Tag: premiu?

  • Iranianul Asghar Khamseh câştigă distincţia Fotograful Anului la cel mai mare concurs de fotografie din lume – GALERIE FOTO

     Câstigatorii celei mai mari competiţii de fotografie din lume, Sony World Photography Awards 2016, sunt anunţaţi astăzi de către World Photography Organisation.  Atât imaginile castigătoare cât şi locurile secundare vor fi prezentate în cadrul expoziţiei de la Somerset House, Londra, în intervalul 22 aprilie – 8 mai.

    Cea de-a noua ediţie a concursului a beneficiat de un număr-record de 230.103 de înscrieri, iar juriul i-a acordat premiul “Fotograful Anului L’Iris d’Or“ fotojurnalistului Iranian Asghar Khamseh.

    Lucrarea a fost aleasă din cele selecţiile câştigătoare de la cele 14 categorii Professional, care au fost de asemenea anunţate astăzi. ”Fire of Hatred” este o serie de portrete care înfăţişează victimele atacurilor cu acid, dându-le acestora oportunitatea de a se face auziţi. Premiul de 25.000 de dolari acordat lui Khamseh a fost anunţat la ceremonia de decernare a premiilor SWPA, în Londra. Acesta fost premiat alături de câştigătorii şi finaliştii celor 14 categorii Professional.

    În cadrul ceremoniei, World Photography Organisation i-a acordat lui Kei Nomiyama (Japonia) distincţia ”Open Photographer of the Year” şi un premiu de 5.000 de dolari.

    FOTOGRAFUL ANULUI L’IRIS D’OR– ASGHAR KHAMSEH
    Născut în Tehran în 1963, Asghar Khamseh lucrează ca fotojurnalist pentru Mehr News Agency, Iran, a căror muncă se concentrează în principal pe drepturile omului în Iran. Seria de fotografii câştigătoare ”Fire of Hatred” atrage atenţia asupra numărului atacurilor cu acid, care este în creştere în Iran.

    “Seria lui Asghar Khamseh, ”Fire of Hatred” pune privitorul faţă în faţă cu imagini puternice, care trebuiesc privite atent, cu  empatie şi respect, astfel că cel care le priveşte devine mai mult decât un simplu observator, devine un martor. Juriul şi-a exprimat în unanimitate admiraţia pentru  munca depusă şi modul în care este expusă această tragică practică”, a declarat Dominique Green, Preşedintele juriu la categoria Documentary.
        
    CÂŞTIGĂTORUL CATEGORIEI OPEN – KEI NOMIYAMA, JAPONIA
    Lucrarea “Enchanted Bamboo Forest” de Kei Nomiyama a fost selectată ca cea mai bună  fotografie din lume, de un juriu condus de Jael Marschner, fostul editor de imagine al Time Out London/Sunday Times Travel. Fotograful a primit un premiu de 5.000 de dolari în cadrul ceremoniei din Londra.


    Nomiyama, doctor în Chimia Mediului la Universitatea Ehime din Japonia,  este atras de fotografierea vieţii sălbatice şi de a celei subacvatice. Fotografia lui a fost realizată în munţii Insulei Shikoku şi surprinde licuriciul Luciola parvula la începutul sezonului ploios

    CÂŞTIGĂTORUL CATEGORIEI YOUTH – SAM DELAWARE, SUA
    Portretul surorii fotografului i-a adus tânărului student de 18 ani Sam Delaware titlul de Youth Photographer of the Year. Născut în Freeport, Maine, Delaware acesta urmează cursurile şcolii Angwin din California. Delaware este un fotograf autodidact şi fotografiază de la vârsta de 12 ani.

    CÂŞTIGĂTORUL COMPETIŢIEI STUDENT FOCUS
    Sofia Jern, în vârstă de 23 de ani, studentă la Universitatea de Ştiinţe Aplicate Novia din Finlanda, a obţinut premiul de fotograful anului la categoria Student Focus

  • Cine au fost câştigătorii premiilor Pulitzer 2016

    Ieri seară au fost acordate premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincţii din domeniul jurnalismului american. Se acordă premii pentru jurnalism şi fotografie, dar şi pentru ficţiune, dramă,istorie sau muzică, în total 21 în fiecare an, potrivit Reuters.

    Premiul Pulitzer pentru serviciul public a fost primit de Associated Press, pentru relatările despre abuzurile la locurile de muncă din industria peştelui din Asia de sud-est şi care au dus la eliberare a peste 2000 de captivi şi la reforme în Statele Unite, dar şi în alte ţări, scrie New York Times.

    La doar un an de când revistele devin eligibile pentru unele categorii de Pulitzer; reporterii şi scritorii de la The New Yorker au câştigăt premiile la categoriile feature writing (Kathryn Schulz), critică (Emily Nussbaum) şi memorialistică (William Finnegan – Barbarian Days: A Surfing Life).

    La categoria fotografie breaking news au fost acordate în două premii: unul unei echipe de patru fotoreporteri de la New York Times pentru reflectarea dramei refugiaţilor şi a pericolelor cu care se confruntă aceştia, iar celălalt, agenţiei Thompson Reuters, a căror fotografui au urmărit migranţi în drumul lor de sute de kilometri.

    Şeful biroului New York Times de la Paris, Alissa J Rubin a primit premiul la categoria reportaj internaţional pentru relatările despre felul inuman în care sunt tratate femeile în Afganistan.

    Cotidianul Los Angeles Times a fost recunoscut pentru acoperirea masacrului de la San Bernardino şi a primit premiul pentru cel mai bun reportaj breaking news, iar premiul  pentru reportaj de investigaţie a fost împărţit de Tampa Bay Times şi Sarasota Herald Tribune pentru relatările despre spitalele de boli mentale din Florida.

     Black ‘Flags: The Rise of ISIS’ de Joby Warrick, a fost recunoscută ca fiind cea mai bună carte de non-ficţiune, iar ‘The Sympathizer’ al lui Thanh Nguyen, a obţinut premiul Pulitzer pentru ficţiune.

    Premiul pentru istorie a fost decernat cărţii ‘Custer’s Trials: A Life on the Frontier of a New America’ a lui T.J. Stiles şi piesa ‘Hamilton’,  al lui Lin-Manuel Miranda, a primit premiul pentru dramă.

    Foto: Tyler Hicks/The New York Times

     

     

     

  • Profesorul român de la Stanford care a colaborat cu doi laureaţi ai premiului Nobel pentru economie

    „Mulţi dintre colegii mei actuali şi-au dorit într‑adevăr dintotdeauna o carieră academică, într-o formă sau alta. Eu nu am fost atât de hotărât, poate şi pentru că ar fi fost dificil să îmi doresc ceva ce nu ştiam că există“, spune Alex Nichifor, care a absolvit în 2005 Cibernetica la ASE.

    El mărturiseşte că a descoperit cercetarea, aşa cum este ea înţeleasă în universităţile de top din occident, destul de târziu. În primul an de master a obţinut o bursă în Franţa, pe vremea când era încă oarecum dificil să studiezi în străinătate. „Am avut şansa să ajung la Universitatea din Toulouse, unde Jean-Charles Rochet şi Jean Tirole (laureatul premiului Nobel pentru economie în 2014) puseseră bazele unui departament extraordinar.“ Concurenţa cu ceilalţi studenţi era acerbă, însă era foarte motivat să reuşească şi, în contrast cu viaţa sa de student din România, unde în paralel cu şcoala a fost fie angajat, fie a încercat antreprenoriatul, singura preocupare a fost studiul; în 2007 a obţinut diploma de master.

    „La început a fost mai dificil şi am avut momente în care nu am fost convins că am făcut alegerea potrivită: noua mea ocupaţie nu doar că era neplătită, ci în plus se dovedea a fi şi surprinzător de dificilă. Ulterior însă, rezultatele s-au îmbunătăţit.“ A ajuns să îi cunoască mai bine pe unii profesori şi în paralel a început să aibă acces la proiectele lor de cercetare şi să predea seminarii studenţilor din anii mai mici. Mediul academic părea să i se potrivească, aşa că a decis să continue cu un doctorat, la Universitatea din Maastricht, în Olanda. „În timpul doctoratului am vizitat pentru trei luni Harvard Business School (HBS), unde am fost găzduit de Alvin Roth, colaureat al premiului Nobel pentru economie în 2012, împreună cu Lloyd Shapley.“ Specifice mediului academic sunt deopotrivă călătoriile, descoperirea de locuri noi şi oamenii extraordinar de inteligenţi, proiectele ambiţioase, discuţiile bazate pe argumente tehnice, dar şi programul de lucru flexibil. Aşa că după terminarea doctoratului a devenit profesor asistent la Universitatea din St. Andrews, Scoţia, în septembrie 2011.

    După vizita la Harvard, în timpul doctoratului, Alex Nichifor a păstrat legătura cu Alvin E. Roth, care s-a mutat la Stanford şi l-a invitat să petreacă un an (2014-2015) în cadrul grupului de Market Design de acolo. „Academia la vârf este un mediu colaborativ şi inclusiv, însă de multe ori proiectele nu sunt predefinite. Deseori e pur şi simplu important ca un grup de oameni cu interese comune şi abilităţi complementare să fie în acelaşi loc, să aibă timpul necesar să schimbe idei, iar proiectele noi se nasc abia ulterior: să găseşti întrebări interesante şi relevante face parte din provocare.“

    În timpul vizitei la Stanford, românul a reuşit să finalizeze primele versiuni ale unor proiecte începute cu mai bine de trei ani înainte. În ultima carte publicată de Alvin E. Roth, „Cine, ce primeşte şi de ce?“, acesta îi mulţumeşte românului. Despre această lucrare, Alex Nichifor spune că este prima adresată publicului larg, un proiect care prezintă cu umor şi la un nivel foarte accesibil un sumar al ultimilor aproximativ 40 de ani de cercetare în „matching theory“ prin prisma aplicaţiilor de succes din acest domeniu, bazele multora dintre aceste aplicaţii (cum ar fi piaţa admiterilor la şcoală, piaţa obţinerii primului loc de muncă după absolvire pentru unele specializări, ori pieţe neobişnuite, în care nu există preţuri, cum ar fi piaţa care facilitează schimbul de organe) fiind puse chiar de american împreună cu colaboratorii săi. „Lucrând în acelaşi domeniu şi fiind la Stanford, am avut şansa de a citi o primă versiune a manuscrisului acestei cărţi şi am avut o serie de discuţii pe marginea acestuia cu Al, în principal axate pe îmbunătăţirea clarităţii expunerii“, povesteşte românul. Tot el adaugă că, în postura de profesor asistent invitat la Stanford, a avut şansa să colaboreze cu cercetători remarcabili. „Pe de o parte, a fi profesor oriunde în occident presupune aceleaşi categorii de îndatoriri: trebuie să cercetezi, să predai şi să te achiţi de o serie de sarcini administrative. În sensul acesta, nu e o diferenţă foarte mare între a fi profesor la Stanford sau oriunde altundeva. Pe de altă parte, deşi categoriile de îndatoriri sunt aceleaşi, există o diferenţă calitativă substanţială între universităţile de top şi restul universităţilor, iar această diferenţă e vizibilă în pregătirea studenţilor, în calitatea intelectuală a colegilor, cât şi în eficienţa suportului administrativ disponibil.“

    Alex Nichifor spune că nu are o carte favorită, deşi citeşte cu plăcere, în principal articole şi cărţi tehnice care îl ajută profesional; „este genul de lectură prin care rămân la curent cu ceea ce este nou şi relevant în domeniul meu de cercetare şi prin care continuu să învăţ zi de zi“. Ceea ce citeşte în timpul liber este destul de variat, însă în linii mari poate fi încadrat în două categorii, spune el. În domenii care i se par interesante şi despre care este curios să afle mai multe, citeşte cărţi scrise de cercetători de top pentru publicul larg, care oferă o prezentare accesibilă, lipsită de prea mulţi termeni tehnici. „Un alt tip de lectură este însă cea care nu are un scop în sine, altul decât plăcerea de a descoperi o poveste, un personaj, o emoţie, de a-ţi lăsa imaginaţia liberă.“ Alex Nichifor adaugă că, asemeni oricărei experienţe, cărţile au cu siguranţă rolul lor în formare şi în viaţa fiecăruia dintre noi. „Ştiu o persoană care a învăţat cum să se dea cu snowboardul învăţând dintr‑un manual şi care a devenit renumită pentru tehnică şi coborârile sale. Pe de altă parte, ştiu alte câteva persoane care au citit un număr impresionant de cărţi despre cum să devii milionar de ceva vreme şi care încă aşteaptă ca aceste cărţi să le definească viitorul.“

    Acum, tânărul profesor român lucrează, spune el, la două tipuri de probleme. Pe de o parte, sunt cele tehnice care presupun foarte multă matematică. „Pentru cele mai multe proiecte de acest gen, pur teoretice, nu există o finalitate imediată, clară. Este un fel de ştiinţă fundamentală, în care încerci să împingi frontierele cunoaşterii fără a şti dinainte unde vei ajunge, ce va fi posibil, ori cum vei folosi răspunsul la care vei ajunge. În timp, multe descoperiri sunt uitate, altele devin însă relevante, uneori în domenii care nu au avut nicio legătură cu contextul iniţial.“ O altă categorie de probleme sunt proiectele mai aplicate, care folosesc unelte matematice pentru a informa decizii practice. „În aceste proiecte, contribuţia esenţială nu este dezvoltarea de noi modele ori metode matematice, ci capacitatea de a utiliza şi de a adapta modele şi metode existente pentru a studia probleme relevante pentru societate ori pentru companii. De exemplu, într-un proiect recent împreună cu Alexey Kushnir, profesor asistent la Carnergie Mellon University, am introdus un model relativ simplu cu ajutorul căruia studiem decizia optimă a proprietarilor de reţele sociale ca Facebook ori Google+ în ceea ce priveşte modul în care aceste reţele le permit utilizatorilor lor să partajeze informaţia în reţea.“

    Drumul până la statutul de profesor la universităţi de peste hotare a fost lung; ca student la ASE, a testat şi postura antreprenoriatului, dar şi pe cea de angajat, lucrând pentru o vreme în cadrul Ensight Management Consulting, perioadă de care îşi aminteşte cu plăcere. Spune că în prima zi a primit responsabilităţi şi o anumită independenţă, „am înţeles imediat că munca mea avea valoare şi era apreciată, ceea ce m-a motivat şi mai mult“. Pe atunci, românul, care este acum profesor universitar în instutuţii de top la nivel mondial era „tânăr şi puteam fi uşor catalogat drept nonconformist. De exemplu, purtam un pierce între buza inferioară şi bărbie şi au fost perioade în care aveam părul lung, o combinaţie care era probabil în afara normelor social acceptabile. Ei bine, la Ensight tot ce a contat a fost abilitatea mea de a livra o muncă de calitate. Aş fi curios să aflu cât de tolerant este Ensight-ul de azi, însă… combinaţia actuală de ochelari şi chelie este probabil mult mai puţin controversată.“

  • Premiul naţional la cea mai mare competiţie de fotografie din lume, Sony World Photography Awards, a fost câştigat de Cristina Venedict

    Fotografa Cristina Venedict (34 de ani), din Botoşani,a câştigat premiul ”Romania National Award”, în cadrul celei mai importante competiţii de fotografie din lume, ”Sony World Photography Awards”.

    Lucrarea câştigătoare cu numele ”În profunzime”, a fost desemnată cea mai bună fotografie realizată de un artist român, din cele zece categorii Open ale competiţiei şi va fi expusă în perioada 22 aprilie – 8 mai a.c. la Somerset House, Londra, în cadrul expoziţiei ”Sony WorldPhotography Awards 2016”.

    Pe lângă expunerea fotografiei în cadrul expoziţiei, câştigătoarea a fost recompensată cu un echipament Sony ILCE-7M2K. Expoziţia va mai cuprinde fotografiile câştigătoare şi finaliste din cadrul competiţiilor Professional, Open şi Youth precum şi prima expoziţie europeană a duo-ului format din artiştii RongRong & inri (China/Japonia).

    Fotografia câştigătoare,”În profunzime”, este portretul unei tinere actriţe, realizat în studioul Cristinei Venedict.


    “Este o onoare să mă regăsesc pe aceeaşi listă cu atâţia artişti uimitori! Este incredibil… Câştigarea acestui premiu mă motivează să creez lucrări mai frumoase şi să mă dezvolt ca artist fotograf”, a declarat Venedict.

    Pe următoarele locuri în cursa pentru premiul ”Romania National Award”s-au clasat:

    • Locul 2 – Laurian Ghiniţoiucu fotografia ”UK Leaks”

    • Locul 3 – Lulian Mărgelatucu fotografia ”Siluetă”
     

  • Câştigătorii celei de-a 13-a ediţii a concursului anual de fotografie Smithsonian

    Smithsonian a anunţat câştigătorii concursului anual de fotografie, inclusiv marele premiu şi premiul acordat de cititori.

    Concursul s-a desfăşurat în perioada 31 martie – 1 decembrie 2015, perioadă în care au fost înscrise peste 46.000 de lucrări.

    Cea de-a 14-a ediţie a început pe 22 martie 2016.

  • Toate filmele în care a jucat acest actor au fost nominalizate la Premiul Oscar pentru cel mai bun film. Este singurul actor din istorie care deţine această distincţie

    John Holland Cazale, cunoscut pentru fanii filmului “The Godfather” ca Fredo, este singurul actor care deţine această distincţie. Cazale a apărut în toată cariera sa de şase ani în cinci filme, toate fiind nominalizate la Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

    Este vorba de peliculele: “The Godfather”, “The Conversation”, “The Godfather: Part 2”, “Dog Day Afternoon” şi ” The Deer Hunter”. Chiar şi după moartea sa, 12 martie 1978, imagini de arhivă cu acesta au fost folosite pentru “The Godfather: Part 3”, care la rândul lui a fost nominalizat la cea mai importantă categoria a Academiei Americane de Film.

    Un film documentar despre viaţa şi cariera lui Cazale, intitulat I Knew It Was You, a fost lansat în 2009.

  • O profesoară din Palestina a câştigat un premiu pentru educaţie în valoare de 1 milion de dolari

    Hanan al-Hroub, o profesoară de la o şcoală primară din Palestina, care a crescut într-o tabără pentru refugiaţi, a câştigat marele premiu la Global Teacher Prize, în valoare de 1 milion de dolari, învingând alţi 8.000 de candidaţi din întreaga lume, informează Latest News India.

    Ceremonia a avut loc în Dubai, iar premiul i-a fost înmânat lui al-Hroub de către şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, conducătorul emiratului Dubai.

    „Pentru un arab, un palestinian aceast succes la cel mai înalt vârf în educaţie ar putea fi un exemplu pentru profesorii din întreaga lume”, a spus Hanan al-Hroub.

    Ea a declarat pentru Associated Press că va utiliza banii pentru a crea burse pentru studenţii care execelează şi pentru a-i încuraja să urmeaze o carieră în educaţie.

    Al-Hroub s-a aflat alături de ceilalţi 9 finalişti la Dubai pentru ceremonia de premiere. Ceilalţi finalişti provin din ţări precum: Australia, Finlanda, India, Japonia, Kenia, Pakistan, Marea Britanie şi Statele Unite (doi finalişti).

  • Levente Molnár: “Fiul lui Saul” ne face să nu uităm de ce este capabil animalul din noi – FOTO, VIDEO

    Actorul Levente Molnár spune într-un interviu acordat MEDIAFAX că “Fiul lui Saul”, care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, trebuie să ne facă să nu uităm de ce este capabil animalul din noi, precizând că în timpul filmărilor s-a simţit ca şi cum ar fi fost în mijlocul iadului, scrie Mediafax

    “Fiul lui Saul/ Son of Saul”, debutul în lungmetraj al regizorului László Nemes, va avea premiera, vineri, în cinematografele din România.

    În această peliculă, care a primit premiul Oscar la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, la ediţia 2016 a prestigioasei gale, Levente Molnár, actor la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, are un rol cheie: îl interpretează pe Abraham Warsawski, cel mai apropiat prieten al lui Saul, aflat alături de el în lagărul de concentrare.

    “Fiul lui Saul”, o coproducţie Ungaria-Franţa, a presupus o muncă intensă de 28 de zile, filmările desfăşurându-se într-o fostă cazarmă, pe malul Dunării, lângă Budapesta, după cum a explicat Levente Molnár, joi seară, la avanpremiera peliculei, organizată de Transilvania Film la Cinema “Elvira Popescu” din Bucureşti.

    “Fiul lui Saul” este un film la care nu poţi ura publicului “Vizionare plăcută!”, după cum a spus Levente Molnár, făcând referire la duritatea subiectului peliculei şi la impactul vizual foarte puternic al lungmetrajului. 

    Citiţi interviul cu Levente pe www.mediafax.ro

  • Aceasta este cea mai bună ciocolată din lume

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean”

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean” şi a obţinut titlul de cea mai bună ciocolată, cea mai cremoasă textură şi cele mai multe arome. Proprietarul Amedei, Cecilia Tessieri, a explicat tehnicile care stau în spatele celei mai delicioase ciocolate din lume, scrie Bloomberg.

    Boabele de cacao provin de la plantaţiile din Venezuela şi Ecuador şi sunt alese individual de către experţi în agricultura locală, care monitorizează culegerea, fermentarea, uscarea şi expedierea acestora. Din America de Sud, ele sunt trimise la fabrica Amedei din Pontedera, Toscana, un drum care poate dura mai mult de 20 de zile.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Aceasta este cea mai bună ciocolată din lume

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean”

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean” şi a obţinut titlul de cea mai bună ciocolată, cea mai cremoasă textură şi cele mai multe arome. Proprietarul Amedei, Cecilia Tessieri, a explicat tehnicile care stau în spatele celei mai delicioase ciocolate din lume, scrie Bloomberg.

    Boabele de cacao provin de la plantaţiile din Venezuela şi Ecuador şi sunt alese individual de către experţi în agricultura locală, care monitorizează culegerea, fermentarea, uscarea şi expedierea acestora. Din America de Sud, ele sunt trimise la fabrica Amedei din Pontedera, Toscana, un drum care poate dura mai mult de 20 de zile.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro