BusinessMagazin

Tag: inventie

  • Skateboard-ul plutitor din filmul “Înapoi în viitor”, devenit realitate

    După o serie de teasere, Lexus, a dezvăluit, în sfârşit, skateboard-ul plutitor, invenţie ce a fost întruchipată pentru prima dată în filmul “Înapoi în viitor” din 1985.

    Hoverboard-ul de la Lexus este denumit Slide şi pluteşte la câtiva centrimetri deasupra pământului. Acest lucru este posibil datorită unei combinaţii de materiale super conductoare ce dobândesc abilitatea de a sta la câtiva centimetri deasupra solului atunci când sunt răcite la -180 de grade cu ajutorul hidrogenului lichid. Partea mai puţin interesantă este faptul că funcţionează doar pe o pistă cu magneţi.

    Slide nu va fi disponibil la vânzare, ci a fost creat, mai degrabă, ca un produs promoţional de producătorul de automobile, Lexus.


     

  • Procesul absurd al unui ţăran rus care a inventat o monedă ferită de inflaţie

    Nu înţeleg ce se întâmplă. Unde vor ajunge toate astea? Este prima oară în viaţa mea când am ajuns la tribunal”, s-a plâns Şliapnikov jurnaliştilor strânşi în jurul său. Explicaţia a venit partea unui prieten al său. „Mişa, eşti un ghimpe în coasta lor. Eşti o excrescenţă osoasă pentru autorităţile locale. Cred că au ordonat cazul împotriva ta. Te vor încadra la legea 58 din era sovietică, la activitate contrarevoluţionară”, a glumit Iuri Bojenov.

    Cazul împotriva lui Şliapnikov nu este atât politic cât economic. Banii sunt tipăriţi pe hârtie fotografică, sub forma unor bancnote cu o singură faţă, de 1, 3, 5, 10, 25 şi 50 de kolioni. Bancnotele sunt multicolore, au imprimate pe ele un fel de arbore, lângă care se poate citi: „Această bancnotă este proprietatea trezoreriei Kolionovo. Nu suportă inflaţie, deflaţie, stagnare sau alte falsificări. Nu este un mijloc de îmbogăţire sau speculaţie. Este susţinută de resursele din Kolionovo. Sau poate este un fals…”.

    Acesta nu este primul gest extravagant al fermierului Şliapnikov. În 2010, ţăranul a devenit faimos pentru că s-a luptat cu incendiile de vegetaţie fără ajutorul autorităţilor. Atunci, Şliapnikov a afirmat într-un interviu acordat publicaţiei Esquire că autorităţile au vrut să îl acuze că a acţionat împotriva consiliului local al satului, subminând ordinea constituţională. Situaţia s-a calmat ulterior. Şliapnikov a introdus totodată vize de intrare pentru oficialii care au dorit să îi viziteze ferma. Între documentele necesare pentru vize era şi o adeverinţă de la psihiatru. Acum, fermierul tipăreşte propria monedă, iar autorităţile locale îl urăsc.

    „Câte bancnote ai tipărit?”, l-a întrebat pe ţăran un jurnalist, Andrei Kozenko. „Şapte sau opt mii”, a răspuns nesigur Şliapnikov, în timp ce unele estimări din presă ajung la 20.000 de kolioni. Fermierul nu ştie nici cât valorează un kolion în ruble. „Pot să vă spun însă în cartofi. O tonă şi jumătate”, a adăugat el. „50 de kolioni fac o gâscă!”, a intervenit prietenul fermierului.

    liapnikov a început apoi să explice că s-a gândit la kolioni nu ca la o nouă formă de bani, ci ca la o formă de ajutor pentru tranzacţiile barter pe care le face mereu cu vecinii săi, un grup de aproximativ 100 de oameni. Unii sunt şi ei fermieri, în timp ce alţii sunt moscoviţi care au case la ţară. De exemplu, cineva împrumută altcuiva un rezervor de carburant şi primeşte în schimb nu ruble, ci 20 de kolioni. Apoi returnează bancnotele datornicului şi primeşte în schimb, de exemplu, un pui sau ceva similar. Şliapnikov îşi plăteşte angajaţii în ruble.

    Fermierul nu ascunde faptul că vrea să răspândească mai mult moneda, dar îi este teamă. „Statul nu dă bani, doar îngheaţă creditele. Aşa că am decis să devin propriul meu creditor. Nu înţeleg de ce sunt acuzat”, a spus Şliapnikov.
    Procurorul districtual adjunct Nikolai Hrebet, care instrumentează cazul, i-a explicat acuzaţiile. Potrivit constituţiei, rubla este singura monedă legală din Rusia. Politica financiară din ţară este stabilită de banca centrală. Moneda kolion nu respectă legislaţia ţării şi din acest moment trebuie interzisă, scoasă din circulaţie şi distrusă. Banca centrală a Rusiei este la rândul ei terţă parte în acest proces. Cu toate acestea, procurorul a cerut ca un reprezentant al băncii centrale să depună mărturie în calitate de expert independent şi nu ca parte implicată în proces, iar instanţa a permis acest lucru, chiar dacă oriunde în altă parte acest fapt ar fi fost o încălcare gravă a procedurilor. Şliapnikov, care a venit la proces fără avocat, nu a contestat decizia judecătorului.

    „Un lucru nu înţeleg. Pe cine am lezat cu faptele mele? Banca centrală, un grup de cetăţeni? Nu înţeleg, cum au fost transformate bancnotele mele personale într-un surogat monetar?”, a întrebat bărbatul, care susţine că este doar un fermier cinstit căruia îi place să glumească. Pentru el kolionii sunt doar o joacă. Nu sunt folosiţi în sistemul de plăţi, nu au lichiditate şi nu au elemente de siguranţă. „Nu se plătesc salarii, taxe sau mită în kolioni. Nu poţi cumpăra o cutie de chibrituri de la magazin. Un ţăran nu poate distruge sistemul bancar!” a susţinut Şliapnikov. El a acuzat apoi procuratura că nu apără interesele Rusiei, ci pe cele ale băncilor comerciale, care au ignorat mediul rural şi care acordă împrumuturi sufocante.

    Procurorul a cerut şi a obţinut dreptul de a răspunde, chiar dacă este neobişnuit din punct de vedere procedural. „Dacă cineva care foloseşte kolioni vrea să primească ceea ce îi datorezi, iar tu decizi să nu faci acest lucru, atunci nimeni nu poate obţine nimic de la tine, în mod legal. Totul depinde de reputaţia şi bunul tău renume. Din punct de vedere legal este insuficient”,  explicat procurorul, adăugând că mondele kolion reprezintă un pericol pentru unitatea sistemului de plăţi şi politica băncii centrale, tocmai într-o perioadă în care Rusia se află în criză economică.

    Este chemat în instanţă primul martor. Iuri Titov este de profesie mecanic şi locuieşte la Moscova, dar are o casă în Egorevsk. El  declarat că i-a împrumutat o dată nişte motorină lui Şliapnikov şi a primit în schimb 50 de kolioni. Martorul a susţinut că nu a fost un acord între doi oameni de afaceri, ci doar un schimb privat, între două persoane, care nu priveşte pe nimeni.

    Procurorul s-a interesat de valoarea motorinei, iar martorul a spus circa 2.000 de ruble. În acest fel a explicat curţii că un kolion valorează aproximativ 40 de ruble. Procurorul l-a întrebat apoi ce ar vrea pentru 50 de kolioni. „O gâscă, sau un pui şi nişte ouă”, a venit răspunsul. Procurorul s-a întrebat apoi dacă martorul nu ar plăti prea mult, având în vedere costul motorinei.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Un român a rezolvat o problemă pe care au toţi şoferii. A obţinut medalia de aur cu felicitările juriului la Geneva

    Românul Corneliu Birtok-Băneasă este laureat internaţional pentru invenţiile care l-au poziţionat în topul celor mai recunoscuţi cercetători în industria auto. Birtok a fost premiat la sfârşitul lunii aprilie, cu medalie de aur la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, pentru ”Good Fill”- un dispozitiv cu ajutorul căruia şoferii îşi pot alimenta autovehiculele cu lichid de parbriz şi care ar putea fi montat în benzinării sau parcări de pe autostradă.

    “«Good Fill» este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate alimenta lichid de parbriz pentru orice tip de autovehicule şi care poate fi amplasat în benzinării, service-uri auto sau în parcările de pe autostradă, astfel ca şoferii să poată alimenta cu carburant în paralel. Juriul a apreciat că unul dintre principalele beneficii ale invenţiei este eliminarea clasicelor bidoane din plastic în care era stocat agentul de curăţare şi pe care nu toţi şoferii le reciclează. De asemenea, alimentarea este precisă şi se elimină astfel inconvenientul că mulţi dintre şoferi reuşesc să toarne un sfert din lichid pe lângă recipientul autovehicului”, a declarat Corneliu Birtok Băneasă.

    Birtok-Băneasă este recunoscut la nivel mondial şi pentru crearea şi omologarea prototipului filtrului de aer supraaspirant inversat, care are performanţa de a reduce consumul de carburant cu până la 15%.

    Născut la Deva, inventatorul Corneliu Birtok-Băneasa şi-a descoperit atracţia pentru automobile şi mecanica auto din copilărie, cu ocazia participării la cursuri de aeromodele şi la curse de karting. A găsit mereu o plăcere în repararea şi îmbunătăţirea bicicletelor prietenilor săi, iar mai târziu a maşinii tatălui, fiind condus tot timpul de dorinţa de perfecţionare şi dobândind prin muncă asiduă o înţelegere tot mai mare a sistemelor de motorizare.  

    Pe parcursul carierei sale, inventatorul a avut parte de momente care l-au stimulat să continue cercetarea şi testarea produselor dezvoltate, convins fiind de impactul benefic al proiectelor sale. Un prim astfel de moment a fost crearea primului filtru supra-aspirant, în anul 2000. Al doilea moment semnificativ a fost participarea la primul salon de inventică pentru tineret, în anul 2007. Corneliu Birtok-Băneasă spune că participarea la diverse simpozioane ştiinţifice şi saloane de inventică naţionale şi internaţionale i-a adus recunoaştere şi l-a încurajat să performeze şi să aducă noi contribuţii lumii auto.

    Punctul culminant în cariera excepţională a inginerului român a fost obţinerea premiului pentru cel mai bun inventator al salonului de la Moscova, în anul 2010. Invenţia sa, filtrul de aer supra-aspirant, vine ca un răspuns la nevoile societăţii contemporane şi tratează o problemă tehnică şi economică. Pe lângă reducerea costurilor directe de combustibil, filtrele de aer supra-aspirante sunt prietenoase cu mediul înconjurător. La fiecare 100 km parcurşi, datorită reducerii consumului, aerul este mai curat cu 2-5 kg de emisii de dioxid de carbon şi alte gaze nocive, un lucru vital, care adaugă valoare socială invenţiei tehnice a inginerului hunedorean.

    Corneliu Birtok-Băneasă se bucură de recunoaştere internaţională prin participarea la saloanele de inventică din întreaga lume, printre care Inventika, Proinvent, Bruxelles, Geneva, Moscova, Zagreb şi Kuweit, în cadrul cărora a obţinut numeroase premii şi medalii: 14 medalii de aur, trei de argint şi două medalii de bronz. Corneliu Birtok-Băneasă, care se ghidează după motto-ul “Fiţi încăpăţânaţi şi urmaţi-vă visul!”,  susţine că locul unde a cunoscut un nivel înalt de excelenţă este Salonul de la Geneva, “un salon cu tradiţie”. De asemenea, el este un mare susţinător al românilor, despre care declară că „au descoperit o stare de excelenţă continuă, de-a lungul timpului, în domenii precum sport, informatică, matematică şi multe altele”.

  • A inventat pantofii care “cresc” cu cinci numere în cinci ani, odată cu copilul, pentru cei săraci. Americanii îl asaltează cu comenzi

    Lee şi echipa sa au încercat să lucreze împreună cu companiile gigant din industria pantofilor, cum sunt Nike, Crocs sau Toms, dar nu au reuşit să îi convingă. În cele din urmă au găsit o companie, numită “Proof of Concept” care a decis să îi ajute cu designul.
    Pantofii sunt fabricaţi din piele de foarte bună calitate şi cu talpa din cauciuc similar celui din anvelopele maşinilor. Pantofii îşi pot modifica dimensiunile cu ajutorul unui sistem de catarame şi butoni şi sunt destinaţi să reziste cel puţin cinci ani şi să “crească” cu cinci numere în această perioadă.

    Kenton spune că încălţămintea este extrem de importantă pentru copii, pentru mersul la şcoală. O pereche de pantofi costă 10 dolari; sunt distribuiţi printr-un sistem de donatori către orfelinate şi instituţii religioase. Până acum 2.500 de copii din Ghana, Haiti, Peru, Columbia şi Kenya au primit pantofi, dar Lee spune că a primit un număr uriaş de comenzi, cele mai multe din partea americanilor, care îi cer şi pantofi pentru adulţi.

     

  • A inventat pantofii care “cresc” cu cinci numere în cinci ani, odată cu copilul, pentru cei săraci. Americanii îl asaltează cu comenzi

    Lee şi echipa sa au încercat să lucreze împreună cu companiile gigant din industria pantofilor, cum sunt Nike, Crocs sau Toms, dar nu au reuşit să îi convingă. În cele din urmă au găsit o companie, numită “Proof of Concept” care a decis să îi ajute cu designul.
    Pantofii sunt fabricaţi din piele de foarte bună calitate şi cu talpa din cauciuc similar celui din anvelopele maşinilor. Pantofii îşi pot modifica dimensiunile cu ajutorul unui sistem de catarame şi butoni şi sunt destinaţi să reziste cel puţin cinci ani şi să “crească” cu cinci numere în această perioadă.

    Kenton spune că încălţămintea este extrem de importantă pentru copii, pentru mersul la şcoală. O pereche de pantofi costă 10 dolari; sunt distribuiţi printr-un sistem de donatori către orfelinate şi instituţii religioase. Până acum 2.500 de copii din Ghana, Haiti, Peru, Columbia şi Kenya au primit pantofi, dar Lee spune că a primit un număr uriaş de comenzi, cele mai multe din partea americanilor, care îi cer şi pantofi pentru adulţi.

     

  • Povestea oraşului în care s-a inventat afacerea decoraţiunilor de Crăciun

    Bogaţia minereurilor din fier din zonă au ajutat de asemenea la dezvoltarea acestei mici industrii care, datorită acestor ingrediente naturale şi optimismului locuitorilor, a dat naştere la Glashutten – cabanele în care se fabrifcă sticla prin meşteşuguri tradiţionale şi care împânzesc în prezent oraşul.

    Cu mai mult de patru secole în urmă, familia Greiner a ajuns să prospere de pe urma uneia dintre aceste mici afaceri. La sfârşitul anilor ‘50, Hans Greiner şi Christoff Mueller au pus bazele afacerii lor cu decoraţiuni din sticlă în Lauscha, după ce au obţinut o licenţă de la Ducele Saxe-Coburg-ului, Johann Casimir.

    În perioada respectivă, sticla era scumpă şi era destinată aristocraţiei, Veneţia şi Germania având o tradiţie puternică de comerţ cu produse precum paharele din sticlă veneţiană. Sticlăria pictată oferea o alternativă mai populară, iar treptat sticla a început să fie folosită zilnic, chiar şi de populaţia mai săracă. 

    Unul dintre produsele  Griener & Mueller erau ghirlandele cu mărgele din sticlă cu care se împodobeau copacii în sezonul de iarnă. Înainte de invenţia lor, “das lametta” sau beteala era făcută din fâşii de argint. Problema lor era că răspândeau în aer acid sulfuric, spre deosebire de mărgelele din sticlă, deloc toxice. 

    Piaţa pentru produsele din sticlă de la Lauscha s-a extins în secolul al XVII-lea, când fiii lui Mueller au construit o fabrică, în 1607, în timp ce alţi producători de sticlă din regiune au format fraternităţi pentru a cumpăra pământ şi resursele pe care le cerea industria. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cererea crescuse şi “glasshutten” erau răspândite în tot oraşul. Meşteşugarii produceau pahare, sticle, mărgele şi ochi de păpuşi. Tradiţiile germane începuseră să fie exportate, în special cea legată de “Tannenbaum” — bradul de Crăciun. Acesta a fost importat mai întâi de nobilimea engleză, există consemnări despre «un brad imens, de crengile căruia atârnau dulciuri, fructe şi jucării, aranjate cu gust, luminate de mici lumânări din ceară » aflat în 1800  la aşezământul reginei. Prinţesa Victoria s-a bucurat de un copac cu ornamente la Kensington Palace în 1832, iar un moment important a fost în 1848, când o poză din Illustrated London News îi prezentau pe Victoria şi pe Prinţul Albert în jurul bradului de Crăciun, sub care se aflau cadouri.

    În această perioadă Hans Greiner, descendent al primului Greiner, a început să facă ornamente din sticlă în formă de alune şi fructe, în scopul decorării brazilor de Crăciun. Totuşi, consemnările despre globurile rotunde au început să existe din 1847: acestea erau făcute prin inserarea unui tub fierbinte din sticlă în argilă, al cărui termen în germană este « kugel », procedeu folosit în continuare astăzi.

    Imigranţii germani din Pennsylvania şi Ohio au început să cumpere brazi pentru casele lor americane în secolul al XVIII-lea, dar se spune că un reverend din Williamsburg, Virginia, ar fi decorat pentru prima oară un brad de Crăciun cu nuci poleite, lumânări şi ghirlande din popcorn. Globurile din sticlă nu apăruseră încă, dar piaţa transatlantică avea potenţial pentru Lauscha. Cel care a văzut această oportunitate este tânărul de 28 de ani Frank Woolworth. În 1880, un călător german a vizitat magazinul său din Lancaster, Pennsylvania şi i-a oferit câteva ornamente din Lauscha. Woolworth credea că acestea nu vor avea succes pentru că nu aveau nicio utilitate practică.  Totuşi, a acceptat să încerce să le vândă şi a reuşit să ajungă la un profit de 4,32 dolari într-o singură zi.

    După mai bine de un secol, Lauscha îşi revine în comerţul cu ornamente inundat în ultimii ani de ornamentele ieftine fabricate în China. Produsele făcute manual trebuie să inoveze şi să se orienteze pe piaţa premium. În 2008, Krebs Glas Lauscha a creat un glob cu aur şi diamante care valora 20.000 de lire, iar anul următor, Hallmark din Regatul Unit a răspuns cu unul ce a ajuns la valoarea de 82,000 de lire sterline. Recordurile continuă pe această piaţă – pentru că producţia de globuri de Crăciun este o afacere serioasă, la fel de competitivă ca oricare alta.

     

  • Un român ar putea deveni în 2015 antrepenorul anului din întreaga lume

    „Nu te gândi doar la ziua de mâine. Încearcă să faci nişte punţi cât mai îndepărtate în timp. Lasă-ţi nişte resurse mentale şi sufleteşti pentru o perspectivă îndelungată. Acolo este garanţia stabilităţii şi a succesului.“ Este un sfat venit de la cel mai bun antreprenor din România, cel care va lupta în vara anului viitor la Monte Carlo pentru titlul EY World Entrepreneur of the Year.

    Compania MB Telecom a realizat un scanner mobil robotizat pentru camioane şi a inventat scannerul pentru avioane – un unicat mondial – capabil să revoluţioneze securitatea aviaţiei civile şi militare la nivel global. Drept răsplată, a câştigat de două ori Marele Premiu al Salonului de Invenţii de la Geneva, în 2009 şi în 2013, MB Telecom devenind astfel singura companie din lume care primeşte de două ori un astfel de premiu.

    MB Telecom a fost înfiinţată în 1994, având ca obiect de activitate integrarea de sisteme de securitate de complexitate mică şi medie. După 20 de ani, compania a ajuns la venituri de 18,7 mil. de lei şi 124 de angajaţi. În acest an, Mircea Tudor, fondatorul MB Telecom, a luptat cu alţi 39 de antreprenori români şi a câştigat competiţia EY Entrepreneur of the Year România.

    Există o reţetă a succesului? „Încercăm să gândim ceea ce alţii nu au avut curaj. Am concurat cu giganţi din industria noastră, din concerne multinaţionale, cu sute de milioane sau miliarde de euro cifra de afaceri. Suntem invizibili pentru ei. Dar am avut curaj să intrăm în competiţie.“

    În 2004, MB Telecom a iniţiat programul de cercetare pentru realizarea primului scanner mobil robotizat din lume pentru camioane – Roboscan –, care poate fi operat de la distanţă, inclusiv prin internet, de un singur om. Cinci ani mai târziu, în 2009, compania a iniţiat al doilea proiect revoluţionar de cercetare-dezvoltare pentru realizarea primului scanner pentru avioane din lume, proiect finalizat în 2013.

    „În România s-a inventat primul scanner de avioane din lume. Sper că peste 10 ani nu va fi niciun aeroport în lume fără scanner de avioane născut în România“, a declarat Mircea Tudor la ceremonia de decernare a premiilor EY Entrepreneur of the Year România.

    În cinci ani, MB Telecom are ca obiectiv strategic să plaseze câte un scanner de avioane în primele 500 de aeroporturi din lume, ceea ce va propulsa compania la o cifră de afaceri de peste

    1 mld. de euro, iar planul pentru următorii 10 ani este să existe 2.000 de scannere MB Telecom în toată lumea.
    MB Telecom a implementat proiecte integrate de securizare a frontierelor în România, Letonia, Dubai, Mozambic şi Franţa, totalizând afaceri de peste 50 milioane de euro în ultimii 10 ani. În prezent, discută cu reprezentanţi guvernamentali şi privaţi din SUA, Brazilia, Mexic, Ecuador, Tanzania, Gabon, Arabia Saudită, Australia, Emiratele Arabe Unite şi altele pentru implementarea unor proiecte de securizare de mare complexitate, fiecare având o valoare de ordinul milioanelor de euro, potrivit lui Mircea Tudor.

    O provocare majoră pentru dezvoltarea antreprenoriatului în România este accesul la finanţare. Fondatorul MB Telecom este însă printre norocoşi, el susţinând că a avut „o relaţie foarte bună cu mediul bancar, chiar şi în perioadele de criză“: „Nu am avut o problemă în a mă finanţa. Am fost suficient de convingător în faţa bancherilor încât să îmi dea banii de care am avut nevoie“.

    În schimb, Mircea Tudor spune că există destul de mari dificultăţi în promovarea internaţională, având în vedere că antreprenorii din alte ţări participanţi la competiţii internaţionale sunt susţinuţi de către guvernele statelor în care operează. „Probabil că guvernul nici nu ştie că existăm, deşi am fost suficient de vocali şi prezenţi în media“, spune cu regret fondatorul MB Telecom.

    Din acest an, competiţia EY Entrepreneur of the Year, singura competiţie antreprenorială care se organizează la nivel global, are loc şi în România. Cristi Badea, fondator al MavenHut, a primit titlul Emerging Entrepreneur of the Year, iar Istvan Mar, fondatorul Asociaţiei Fructul Secuiesc, a primit titlul Social Entrepreneur of the Year.

    La prima ediţie a competiţiei din România s-au înscris 40 de antreprenori români. Cifra de afaceri cumulată a celor 40 de companii conduse de antreprenorii înscrişi s-a ridicat în 2013 la peste 1 miliard de euro, iar numărul total de angajaţi a trecut pragul de 16.000. „Antreprenorii din România au nu numai anvergura, dar şi maturitatea necesară pentru a intra în competiţie la nivel global. Obiectivul programului este de a promova antreprenorii de succes şi antreprenoriatul în România“, spune Bogdan Ion, country managing partner la EY România şi Moldova.

  • Invenţia care poate îmbătrâni whiskey-ul în doar 24 de ore

    Elements este un produs care, susţin cei de la Time and Oak, poate îmbătrâni orice cantitate de whiskey cu trei ani în doar 24 de ore.

    Compania din Portland, Oregon a strâns deja cu 100.000 de dolari mai mult decât suma cerută, atrăgând interesul a mii de oameni.

    Procesul, descris pe Kickstarter, este următorul: în recipientul cu whiskey se intreoduce un un obiect de lemn care realizează un proces de “transpirare accelerată prin acţiune capilară”. Time and Oak susţine că procesul funcţionează la orice tip de whiskey şi cu mai multe arome.