Europarlamentarul Theodor Stolojan, membru PDL, este acuzat de ANI de fals în declaraţii pentru că nu şi-a trecut în declaraţiile de avere şi de interese completate la data de 25 mai 2012 acţiunile la Transgaz Mediaş, în cazul său fiind sesizat Parchetul ICCJ.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
BCE ar putea reduce dobânda de politică monetară, dacă datele macroeconomice susţin o astfel de decizie, a sugerat Weidmann, într-un interviu pentru Wall Street Journal. O diminuare a dobânzii cheie nu ar schimba, însă, evoluţia economică a blocului euro, a afirmat Weidmann.
Şeful Bundesbank a apreciat acordul dintre Cipru şi creditorii internaţionali, care include pierderi importante pentru deponenţii din cele mai mari două bănci cipriote. Deşi modul în care s-a procedat în Cipru nu este un model pentru alte situaţii, arată importanţa de a avea o ordine în care investitorii cu interese în bancă să suporte costurile în cazul unor dificultăţi ale instituţiei de credit, a spus el.
“Depăşirea crizei şi a efectelor va rămâne o provocare pe parcursul următorului deceniu”, a spsus Weidmann. Poziţia băncii centrale a Germaniei contrazice declaraţii recente ale preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, care a afirmat că cea mai dificilă perioadă a crizei din Europa a fost depăşită.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
VEZI MAI JOS SI ALTE INFOGRAFICE
VEZI MAI JOS SI ALTE INFOGRAFICE
“Sunteţi avocaţi şi cred că v-aţi săturat şi dumneavoastră auzind la televizor cui i s-au mai făcut dosare politice. Ştiţi foarte bine că în ele nu există nimic politic. Eu nu ştiu un dosar care să fi fost făcut la comandă. În schimb, ştiu foarte mulţi politicieni care cred că se mai poate interveni în dosare în justiţia din România, că se mai poate interveni la un judecător sau un procuror”, a spus Băsescu, în intervenţia sa la Congresul avocaţilor.
Preşedintele a apreciat că, “dacă avem o restanţă în evoluţia mentalităţii cuiva, această restanţă este la politicieni”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Berezovski şi-a transformat în mister inclusiv moartea”, titra pe prima pagină cotidianul Komsomolskaia Pravda, referindu-se la reputaţia fostului miliardar exilat în 2000, considerat la sfârşitul anilor ’90 o eminenţă gri la Kremlin.
Fostul oligarh rus, în vârstă de 67 de ani, a fost găsit mort sâmbătă, în apropiere de Londra, un deces care rămâne “neexplicat” pentru poliţia britanică.
Anunţul a provocat imediat suspiciuni referitoare la o crimă.
Postul public Pervîi Kanal citează în acest sens opinia lui Andrei Lugovoi, un fost membru FSB (serviciile ruse de spionaj), care este suspectat de către poliţia britanică de otrăvirea cu poloniu-210, în 2006, la Londra, a transfugului Aleksandr Litvinenko.
“Când oameni ca el sunt asasinaţi, trebuie să se înţeleagă că există întotdeauna un motiv (…). Să facă zgomot şi să acuze Rusia? Este ridicol, nu sunt de obţinut beneficii politice”, a declarat Lugovoi, pe care Rusia a refuzat să îl extrădeze şi care a devenit deputat în Duma de Stat (Camera inferioară).
Alt deputat, liderul Partidului Liberal-Democrat (populist, pro-Kremlin) Vladimir Jirinovski ia în calcul, la rândul său, un asasinat, dar comis nu de serviciile ruse, ci de MI5, serviciul britanic de informaţii interne, în paginile ziarului Izvestia.
În opinia lui Jirinovski, care afirmă că s-a întâlnit cu Berezovski întâmplător în vacanţă, în Israel, în ianuarie, acesta dorea să revină din exil. Această versiune a fost avansată, deja, de către Kremlin, dar apropiaţi ai fostului miliardar au emis reţineri puternice cu privire la ea.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Inainte de orice, puţină istorie neştiută. Să spunem că la un moment dat apare, de niciunde, ideea unei crize nemaipomenite. Savanţi, apoi politicieni, scriitori sau personalităţi publice o îmbrăţişează imediat, relatările media abundă, ajunge în manualele şcolilor şi în universităţi. Nu este vorba de vreo teorie a crizelor economice, nici de încăl-zirea globală, nici măcar de contraterorism; ce povestesc s-a întâmplat cu multe zeci de ani în urmă.
Teoria în cauză a fost susţinută de preşedinţii americani Woodrow Wilson şi Theodore Roosevelt, dar şi de premierul britanic Winston Churchill, de scriitorul HG Wells, de George Bernard Shaw, dramaturgul, de economistul John Maynard Keynes sau de laureatul premiului Nobel Linus Pauling. Au fost construite institute de cercetare, universităţile occidentale s-au implicat, au fost emise legi speciale legate de această criză, iar prestigioase asociaţii medicale s-au pronunţat asupra sa. Totul a durat câteva zeci bune de ani.
Trebuie să fie o chestie a naibii de importantă, veţi spune, de ce nu am auzit aşa ceva?
Pentru că nu se vorbeşte. Este vorba despre eugenie, teoria creată de un savant pe nume Galton care credea că fondul genetic uman se deteriorează, iar rasa umană va degenera din cauză că persoanele superioare nu se înmulţeau la fel de repede cum o făceau cei de rang inferior – emigranţi, evrei, degeneraţii, cei cu mintea slabă. Lumea vorbea de „un val de imbecili în continuă creştere„ care polua partea bună a umanităţii sau de „un balast de deşeuri umane„ – scriitoarea Margaret Sanger, de „roiuri needucate de cetăţeni inferiori„ – HG Wells. 29 de state americane au emis legi care permiteau sterilizarea, iar California s-a situat pe un loc fruntaş în această activitate.
Pe urmă au mai apărut nişte inşi, de cealaltă parte a oceanului, care au preluat ideile şi le-au dus la un nou nivel. Inşii în cauză se numeau Hitler, Goebbels sau Himmler şi au început prin gazarea persoanelor internate în spitalele psihiatrice. Ulterior, în război, au apărut sistemul de lagăre de exterminare, cunoscute, nu insist.
După şase ani de război toată lumea s-a lepădat de eugenie, văzând grozăviile care s-au comis. Biografii au pasat discret perioada, istoricii au acoperit-o, scriitorii şi dramaturgii au schimbat macazul, iar politicienii nici usturoi n-au mâncat.
Dar milioane de oameni au murit şi alte milioane nu şi-au câştigat dreptul de a exista. Pentru că au fost socotiţi de rang inferior. În actuala criză economică am văzut apărând, din nou, acest tip de discurs – grecii cei leneşi, românii cei hoţi, proştii de pe internet, mai nou ciprioţii cei oricum or fi ei, dedaţi ruşilor sau incorecţi, şi mi se pare un mare pericol. Noua politică totalitară europeană, ascunsă sub o mască de democraţie calpă, cultivă o egalitate raportată la mărimea bugetului şi a contribuţiilor, la gradul de sprinteneală a hormonilor şi la, eufemistic vorbind, amplitudinea răcnetelor scoase.
Taxarea economisirii (n-or fi în băncile acelea cipriote numai banii mafiei ruseşti şi, chiar dacă ar fi aşa, sunt alte instituţii şi alte legi care se ocupă de acest tip de ilegalităţi), alianţe împotriva naturii, exhibări de putere inadmisibile, separări pe tipuri de cetăţeni europeni – cei muncitori şi cei leneşi, cei vrednici şi cei nevrednici, din nord şi din sud, impuneri absurde şi replici imbecile.
Cea mai bună ilustraţie pentru acest text mi s-a părut a fi Goya, cu o gravură – „Somnul raţiunii naşte monştri„. Goya, bătrânul genial, surd şi nebun, care a intuit mai bine decât cei întregi la minte, cu ochi şi cu urechi. Un soi de degenerat.
Bloggerul american Tyler Durden , de la Zero Hedge, subliniază o interogaţie foarte intersantă din timpul audierilor din cadrul Senatului SUA, în cadrul cărora senatoarea Elizabeth Warren observă că nicio acţiune majoră împotriva băncilor nu a fost întreprinsă, majoritatea disputelor juridice finalizându-se doar cu amenzi. David Cohen, secretar la Trezoreria SUA în cadrul diviziei de combatere a fraudei şi terorismului financiar, a fost întrebat de senatoarea americană în cadrul audierilor de joi de ce anume este nevoie pentru ca Trezoreria să demareze o anchetă sau o sancţiune. ‘În decembrie HSBC (unul dintre cele mai importante grupuri financiare britanice – n.red.) a recunoscută că a spălat bani pentru cartelurile mexicane şi columbiene de 881 de milioane de dolari, iar aceşti abni sunt numai cei despre care se ştie.A recunoscut totodată că a încălcat sancţiunile impuse Libiei, Cubei, Burmei, sau Sudanului. Şi nu a fost o greşeală izolată. Au făcut-o ani de-a rândul. Au fost prinşi, au fost avertizaţi să nu o mai facă dar au continuat şi au făcut profituri din această activitate. Apoi au plătit o amendă dar niciun bancher nu a fost sancţionat. Nu a existat nicio tentativă de a opri activitatea HSBC în SUA. Domnule Cohen, câte miliarde de dolari trebuie să spele o bancă pentru cartelurile drogurilor până să fie închisă?”, şi-a încheiat Warren pledoaria.
Un procuror grec a acuzat trei foşti miniştri de evaziune fiscală, unul dintre ei fiind ministru de finanţe când Grecia a intrat în zona euro în 2001 şi suspectat că a ascuns în conturi din străinătate câteva milioane de euro. Acuzaţiile vin într-o perioadă în care statul se luptă să combată evaziunea, iar populaţia este tot mai furioasă la adresa clasei politice corupte, scrie agenţia Thomson Reuters. Cei trei demnitari nu au putut să justifice sursa averii lor în faţa autorităţilor. Ei sunt Yannos Papantoniou, fostul ministru de finanţe din perioada în care Grecia a aderat la zona euro în anul 2001, George Voulgarakis, fost ministru de interne, şi Petros Doukas, fost viceministru de finanţe. Papantoniou riscă să fie condamnat pentru că nu a declarat în 2008 suma de 2,2 milioane euro depozitată într-un cont al băncii elveţiene HSBC pe numele soţiei sale, iar Voulgarakis este acuzat că a omis să includă în declaraţia de avere pe anul 2007 un depozit al soţiei sale de 117.000 euro de la o bancă din străinătate.