BusinessMagazin

Tag: problema

  • “E adevărat că Simona a luat 500.000 de dolari de la Gică Hagi?”

    Stere Halep a lămurit zvonurile potrivit cărora s-a împrumutat de la Gică Hagi pentru a-i susţine cariera Simonei

    Între Halep şi Hagi există o legătură strânsă, însă relaţia dintre cei doi nu are nicio conotaţie financiară! Tatăl Simonei a fost întrebat dacă este adevărat că fiica sa a primit bani de la Gică, într-un moment în care tenismena nu-şi mai putea susţine cariera, iar Stere a clarificat problema: “Acest lucru e total fals şi vreau să se ştie asta din vorbele mele. Ţin foarte mult să clarific această problemă şi mă bucur că m-aţi întrebat. Nu s-a pus niciodată problema de un asemenea ajutor. Să ştiţi că este o relaţie de respect reciproc între noi şi Gică Hagi. El este Rege, iar Simona este Regina”, a declarat Stere Halep într-un interviu acordat Fanatik.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: ”Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?“

    Banii, maşina, bonele, casele mai mari, grădiniţele şi şcolile private, profesorii personali pot înlocui multe, dar nu relaţia cu copilul, sau copiii, în cazul celor care au avut un curaj mai mare.

    Schimbarea rapidă a lumii în care trăim, deschiderea şi globalizarea, faţă de cum am trăit şi am crescut noi, au schimbat şi schimbă modul de interacţiune între corporatişti şi antreprenori şi copiii lor.

    Bileţelele pe dulap sunt acum înlocuite cu mesajele pe WhatsApp.

    Copiii au de toate, nu trăiesc cu cheia la gât, au bone 18/24, au profesori de limbi străine, lecţii de dans şi balet. Dar nu au timpul părinţilor lor.

    Pentru că determinarea şi energia sunt depuse la job, jobul fiind chiar o scăpare, o uşurare, când pleci de acasă, la întoarcerea în cămin nu mai rămâne decât o simplă prezenţă, un simplu salut, şi celebra întrebare: ce ai făcut astăzi?

    Iar răspunsul copiilor se pierde undeva în mintea plină de cifre şi de Powerpoint-uri a părinţilor.

    Plecarea moldovenilor la muncă în străinătate începând cu mijlocul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 a lăsat în urmă puternice drame familiale: copiii au rămas cu bunicii, cu unchii, cu verişorii şi cu vecinii din sat, iar rezultatele se văd acum.

    În cazul antreprenorilor, al celor care au avut curajul să-şi facă un business, al corporatiştilor care au început să prindă gustul unei cariere, ei nu sunt plecaţi fizic de lângă copii, dar sunt absenţi din relaţia cu copiii lor.

    Banii pot înlocui foarte multe lucruri, mai puţin absenţa, întâi fizică şi apoi fizică şi emoţională.

    Ştiu mulţi părinţi în cazul cărora banii, cariera şi obţinerea unui statut nu mai sunt o problemă, ci relaţia cu copiii lor: ”Nu mă mai ascultă deloc“, ”Ce fac cu ei?“, ”Ce vor ajunge?“, ”Le-am făcut şi le-am dat de toate, dar nu mă mai înţeleg cu ei!“, ”Nu ştiu ce vor!“. Nicio logică nu mai funcţionează şi nicio explicaţie raţională nu mai stă în picioare în discuţiile cu copiii.

    Pe măsură ce copiii intră în adolescenţă, lucrurile se agravează. Dacă ai o şansă mare, dacă ”ai fost de multe ori la biserică înainte“, copiii nu-ţi vor face probleme mari la şcoală. Dar celelalte probleme sunt prezente.

    Toată lumea vrea fericirea şi împlinirea copiilor lor, dar ce înseamnă asta în mod concret? La ce şcoli să se ducă, care este vocaţia lor, ce vor să se facă, ce trebuie să se facă astfel încât să câştige mai bine? întrebări fără răspuns sau cu răspuns parţial.

    Şcoala şi societatea românească nu sunt vocaţionale, dar mai ales părinţii nu au curajul să-şi înveţe şi să lase copiii să-şi urmeze vocaţia, asta dacă şi-o descoperă devreme.

    Mihaela Haiduc, de la Premium Edu, spune că opţiunile copilului pentru viitor sunt influenţate acum de filme, de prieteni, de ce spun prietenii prietenilor şi mai puţin de părinţi. Ca să-ţi determini copilul să facă ceva, mai bine vorbeşti cu prietenii lui, că ei sigur îl vor convinge. în plus, e important să fiţi atenţi la ce seriale se uită copiii şi să încercaţi să aflaţi cum sunt personajele de acolo.

    Dacă ai ajuns un CEO, un CFO, un director executiv la o mare multinaţională, cu jobul într-un birou de sticlă şi cu o privire de sus, vei dori acelaşi lucru şi pentru copil.

    Cu această imagine în minte, mulţi părinţi, mai ales cei corporatişti şi antreprenori, nu sunt pregătiţi să accepte că poate copiii lor vor să fie bucătari, chefi, cum se spune acum, un job extrem de bine plătit.

    În discuţiile de complezenţă, când cei de la masă te întreabă ce fac copiii tăi, este greu de acceptat acum să răspunzi că băiatul este bucătar, iar fata este la un ONG de protecţia mediului, că se poartă acum. Nu prea merge acest răspuns.
    Dar aceasta este o descriere a unei situaţii din jurul nostru şi al vostru. Nimeni nu are soluţii de rezolvare ca la un buget.
    în multinaţionale sau la propriul businss, bugetele şi ţintele de vânzări vin, se îndeplinesc sau nu, dar preţul plătit este în altă parte.

    Ce mă fac cu copilul meu? Nimeni nu ştie, este o întrebare fără răspuns.

  • De ce locuiesc milionarii în dolari în locuinţe sociale. Vezi ce măsuri au luat autorităţile pentru a impiedica acest lucru

    În Zurich, un oraş cu o populaţie de 400.000 de oameni, sunt 132 de milionari (atât în dolari, cât şi franci elveţieni) care trăiesc în locuinţe sociale. Asta spune foarte multe despre calitatea locuinţelor, dar asta înseamnă şi faptul că locuinţele sociale construite pentru persoanele cu venituri mai mici nu ajung la cei care au nevoie de ele.

    Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că deşi au fost create legi pentru administrarea locuinţelor sociale, nu există o lege care să spună cine poate locui în ele. Asta până săptămâna trecută când a fost anunţat că cei bogaţi care locuiesc în astfel de locuinţe s-ar putea să primească cereri de evacuare.

    În 2011, autorităţile au dat o lege prin care constructorii erau obligaţi ca cel puţin 33% din apartamentele construite să fie locuinţe sociale. De la introducerea legii, numărul de locuinţe sociale a ajuns la 9000.

    Aşadar, cele 9000 de apartamente nu ajung la oamenii care au nevoie de ele. Lăsând la o parte cei 132 de milionari, multe alte persoane câştigă suficient cât să-şi permită să-şi cumpere şi alte tipuri de locuinţe.

    Acum, potenţialii chiriaşi nu vor putea câştiga mai mult de patru ori pe lună decât este chiria. Veniturile pot creşte, dar nu pot depăşi un anumit prag. Chiriaşi vor fi evaluaţi la fiecare doi ani. 

    Astfel 190 de oameni se află în situaţia în care trebuie să-şi găsească o altă casă. Chiar şi asa, autorităţile spun că îi vor ajuta, oferindu-le două alternative în aceeaşi categorie de preţ

  • Cum a răsplătit o tânăra un om al străzii care a ajutat-o cand avea mai mare nevoie. El i-a oferit ultimii bani pe care ii mai avea

    Tânăra Kate a rămas fără benzină pe autostrada 95; ea a tras maşina pe banda de urgenţă şi a încercat să îşi dea seama unde se află cea mai apropiată benzinărie. Bobbitt stătea în apropierea locului unde ea a oprit şi, înţelegând că tânăra are o problemă, i-a spus să intre la loc în maşină şi să încuie uşile.

    Câteva minute mai târziu, el s-a întors cu o canistră de benzină pe care o cumpărase cu 20 de dolari – ultimii săi bani.

    Kate McClure, impresionată de gestul omului, s-a hotărât să îl ajute şi a pornit o campanie de strângere de fonduri pe siteul GoFundMe. În trei săptămâni, tânăra a reuşit să strângă peste 300.000 de dolari, bani care vor ajunge la Bobbitt.

    Cei de la Washington Post, care au relatat povestea, au încercat să afle povestea lui Johnny Bobbitt, însă rudele nu au vrut să comenteze situaţia sa. Tot ce au putut afla jurnaliştii e că Bobbitt a fost paramedic şi, cel mai probabil, căsătorit.

    Tânăra Kate McClure a postat recent un clip alături de prietenul ei şi de Bobbitt în care explică faptul că l-au dus pe bărbat la un hotel unde să poată petrece, în linişte, sărbătorile.

  • Studiourile Marvel au rămas fără idei

    Spun compromis pentru că Thor: Ragnarok încearcă să-şi acopere lipsurile cu o supradoză de umor, dar asta nu e ceva chiar atât de simplu de făcut. Toate filmele produse de Marvel sunt pe alocuri amuzante, pentru că altfel şi-ar pierde jumătate din spectatori, dar ultima parte a trilogiei Thor pare gândită mai degrabă ca o succesiune de glume. Suspansul lipseşte cu desăvârşire – nu că Universul Marvel ar excela la acest capitol – iar faptul că ştii ce urmează să se întâmple în majoritatea scenelor nu ajută deloc. Era însă de aşteptat ca regizorul să abordeze un stil bazat pe comedie, având în vedere că el a intrat în atenţia publicului cu What We Do in the Shadows – o parodie la adresa filmelor cu vampiri.

    Taika Waititi nu este doar regizorul filmului, el joacă şi rolul unui nou personaj CGI din Universul Cinematografic Marvel, pe nume Korg. De altfel, Waititi este cunoscut pentru faptul că are şi roluri în filmele pe care le regizează.

    Un punct pe care Taika Waititi a mizat prea mult, din punctul meu de vedere, e relaţia dintre Thor şi fratele său vitreg, Loki. E o temă care se repetă în toate cele trei părţi şi reprezintă şi baza scenariului din Avengers. N-aş avea neapărat ceva împotriva explorării relaţiei dintre cei doi, dar lucrurile încep şi se termină de fiecare dată la fel. Loki îl trădează pe Thor, Thor se ceartă cu Loki, Loki îl salvează pe Thor, Thor şi Loki se împacă. Cei de la Marvel ar putea să găsească şi un alt fir narativ.

    Reprezentarea lui Hulk este total diferită de cele anterioare. Alter ego-ul lui Bruce Banner nu mai e doar un monstru verde care urlă şi se caţără pe clădiri: în Ragnarok el vorbeşte, face glume şi flirtează cu femei. Nu a fost cea mai bună idee. Ca un fapt interesant, trebuie să ştiţi că Hela, interpretată impecabil de Cate Blanchett, este primul personaj negativ feminin din filmele Studiourilor Marvel.

    Dar dincolo de interpretări, scenariu, glume mai mult sau mai puţin reuşite şi predictabilitate, marea problemă a filmului e că foarte multe scene par improvizate. Sunt câteva dialoguri în care aş fi putut să jur că actorii şi-au uitat replicile, iar asta nu e ceva ce vezi prea des în producţiile Marvel.

    Nu are rost să ne întrebăm dacă Thor: Ragnarok va avea sau nu succes la box-office, pentru că orice film care poartă însemnele Marvel Studios are deja câteva sute de milioane de dolari garantate. E poate şi motivul pentru care cei de acolo au început să o lase mai uşor cu ideile creative. E doar o părere, sigur, dar aş paria că mulţi spectatori îşi doresc o nouă ”colecţie“ de eroi scoşi de la naftalină.

    În concluzie, Thor: Ragnarok e un film pentru fani, dar nu e genul de film care să aducă noi fani. Am râs la film, recunosc că m-am distrat, dar n-am ieşit cu nerăbdarea de a vedea următorul film produs de Marvel.

    NOTA: 6,5/10

     

  • Schimbare de filosofie în securitatea cibernetică

    Când am început, acum 25 de ani, singurul lucru pe care-l aveam erau ruterele şi comutatoarele (switches); nu exista un firewall şi nimeni nu se gândea la securitate. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit din ce în ce mai mult. Azi suntem la un nivel critic“, spune Jamey Heary, distinguished systems engineer în cadrul Cisco Systems, responsabil pentru conducerea Global Security Architecture Team.

    Peste 4.000 de atacuri ransomware au avut loc în fiecare zi a anului 2016, potrivit unui raport al FBI, iar în perioada ianuarie-septembrie 2017 atacurile de tip ransomware asupra businessurilor au crescut de la fiecare două minute la unul la fiecare 40 de secunde, potrivit Kaspersky. Asta se întâmplă la nivel global, România nefiind cruţată. În iunie 2017, companii şi instituţii din România şi din alte ţări din regiune au fost lovite de un atac cibernetic de tip ransomware, denumit GoldenEye, care criptează datele utilizatorilor şi apoi solicită recompensă, a anunţat Bitdefender.

    În luna octombrie, a fost dezvăluită o vulnerabilitate ce a şocat lumea din industria securităţii cibernetice. ”De fiecare dată când văd că se întâmplă aşa ceva, mi se zguduie credinţa că anumite lucruri sunt adevărate. Şi apoi se dovedesc a fi false“, mărturiseşte Heary. Este vorba despre faptul că protocolul de securitate WPA2, folosit pentru protejarea majorităţii conexiunilor Wi-Fi, a fost spart, expunând traficul wireless atacurilor. Această descoperire este semnificativă, deoarece acest protocol era considerat ca fiind cel mai sigur pentru criptarea conexiunilor Wi-Fi. Alte protocoale au fost compromise în trecut, dar la vremea respectivă exista un succesor mai bun. De data aceasta, un succesor nu există, deocamdată.

    ”Un alt exemplu este vulnerabilitatea descoperită în SSL. Foloseam asta de un deceniu şi toată lumea credea că este OK, apoi am aflat că sistemul nu a fost sigur încă de la concepere. Acelaşi lucru este valabil pentru WPA2. Ne-am bazat pe asta ani de zile, iar acum s-a schimbat total“, a spus inginerul de la Cisco.

    Jamey Heary menţionează şi faptul că şedinţele cu acţionarii s-au schimbat: se vorbeşte mai mult de securitate, iar informaţiile despre securitate şi atacuri nu se mai opresc la CIO (chief information officer), ci ajung la CEO şi la acţionari.

    Reprezentantul Cisco se arată încredinţat că este nevoie de o schimbare de filosofie în securitatea cibernetică, aceea de a cumpăra produsul A pentru a rezolva problema A ”şi fac asta din nou şi din nou şi asta s-a dovedit a nu fi eficient“.

    Cisco a lucrat mai mulţi ani la ceea ce compania numeşte ”reţeaua intuitivă“, adică o reţea care învaţă, se adaptează, automatizează şi protejează în mod constant, pentru a optimiza operaţiunile din cadrul reţelei şi a oferi protecţie împotriva ameninţărilor de securitate, susţin reprezentanţii companiei. Firma americană este de părere că acestă nouă reţea este capabilă să anticipeze acţiuni, să blocheze ameninţări de securitate şi să evolueze de-a lungul timpului.

    ”Ceea ce facem acum nu este ideal pentru viitor. Trebuie să construim produse bune, dar care să fie capabile să şi comunice cu alte produse astfel încât atunci când ai o breşă de securitate aceasta va fi restricţionată într-un anumit loc“, explică Heary, care crede că oamenii sunt ţinta atacurilor şi ei trebuie protejaţi, nu datele.

  • Pe unde se mai ascunde forţa de muncă?

    E adevărat că şcoala românească are lipsurile ei, că programa e pe alocuri învechită, că nu există o strategie coerentă şi aşa mai departe. Dar e adevărat şi că toţi specialiştii în IT, atât de lăudaţi de toată lumea, au terminat aceeaşi şcoală. Costin Raiu, spre exemplu, a dezvoltat primul antivirus românesc când era încă la liceu, iar la orele de informatică i se explicau beneficiile limbajului Pascal (dezvoltat în 1970).

    Mircea Paşoi a pus la 23 de ani bazele Summify, business pe care l-a vândut ulterior celor de la Twitter, în timp ce manualele de informatică vorbeau de importanţa C++ (popular la sfârşitul anilor ‘90). Niciunul dintre ei nu a învăţat la şcoală limbaje de programare actuale, ci unele vechi, cu o relevanţă îndoielnică, dar pasiunea i-a ajutat să-şi dezvolte singuri abilităţi extraordinare. Costin Raiu este acum directorul echipei globale de cercetare si analiza de la Kaspersky Lab, iar Mircea Paşoi este cofondator al unui start-up din San Francisco, Alien Labs.

    Am făcut această lungă introducere pentru a evidenţia faptul că nu doar şcoala e de vină, aşa cum se tot zice, pentru lipsa forţei de muncă din România.

    Nimeni nu mai vrea să înceapă de jos, iar asta înseamnă că formarea unui specialist – indiferent de domeniu – a devenit aproape imposibilă. Excludem de aici domeniul IT, în care piaţa a redefinit coordonatele. Cea mai mare capcană, atunci când eşti la început de drum, e să crezi că ştii bazele meseriei. Dacă ai citit trei sau treizeci de articole pe internet, dacă ai văzut două filmuleţe de la Ted Talks sau dacă ai urmat la master un curs în tehnici de marketing nu înseamnă că ştii să vinzi un produs. Ştii să vinzi un produs doar atunci când cineva s-a decis să îl cumpere.

    Pe de altă parte, era inevitabilă situaţia în care pretenţiile unor tineri cresc. Sigur că programatorii vor salarii mari încă de la început, pentru că aud zi şi noapte cât de bine se câştigă în domeniu. Ar fi complet anormal să mergi la un interviu pentru un job în IT şi să spui că te mulţumeşti cu salariul minim. în alte domenii, însă, lucrurile nu stau aşa; asta nu înseamnă că lista de probleme e mai scurtă. Să luăm presa ca exemplu. Credeţi că tinerii ziarişti se văd lucrând într-o agenţie, făcând muncă de teren sau lucrând într-un studio de televiziune, unde ar putea eventual să şi prezinte ştirile de seară? Aşteptările sunt supradimensionate, iar dezamăgirea certă.

    Nu e nimic greşit în a dori să lucrezi într-un domeniu care îţi place; acesta ar trebui să fie de fapt idealul fiecăruia în viaţă. Nu spun că ar trebui să te trezeşti dimineaţa simţindu-te fericit că mergi la birou, dar nici că ar trebui să te gândeşti deja că mai ai 8 ore şi jumătate până ajungi iar acasă. E vorba de un compromis, de a găsi un job care să te motiveze atât financiar cât şi pe plan personal, care să îţi dea posibilitatea de a te dezvolta.

    Dar asta cere răbdare, iar generaţia tânără nu excelează la asta. Şi ajungem într-un cerc vicios, în care angajaţii aleg varianta cea mai la îndemnână, a unui job care nu le spune prea multe dar unde plata e bună şi în care companiile acceptă candidaţi fără prea mare pregătire sau legătură cu domeniul (de multe ori şi fără prea mare interes), oferindu-le un salariu decent, pentru că altfel nu-şi pot desfăşura activităţile.

    O să plec de la prezumţia că sunteţi de acord cu ce am scris mai sus, şi probabil că mulţi tineri sunt, dar e o logică pe care noua generaţie nu o mai respectă. Logica noii generaţii de angajaţi e una mai simplă: un job care să îmi placă sau un job care să fie bine plătit; în multe cazuri, după câteva luni de zile singura varianta acceptabilă rămâne cea a unui job bine plătit, şi asta pentru că locul de muncă pe care îl visau presupune alte lucruri decât îşi imaginau ei. Cei intraţi recent pe piaţa muncii nu mai au răbdare să o ia de la zero, să parcurgă nişte etape, să înţeleagă că experienţa se câştigă în timp şi că, în mod normal, salariul creşte odată cu lista de atribuţii de pe fişa postului. Sau poate că ar avea răbdare, dacă tot procesul de mai sus s-ar consuma în jumătate de an.

    Criza de personal se va accentua accelerat în anii ce vin, iar soluţiile nu par să fi fost încă identificate. Ar fi nevoie de mai multe schimbări – alegerea unei specializări încă din timpul studiilor, adaptarea programelor şcolare la realitatea de azi şi la cerinţele de pe piaţa muncii şi introducerea consilierilor de orientare profesională în şcoli, după modelul care funcţionează de ani de zile în alte state. Asta nu înseamnă, repet, că sistemul educaţional reprezintă principalul motiv pentru care ne aflăm aici; dar o corecţie aplicată acestuia pare a fi cea coerentă metodă de a ne asigura că nu ne transformăm într-o ţară în care toţi vor să fie IT-işti sau, de ce nu, să prezinte ştirile.

     

  • Cât de mult valorează securitatea

    ”E prima reacţie a oamenilor – să închidă tot, să verifice dacă nu cumva au fost atacaţi de hackeri“, spune Doru Manea, CEO al NetSafe, unul dintre cei mai importanţi distribuitori de soluţii şi produse IT cu valoare adăugată pe segmentele de securitate, reţelistică şi wireless, referindu-se la informaţiile recente privind lipsa de siguranţă a reţelelor wireless. KRACK (Key Reinstallation Attacks) este o vulnerabilitate care funcţionează cu aproape orice router Wi-Fi aflat în circulaţie, chiar şi modele de ultimă generaţie, permiţând infiltrarea reţelelor wireless pentru desfăşurarea de atacuri informatice şi răspândirea de malware.

    ”Lucrurile nu stau însă chiar aşa: a apărut într-adevăr posibilitatea de a sparge un anumit protocol de conectare pe wireless, care până acum era considerat securizat, dar nu e aşa de simplu să intri pe reţeaua cuiva. Trebuie să ai nişte cunoştinţe, să ai un nivel tehnic foarte bun ca să poţi folosi această nouă soluţie. Între timp, toţi producătorii încearcă să scoată update-uri, să acopere cumva vulnerabilitatea asta“, spune Manea. Problema însă merge mai departe de atât, pentru că încă există reţele nesecurizate. ”Ce s-a întâmplat acum a fost doar un foc care a mai agitat un pic spiritele, dar în general sunt reţele care nu au un nivel de securitate foarte ridicat şi atunci oricine poate să le spargă uşor.“

    Numărul atacurilor creşte încontinuu, dar au crescut şi complexitatea şi felul în care se produc atacurile, crede CEO-ul NetSafe. ”Vorbim deja de un alt nivel, iar firewallurile tradiţionale nu mai fac faţă, sunt foarte multe atacuri mascate, şi atunci e nevoie de echipamente care să ţină pasul cu această nouă complexitate a atacului, care să anticipeze o anumită intruziune în reţea, să înţeleagă că e vorba de un atac. Chiar dacă nu e un atac cunoscut, echipamentele trebuie să fie capabile să îl detecteze.“

    Statisticile arată că peste 80% din infectările reţelelor interne se fac din cauza phishingului, poate cea mai simplă şi populară metodă. Termenul phishing se referă la încercarea de a obţine datele personale ale unei persoane pretinzând apartenenţa la o companie sau la o instituţie cu care clientul intră, ocazional, în contact; hackerul va încerca să câştige încrederea destinatarului pentru a-i obţine datele despre conturi bancare sau chiar pentru a-l convinge să îi trimită bani. Victima este îndrumată uneori să descarce un fişier sau un document, moment în care malware-ul se propagă în sistem. ”E foarte simplu să primeşti un mail, să deschizi o poză şi să te infectezi. Nu contează că o companie are firewall; dacă un mail de phishing a trecut de un filtru, iar unul dintre angajaţi l-a deschis, a infectat compania din interior. Bineînţeles, cu cât soluţiile de securitate sunt mai bine implementate, cu atât e mai greu să infectezi o reţea; şi chiar dacă reuşeşti, infecţia se va opri la un anumit segment din reţea“, explică Doru Manea.

    Un sondaj centrat pe securitate IT şi realizat în rândul integratorilor IT la ediţia de la Cluj-Napoca a NetSafe Security Day a arătat că soluţiile de securitate IT atrag tot mai mult atenţia companiilor, majoritatea dintre acestea fiind dispuse să investească în viitorul apropiat între 5% şi 10% din cifra de afaceri în soluţii de securitate IT. Este o schimbare importantă în comportamentul decidenţilor din companii, venită pe fondul creşterii infracţiunilor cibernetice, dar şi al conştientizării riscurilor la care se expun dacă nu iau măsurile potrivite pentru a se proteja de atacurile informatice. 75% dintre integratorii IT sunt de părere că investiţiile companiilor în domeniul securităţii IT vor merge către soluţiile de creştere a vizibilităţii asupra reţelei, prin care se analizează traficul, dispozitivele utilizate, aplicaţiile rulate şi protocoalele de securitate, dar şi de control al accesului în reţea. O altă zonă care va atrage investiţiile companiilor în perioada următoare este reprezentată de soluţiile pentru actualizarea infrastructurii wireless, 50% dintre integratori afirmând că firmele din România îşi vor direcţiona bugetele şi către acest segment. O concluzie importantă a sondajului arată faptul că investiţii importante vor fi direcţionate de către companii şi către educarea angajaţilor în privinţa ameninţărilor informatice, 25% dintre integratorii IT indicând această direcţie de investiţii. 

    Ideea unei creşteri în perioada următoare pare a fi validată şi de compania de consultanţă International Data Corporation (IDC), care estimează că piaţa de soluţii de securitate IT din România va atinge o valoare de cel puţin 90 de milioane de dolari în 2020.

    ”Din ceea ce vedem şi noi, investiţiile în zona de securitate au crescut şi cresc de la an la an; cele mai multe sunt făcute pe zona de enterprise, telecom, în general companii mari care au nevoie să fie conforme cu anumite standarde şi atunci sunt obligate să implementeze soluţii de securitate“, spune Manea. ”În cazul firmelor mici, în schimb, sunt probleme pentru că nu se consideră atât de importante investiţiile în securitate. Asta până când se întâmplă ceva. Este totuşi o creştere şi aici, dar destul de mică. Ne aşteptăm să fie un avans mai mare începând cu perioada următoare, şi asta din cauza intrării în vigoare a noului regulament GDPR (Regulamentul general privind protecţia datelor – n.red.), în mai 2018.“

  • Firea: Pragul de îndatorare de 21 de milioane de euro, impus autorităţilor locale, trebuie modificat

    Edilul a subliniat, în cadrul şedinţei Adunării Generale a Asociaţiei Municipiilor (AMR) din Romania, că, atunci când se distribuie finanţări la nivel local, ar trebui să se ţină cont de importanţa proiectului pentru care sunt alocaţi, nu doar de numărul populaţiei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Problema la care trebuie să ofere răspunsul corect oricine doreşte să devină astronaut

    Recent, astronautul britanic Tim Peake şi-a întrebat urmăritorii de pe Facebook dacă pot rezolva una dintre problemele propuse în timpul procesului de selecţie a astronauţilor pentru Agenţia Spaţială Internaţională.

    Problema implică mutarea unui cub marcat cu un punct la baza sa într-o anumită ordine pentru a afla locul în care se va afla punctul după urmarea unei întregi serii de instrucţiuni. Conform IFL Science, problema urmăreşte cât de bun este simţul de coordonare, percepţia spaţială, precum şi abilitatea persoanelor de a urma perfect instrucţiunile.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro