Tag: locuri

  • Cum arată prima maşină din lume construită din SFECLĂ DE ZAHĂR – GALERIE FOTO

    Studenţi de la facultatea din Eindhoven, Olanda au construit o maşină cu 4 locuri ce cântăreşte doar 300 de kilograme, folosind doar materiale compozite. Mai exact, principalul “ingredient” folosit pentru producerea maşinii este sfecla de zahăr, transformată în PLA sau acid polilactic.

    Inventatorii spun că aceasta este prima maşină din lume complet reciclabilă, fiind realizată doar din materiale biodegradabile.

    Prototipul numit Lina foloseşte baterii pentru alimentarea motorului şi oferă o autonomie de până la 100 de kilometri; există totuşi opţiunea de a schimba bateriile, operaţiunea fiind una extrem de simplă. “Nu durează decât 5 minute, cam cât îţi ia să încarci cu combustibil la benzinărie.”

    Următorul pas este omologarea prototipului ca maşină de stradă. Acest proces este unul destul de complicat şi presupune inspectarea maşinii de către mai multe departamente de stat.

    Inventatorii au anunţat că o vor prezenta pe Lina publicului în vara acestui an.

  • Cu paşi mărunţi, în afara Centrului Vechi

    „Înainte, planurile pe termen lung se întindeau pe 10 ani; ştiam foarte exact că trebuie să ajungem la 20 de restaurante, astăzi ne-am limitat la un orizont de timp de 3-5 ani şi la fixarea unui ritm de deschideri de două unităţi anual”, descrie Daniel Mischie, CEO-ul grupului City Grill, perspectivele de dezvoltare a companiei, în contextul actual.

    Fondat în 2004 de antreprenorul Dragoş Petrescu, grupul City Grill operează în prezent 19 restaurante şi cafenele sub brandurile Caru’ Cu Bere, Hanu’ lui Manuc, Pescăruş, Hanu’ Berarilor, Trattoria Buongiorno, City Grill şi City Café. Anul trecut, veniturile totale generate de acestea au ajuns la 33,7 milioane de euro, în creştere cu 10% faţă de anul anterior. Caru’ cu Bere, din Centrul Vechi al Capitalei, înregistrează cele mai mari încasări – de aproape 7 milioane de euro. Profitabilitatea netă la nivel de grup a scăzut, pe fondul unor schimbări în structura companiei, precum şi al creşterilor de salarii, explică Mischie, fără să ofere valoarea exactă a acesteia.

    În ceea ce priveşte investiţiile bugetate pentru anul în curs, CEO-ul City Grill spune că acestea sunt de circa 4,5 milioane de euro, reprezentând investiţii directe în restaurante, cât şi în Academia City Grill (destinată pregătirii noilor angajaţi din cadrul grupului).

    „Deocamdată vrem să ne extindem puternic cu brandurile Trattoria Buongiorno şi Hanu’ Berarilor; sper ca anul acesta să avem al treilea restaurant Hanu’ Berarilor din Bucureşti, sunt deja şapte locaţii Buongiorno şi, fiindcă am făcut primul pas în afara centrului oraşului, lângă Arena Naţională, dorim cât mai mult să experimentăm ce înseamnă celelalte oraşe importante din ţară”, detaliază CEO-ul grupului City Grill principalele obiective pentru anul în curs.

    Anul trecut, în grup au fost incluse două restaurante noi sub brandul Trattoria Buongiorno. Primul dintre acestea, cu 100 de locuri la interior şi alte 120 pe tereasă, se află în Centrul Vechi, „într-una dintre cele mai bune locaţii din Centrul Istoric, colţul Smârdan cu Stavropoleos”. A doua unitate reprezintă, potrivit lui Mischie, prima încercare a City Grill de a ieşi din zona centrală şi de nord a Capitalei, în alte cartiere bucureştene, respectiv zona de lângă Arena Naţională. City Grill a construit acolo un restaurant sub brandul Trattoria Buongiorno cu 200 de locuri în interior şi 400 pe terasă.

    Dacă restaurantul din Centrul Istoric s-a calibrat după efervescenţa binecunoscută a Centrului Vechi, restaurantul de lângă Arena Naţională este descris de CEO-ul City Grill drept o mare încercare.

    „Trebuie să ne adaptăm strategia la publicul de acolo, am recunoscut printre clienţii pe care îi avem la Trattoria Buongiorno în Centrul Istoric clienţi loiali ai brandurilor noastre, dar, pe de altă parte, suntem în competiţie cu antreprenorii care operează deja restaurante acolo şi, evident, trebuie să ne adaptăm strategia pentru respectiva locaţie”, spune el. Totodată, subliniază: „Atât timp cât este o competiţie corectă, se emite bon fiscal şi nu se fumează în locaţii, nu ne este frică de nimic”.

    El observă că în continuare legea privind interzicerea fumatului are un impact semnificativ asupra businessului: „În momentul în care există o masă de 10 oameni şi doi dintre ei fumează, ei aleg o terasă unde se poate fuma, pentru satisfacţia celor doi”. În timp ce în centrul şi nordul Capitalei nu se fumează, spune el, există anumite cluburi în Bucureşti unde după 12 noaptea acest lucru se întâmplă în continuare – situaţie care se regăseşte, de altfel, şi în alte ţări.

    Cartea pe care mizează City Grill, cel mai mare lanţ românesc de restaurante, este în continuare extinderea, concentrarea fiind pe brandurile Trattoria Buongiorno şi Hanu’ Berarilor. „Acestea au prins foarte bine la publicul din România”, motivează Mischie.

    Un alt punct important de pe agenda lor este extinderea în afara Capitalei. „Anul acesta este cel în care ne-am propus să ieşim din Bucureşti – am avut un prim contact cu trei oraşe – Oradea, Cluj şi Iaşi. Din cauza crizei de personal însă, planurile noastre s-au amânat pentru toamnă”, descrie Daniel Mischie planurile referitoare la extinderea într-un alt mare oraş al ţării, fără să precizeze care va fi acesta.
    Pentru extinderea la nivel naţional, şi-au propus să găsească parteneri în operatorii de restaurante din aceste oraşe, în contextul investiţiei mari pe care o presupune un astfel de business. „Vrem să facem un parteneriat cu restaurante deja funcţionale, ai căror proprietari vor să intre în reţea, fără să cumpărăm restaurantele respective. Va fi un fel de franciză, dar nu franciza clasică – aceasta presupune o investiţie destul de mare din partea francizatului.” În ceea ce priveşte Capitala, spune că se află pe punctul de a semna cu o locaţie şi negociază pentru deschiderea unei a doua; deschiderile sunt planificate tot pentru toamna acestui an. „În general, ne uităm la restaurante care există deja, ale căror proprietari doresc să opereze în continuare restaurantele, beneficiind de brandurile noastre şi de cunoştinţele grupului City Grill”, descrie Mischie modul în care îşi aleg noile locaţii. Adaugă că în situaţia în care restaurantul respectiv reprezintă un brand deja cunoscut pe piaţă, sunt pregătiţi să îl integreze în cadrul grupului (cum s-a întâmplat în cazul restaurantului Pescăruş, de pildă).

    În rest, o locaţie cu până în 200 de locuri se pretează brandului Trattoria Buongiorno; dacă vorbim despre un restaurant mai mare, Mischie spune că sunt pregătiţi să investească mai mult şi să funcţioneze cu unul dintre brandurile de restaurant mare, cum ar fi Hanu’ Berarilor.
    În prezent, au o investiţie în derulare la restaurantul Hanu’ Berarilor – Casa Oprea Soare; aceasta este direcţionată înspre finalizarea infrastructurii grădinii respective, care are o capacitate de 250 de locuri. În imediata vecinătate a spaţiului respectiv investesc 1 milion de euro – planurile lor de aici includ mutarea operaţiunilor bucătăriei, precum şi inaugurarea unei săli de evenimente.

    El subliniază complexitatea acestei investiţii, generată de caracterul de monument istoric clasă A al clădirii Hanu Berarilor – Casa Oprea Soare, despre care Mischie spune că este reprezentativ pentru arhitectura românească. Prin comparaţie, Caru’ cu Bere este un monument de clasa B, iar în grupă cu Hanu’ Berarilor mai intră Arcul de Triumf.

    „Noi facem aceste renovări şi investiţii foarte mari în primul rând din respect pentru afacerea noastră şi, în al doilea rând, datorită faptului că o parte din clădirile respective, în care noi operăm, ne aparţin nouă, adică aparţin tot grupului City Grill. Estimativ, te costă de două ori mai mult investiţia într-o clădire monument istoric decât într-una obişnuită”, spune CEO-ul City Grill. Totodată, explică el, cu cât clădirea se află într-o clasă mai înaltă în categorisirea monumentelor istorice, cu atât investiţia este mai mare şi mai greu de realizat.

    Anul acesta, City Grill a finalizat şi o investiţie de 400.000 de euro (împreună cu Mihai Popescu, de la Fratelli), în amenajarea restaurantului Pescăruş.

    În ceea ce priveşte cea mai arzătoare problemă în industria în care activează şi, în general, economia locală – criza acută de personal – City Grill derulează o serie de proiecte pentru a o rezolva. 

    Numărul angajaţilor grupului a ajuns la circa 1.350 de persoane pe perioada iernii, iar în timpul verii numărul lor ajunge la 1.600 datorită teraselor: „Avem un deficit de personal de 5%, care este controlabil şi acceptabil. Sunt suprins cât de mulţi tineri vin să lucreze aici odată cu terminarea şcolii, avem foarte mulţi practicanţi – 150 în toate restaurantele noastre, elevi care au terminat clasele a X-a şi a XI-a şi sunt în perioada vacanţei”, spune Daniel Mischie.

    În scopul pregătirii actualilor sau viitorilor angajaţi ai restaurantelor, grupul a lansat anul trecut Academia City Grill, o instituţie acreditată pentru oferirea cursurilor de ospătar şi bucătar şi în cadrul căreia sunt pregătiţi actuali sau viitori angajaţi ai grupului. „În afară de faptul că oferă diplome cu recunoaştere internaţională, cel mai important lucru este practica pe care elevii de la această academie o efectuează chiar în câmpul muncii – în faţa clientului”, descrie Mischie scopul instituţiei.  În cadrul academiei se lucrează în serii de câte 40-50 de oameni, iar cursurile se întind pe patru luni, în cazul ospătarilor, şi şase luni, în situaţia bucătarilor.

    Mischie spune că au lansat academia ca urmare a lipsei de pregătire observate în rândul absolvenţilor de şcoli profesionale de acest tip. „Deocamdată suferim şi pentru că sistemul de educaţie scoate foarte mulţi absolvenţi cu diplomă de bucătar şi de ospătar, dar cu foarte puţină practică, drept urmare noi trebuie să dublăm aceste diplome cu o diplomă obţinută la Academia City Grill. Aceasta este un fel de şcoală profesională făcută la iniţiativă privată – iniţiativa City Grill.”

    Grupul este implicat şi în programele de formare de învăţământ dual – la liceul Mihai Bravu din Bucureşti finanţează două clase de ospătari şi de bucătari, reprezentând un număr total de 60 de elevi.

    „Eu cred că strategia din ultimii 20 de ani, prin care orice copil ar trebui să facă facultate, a fost complet greşită – îmi amintesc că am avut foarte mulţi lucrători care au venit la 20 şi ceva de ani, după ce terminaseră masterul, în drept sau în studii economice, şi veneau să se angajeze la noi. O ţară nu poate să funcţioneze numai cu oameni care au terminat masterul – ţara are nevoie şi de bucătari, şi de croitori, şi de electricieni, şi de manageri, şi de oameni de marketing etc.”

    City Grill este recunoscută şi drept una dintre primele companii private care au început să aducă angajaţi din Asia, cu scopul de a suplini lipsa de personal de pe piaţă. „Spiritul antreprenorial spune că trebuie să te descurci în orice situaţie: în momentul în care a fost o criză pe piaţă şi antreprenorii nu au găsit resurse, prima iniţiativă a fost găsită tot de noi: am luat autobuze care plecau noaptea din Bucureşti şi îi culegeau pe angajaţi de pe o rază de 100 km din jurul oraşului. Acum există autobuze City Grill, Mega Image, eMAG etc. care îşi culeg angajaţii din diferite zone”, descrie Mischie o primă soluţie găsită în lupta cu criza de personal.

    Următorul pas a fost recrutarea de pe alte pieţe: „În momentul în care aceste resurse s-au terminat, antreprenorul a trebuit să găsească alte resurse, drept pentru care s-au orientat spre alte ţări, unde oamenii câştigă mai puţin şi sunt gata să vină la noi pentru a câştiga mai mult şi a trimite bani acasă”.

    Au mers astfel mai departe de atât, ştirile referitoare la angajaţii nepalezi din restaurantele City Grill ţinând titlurile ziarelor anul trecut. Totuşi, doar cinci angajaţi de origine nepaleză lucrează în prezent în restaurantele grupului: „Ce am făcut noi nu a fost decât să deschidem drumul. Numărul este atât de mic, explică Mischie, deoarece procesul de acreditare este unul extrem de laborios, durează opt luni până când o companie se poate acredita să importe forţă de muncă. Ce am făcut noi nu a fost decât să nivelăm poteca în caz de criză.”

    Un alt motiv pentru care numărul angajaţilor „exotici” nu este mai mare se leagă şi de costurile pe care le presupune un astfel de demers. Acestea sunt de două tipuri: administrative, de circa 1.000 de euro, şi salariale, impuse de legislaţie. Potrivit lui Daniel Mischie, legislaţia românească presupune ca un angajat care nu este din UE să primească minimum salariul mediu pe economie, comparativ cu angajatul român, căruia statul te obligă să îi dai salariul minim pe economie.

    „Acest lucru înseamnă că statul român tratează astăzi incorect cetăţeanul român în comparaţie cu un cetăţean care nu este membru al UE, acesta este un lucru pentru care noi luptăm astăzi şi există două soluţii – ori să crească şi salariul minim în România la 500 de euro, ori să abroge această lege care există de 10 ani şi în spatele căreia s-au ascuns spunând că este reglementare europeană – dar nu este.”
    La nivel naţional, sunt 10.000 de premise pentru astfel de lucrători, dintre care 9.000 sunt accesate anual, spune Mischie.

    Recrutarea de pe pieţe mai apropiate, cum ar fi Republica Moldova sau Ucraina, nu reprezintă o soluţie din punctul lui de vedere şi reprezintă o strategie care ţine mai mult de emoţional: „Am avut o iniţiativă prin care orice cetăţean care poate dovedi că are rădăcini româneşti să primească imediat drept de muncă în România – din păcate, moldovenii – sau unii dintre ei – folosesc acest lucru tot ca pe o rampă de plecare spre vestul Europei – au aceeaşi atitudine cu a românilor”.

    În ceea ce priveşte tendinţele de pe piaţa restaurantelor, Daniel Mischie sesizează că românii preferă să iasă din ce în ce mai mult la masă în oraş, indiferent de momentul zilei. „Avem clienţi noi în restaurante, iar oamenii încep să iasă din ce în ce mai des la restaurante, atât la prânz, cât şi la cină. Gătesc din ce în ce mai puţin acasă şi preferă să iasă în oraş.” El observă şi o creştere a sumelor pe care clienţii români sunt dispuşi să le lase la restaurante. „Clienţii încep să cheltuiască mai mulţi bani, iar media pe tranzacţie a început să depăşească 20 de euro frecvent. Încep să schimbe orientarea de la consumul de cantitate spre consumul de calitate”, constată Mischie.

    CEO-ul City Grill observă însă că românii sunt la fel de buni consumatori precum străinii sau poate chiar mai buni; „Clientul român este mai predispus la a cheltui bani într-un restaurant decât un străin, care este mai cumpătat şi mult mai pregătit la restaurant în legătură cu ce şi cât să cheltuiască”. Şi din punctul de vedere al bacşişurilor clienţii români sunt recunoscuţi ca fiind plătitori foarte buni, alături de americani. În schimb, românii în ţară sunt şi foarte pretenţioşi: „Românul este un client foarte pretenţios şi foarte exigent, străinii au gradul de acceptabilitate mai mare şi sunt mai toleranţi”.

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor pentru diferitele tipuri de restaurant din portofoliu, sesizează că „la prânz şi cină funcţionează foarte bine locaţiile tip convenience (unde se mănâncă la un preţ mai mic, rapid, porţii consistente)”.

    Ca urmare a acestui trend, a observat şi o efervescenţă pe segmentul cantinelor, ce au revenit în atenţia clienţilor. „Este o tendinţă ca în clădirile de birouri să funcţioneze cantine, dar cantine spuse în sens pozitiv.” Totodată, livrările, pe care compania a intrat anul trecut, evoluează bine anul acesta.

    CEO-ul City Grill aproximează valoarea pieţei restaurantelor la aproximativ 2 miliarde şi jumătate de euro: „Este o piaţă în continuă creştere şi, evident, cresc din ce în ce mai mult oraşele mari, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Constanţa, zonele turistice, dar 40% din businessul de restaurante se întâmplă în Bucureşti”.

    Potrivit ZF, piaţa este dominată în continuare de lanţurile de restaurante McDonald’s (operată de compania Premier Restaurants) şi Sphera Franchise Group (KFC, Pizza Hut, Pizza Hut Delivery), cu afaceri cumulate de circa 1,2 miliarde de lei. În tabăra cealaltă, a grupurilor româneşti, se află, alături de City Grill, lanţuri precum Trattoria Il Calcio sau La Mama.

  • Cinci locuri din lume unde căldura a doborât recorduri istorice

    Pe primul loc este zona de est a Canadei, unde căldura a fost intensă săptămâna trecută. 70 de persoane au murit în Quebec din această cauză, majoritatea în oraşul Montreal, iar în capitala ţării, termometrele au înregistrat 47ºC pe data de doi iulie.

    Cei mai mulţi dintre cei decedaţi aveau vârsta de 65 de ani şi sufereau deja de alte afecţiuni . Potrivit autorităţilor, lipsa aparatelor de aer condiţionat a contribuit la moartea acestora, spune BBC.

    Locul al doilea este ocupat de regiunea Caucaz, o zona muntoasă unde temperaturile au fost crescute pe tot parcursul lunii iulie. În Tbilisi, capitala Georgiei, s-au înregistrat 40,5 ºC, o maximă istorică, iar căldura a afectat reţeaua electrică din alte ţări apropiate. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ţara în care un singur loc de parcare s-a vândut cu peste 750.000 de dolari. „Să îmi cumpăr loc de parcare? În niciun caz. Îmi pot cumpăra cinci maşini pentru banii ăştia”.

    „Este o nebunie”, spune Darrin Woo, un colecţionar de maşini clasice, care ţi-a trimis atât modelul Mercedes-Benz 600 Pullman din 1968 cât şi Fiatul Abarth din 1957 în California, pentru a economisi bani. „Să îmi cumpăr loc de parcare? În niciun caz. Îmi pot cumpăra cinci maşini pentru banii ăştia”.

    Preţul mediu pentru un loc de parcare este acum de 286.683 de dolari, de şase ori mai mult faţă de anul 2006. Astfel, prin comparaţie, piaţa imobiliară din Hong Kong – de altfel cea mai scumpă din lume – nu mai pare atât de inaccesibilă.

    Preţurile pentru locuinţe au crescut de 3,4 ori în aceeaşi perioadă de timp. În prima jumătate a anului, au fost vândute locuinţe de peste 1,3 miliarde de dolari, în comparaţie cu 838,3 milioane de dolari în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Midland Realty Services.

    Proprietarii de maşini din Londra şi New York se confruntă cu probleme similare. În Manhattan, spaţiile de parcare de la un apartament de lux din Soho au fost scoase la vânzare pentru 1 milion de dolari per spaţiu, potrivit New York Times.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cei care confecţionează arta

    În ziua de azi însă, apariţia unor noi materiale, tehnici, precum şi a posibilităţii de implicare a computerelor în procesul de proiectare îl scoate pe artist din atelier, în locul lui lucrând, puţin cunoscuţi, cei care confecţionează piesele necesare.

    Au apărut astfel firme specializate mai mari sau mai mici, cum ar fi Carlson & Company din California, care l-a ajutat pe Jeff Koons la confecţionarea seriei sale de animale din baloane de oţel, sau Milgo/Bufkin, care s-a reprofilat dintr-o companie auto într-una care realizează elemente arhitecturale metalice, colaborând şi cu artişti. Cel mai bine în domeniu se descurcă firmele mici, cum ar fi Prototype New York, care lucrează la puţine proiecte într-un an, dar are clienţi importanţi, printre care se numără Yoko Ono.

    O altă firmă este Lite Brite, deţinută de Matt Dilling şi specializată în producţia de firme luminoase, dar care nu refuză artişti ca Glenn Ligon, căruia îi place să introducă şi scurte bucăţi de text în picturile sale şi care a trecut astfel la creaţii luminoase cu litere din neon, cum ar fi Warm Broad Glow, care constă dintr-o cuvintele „negro sunshine” din neon vopsit negru, sau For Comrades and Lovers, inspirată din poeziile lui Walt Whitman. 

  • Top 10 locuri unice din lume – GALERIE FOTO

    10 Vulcanul Kelimutu, Indonezia. În vulcan se află trei lacuri de crater de culori diferite. În lacul Tiwa AtaMbupu, apa are o culoare albastră, în timp ce în celelalte două lacuri apa are culoarea roşie, respectiv verde. Surprinzător este şi faptul că deşi aparţin aceluiaşi vulcan, lacurile au compoziţii diferite.

    Cele trei lacuri din vulcanul Kelimutu


    9 Peştera Cristalelor Uriaşe, Mexic. Această peşteră conectată la mina Naica, este cunoscută pentru cristalele sale de selenit de dimensiuni foarte mari, de până la 12 metri. Aceste cristale sunt printre cele mai mari găsite vreodată în lume. Peştera are forma unei potcoave şi are pereţii de calcar. Datorită temperaturii foarte ridicate din interior şi a umidităţii extrem de mari, aproape de 100%, accesul se face numai cu echipamente speciale.

    Peştera Cristalelor Uriaşe, Mexic


    8 Parcul Naţional Lencois Maranhenses, Brazilia. Deşi în această zonă plouă abundent, în acest Parc Naţional aproape că nu există vegetaţie. Arată ca un deşert, însă de fapt nu este. Tot aici, există o zonă cu nisip alb care îşi schimbă forma în funcţie de bătaia vântului. Cele mai căutate puncte ale parcului sunt iazul Azul Lagoa Bonita şi iazul Lagoa datorită apelor lor limpezi şi condiţiilor ideale pentru baie.

    Parcul Naţional Lencois Maranhenses, Brazilia



    7 Câmpia borcanelor, Laos. Este probabil cea mai controversată atracţie turistică din Laos deoarece câmpia este plină de mii de sculpturi în piatră în formă tubulară, unele având capace din acelaşi material ; de aici provine şi denumirea de borcane. Deşi au fost construite cu mulţi ani în urmă, arheologii încă nu au descoperit cine sunt autorii şi în ce scop au fost create.

    Câmpia borcanelor, Laos



    6 Chand Baori, India. Este o fântână cu trepte aflată în satul indian Rajasthan, unică în lume datorită adâncimii şi lărgimii sale impresionante. Fântâna are 13 etaje şi 3.500 de trepte. Acestă atracţie turistică a fost folosită pe post de adăpost împotriva caniculei de către localnici.

    Chand Baori, fântâna cu trepte


    5 Pointe du Hoc, Franţa. Aceasta este o stâncă proeminentă, de pe coasta de Nord a Franţei, orientată spre Canalul Mânecii. Aici este posibilă vederea a numeroase cratere formate de bombele detonate în timpul celui de – al doilea Război Mondial. Peisajul este unic în lume.

    Pointe du Hoc, Franţa


    4 Sua Ocean Trench, Samoa. Tradus ca  “Gaura cea mare” acest loc se situează exact pe litoralul Samoa. Este o zonă idilică, este înconjurat de grădini frumoase, colorate, ideal pentru pasionaţii de  fotografii în natură. Accesul spre apă se face pe o scară special amenajată pentru turişti.

    Sua Ocean Trench, Samoa


    3 Marea Gaură Albastră, Belize. În mijlocul recifului Lighthouse s-a format o gaură albastră imensă denumită Great Blue Hole. Aceasta are diametrul de 305 m şi o adâncime de 120 m. Deşi este relativ ascunsă şi puţini sunt cei ce o cunosc, acest loc inedit este ideal pentru scufundări, aici găsindu-se numeroase specii de peşti. Grandoarea sa îi asigură un loc pe podiumul topului 10 a celor mai inedite locuri din lume.

    Marea Gaură Albastră, Belize


    2 Bagan, Mynmar. Bagan este fosta capitală a Birmaniei, devenită ulterior Mynmar şi este unul dintre cele mai bogate şi spectaculoase locuri din lume datorită miilor de monumente construite aici de-a lungul timpului. Pe o câmpie întinsă, pe zeci de kilometri pătraţi, îşi găsesc locul clădiri religioase, temple budiste şi capele.

    Bagan, Mynmar


    1 Preikestolen, Norvegia. Platoul de piatră din Norvegia este una dintre cele mai căutate atracţii turistice ale Norvegiei. Este vorba despre o stâncă uriaşă, cu o înălţime de 604 metri. Panorama asupra fiordului Lysefjord şi a munţilor este deosebită, lucru care îi aduce prima poziţie în top 10 a  celor mai inedite locuri din lume.

    Preikestolen, Norvegia


     

  • Noua atracţie din piaţa Floreasca: restaurantul cu specific pescăresc BistroMar

    „Deschiderea BistroMar este un proiect de suflet, la care mă gândesc de patru ani”, îşi descrie Mihai Dărmănescu, cofondator şi directorul general al restaurantului cea mai recentă investiţie a sa şi a surorii sale, Diana Dărmănescu.

    Pentru cei doi fraţi, antreprenoriatul nu este o noutate. În timp ce Diana Dărmănescu, în prezent acţionar principal al BistroMar, a intrat în industriile farma şi a producţiei de ambalaje, Mihai Dărmănescu a iniţiat, după terminarea facultăţii, mai multe proiecte pe cont propriu, printre care o afacere cu fructe exotice, în anul 2000, când ananasul şi mangoul erau încă o raritate pe piaţa locală.

    Ideea de a deschide un restaurant bazat pe specialităţi din peşte şi fructe de mare i-a venit tot în urma unui proiect personal – marca locală de peşte şi fructe de mare Alfredo Seafood (activitate operată prin compania Romfood Trading), pe care a lansat-o în 2010 (iniţial, brandul se numea Alfredo Foods). În 2017, cifra de afaceri a companiei Romfood Trading a fost de 71,7 mil. lei, în vreme ce profitul s-a ridicat la peste 100.000 de lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe. 

    Comercializarea produselor Alfredo Seafood în restaurante i-a oferit o perspectivă diferită asupra pieţei, aceea de furnizor. „Am fost atent la evoluţia pieţei HoReCa şi am observat că, în ciuda momentelor grele din timpul crizei financiare, nu a scăzut, ba dimpotrivă, a crescut constant cu 10% pe parcursul acelei perioade.”

    El consideră că începutul anului 2018 a fost un moment propice pentru deschiderea BistroMar: „Momentul cred că este bine ales. Există potenţial mult mai serios faţă de acum 5-10 ani. Este important să ştii când un număr suficient de mare de clienţi este pregătit pentru acest pas.”

    Antreprenorul spune că au ales piaţa Floreasca pentru deschiderea restaurantului deoarece „este ofertantă, cu clienţi care au o cultură a consumului de peşte, dar şi bugete potrivite”. Principalele segmente de clienţi ai bistroului sunt reprezentate de oamenii care locuiesc în zonă şi de cei care lucrează în clădirile de birouri din împrejurimi, din segmentul middle şi top management, dar şi de expaţi. Proximitatea este, în opinia lui Dărmănescu, un criteriu important. „Dacă ar fi să mai iau o dată această decizie, cred că tot aici am fi ales să investim”, spune el.

    Printre obiectivele celor doi fraţi se numără şi sprijinirea procesului de educare a consumatorilor în privinţa consumului de peşte, pe care ar trebui să îl consume măcar o dată pe săptămână: „Printre cele mai mari probleme care menţin România pe locurile codaşe în Europa în ceea ce priveşte consumul de peşte pe cap de locuitor este aparenta dificultate a pregătirii sale”, susţine Dărmănescu.

    Echipa restaurantului este formată din zece persoane, coordonate de chef-ul Cătălin Jernoiu, cu care fraţii Dărmănescu colaborează de peste doi ani la crearea unor reţete. În prezent, „cea mai mare provocare a restaurantelor e să îşi instituie o echipă dornică de performanţă şi apoi să o stabilizeze”, crede antreprenorul.

    BistroMar funcţionează într-un concept integrat, fiind şi primul magazin de desfacere a produselor marca Alfredo Seafood. Printre particularităţile restaurantului se numără modalitatea de preparare a produselor, bazată pe conceptul de live cooking, direct în faţa clienţilor, dar şi faptul că interiorul de doar 50 mp al bistroului găzduieşte atât restaurantul propriu-zis, unde sunt servite specialităţi gătite exclusiv cu preparate Alfredo Seafood, cât şi o pescărie unde se vând atât produse crude, vrac, cât şi ambalate. Clienţii pot alege şi varianta take away, iar pe viitor fraţii Dărmănescu iau în considerare extinderea BistroMar în sistem de franciză.

    Ţinta pentru primul semestru de activitate este atingerea pragului de rentabilitate, iar până la finele lui 2019 proprietarii BistroMar şi-au propus să ajungă la o cifră de vânzări de 100.000 de euro pe lună şi la un milion de euro pe an, la finalul primilor doi ani de operare, în 2020.

    Restaurantul are o capacitate de 20 de locuri în interior şi 16 pe terasă, iar traficul zilnic se învârte în jurul a 200 de clienţi pe zi. Valoarea bonului mediu este de 90 de lei în cazul meniurilor à la carte şi 60 de lei pentru mâncarea luată la pachet. 

  • Primăria Capitalei anunţă cum pot fi obţinute abonamentele de parcare în Bucureşti

    În contextul intrării în vigoare, de la 1 iulie a noilor tarife privind utilizarea locurilor de parcare din Capitală, în funcţie de zonă, Primăria Capitalei anunţă că va centraliza solicitările bucureştenilor privind tarifele preferenţiale (abonamente) pentru riverani aplicabile în parcajele publice cu plata.

    „Conform Proiectului de hotărâre nr. 322/2018 privind aprobarea tarifelor de exploatare a parcajelor aparţînând domeniului public şi/sau privat al Municipiului Bucureşti, adoptat de CGMB în şedinţa din dată 14 iunie, au fost instituite 3 zone de taxare la nivelul Capitalei, cu următoarele tarife pentru riverani:

    – Tarif de 120 lei/luna în Zona 0, compusă din 4 sub-zone: zona parcajului subteran Intercontinetal, străzile N. Bălcescu – C.A. Rosetti – D. Gerota – J. L. Calderon – T. Arghezi – Carol I; zona parcajului subteran din Piaţă Unversitatii , străzile N. Bălcescu -I. Câmpineanu – Calea Victoriei – Splaiul Independenţei – Halelor – I. C. Brătianu; zona parcajului suprateran Cocor, străzile I. C. Brătianu – Sf. Vineri – Calea Moşilor – H. Botev – C. Coposu; a patra zona este cea a parcajului suprateran Unirea, cu străzile C. Coposu – M. Basarab – Mircea Vodă – Unirii – Brătianu.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PMB: De la 1 iulie, intră în vigoare tarifele majorate pe locurile de parcare din Capitală

    “Această măsură este necesară întrucât în Municipiul Bucureşti au fost depăşite valorile-limita stabilite prin legislaţia Uniunii Europene privind calitatea aerului înconjurător, iar una dintre cauze este poluarea rezultată în urmă traficului intens şi a utilizării pe scară largă a autovehiculului propriu. Prin introducerea acestei măsuri, Bucureştiul se aliniază marilor capitale europene care au adoptat un tarif mai mare pentru parcarea în zona centrală, cu scopul de a reduce traficul, şi implicit poluarea, dar şi pentru a promova transportul public şi transportul alternativ. De asemenea, prin implementarea acestei măsuri, va fi eliberată bandă 1 de circulaţie, iar accesul în instituţii publice, precum unităţi de învăţământ şi spitale, va fi mai facil”, transmite Primăria Capitalei.

    Majorarea tarifelor de parcare stradală se realizează în anumite zone din centrul Bucureştiului, care sunt deja deservite de parcări subterane sau supraterane, precizează PMB.

  • Cum am putea călători cu avionul: Scenariul care până acum câţiva ani părea SF acum ar putea fi realitate. ”Trebuie să mă simt bine, aeroportul să devină o destinaţie, nu un loc pe care-l urăsc”

    Ajungi la aeroport fără bilet sau paşaport. Nu trebuie să te îngrijorezi, pentru că sistemul îţi scanează faţa şi aMprenta; ştie cine eşti şi în ce avion să te urci. Când ajungi la poartă, aceasta se deschide automat deoarece camerele de luat vederi te recunosc şi ai voie să urci în avion. Iată un scenariu dintr-un viitor care ar putea să nu fie atât de îndepărtat pe cât ai crede.

    În ultimii 30 de ani, aeroporturile au evoluat şi nu mai sunt doar spaţii de unde avioanele decolează, ci s-au transformat în locuri ce oferă servicii călătorilor, pe lângă zborul propriu-zis. Chiar şi aşa însă, acest business trebuie să se schimbe în ton cu cerinţele călătorilor.
    „Trebuie crescut confortul în aeroport, trebuie să mă simt bine, aeroportul să devină o destinaţie, nu un loc pe care-l urăsc”, spune Jürgen Röhricht, vicepreşedinte, general manager & innovation lead services industries, Middle & Eastern Europe al SAP.

    Traficul de pasageri la nivel global a depăşit 7,7 miliarde în 2016 şi este de aşteptat ca acest număr să se dubleze până în 2031, potrivit unui raport al Airports Council International (ACI). Până în 2040, China va deveni cea mai mare piaţă de pasageri din lume, India va urca de pe cinci (în 2016) până pe locul trei. Un număr de economii emergente vor urca în clasament, tot mai multe persoane din ţări ca Indonezia, Emiratele Arabe Unite sau Vietnam vor călători mai mult. De fapt, economiile emergente vor repezenta peste 60% din totalul traficului de pasageri.
    Potrivit Consiliului Internaţional al Aeroporturilor, există în acest moment 17.678 de aeroporturi comerciale în lume, iar Statele Unite au cea mai mare densitate de aeroporturi de pe planetă.

    Pentru ca aeroporturile să poată susţine o asemenea creştere, este nevoie ca acestea să facă pasul spre lumea digitală şi să implementeze sisteme IoT pentru a creşte satisfacţia călătorilor, implicit şi veniturile aeroporturilor, dar şi ale comercianţilor. De asemenea, este nevoie de implementarea unor sisteme de securitate biometrice pentru a fluidiza traficul de persoane tot mai ridicat.

    „Deoarece proiectele de infrastructură sunt costisitoare, o abordare bazată pe date privind cererea viitoare precum numărul de zboruri, traficul de pasageri şi volumul mărfurilor aeriene oferă managerilor aeroporturilor informaţiile necesare pentru a construi strategii eficiente de dezvoltare”, este de părere Angela Gittens, directorul general al ACI World.

    Tehnologia cu cipuri biometrice este utilizată în industria aeriană, însă este abia la început. În 2017, câteva linii aeriene americane au investit în tehnologie de recunoaştere facială şi de amprentă; în aeroportul Heathrow au fost instalate 36 de porţi cu sisteme de identificare biometrică, astfel încât pasagerii se pot îmbarca singuri.

    Cum ar funcţiona sistemul de autentificare? După ce un pasager ar cumpăra un bilet, acesta ar fi asociat persoanei lui, astfel încât atunci când ajunge la aeroport îi este scanată faţa şi amprenta şi este lăsat să intre. Astfel, această intrare ar fi singurul punct de control din tot aeroportul, activitatea pasagerului fiind urmărită de zeci şi sute de camere de filmat şi de senzori. La final, înainte să te urci în avion, camerele te-ar recunoaşte şi poarta de îmbarcare s-ar deschide. Acesta este un viitor posibil al acestei industrii.

    Totuşi, sistemul nu este chiar science-fiction, ci este implementat (chiar dacă nu total) în anumite aeroporturi, precum cel din Bengaluru (India) sau cel din Dubai. „Faţa devine paşaportul tău: te autentifici o singură dată, apoi, oriunde mergi, camerele te detectează şi te urmăresc; astfel, sistemul poate fi folosit pentru cumprături, check-in, securitate etc.”, explică Roland Müller, global solution manager for airport la SAP.
    Aeroporturile au ceva la care alte locuri doar visează: un public captiv, care timp de două ore (în medie) trebuie să fie convinşi să consume  alimente şi băuturi, servicii  sau să achiziţioneze produse. Astfel, şi aici s-ar putea implementa tehnologii şi procese de interpretare a datelor şi Internet of Things pentru ca pasagerii să aibă parte de o experienţă bazată pe nevoile lor. În timpul unei călătorii, aeroporturile ar putea culege informaţii prin senzori şi camere video despre pasageri care în viitor ar putea fi folosite pentru a îmbunătăţi experienţa de călătorie. Sondajul 2016 Global Passenger Survey arată că, în ciuda îngrijorărilor legate de intimitate, 85% dintre pasageri ar fi dispuşi să ofere informaţii în plus despre ei pentru a grăbi procesul de intrare în aeroport.

    În acest scenariu al aeroportului digital, senzorii din aeroporturi au putea fi folosiţi pentru a oferi experienţe şi promoţii personalizate nevoilor pasagerilor. De exemplu, dacă un pasager tocmai a aflat că avionul întârzie, ar putea să primească o ofertă de reducere la un meniu de mâncare. „Poţi folosi programe pentru a informa magazinele ca oamenii dintr-o anumită zonă de unde pleca avionul o să aibă un timp extra de aşteptare de 45 de minute şi astfel magazinele pot începe o campanie, pot oferi ceva de mâncat, de băut, reduceri la cadouri. După 45 de minute, poţi termina campania şi poţi vedea rezultatele în timp real”, explică Roland Müller, global solution manager for airport la SAP. El adaugă că un aeroport care vrea astfel de soluţii trebuie să fie îndeajuns de matur din punct de vedere digital şi punctează că nu contează dacă este un aeroport mic sau mare. „Ar putea fi un aeroport mic dar care inovează, şi câteodată aeroporturile mici sunt mai inovatoare decât cele mari, deoarece pot să pună banii în proiecte mai mici, de unde să obţină mai multă valoare. Mare sau mic, oricum ar fi, este nevoie ca aeroportul să aibă un nivel de pregătire digitală”, este de părere Roland Müller.

    Jürgen Röhricht consideră că pentru implementarea unui astfel de sistem, trebuie ca aeroportul să aibă o anumită structură tehnică, dar mai ales să aibă un management care-şi doreşte o schimbare, un management care să cunoască starea aeroportului şi să se gândească unde vrea să ajungă. „Gândiţi-vă la următorul scenariu din viitor: de ce să aleg să zbor cu avionul 1.500 km, o distanţă mare, dacă încă îmi ia 6 ore (trebuie să fiu cu două ore înainte la aeroport, apoi să fac check-in, apoi să trec de security, apoi să zbor), când aceeaşi cursă am putea să-mi ia şapte ore cu o maşină care poate fi 50-70% autonomă?”, spune el. Röhricht menţionează că „dacă aeroporturile vor datele pasagerilor, atunci oamenii trebuie să simtă că primesc ceva înapoi relevant pentru ei. Nu ceea ce primeşte toată lumea”.

    Aşadar, un aeroport care vrea să implementeze astfel de tehnologii trebuie să aibă o oarecare infrastructură digitală pusă la punct. „Un aeroport de mijloc are circa 80-100 de sisteme IT. Orice aeroport care are sistemele esenţiale (în jur de 40-50 de sisteme IT) are uneltele potrivite pentru a face pasul spre aeroport digital”, spune un reprezentant al firmei de consultanţă GrayMatter, care lucrează alături de SAP la implementarea de tehnologii pentru aeroporturi.

    Pentru a putea administra astfel de date sensibile, atât aeroporturile cât şi liniile aeriene investesc în infrastructura IT şi securizarea datelor. Potrivit unui studiu al SITA, companie ce oferă soluţii IT pentru aeroporturi, 96% dintre aeroporturi plănuiesc iniţiative în securitatea cibernetică în următorii trei ani. Cât de mare trebuie să fie investiţia pentru digitalizarea unui astfel de business? Costurile depind în mare măsură de ce tehnologie are aeroportul, de ce tehnologie are nevoie. „Înainte să investeşti bani, trebuie să ştii ce vrei. Trebuie să ştii cum arată situaţia în prezent şi cum doreşti să fie”, consideră Müller.  
    În aceeaşi perioadă, 52% dintre aeroporturi plănuiesc să cerceteze şi să dezvolte proiecte de inteligenţă artificială. De asemenea, potrivit SITA, 14% dintre liniile aeriene şi 9% dintre aeroporturi folosesc în prezent chatbots; conform previziunilor, 68% dintre linii aeriene şi 42% dintre aeroporturi vor folosi chatbots dotaţi cu inteligenţă artficială până în 2020.
    Ca termen de comparaţie: pe 30 martie anul acesta, traficul aerian din Bucureşti a fost blocat timp de o oră după ce o bucată de pistă s-a rupt în timpul decolării unei aeronave a companiei El Al. Acest blocaj a fost cauzat de faptul că a doua pistă a aeroportului, nefuncţională pe o treime din lungime, era închisă pentru lucrări de întreţinere.