îşi încropea nişte rafturi, iar apoi îşi dorea ca magazinul să arate mai bine; noi venisem cu soluţia aceasta de mobilier din sticlă, era o tendinţă în vogă atunci, destul de interesant.” Uitându-se în urmă, Florin Grosu îşi aminteşte cum investiţia iniţială însemna mai ales bani pentru material primă, pe care i-au obţinut datorită unui client: „I-am povestit noi ce putem face, el avea un magazin şi, cu greu, ne-a dat avans ca să putem face lucrarea, astfel că am avut un mic capital de lucru pe comanda respectivă. Am încasat şi am avut şi un adaos cu care am putut să mergem mai departe”.
Cererea exista, astfel că firma şi-a crescut rulajele în primii doi ani de activitate; în 1997 însă, odată cu liberalizarea valutei, antreprenorii buzoieni s-au confruntat cu prima lor criză. „Marca germană şi dolarul american au crescut de mai mult de două ori într-o noapte, iar preţul geamului, materia primă pe care o foloseam, a crescut atunci de trei ori; era produs în ţară, dar avea preţul în dolari”, îşi aminteşte Florin Grosu unul dintre primele şocuri trăite. Şi‑au revenit treptat, prin participări la târguri; vizite la firme, astfel că „am reuşit să răzbatem în ceea ce priveşte mobilierul comercial”. Reuşiseră să negocieze un contract şi cu cel mai mare retailer de bijuterii de pe piaţa locală, B&B Collection, iar aportul adus de acesta în dezvoltarea companiei a fost consistent.
În 2009, pentru companie venea cel de al doilea mare şoc: „Odată cu venirea crizei, partea de mobilier de magazine s-a prăbuşit; dacă ne luăm strict după ce s-a întâmplat atunci şi de ce am simţit în momentul acela, ne-am prăbuşit cu 100%”, îşi aminteşte antreprenorul unul dintre cele mai dificile momente din istoria firmei. Dacă spre finalul lui 2008 funcţionau la capacitate maximă şi chiar nu făceau faţă comenzilor, la sosirea sărbătorilor de iarnă s-a prăbuşit totul. Piaţa imobiliară a picat în octombrie, iar în domeniul mobilierului criza a venit la final de an. „Dacă până atunci lucram la capacitate maximă, la începutul lui 2009 am stat două luni şi jumătate fără nicio comandă; nu făceam nimic; au fost discuţii legate de disponibilizare, oamenii plecau fără să le spunem noi, au simţit ei cum stau lucrurile.”
Au reluat activitatea, deoarece „clienţii simţeau nevoia să mai deschidă anumite magazine pentru că se iveau locuri libere. Simţeau mallurile că au pierdut doi-trei clienţi şi căutau alţii. Astfel am găsit o mică portiţă şi am găsit câte ceva de lucru în 2009.” Totuşi, reprezentanţii magazinelor negociau foarte mult, iar dacă ei nu se adaptau preţurile cerute, alegeau un alt furnizor; astfel că a fost nevoie să-şi diversifice activitatea. „Banii puteau să vină de la persoane fizice care nu îşi puneau în acel moment problema crizei, chiar era o inconştienţă crasă, nici nu se gândeau că se întâmplă ceva în jurul lor. Câteva firme ştiau asta, băncile începuseră să disponibilizeze; am zis atunci să facem mobilă pentru acasă”, descrie Grosu oportunitatea sesizată la momentul respectiv.
ul exportului.
Prima fabrică a companiei, specializată în vopsele şi răşini, a fost deschisă în 1991, în localitatea Turtureşti, judeţul Neamţ.
În prezent, Köber are trei unităţi de producţie: una de vopsele decorative, una de vopsele industriale şi alta pentru centrale termice, având circa 500 de angajaţi.
Compania din Piatra Neamţ este activă şi pe segmentul producţiei de centrale termice, iar cifra de afaceri nu vine exclusiv din producţia de vopsele. Piaţa locală de lacuri şi vopsele este dominată în principal de companii deţinute de fonduri de investiţii străine, Aurel Köber fiind printre puţinii antreprenori români care au rezistat în lupta cu acestea.
„A început mai mult ca o nebunie: nu aveam nimic, ne-am propus să deschidem fabrica şi am închiriat un spaţiu undeva într-o localitate de lângă Buzău; acolo, cu bani împrumutaţi, nu foarte mulţi, am început să dotăm un mic atelier de prelucare sticlă – geam”, rememorează Florin Grosu începuturile afacerii Romvitrine în 1995, pe care o dezvoltă în continuare împreună cu asociaţii săi Claudiu Chircu şi Ştefan Coman.
Dacă iniţial antreprenorii buzoieni se concentrau exclusiv pe producţia de mobilier din sticlă pentru magazine (de unde şi denumirea firmei), de câţiva ani au intrat şi pe nişa producţiei de mobilier premium de bucătării. În prezent, Romvitrine este formată dintr-o unitate de producţie în Buzău (rezultatul unor investiţii de 1,2 milioane de euro în hala de producţie şi utilaje) şi dintr‑un showroom la Bucureşti. Anul trecut, ritmul de vânzare a fost de cinci bucătării pe lună, la o medie de preţuri de 5.000 de euro pe bucătărie. Au ajuns astfel în 2016 la o cifră de afaceri de aproximativ 1,4 milioane de euro. 50 de angajaţi lucrează în prezent pentru compania buzoiană; dintre ei, 30 sunt angajaţi în producţie, iar 20 în proiectare şi showroom. Ţinta pentru anul acesta este ambiţioasă; şi-au propus să crească mai mult decât dublu: „Vrem să ajungem la cel puţin o bucătărie vândută zilnic”, descrie Florin Grosu planurile companiei.
Anterior dezvoltării firmei, niciunul dintre cei trei asociaţi nu au avut vreun contact nici cu domeniul, nici cu antreprenoriatul: lucrau ca angajaţi, doi dintre ei la o firmă din Buzău care producea filtre de purificare a apei, iar un altul avea două camioane şi lucra ca transportator. Au sesizat însă oportunitatea dezvoltării unei afaceri în domeniu, în contextul în care la vremea respectivă comerţul înflorea, iar businessul cu amenajări de magazine avea cerere. „La momentul respectiv, fiecare întreprinzător îşi deschidea un magazin, îşi încropea nişte rafturi, iar apoi îşi dorea ca magazinul să arate mai bine; noi venisem cu soluţia aceasta de mobilier din sticlă, era o tendinţă în vogă atunci, destul de interesant.” Uitându-se în urmă, Florin Grosu îşi aminteşte cum investiţia iniţială însemna mai ales bani pentru material primă, pe care i-au obţinut datorită unui client: „I-am povestit noi ce putem face, el avea un magazin şi, cu greu, ne-a dat avans ca să putem face lucrarea, astfel că am avut un mic capital de lucru pe comanda respectivă. Am încasat şi am avut şi un adaos cu care am putut să mergem mai departe”.
Cererea exista, astfel că firma şi-a crescut rulajele în primii doi ani de activitate; în 1997 însă, odată cu liberalizarea valutei, antreprenorii buzoieni s-au confruntat cu prima lor criză. „Marca germană şi dolarul american au crescut de mai mult de două ori într-o noapte, iar preţul geamului, materia primă pe care o foloseam, a crescut atunci de trei ori; era produs în ţară, dar avea preţul în dolari”, îşi aminteşte Florin Grosu unul dintre primele şocuri trăite. Şi‑au revenit treptat, prin participări la târguri; vizite la firme, astfel că „am reuşit să răzbatem în ceea ce priveşte mobilierul comercial”. Reuşiseră să negocieze un contract şi cu cel mai mare retailer de bijuterii de pe piaţa locală, B&B Collection, iar aportul adus de acesta în dezvoltarea companiei a fost consistent.
În 2009, pentru companie venea cel de al doilea mare şoc: „Odată cu venirea crizei, partea de mobilier de magazine s-a prăbuşit; dacă ne luăm strict după ce s-a întâmplat atunci şi de ce am simţit în momentul acela, ne-am prăbuşit cu 100%”, îşi aminteşte antreprenorul unul dintre cele mai dificile momente din istoria firmei. Dacă spre finalul lui 2008 funcţionau la capacitate maximă şi chiar nu făceau faţă comenzilor, la sosirea sărbătorilor de iarnă s-a prăbuşit totul. Piaţa imobiliară a picat în octombrie, iar în domeniul mobilierului criza a venit la final de an. „Dacă până atunci lucram la capacitate maximă, la începutul lui 2009 am stat două luni şi jumătate fără nicio comandă; nu făceam nimic; au fost discuţii legate de disponibilizare, oamenii plecau fără să le spunem noi, au simţit ei cum stau lucrurile.”
Au reluat activitatea, deoarece „clienţii simţeau nevoia să mai deschidă anumite magazine pentru că se iveau locuri libere. Simţeau mallurile că au pierdut doi-trei clienţi şi căutau alţii. Astfel am găsit o mică portiţă şi am găsit câte ceva de lucru în 2009.” Totuşi, reprezentanţii magazinelor negociau foarte mult, iar dacă ei nu se adaptau preţurile cerute, alegeau un alt furnizor; astfel că a fost nevoie să-şi diversifice activitatea. „Banii puteau să vină de la persoane fizice care nu îşi puneau în acel moment problema crizei, chiar era o inconştienţă crasă, nici nu se gândeau că se întâmplă ceva în jurul lor. Câteva firme ştiau asta, băncile începuseră să disponibilizeze; am zis atunci să facem mobilă pentru acasă”, descrie Grosu oportunitatea sesizată la momentul respectiv.
ul exportului.
În prezent, grupul Fildas-Catena operează peste 500 de farmacii şi are afaceri anuale de circa 1,6 miliarde de lei, în creştere cu 13%. Ea este cea care adus în România, imediat după căderea comunismului, Aquafresh, pasta de dinţi celebră încă din anii ‘90, şi s-a axat pe importul şi vânzarea de produse farmaceutice. În primul an de antreprenoriat ajunsese la o cifră de afaceri de un milion şi jumătate de dolari. Apoi, când companiile farmaceutice nu mai aveau cui să vândă produsele, întrucât firmele de stat se destrămaseră, a decis să se mute spre latura comercială.
Povestea anterior cum a decis să intre în ringul afacerilor: „Banii erau puţini şi atunci lucram şi ca profesor de engleză la sfârşit de săptămână şi ca traducător la diverse congrese de medicină”. Aşa au remarcat-o companiile farmaceutice; în 1987 s-a transferat la Camera de Comerţ ca economist principal, ocupându-se de medicamente.
Apoi a făcut consultanţă în marketing, mai exact ajuta străinii să se familiarizeze cu oportunităţile de afaceri pe plan local. „Principalul capital pe care l-am avut a fost încrederea pe care am stârnit-o oamenilor”, spune ea. De fapt, aşa a primit primul camion de medicamente, în valoare de câteva zeci de mii de lire sterline.
Anul trecut a ajuns la afaceri de peste 572 de milioane de euro (2,6 mld. lei), în creştere cu 40%, un avans datorat şi introducerii în farmacii a tratamentelor împotriva hepatitei C.
Obiectivele de dezvoltare ale companiei pentru anul acesta urmăresc creşterea numărului de farmacii cu cel puţin 6%, precum şi mărirea numărului de angajaţi, în unităţile Catena fiind angajate la finalul anului trecut 4.000 de persoane.
Honda, Nissan, Toyota sau Mazda sunt companii care la orice lansare de model nou au venit cu ceva în premieră. Respectul pe care l-au atras din partea constructorilor rivali este cunoscut. Multe invenţii sunt folosite acum de către mari brand-uri auto germane sau americane. Ultima invenţie Honda e un prag nou în industria auto şi rezultatul folosirii ei e o economie importantă în portofel o data ce va fi instalată pe modelele de serie.
IATĂ AICI INVENŢIA JAPONEZĂ DE ULTIMĂ ORĂ CARE VA REVOLUŢIONA PIAŢA DE MAŞINI
Nunta cu Lena Celnicu a fost unul dintre cele mai importante evenimente care au avut loc în 1990, după Revoluţie. Mariajul celor doi nu a durat mult, după câteva luni de la căsătorie, aceştia au decis să se despartă.
În 1995, Gică Hagi, considerat cel mai mare fotbalist român, s-a recăsătorit cu Marilena Vlahbei, cu care are doi copii. Leni, fosta soţie a lui Hagi, şi-a refăcut şi ea viaţa, căsătorindu-se în 2004 cu Ovidiu.
Vedeţi imagini pe www.one.ro