BusinessMagazin

Tag: om de afaceri

  • Protest inedit al unui om de afaceri. A plantat pomi în gropile din asfalt – FOTO

    Omul de afaceri reşiţean Mihai Sprânceană, foarte activ în ultimii ani pe reţelele de socializare, a ales o modalitate inedită de a atrage atenţia autorităţilor asupra stării drumurilor din judeţ. Dacă în alte părţi se mai plantează flori în gropile din asfalt, Mihai Sprânceană a recurs, nici mai mult, nici mai puţin, la… copăcei pe traseul Reşiţa – Grădinari. Şi nu orice copăcei, ci chiar pruni. Sprânceană spune că răchia de anul viitor din prunele rezultate urmează să o doneze Consiliului Judeţean, care poate, astfel, va fi înduplecat să repare drumurile.

    ”Am constatat că se lucrează la drumul ce face legătura cu Gârlişte, care era catastrofal, scrie, printre altele, Mihai Sprânceană. Ei bine, cât ar fi trebuit ca să astupe şi cele câteva gropi? Cel mult două basculante de bitum. Dar nici ăstora, de curând aleşi, ca şi ceilalţi dinaintea lor, nu le pasă. Iar nouă ne pasă la fel, deloc. Scrâşnim din dinţi şi le tragem câte un hurduzeu (aluzie la preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Florin Silviu Hurduzeu, n.n.) dacă ne afectează personal. Altfel… Şi am dovada: cu toate că am anunţat din timp azi am fost singur… pe traseu. Noroc că nu sunt un fricos.”

    Protestului lui Mihai Sprânceană, anunţat din timp, dar căruia nu i s-a alăturat nimeni, a fost însă susţinut de un tânăr spaniol, care a dorit să facă o fotografie la locul faptei, la plantat de pruni pe DJ Reşiţa – Gradinari. Fotografa, prietena să româncă, a tradus dorinţa spaniolului: la anul vine la cules de prune…

    Cititi mai multe pe www.banatulazi.ro

  • Mai puţin zgomot, mai multă culoare

    „Câteva milioane de euro“, este răspunsul pe care îl oferă Ravinder Takkar, CEO şi preşedinte al Vodafone România, întrebat de investiţia în noul sediu, când a prezentat noile birouri ale companiei. Takkar nu a mai oferit niciun detaliu pe marginea sumei investite, dar a precizat că „este pentru prima oară când am reuşit să aducem aproape toţi angajaţii într-un singur loc“. Conform reprezentanţilor companiei, conceptul de design, intitulat Vodafone City, este inspirat din aspectul şi diversitatea oraşului; amenajarea noului sediu a durat circa patru luni, iar mutarea propriu‑zisă circa o lună. La mezanin este amenajată, pe o suprafaţă de 1.000 mp, o zonă extinsă pentru traininguri (Vodafone Learning Center), iar accesul la etajele superioare este asigurat cu nouă lifturi şi trei rânduri duble de scări (două interioare şi una exterioară), ce asigură evacuarea simultană pe şase fluxuri. Dincolo de explozia de culori şi spaţiile luminoase, în realizarea amenajării sunt elemente care au jucat, în mod surprinzător poate, un rol important. De pildă mocheta, care nu are doar un rol estetic, în amenajare, aşa cum ar crede un profan. În acest caz, mocheta a fost aleasă şi după un alt criteriu, iar Ravinder Takkar spune: „Am plătit foarte mult pe această mochetă. Pare normală dar de fapt este una specială, care absoarbe zgomotul, iar zgomotul afectează nivelul de concentrare“. Şi pentru că eficienţa angajaţilor se leagă strâns de nivelul de stres, clădirea are o serie de dotări care să ajute la relaxarea celor care doresc pauze: cameră cu bibliotecă digitală, o zonă cu masă de ping-pong, biliard şi air hockey; la fiecare etaj se găsesc scaune de masaj, terase, bucătărie complet echipată şi duşuri.

    Mocheta specială este doar unul din elementele din cadrul sistemului de mascare a zgomotului, o premieră pe piaţa românească. În plus, toate etajele sunt prevăzute cu sistem centralizat de management al temperaturii şi al aportului de aer proaspăt. În noul sediu se păstrează sistemul de lucru în zonă open-space, pus în practică în timpul mandatului fostului şef, Inaki Berroeta, în care angajaţii nu au locuri proprii la birouri, ci se aşază unde găsesc loc liber şi eliberează masa la plecare. Fiecare angajat se poate aşeza unde vrea, dar există o organizare pe etaje a departamentelor, care ocupă zone prestabilite. Nivelurile închiriate de Vodafone reunesc 94 de săli de şedinţă, care pot fi rezervate de orice angajat, dar dacă întârzierea este mai mare de câteva minute, sala este considerată liberă şi poate fi folosită de altcineva. Mobilierul folosit la amenajarea birourilor cântăreşte 37 de tone, iar pentru instalaţii s-au folosit 233 km de cablu.

    Clădirea în care îşi desfăşoară acum activitatea angajaţii operatorului de telefonie mobilă, pe o suprafaţă de 17.800 mp dintr-un total de 58.000 mp, este clasificată ca „imobil verde“, fiind proiectată şi executată conform standardului LEED Platinum. Astfel, clădirea plasată la intersecţia a trei artere importante din Bucureşti – calea Floreasca, şoseaua Pipera şi bulevardul Barbu Văcărescu – dispune de parcare pentru maşini electrice, permiţând şi alimentarea lor, parcare subterană şi supraterană pentru biciclete şi pentru motociclete, foloseşte apa de ploaie reciclată, asigură un consum eficient al energiei electrice prin sistemul automat de control al facilităţilor şi de iluminat. Sistemul de iluminat funcţionează automat, pe primele două linii de la faţadă, pe senzori de lumină (cerinţă pentru acreditarea de clădire verde) şi sistem de închidere automat după o anumită oră (zonele sunt setate în sistem în funcţie de departament, la nivel de etaj).

    „Suntem o companie cu activitate în domeniul tehnologiei, de aceea folosim tehnologiile noastre, dar şi tehnologii inovatoare, pentru că vrem ca angajaţii noştri să aibă încredere în aceste tehnologii şi beneficiile pe care le aduc aceste tehnologii“, a declarat Takkar, cu ocazia turului de prezentare al clădirii. Compania pe care o conduce a raportat la finalul trimestrului încheiat la 30 iunie venituri din servicii de 173,9 milioane de euro, în creştere cu 4,2% faţă de perioada similară a anului trecut, pe bază organică. În acelaşi interval, consumul de date mobile a crescut cu 105,3% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, iar Vodafone a raportat un număr total de 9,159 milioane de clienţi ai seviciilor mobile, de voce şi m2M.

  • Românul care şi-a cumpărat satul în care a copilărit şi a plătit mai puţini bani decât dau alţii pe o maşină

    Maximilian Gânju

    S-a trezit proprietar peste un sat întreg din munţii moţilor şi n-a cheltuit o avere, după cum s-ar putea crede. A dat chiar mai puţin decât plătesc cei înstăriţi pe o maşină de lux. Vrea să-l facă o oază în care oaspeţii să se rupă de tumultuoasa lume modernă şi să se întoarcă la origini. Emil Părău (foto), omul de afaceri din Valea Jiului care a cumpărat satul copilăriei sale, nu vrea profit şi are mulţumirea sufletească dacă-l va convinge pe turistul care-i trece pragul să fie mai bun.

    A mai rămas doar un om în sat

    Satul Roşia se află la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba, în Munţii Metaliferi, iar pentru a ajunge la el, trebuie să străbaţi un drum lung şi extrem de greu prin sălbăticie. Aproape tot satul a fost părăsit în anii 80, când la Orăştie apăreau fabricile, iar viaţa la oraş era mai uşoară, cu lumină ori apă în casă. În ciuda tuturor vitregiilor, un singur locuitor a rămas până astăzi în cătun, un bătrân de 77 de ani, care n-ar vrea să-şi părăsească glia strămoşească pentru nimic în lume. Restul s-au dus la consăteanul lor care a ajuns mare afacerist, pentru a-l îmbia să le cumpere pământurile din satul uitat de lume, scrie mesagerulhunedorean.ro.

    Case pustii, dărăpănate, drumuri împădurite

    Aşa începe povestea lui Emil Părău, afaceristul din Valea Jiului, care în decurs de 10 ani de zile s-a trezit cu 300 de hectare de teren şi case, toate cumpărate mai mult de ruşine decât de nevoie. „Am mers într-o zi la Deva şi de acolo am zis hai să văd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetaţie, drumul se împădurise, casa părintească se lăsase, era totul praf. Am zis că dacă ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Şi m-am dus cu echipă de zidari, muncitori, eram 30 de persoane şi ne-am apucat de muncă. Două săptămâni a durat renovarea casei şi curăţarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasă şi i-am zis lui tata să mergem să vedem ce mai e pe acolo. Când a văzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povesteşte Emil Părău.

    Visează acum să transforme toată aşezarea într-un fel de staţiune, un fel de Valea Zălanului, cum este cea a prinţului Charles, unde oamenii să trăiască în comuniune cu natura şi departe de tot ce înseamnă tumultuoasa lume modernă. Să participe la acţiuni comune care să-i apropie, la clacă şi şezători, unde gospodarii se uneau şi povesteau.

    De anul trecut, s-a apucat de renovarea caselor, iar trei vor fi gata în iunie anul acesta. „Pentru început, o să fac 10 case în satul turistic. De fapt, vreau să fie o întoarcere în timp, pentru că obiceiurile de acum 100 de ani care s-au păstrat sunt aproape identice cu cele ale dacilor. Fiecare casă are o poveste, iar turiştii o pot afla. Ca un exemplu, în sat, trăia unul foarte avut, Bogatul se numea. Fiind foarte bogat, a fost omorât de fiica sa, nevasta şi ginerele lui, pentru avere. Vezi, dacă ai prea mult şi dacă nu-l ai şi pe Dumnezeu cu tine, vezi unde ajungi”, spune Părău.

    Turiştii, practic, în sejurul lor devin stăpânii caselor. Se vor gospodări singuri şi cel mai important, vor avea posibilitatea de a se apropia unii de alţii. Vreau ca turistul când intră în cămară să găsească tot ce aveau în sat pe vremuri. Să aibă acea carne la garniţă, castraveţii la murat, butoiul cu ţuică, toate produsele tradiţionale. Acum nu o să-l ia şi să-l pună în portbagaj, mergem pe bun simţ. Să mănânce roşia, dimineaţa, din grădina casei. La sfârşit să cumpere dacă doreşte, să-şi ducă şi acasă, pentru că ştie că sunt naturale. Ideea este să-l prind în program, să-l duc la secerat, nu să doarmă.

     

  • Om de afaceri din Londra: am jurat că vin în România după oameni harnici, nu englezi puturoşi!

    Jason Harris se chinuie de mai bine de trei luni să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va veni în România să caute o persoană capabilă. Gestul omului de afaceri este în toatală contradicţie cu mesajele transmise, în special de tabloidele britanice, care anunţau pericolul la care sunt expuşi locuitorii şi firmele din regat de “invazia romănilor”, scrie Dailymail.

    Jason Harris, din Ringwood, oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an (n.r. – aproximativ 84.000 de lei!) în cadrul companiei sale de comunicare dar, de trei luni, nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job!

        “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro. De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

    Cititi mai multe pe wwwvoceatransilvaniei.ro

     

  • Om de afaceri din Londra:Am jurat că vin în România după oameni harnici, nu englezi puturoşi!

    Jason Harris se chinuie de mai bine de trei luni să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va veni în România să caute o persoană capabilă. Gestul omului de afaceri este în toatală contradicţie cu mesajele transmise, în special de tabloidele britanice, care anunţau pericolul la care sunt expuşi locuitorii şi firmele din regat de “invazia romănilor”, scrie Dailymail.

    Jason Harris, din Ringwood, oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an (n.r. – aproximativ 84.000 de lei!) în cadrul companiei sale de comunicare dar, de trei luni, nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job!

        “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro. De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

    Cititi mai multe pe wwwvoceatransilvaniei.ro

     

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • A transformat un joc de amatori într-unul dintre cele mai urmărite sporturi din lumea întreagă. Are o avere de peste 5 miliarde de euro

    Bernard Charles “Bernie” Ecclestone este un om de afaceri britanic, cunoscut mai ales datorită implicării în Formula 1. Descris de presa din străinătate ca “The F1 Supremo”, Ecclestone a fost CEO şi preşedinte al Formula One Management şi Formula One Administration până la începutul anului 2014.

    Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, Ecclestone a intrat în comerţul cu piese de schimb pentru motociclete prin compania Comptone & Ecclestone Motorcycle Dealership, fondată alături de Fred Compton. În 1949 a participat pentru prima dată la o cursă de Formula 3. A urmat o perioadă în care a concurat mai ales pe traseul de la Brands Hatch, Marea Britanie, obţinând o serie de victorii şi rezultate pozitive. În urma unor accidentări, a decis să se retragă şi să se contreze pe afaceri.

    A investit în imobiliare timp de şapte ani înainte de a reveni la curse din poziţia de manager a pilotului de Formula 1 Stuart Lewis-Evans. A încercat chiar să piloteze o maşină pe circuitele de la Monaco şi Silverstone, însă nu a reuşit să se califice pe grila de start.

    La începutul anului 1972, Bernie Ecclestone a cumpărat echipa de Formula 1 Brabham de la Ron Tauranac, făcându-şi astfel intrarea într-un sport pe care avea să îl schimbe definitiv. Nelson Pique, pilotul echipei, a ratat de puţin titlul mondial în 1980, însă şi-a luat revanşa în 1981 şi 1983. Echipa a evoluat până la sfârşitul sezonului 1987, în care Brabham a reuşit să obţină doar opt puncte. Ecclestone a vândut echipa pe care o cumpărase cu doar 120.000 de dolari la un preţ de peste cinci milioane de dolari.

    În paralel cu conducerea echipei de Formula 1, Ecclestone a fondat Formula One Constructors Association în 1974 şi a devenit preşedinte al organizaţiei în 1978. Bernie Ecclestone s-a implicat activ în vânzarea drepturilor de televizare, punând bazele unei alte organizaţii, Formula One Promotions and Administration (F.O.P.A.). El a reuşit să negocieze un contract prin care 47% din banii plătiţi de televiziuni ajungeau la echipe, 30% la Federaţia Internaţională de Automobilism iar 23% la F.O.P.A. Administrând ambele organizaţii, Ecclestone a avut controlul absolut asupra Formulei 1 iar averea sa a crescut considerabil.

    În anul 2013, omul de afaceri a fost implicat într-o serie de acuzaţii privind darea de mită şi a fost obligat, în februarie 2014, să cedeze funcţiile de conducere pe care le deţinea. “Nu vă faceţi griji, vom fi aici mereu”, a declarat Bernie Ecclestone atunci când a fost întrebat cum vede viitorul Formula 1, după ce va părăsi conducerea “marelui circ”.

    Bernie Ecclestone are o avere estimată la aproape 5 miliarde de euro, a fost căsătorit de trei ori şi are trei copii.

  • Cea mai nouă senzaţiei a Asiei: cazinoul imens cu plaje interioare – GALERIE FOTO

    Omul de afaceri japonez Kazuo Okada, preşedinte al companiei Universal Entertainment, plănieşte să cucerească buzunarele chinezilor pasionaţi de jocuri de noroc prin deschiderea unui cazinou uriaş în Manila, capital Filipinelor. Investiţia în acesta se ridică la patru miliarde de dolari; proiectul este programat să se lanseze în noiembrie, potrivit Bloomberg.

    Okada, 73 de ani, îşi doreşte ca în cazinou să se afle o fântână arteziană dansatoare de 100 de metri şi o plajă interioară care să ”concureze cu ce este în Macau” şi alte părţi din Asia; potrivit unei declaraţii a lui Takahiro Usui, director operaţional al Universal Entertainment Tiger Resort Leisure şi Entertainment Inc. ”Acest proiect va promova Manila ca destinaţie turistică în regiune şi în lume.”

    Resortul din Manila ar putea costa trei miliarde de dolari în primă fază şi ar putea ajunge la patru miliarde de dolari odată ce trei faze sunt construite.

    Această valoarea ar fi de două ori valoarea de capitalizare de piaţă al Universal Entertainment, producătorul de maşini de jocuri de noroc deţinut de Okada Holdings în proporţie de 68%.  

    Manila aspiră să devină următorul hub asiatic dedicat industriei jocurilor de noroc după ce jucătorii chinezi au abandonat Macau după ce Guvernul chinez a impus restricţii dure actelor de corupţiei. Proiectul lui Okada este unul din cele patru resorturi de cazinouri pe care Filipinele vor să le dezvolte pe o proprietate de 120 de hectare din Manila Bay, numită Entertainment  City; pe măsură ce naţiunea caută o ţinteşte o felie mai mare din veniturile din industria de gaming şi turism a Asiei.

    Okada Manila va fi cel mai mare complex de cazinouri din Entertainment City, cu 26.000 de metri pătraţi de spaţii de jocuri. Traficul la Okada Manila, care este construit pe 44 de hectare şi poziţionat spre apusul Manila Bay, va fi format iniţial din 30% străini şi 70% localnici.

    Acţiunile Universal Entertainment au crescut cu 9,6 procente până la 2,597 yeni la tranzacţionare în Tokyo miercuri; aceasta fiind cea mai mare creştere a companiei din iunie 2013.

  • Cum arată avionul lui Donald Trump, de 100 milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Donald Trump, om de afaceri, vedetă TV şi, mai nou, cu şanse să devină următorul preşedinte al SUA, este renumit pentru personalitatea sa controversată. Un singur zbor cu avionul său costă în jur de 10.000 de dolari, iar dotările aeronavei sunt de un lux izbitor, scrie The One.

    Aparatul său de zbor, un Boeing 757, este pe locul 8 în topul celor mai scumpe avioane din lume. Valoarea sa se ridică la aproape 100 de milioane de dolari, relatează One.ro.

    Avionul are 43 de locuri, un dormitor, un loc de luat masa şi o cameră pentru oaspeţi. În baie, finisajele sunt de aur de 24 de carate!!! De asemenea, luxosul aparat de lux este dotat cu un minicinematograf.

    Cu toate acestea, avionul privat al lui Trump nu este la fel de lung sau înalt ca Air Force One Boeing, care îl depăşeşte şi când vine vorba de valoare: cel din urmă e evaluat la 325 milioane de dolari.

    Vezi galeria foto aici