Tag: inflatie

  • O nouă provocare pentru Erdogan: Inflaţia din Turcia a crescut la maximul ultimelor 15 luni, ajungând la 67% în februarie

    Inflaţia din Turcia a crescut mai mult decât se aştepta, atingând un maxim al ultimelor 15 luni, punând la încercare hotărârea băncii centrale de a menţine ratele dobânzilor la un nivel scăzut, în ciuda creşterii persistente a preţurilor, scrie FT. 

    Inflaţia anuală a preţurilor de consum a ajuns la 67% în februarie, în creştere de la puţin sub 65% în ianuarie şi peste prognoza de 65,7% prevăzută într-un sondaj Reuters realizat în rândul economiştilor.

    Banca centrală a majorat rata dobânzii de politică monetară de la 8,5% în iunie anul trecut la 45%, după ani în care preşedintele Recep Tayyip Erdoğan a insistat să menţină ratele la niveluri foarte scăzute.

    Banca a semnalat luna trecută că va majora din nou ratele doar dacă va observa o schimbare “semnificativă şi susţinută” a tendinţelor inflaţiei.

     

  • Stabilitatea ucigătoare a cursului valutar este un dezastru pentru companiile şi pieţele care au preţurile bunurilor şi serviciilor legate la euro (cum ar fi piaţa imobiliară, piaţa auto, piaţa de telefonie mobilă etc.): în ultimii patru ani cursul a crescut cu numai 4%, în timp ce costurile în lei au crescut cu 33%, iar salariile au crescut cu 52%

    România este o ţară de euro, euroizată, cum ar spune economiştii: foarte, foarte multe preţuri la bunuri şi servicii sunt legate de euro şi sunt afişate în euro, începând de la preţul apartamentelor, chiriile, telefonia mobilă, preţurile din piaţa auto, abonamentele la sală, preţurile materiilor prime, până la preţurile şcolilor private.

    Când au pus preţurile în euro în contracte şi în preţurile de referinţă la care se raportează toată lumea, companiile s-au gândit că sunt mai protejate de creşterea cursului valutar leu/euro, o creştere care în anii ’90 şi apoi din 2000 până în 2009 a lăsat urme adânci în bilanţurile companiilor şi în mintea consumatorilor.

    Nu cred că generaţiile actuale ştiu că în anii ’90 cursul valutar creştea cu 2-3% pe zi, cu 100% pe an şi chiar cu 150% pe an. În iarna lui 1996/97, de fapt la începutul lui 1997, cursul valutar leu/dolar, cum era atunci, a crescut de la 4.000 de lei pentru un dolar la 10.000 de lei pentru un dolar, pentru a se stabiliza ulterior câteva luni la 8.000 de lei pentru un dolar (aşa era unitatea de măsură de atunci), înainte să crească din nou la finalul lui 1998. 

    Prin creşterea cursului valutar, multe companii îşi creşteau cifrele de afaceri în lei dintr-odată, chiar fără să aibă o creştere a cifrei de afaceri prin creşterea vânzărilor.

    Dar ce te faci atunci când cursul valutar nu mai creşte sau creşte prea puţin – aşa cum s-a întâmplat în ultimii patru ani, când am traversat criza Covid, începerea războiului din Ucraina, creşterea inflaţiei, creşterea dobânzilor -, deci nu mai e o creştere accelerată a cifrelor de vânzări în lei, dar în schimb preţurile de intrare care compun preţul produsului final legat la euro au explodat în lei, cum ar fi, de exemplu, salariile, dobânzile, materiile prime – energia, gazele -, dar nu numai.

    În ultimii patru ani cursul valutar leu/euro a crescut cu numai 4,08%, de la 4,7793 lei/euro la 1 ianuarie 2020, până la 4,9746 lei/euro la 1 ianuarie 2024, sau 4,9699 la 1 martie 2024.

    La nivelul cursului leu/dolar am avut o creştere de 5,5% în patru ani, de la 4,2608 lei/dolar la 4,4958 lei/dolar.

    La polul opus, inflaţia a fost în ultimii patru ani de nu mai puţin de 33,3% (din care 23% a fost în ultimii doi ani), iar salariile au crescut cu 52% la nivelul salariului mediu (de la 3.340 lei la 5.079 lei) şi cu 64% la nivelul salariului minim (de la 1.263 lei la 2.079 de lei). Dobânzile la lei au crescut de la 2% la 8%, pentru ca acum să scadă la 6%, cum a fost şi este evoluţia ROBOR-ului. BNR a crescut dobânda de referinţă de la 1,5% la 7%, într-un interval de un an.

    Pentru importatori, iar România este o ţară de importatori, această stabilitate a cursului leu/euro sau leu/dolar i-a jutat, pentru că au venit cu creşterea preţurilor în euro şi prin stabilitatea cursului valutar nu au venit cu majorări de preţ în lei.

    În schimb, pentru exportatori, în special pentru companiile româneşti exportatoare, această stabilitate a cursului valutar înseamnă un dezastru, pentru că au majorări de preţuri în lei în costul bunului sau al serviciului pe care îl vând, pe care ulterior nu le pot transfera în preţul final de vânzare, care este legat de referinţa la euro. Când ai o creştere a preţurilor interne cu 33% iar cursul valutar creşte cu doar 4% şi nici nu ai o creştere în euro a contractelor, ai o pierdere reală de 30%, care mănâncă din marja de profit.

    Aceeaşi situaţie este şi pentru companiile care operează pe piaţa internă, care aveau preţurile legate la euro, iar prin această stabilitate ucigătoare a cursului valutar nu au avut niciun câştig, ci dimpotrivă, o pierdere reală din vânzări. Preţurile de intrare au crescut, salariile au crescut cel mai mult, dobânzile au crescut, taxele şi impozitele au crescut, în schimb preţul produsului final, fiind legat la euro şi la evoluţia cursului leu/euro, nu a putut cuprinde creşterea de preţuri internă.

    În Europa, inflaţia la euro a fost la jumătate faţă de cea înregistrată în România, şi aşa se face că preţurile în euro au crescut mai puţin decât preţurile contractelor în lei.

    În ultimul timp, pe piaţă se înregistrează o presiune din ce în ce mai mare pentru majorarea preţurilor la contractele legate de euro care să mai acopere creşterea preţurilor în lei, având în vedere că acest curs valutar pare că va rămâne stabil în continuare.

    Companiile, multinaţionalele au creşteri mai mari de vânzări în ultimii patru ani pentru că economia a crescut, dar costurile în lei au o creştere mai mare, aşa că marjele s-au redus.

    Această stabilitate a cursului valutar în ultimii patru ani, în aceste crize pe care le-a traversat lumea occidentală, a ajutat enorm BNR să menţină inflaţia într-un anumit control, chiar dacă creşterile de preţuri au fost cele mai ridicate din ultimii 20 de ani (în 2021 inflaţia a fost de 8,2%, în 2022 inflaţia a fost de 16,4%, iar în 2023 inflaţia a fost de 6,6%).

    Dar acum în piaţă este o presiune suplimentară pentru creşterea preţurilor în euro la bunurile şi serviciile vândute în România, care au ca referinţă euro. Iar acest lucru va afecta politica BNR de a reduce inflaţia într-un mod accelerat şi apoi de a reduce dobânzile.

    Când cursul valutar creşte, euroizarea businessului ajută companiile, pentru că au încasări mai mari în lei. Când însă cursul este stabil sau chiar scade, această euroizare este un dezastru.

  • Băncile centrale ale Cehiei şi Ungariei au accelerat scăderile de dobânzi, încurajate de aducerea inflaţiei sub control, în timp ce banca centrală a Poloniei, blocată într-un război politic, se îngroapă în aur

    „Aceste lingouri aparţin tu­turor polonezilor“, spu­ne guvernatorul băncii centrale din Polonia Adam Glapinski într-un clip publicitar difuzat zilele trecute, în care laudă achiziţiile de aur efectuate de instituţie sub mandatul său. Şi a specificat că aceste achiziţii au fost făcute sub conducerea sa. Nu este doar laudă. Anul trecut, banca centrală poloneză a fost depăşită doar de cea a Chinei la cantitatea de aur cumpărată.

    Cu altă ocazie, Glapinski a spus că puterea Poloniei stă în aur. Banca sa îşi majorează constant rezervele de metal preţios din 2018, acestea ajungând să aibă o pondere de 12,4% în totalul rezervelor valutare în 2023. Goana după aur a Poloniei va continua sub condu­cerea lui Glapinski, planul, decis în ianuarie, fiind ca ponderea me­talului în re­zer­vele valutare să ajungă la 20%.

    Glapinski, aliat de bază al par­tidului Lege şi Justiţie care a format fostul guvern şi prie­ten bun al liderului for­ma­ţiunii, este în război cu noul executiv. Guver­natorul a mers până-ntr-acolo cu susţinerea fos­tu­­lui gu­vern încât s-a implicat în cam­pania electorală reducând abrupt în toamnă dobânzile de politică monetară chiar înainte de alegeri. Acum, Glapinski tinde să descurajeze orice speranţă de continuare a reducerilor de dobândă, principala armă în lupta cu inflaţia.

    Chiar şi aşa, unul dintre locotenenţii săi, Henryk Wnorowski, considerat a fi un mode­rat, nu a exclus o rundă de reduceri de dobânzi anul acesta. Dar nici inflaţia nu mai este ce-a fost – de nici 4% în ianuarie (la o dobândă de referinţă pentru politica mone­tară de 5,75%), faţă de 17% acum un an. To­tuşi, dacă inflaţia nu cedează – iar un pericol în acest sens în Polonia este retragerea măsu­rilor prin care fostul guvern a protejat populaţia de scumpiri, cum ar fi renunţarea la TVA la unele alimente – şi dobânzile rămân ridicate, băncile centrale îşi riscă credibilitatea.

    Credibilitatea băncii centrale poloneze este pusă în pericol şi de alianţele politice şi, mai nou, de atacuri în justiţie. Glapinski a ales aurul pentru a se apăra şi nimeni nu-l poate învino­văţi. Acest metal este considerat cel mai sigur refugiu în caz de vremuri tulburi. Şi alte bănci centrale, din economii mai dezvoltate decât Polonia, au ales să cumpere aur. Totuşi, nu poate fi ignorată forţa cu care a fost frânată in­flaţia poloneză. Aceasta nu înseamnă că preţu­rile vor reveni la nivelurile de dinainte de pan­de­mie. Nici vorbă. Saltul a fost unul imens. Iar băncile centrale vor un pic de inflaţie.

    Însă situaţia în care este banca centrală po­loneză, raportată la inflaţie şi evoluţia econo­mică, pare o performanţă deosebită dacă este comparată cu cea în care este Banca Centrală Europeană. Iar acest lucru este valabil şi pentru celelalte bănci centrale din Europa de Est, ceea ce a făcut ca revista The Economist să remarce că aceia care au majorat primii dobânzile sunt primii care le scad. Aducerea sub control a inflaţiei prin forţa dobânzilor mari şi a înăspririi rapide a politicii monetare oferă băncilor cen­trale est-europene suficient spaţiu pentru a reduce acum dobânzile.

    Iar acest lucru a fost posibil mulţumită in­dependenţei băncilor centrale, după cum a observat Miroslav Singer, economist şef la Ge­nerali Group şi fost guvernator la banca cen­trală a Cehiei. Nu este vorba de independenţă faţă de politic, ci independenţa dată de un sis­tem monetar propriu. Singer a făcut o compa­raţie între cum evoluează inflaţia şi dobânzile în Cehia, stat membru al UE dar care şi-a păstrat moneda proprie, coroana, şi în Slovacia, eco­nomia soră care a trecut la euro prin intrarea în zona euro.

    Politica monetară a Slovaciei este acum cea a zonei euro, unde BCE a acţionat târziu contra inflaţiei şi acum se teme de revenirea acestuia, întârziind şi cu momentul în care va începe să reducă dobânzile.

    Banca centrală cehă a efectuat la începutul acestei luni a doua diminuare de dobândă la rând, încurajată de revenirea inflaţiei în ianuarie foarte aproape de nivelul ţintă urmărit, de 2%. De fapt, instituţia a accelerat ritmul scăderii dobânzilor de la 25 de puncte de bază în decembrie la 50 de puncte de bază, aducând dobânda de politică monetară la 6,25%. Analiştii de la ING au intepretat graba prin încrederea pe care banca centrală cehă o are în acţiunile sale şi în traiectoria inflaţiei.

    Iar faptul că ultima reducere nu a fost mai mare arată că instituţiei nu-i păsa în acel moment prea mult de creşterea economică, la care Cehia este cel mai slab jucător din regiune, ci de preţuri. Analiştii de la ING cred că următoarea decizie va fi o reducere a dobânzii de 75 de puncte de bază deoarece inflaţia a încetinit mai mult decât s-a anticipat. Viteza va depinde, însă, de cum reacţionează coroana la ultimele decizii. Deprecierea, aducătoare de inflaţie, ar putea încetini ritmul reducerilor de dobândă.

    În Ungaria, unde şeful băncii centrale s-a transformat din mâna dreaptă a premierului Viktor Orban în critic al politicilor cheltuitoare şi inflaţioniste ale acestuia, dobânda de politică monetară fost redusă luna aceasta cu 100 de puncte de bază, adică cu un întreg punct procentual, la 9%. A fost o accelerare de la ritmul de 75 de puncte de bază cu care instituţia a ieftinit creditul în ultimele patru luni.

    Oficialii băncii au explicat că deflaţia mai puternică decât au anticipat, îmbunătăţirea percepţiei riscului de ţară, o tendinţă pozitivă observată la contul curent şi persistenţa slăbiciunilor în cererea externă şi internă au permis accelerarea reducerii de dobânzi. Dar această accelerare va fi doar temporară. Portfolio.hu, principala sursă de ştiri şi analize economice şi financiare din Ungaria, a completat explicaţiile băncii centrale spunând că ieftinirea creditului cu un pas atât de mare a fost permisă de date despre inflaţie peste aşteptări de bune, de calmul de pe pieţele de capital, dar şi de deteriorarea perspectivelor de creştere economică.

    Premierul Orban presează de mult timp banca centrală să diminueze mai energic dobânzile. Însă o astfel de grabă loveşte forintul, cea mai instabilă monedă din regiune. Inflaţia, la 3,8% în ianuarie, a revenit în intervalul de toleranţă al băncii centrale. Anul trecut, alimentele se scumpeau şi cu 44% în ritm anualizat.

  • Doi ani de război în Ucraina, o imensă oportunitate geopolitică pentru România: Cu războiul la graniţă statul, economia, companiile, băncile, dar şi angajaţii, au cei mai buni ani economici înregistraţi vreodată

    După războiul din Iugoslavia din 1998, care ne-a deschis uşa către NATO şi Uniunea Europeană, cinic vorbind, războiul din Ucraina este o oportunitate geopolitică extraordinară pentru România.

    Cred că suntem una dintre ţările care, cel puţin până acum, după doi ani de război, este pe plus din acest conflict care a trezit lumea occidentală din somnul ei burghez. La polul opus, Germania cred că este principala ţară occidentală care pierde din acest conflict.

    Din punct de vedere macroeconomic, cu toate că suntem cu războiul la graniţă, economia României a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie.

    – În cei doi ani de război, PIB-ul în valoare nominală a crescut cu 30% de la 1.187 de miliarde de lei la 1.550 de miliarde de lei anul trecut, ceea ce înseamnă că în euro a crescut de la 240 miliarde de euro la 320 miliarde de euro.

     Acest rezultat este susţinut datorită stabilităţii extraordinare a cursului valutar leu/euro din ultimii doi ani de zile, cursul având o creştere de numai 0,6%. Această stabilitate a cursului valutar ne-a adus o îmbunătaţire statistică a indicatorilor României atunci când îi raportăm în euro.

    – Creşterea preţurilor şi inflaţia au ajutat companiile, băncile, şi nu în ultimul rând, statul, care au avut cele mai bune rezultate din istorie în această perioadă de conflict.

     Cifra de afaceri a tuturor companiile va depăşi 2.700- 2.800 miliarde de lei pe rezultatele din 2023, faţă de 2.400 de miliarde în 2022. Profitul net al companiilor se va duce spre 280 de miliarde de lei în 2023, faţă de 250 de miliarde de lei în 2022.

    Băncile au raportat pentru anul trecut cel mai mare profit din istorie, 13,7 miliarde de lei, plus 34% faţă de 2022. Cu toate că este război, în ultimii doi ani s-au înregistrat destul de multe tranzacţii bancare care vor schimba peisajul bancar de la noi.

    Garanţiile statului acordate băncilor, prin diverse programe guvernamentele, au susţinut băncile şi companiile să nu scadă, ci să crească în aceşti doi ani. Dacă nu ar fi fost războiul, UE nu ar fi permis aceste programe guvernamentele pentru credite, pentru dobânzi, pentru susţinerea unor sectoare economice.

    – Salariul mediu a crescut în ultimii doi ani cu 30%, de la 3.879 de lei la 5.079 de lei în decembrie anul trecut, fiind pentru prima dată când salariul mediu depăşeşte 1.000 de euro net.

    – Bursa de la Bucureşti a atins noi maxime istorice, creşterea din ultimii doi ani fiind de peste 40%. Cu toate că războiul din Ucraina este în plină defăşurare, anul trecut s-a realizat cea mai mare listare la Bursă, vânzarea unui pachet de acţiuni de la Hiroelectrica, cea mai valoroasă companie din România, care are o valoare de piaţă de 11 miliarde de euro. Listarea Hidroelectrica a fost una dintre cele mai mari listări din toată Europa anul trecut.

    – Investiţiile publice, adică cele făcute din buget, au cel mai mare nivel din istorie: cine ar fi crezut, văzând tancurile ruseşti intrând în februarie 2022 în Ucraina, că regiunea Moldovei, de la noi, va beneficia de investiţii publice fără precedent, cu lucrări de infrastructură în autostrăzi şi drumuri fără precedent. Problema tuturor constructorilor, a drumarilor, este că nu au oameni suficienţi cu care să lucreze, deşi salariile ajung la 1.500-2.000 de euro net pe lună. Plus statul nu îşi plăteşte facturile la timp, ceea ce crează mari probleme companiilor de infrastructură.

    Lucrările de infrastructură au susţinut creşterea economică din ultimii doi ani, reuşind să compenseze scăderea din industrie şi reducerea consumului.

    – Numărul de angajaţi în economie a crescut la cel mai ridicat nivel din ultimii 24 de ani, numărul contractelor de muncă înregistrate la finalul anului trecut depăşind 6,725 milioane, în crestere cu aproape 1 milion faţă de acum un deceniu.

    – Piaţa imobliară a rezistat asaltului războiului fără să înregistreze vreo scădere, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici nu a avut vreo creştere semnificativă de preţuri. Este adevărat că numarul tranzacţiilor a scăzut cu 30%, dar asta vine din creşterea dobânzilor şi, implicit, a ratelor.

    – Creşterea salariilor cu 30% în lei, care pe fondul stabilităţii cursului valutar a însemnat o creşterea a salariilor în euro cu 30%, a făcut ca apartamentele să fie foarte ieftine dintr-o perspectivă a numaruli de ani necesari cu salariul mediu pentru a cumpăra un apartement cu 2 camere de 50 de mp şi cu 80.000 de euro. Acest raport este acum de 7 ani, în timp ce în 2008, pe vârful pieţei imobliare, acest raport era de 32 de ani.

    – Pentru prima dată după 20 de ani, România înregistrează un plus demografic prin apariţia asiaticilor veniţi la muncă aici, dar şi prin apariţia ucrainenilor care au fugit din calea războiului. Nu ştiu unde am citit o statistică că sunt 20.000 de copii ucraineni care fac acum şcoală în România.

    Dacă am fi avut niste politici mai inteligente am fi putut sa luăm mai mulţi ucraineni şi să îi determinăm să se stabilească în România. Când tragem linie poate vom rămâne cu 300.000-500.000 de ucraineni, spre deosebire de polonezi care au reuşit să convingă peste 2 milioane de ucraineni să vină să muncească şi să se stabiliască în Polonia.

    Economia, business-ul, angajaţii au rezistat extrem de bine în cei doi ani de război, care vin în prelungirea celor doi ani de COVID. Pentru FMI, pentru Uniunea Europeană, pentru marii creditori financiari ai României, rezilienţa companiilor româneşti în aceste crize este remarcabilă.

    Dincolo de economie, stabilitatea politică adusă de această rotativă la guvernare între PNL şi PSD, a fost una dintre cele mai bune soluţii pentru a asigura guvernarea în această perioadă de război, în condiţiile în care peste tot în lume sunt tensiuni politice, oameni ies în stradă, iar partidele extremiste câştigă teren.

    La polul opus, dacă ar fi să mergem către punctele cu minus am putea nota:

    – Dacă pentru companii, pentru busines, pentru stat, pentru bănci creşterea preţurilor, măsurată prin inflaţie, a fost bună pentru că au putut să raporteze cifre nominale în creştere, pentru populaţie inflaţia a tăiat din puterea de cumpărare în lei – în doi ani de război am avut o inflaţie cumulată de 23%. Dar creşterea salarială a fost de 30%, ceea ce a acoperit pe medie creşterea preţurilor, aducând şi un surplus.

    – Creşterea inflaţiei a adus explozia dobânzilor care a mărit cu 60% ratele la creditele luate de populaţie şi companii. Această creştere a putut fi acoperită de clienţi, dar lumea a rămas cu sechele, considerând că această creşterea are la bază o conspiraţie bancară mondială şi naţională care să ia din banii oamenilor.

    – Datoria publică (aici intră şi datoria externă a statului) a crescut cu 33% în cei doi ani de război, o creştere care greu poate fi suţinută în acelaşi ritm în următorii ani fără să intrăm în criză, cum a fost situaţia cu Grecia acum un deceniu. De la 577 miliarde de lei, datoria publică a crescut la 769 miliarde de lei – noimebrie 2023 ultimele date publice, această creştere fiind preţul pe care îl plătim, într-un fel sau altul, pentru această perioadă de război. Guvernul, indiferent de numele lui şi cine este la Palatul Victoria şi la Mininisterul Finanţelor, nu are niciun interes şi nici voinţa să restructureze bugetul şi administraţia publică, aşa că deficitele bugetare anuale sunt tot mai mari, fără perspectiva clară a unei reduceri pe termen scurt. Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, spune că ne trebuie 7 ani pentru a reintra cu un deficit de sub 3% din PIB, faţă de 6% cât este acum.

    – Pentru a acoperi creşterea deficitului bugetar şi datoria publică, guvernul Ciolacu, format din PSD şi PNL, a majorat taxele şi impozitele, a introdus taxe noi pentru companiile mari şi bănci, a eliminat anumite facilităţi fiscale pentru anumite categorii de angajati, etc. Problema este că aceste majorări fiscale nu se vor opri în 2024, ci vor continua în urmatorii ani, guvernul având nevoie de şi mai mulţi bani din sectorul privat pentru a acoperi găurile bugetare pe care le face adminsitraţia publică în fiecare an.

    – Datoria externă a României, atât cea de stat, cât şi cea privată, a crescut cu 23% în doi ani, de la 136 de miiliarde de euro, la 168 miliarde de euro. În cadrul acestei datorii externe în valută, statul şi-a majorat datoria externă cu 31%, de la 58 de miliarde de euro la 76 de miliarde de euro.

    – Problema este că va fi foarte greu de redus datoria publică şi datoria externă, având în vedere exuberanţa din economie şi din portofelele românilor. De obicei, deficitele şi datoriile se reduc când vine criza, iar crizele vin când sunt datoriile nesustenabile.

    – Statul şi-a întărit poziţia în economie, iar administraţia publică a devenit şi mai fanariotă, fiind o frână, atât în cazul programelor europene, cât şi în cazul proiectelor de investiţii cu bani publici. Corupţia este în floare, pe piaţă sunt foarte mulţi bani negri, iar evaziunea fiscală este la cote maxime.

    Dacă tragem linie după doi ani cu războiul la granită, nu aş putea spune că am pierdut, ci am câstigat, atât din punct de vedere economic, social, demografic, politic ca să nu mai vorbim din punct de vedere militar şi al securităţii.

    Am intrat în al treilea an de razboi, oprirea ostilităţilor nu pare să fie la orizont, mai ales că ruşii au reintat în ofensiva după ce americanii nu au mai aprobat un nou pachet financiar pentru Ucraina, care înseamnă aprovizionarea cu arme.

    Cred că nimeni nu ştie când se va termina războiul şi mai ales cum.

    La noi, atâta timp cât economia creşte, cât salariile cresc, cât cursul valutar rămâne stabil, cât oamenii şi companiile pot să îşi plătească ratele la bancă, cât firmele nu fac restructurări majore, cât sunt bani pentru excursii în străinătate, totul e bine.

    Repet, poate multe din aceste lucruri le-am fi avut şi dacă nu ar fi fost războiul din Ucraina, dar cred că o parte din ele au fost susţinute de apariţia acestui conflict armat.

  • 2024 în temeri şi oportunităţi: cum va fi anul acesta pentru piaţa construcţiilor?

    Construcţiile, o industrie de peste 30 mld. euro, contribuie cu 6% la Produsul Intern Brut al României, însă companiile de profil nu sunt lipsite de probleme. Greutatea găsirii oamenilor, birocraţia şi schimbările fiscale, restanţele statului în plata facturilor, reticenţa investitorilor, concurenţa asiatică, inflaţia sunt bariere de care se lovesc zi de zi. Cum văd 20 de reprezentanţi ai industriei noile provocări ce se anunţă?

     

    20 de manageri din tot atâtea companii – locale şi internaţionale – cu activitate în industria construcţiilor vorbesc despre temerile şi oportunităţile pe care le întrezăresc la începutul unui an în care alegerile, fondurile din PNRR, investiţiile publice merg la braţ cu inflaţia, cu adaptarea la un nou set de măsuri fiscale şi cu la fel de multă incertitudine ca în ultimii câţiva ani.

    Indiferent că e vorba despre şantiere sau despre fabrici, problema lipsei acute de forţă de muncă rămâne, astfel că atât companiile locale, cât şi cele străine aleg în continuare să recruteze oameni din afara României şi chiar a Europei pentru a putea face faţă volumului de muncă. Industria construcţiilor ajunsese să numere, la sfârşitul anului 2022, peste 92.000 de companii cu o cifră de afaceri totală de 163 de miliarde de lei şi cu peste 423.000 de angajaţi, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) la jumătatea anului şi centralizate de ZF.

    Datele pentru 2023 nu au fost încă adunate în statistici. Pe sectoare ale economiei, construcţiile se află încă în top 20 domenii după cifra de afaceri totală, poziţionându-se pe locul al 19-lea, potrivit unei analize a ZF. La vârf se află sectorul energiei în ansamblul său, transporturile pe apă, agenţiile de turism, HoReCa, comerţul cu carburanţi şi serviciile de depozitare, acestea înregistrând cea mai bună evoluţie în 2022, un an marcat de războiul de la graniţă, de inflaţia record, de majorările de dobânzi şi de problemele de pe lanţul de aprovizionare.

    În continuare însă, construcţiile dau cele mai multe insolvenţe, în 2023 apelând la această procedură 1.208 companii, în creştere cu 3,6% faţă de 2022, potrivit datelor CITR. Intrarea în incapacitate de plată a fost un instrument folosit masiv de firme în perioada crizei anterioare, de acum mai bine de un deceniu.

    Cu un nou pachet de măsuri fiscale aprobat pe finalul anului trecut de guvern, companiile din construcţii – ca şi cele din întreaga economie, de altfel – se declară din nou temătoare cu privire la ce va urma.

    Alături de comerţ şi industria prelucrătoare, construcţiile sunt sectoarele de activitate cu cele mai multe contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie, după cum arată datele de la Inspecţia Muncii transmise la solicitarea Ziarului Financiar. Cumulat, cele trei sectoare de activitate au aproape 747.500 de contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie, adică circa 47% din totalul acestor contracte din România. În construcţii sunt aproape 202.800 de astfel contracte, pentru angajaţii din acest domeniu salariul minim brut fiind de 4.582 de lei pe lună.

    Pentru a încuraja dezvoltarea industriei construcţiilor, guvernul a pus la bătaie un buget de aproape 600 de milioane de euro prin programul ConstructPlus, prin care companiile din acest domeniu pot accesa bani pentru a se dezvolta. Bugetul este defalcat în două tranşe, iar suma alocată pentru anul 2024 este echivalentul în lei pentru cuantumul de 149 de milioane de euro.

    Finanţările vor putea acoperi maximum 75% din valoarea investiţiei, dar nu mai mult de 50 de milioane de euro (pentru o investiţie localizată în mediul urban), respectiv maximum 85% (dacă investiţia este localizată în mediul rural). Prin acest program de finanţare, industria producătoare de materiale de construcţii, un sector dominat de mari companii internaţionale şi de câţiva antreprenori locali, primeşte practic un imbold în vederea dezvoltării.

    Potrivit datelor statistice, în primele unsprezece luni din 2023, construcţiile au crescut per ansamblu cu 12,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, deşi nu au mers cu toate motoarele pornite. Pe obiecte de construcţii, rezidenţialul a scăzut cu 7,5%, iar sectorul nerezidenţial (şcoli, spitale) a crescut cu doar 0,5%. În schimb, sectorul construcţiilor inginereşti (autostrăzi, poduri, viaducte, pasaje) a crescut spectaculos, cu 31,7%. Se lucrează pe şosele şi pe autostrăzi într-un ritm mai evident şi mai solid decât în anii trecuţi, ceea ce înseamnă că sunt bani pentru ele. Un rol esenţial în această situaţie îl au fondurile europene.

    Cum vremea a fost bună, construcţiile au rămas pe un plus solid la final de an 2023. În noiembrie faţă de octombrie, construcţiile inginereşti au crescut cu 6,1%, sectorul nerezidenţial cu 5,9% şi cel rezidenţial cu 2,8%. Ce urmează însă mai departe? De ce se tem companiile din construcţii? Ce ar putea să pună probleme? Să fie oare anul electoral unul benefic sau mai degrabă o piedică? Războiul de la graniţă este mai mult o sabie deasupra capului companiilor sau o mare oportunitate care aşteaptă să iasă la lumină?   

     

    Adriana Rus, manager financiar în cadrul companiei de construcţii Drum Asfalt din Bihor:

    „Temerea cea mai mare vizează un orizont de timp mediu şi lung şi este legată de o eventuală instabilitate politică la nivel european, care va genera un dezechilibru pe plan naţional, atât din punctul de vedere al finanţărilor, cât şi din punctul de vedere al resurselor. Estimăm că e posibil să reapară problemele cu care ne-am confruntat în perioada anilor 2010-2014, şi anume finanţări blocate, lucrări suspendate, posibile insolvenţe la nivel naţional, precum şi o degradare a mediului de afaceri. Considerăm, de asemenea, că oportunităţile sunt strâns legate de o politică naţională corectă de protejare a firmelor cu capital românesc, pe modelul experienţelor altor state, precum Polonia, Ungaria, Germania şi Austria, care îşi protejează mediul de business local. Ne dorim ca autorităţile să gestioneze cu suficientă maturitate proiectele pe care le derulează, precum şi relaţia cu antreprenorii, proiectanţii şi consultanţii, astfel contribuind cu toţii la consolidarea şi creşterea calităţii vieţii şi a mediului de afaceri din România.”

    Adrian Gârmacea, proprietarul producătorului de uşi şi ferestre Barrier din Bacău:

     „Suntem conştienţi de posibilele provocări economice şi geopolitice care ar putea influenţa piaţa. Totuşi, rămânem vigilenţi şi pregătiţi să ne adaptăm rapid la orice schimbări. Considerăm că cele mai mari oportunităţi pentru Barrier în 2024 vor decurge din adoptarea şi integrarea tehnologiilor avansate, cum ar fi inteligenţa artificială şi robotizarea. Aceste inovaţii ne vor permite să optimizăm procesele de producţie, să îmbunătăţim calitatea produselor şi să creştem eficienţa operaţională. Suntem dedicaţi explorării acestor tehnologii emergente şi integrării lor în operaţiunile noastre pentru a rămâne în fruntea industriei şi pentru a oferi valoare adăugată clienţilor noştri.”

    Andrei Sulyok, directorul general al producătorului suedez de acoperişuri, hale metalice şi ventilaţii Lindab România:

    „În businessul de acoperişuri vorbim despre temeri care ar avea impact în buzunarul clientului, care vrea să-şi renoveze acoperişul casei sau îndrăzneşte să-şi construiască o casă şi are nevoie de acoperiş. Temerile vin aşadar din posibilele crize externe care ne-ar putea creşte preţul materiei prime sau ar influenţa scăderea cererii. La hale metalice rămânem flexibili, avem experienţă, aşa că rămânem neînfricaţi în domeniul industrial şi declarăm deschis că avem hale metalice pentru toate destinaţiile. În ceea ce priveşte segmentul de ventilaţii, acolo temerile pot veni dinspre alegerile politice de anul acesta. Când vorbim de oportunităţi, atenţia tot mai mare către energie verde, locuinţe pasive şi recuperări de energie ar fi de menţionat.”

    Andrei Popa, director general pentru România al producătorului belgian de sisteme de gips-carton, gleturi şi tencuieli Etex:

    „Suntem preocupaţi de posibila presiune inflaţionistă a unui an electoral şi reflectarea acesteia în dobânzi mari, care ar putea frâna economia. Însă vedem oportunităţi pentru mari proiecte de investiţii PNRR. De asemenea, 2024 aduce şi oportunităţi pentru materializarea mesajului guvernului privind încurajarea producţiei locale de materiale de construcţii.”

    Cristian Găvan, proprietarul magazinelor de bricolaj MAM Bricolaj din Bucureşti:

    „Activăm într-un domeniu în care clienţii pot amâna deciziile de cumpărare şi temerea este să nu ne confruntăm cu o scădere semnificativă a vânzărilor. Toate crizele au reaşezat pieţele şi acei jucători care s-au dezvoltat având o bază solidă au crescut după trecerea crizelor.”

    Aurel Köber, proprietarul producătorului de lacuri şi vopsele pentru construcţii Köber din Piatra Neamţ:

    „Temerile şi oportunităţile mediului de business în care evoluăm ţin mai degrabă de macromediu. Astfel, o continuare a creşterii nivelului de venituri coroborată cu o diminuare a inflaţiei va genera o oportunitate a creşterii de vânzări pe produse premium. În acelaşi timp, modificările legislative, precum şi tendinţele urmate de aceste modificări generează oportunităţi şi ameninţări pe partea de portofoliu de produse. Acestea sunt doar două exemple de variante de lucru, luate în considerare în momentul în care se analizează şi se generează strategia organizaţiei pe termen mediu şi lung.”

    Bogdan Bulgaria, managing director pentru Europa de Est al producătorului de prefabricate ASA Cons, deţinut de grupul finlandez Consolis:

    „Temerile principale sunt să nu mai înfruntăm acelaşi haos şi aceeaşi imaturitate în procesul decizional central, probleme generate de acelaşi mediu politic, să nu ne mai confruntăm cu aruncarea în economie a unor legi făcute pe genunchi, de nişte oameni care nu înţeleg impactul acestora în mediul de business. Deja mediul de business din România, comparativ cu cel din ţările moderne şi dezvoltate, se prezintă ca o junglă din punctul de vedere al hăţişului legislativ. Să nu mai lăsăm să se dezvolte alte culturi de buruieni şi plante dăunătoare în această junglă, care să ne facă viaţa şi traversarea ei tot mai complicată. Ca oportunitate principală, rămâne prognoza optimistă de creştere economică pentru România, creştere care ar trebui să aducă după ea, teoretic, un număr însemnat de investiţii în proiecte de mari dimensiuni în domeniul halelor industriale, obiectul nostru principal de activitate.”

    Emil Goţa, acţionar al producătorului de pavele Elis Pavaje din Alba:

    „Temerile pe care le avem cu privire la noul an în care am intrat sunt strâns legate de războiul situat la graniţa cu noi şi de efectele devastatoare pe care le poate avea. Privim cu îngrijorare şi o posibilă recesiune. La polul opus – legat de oportunităţi, optimismul nostru a crescut odată ce am observat că pe piaţă au apărut tot mai multe licitaţii. Ne dorim să fim consideraţi eligibili pentru viitoare proiecte şi să fim percepuţi ca un partener de încredere.”

    Daniel Şologon, CEO-ul producătorului de cărămizi Cemacon Cluj-Napoca:

    „Nu privim anul 2024 cu frici, ci îl abordăm cu nerăbdare şi curiozitate. De pildă, războiul ruso-ucrainean, care astăzi reprezintă o mare ameninţare şi care influenţează semnificativ apetitul de investiţii imobiliare la noi, va deveni, odată cu încheierea conflictului, o uriaţă oportunitate de dezvoltare a afacerii şi va avea o mare influenţă inclusiv asupra sectorului românesc al construcţiilor.”

    Cristian Mătăşel, director general al producătorului de acoperişuri Metigla din judeţul Prahova, deţinut de acţionari belgieni:

    „Principalele riscuri care s-ar putea întrevedea, pentru acest an, vin dintr-un mediu macroeconomic incert, în care dobânzile cresc, la fel şi inflaţia, iar consumul se contractă sub impactul direct al preţurilor. Cu toate acestea, cel puţin din semnalele noastre, investitorii din domeniul imobiliar, atât din segmentul rezidenţial, cât şi din cel industrial şi comercial, păstrează o atitudine pozitivă, iar planurile de investiţii rămân active pentru anul 2024. În plus, factorul ESG (Environmental, Social and Governance) câştigă teren, investitorii devenind din ce în ce mai conştienţi de importanţa dezvoltării unor proiecte sustenabile şi prietenoase cu mediul înconjurător, pentru a atrage viitorii proprietari preocupaţi de amprenta ecologică a locuinţelor sau a spaţiilor pe care le utilizează.”

    Irina Măndoiu, CEO-ul producătorului de lacuri şi vopsele Policolor-Orgachim, cu fabrici în Bucureşti şi în Ruse, Bulgaria:

    „Cele mai mari temeri sunt legate de instabilitatea socială generată de cele patru tururi de alegeri pe care le vom avea în România în 2024. Câteva categorii sociale au început deja să protesteze. Aceste lucruri pot conduce la alocări de resurse guvernamentale mai degrabă către consum şi mai puţin către investiţii. Cât ne priveşte, investiţiile pe care le-am făcut în capacităţile de producţie ne dau încrederea că putem ţine costurile de producţie sub control şi că ne vom permite să ajustăm producţia în funcţie de cererea clienţilor noştri.”

    Florin Popescu, business unit director pe piaţa locală al producătorului danez de vată minerală Rockwool:

    „Temerile sunt legate de prelungirea şi chiar extinderea războiului din Ucraina, pentru că o bună parte din finanţare este absorbită de războiul de la graniţele UE. Anul 2024 va fi un an al provocărilor pentru mediul de afaceri. Avem patru rânduri de alegeri în România, ceea ce înseamnă patru perioade de bătălii politice şi promisiuni electorale – un factor perturbator pentru mediul de afaceri. Escaladarea discursului politic extremist, pe toate planurile, este o ameninţare pentru mediul de afaceri. În loc să ne canalizăm eforturile pe cum generăm creştere economică şi prosperitate pentru toată lumea, vom asista la un discurs ultranaţionalist, agresiv cu investitorii străini. Oportunităţile le vedem în implementarea cât mai grabnică a noilor reglementări şi prevederi din legislaţia naţională şi europeană privind securitatea la incendii, eficienţă energetică şi sustenabilitate. Banii europeni vor reprezenta şansa la dezvoltare economică şi în 2024.”

    Marcel Florea, acţionar al Florea Grup din Alba, cu afaceri în construcţii, turism şi energie:

    „Principala temere este mediul de afaceri caracterizat de incertitudine. Pe de altă parte, una dintre cele mai mari oportunităţi ale acestei industrii (construcţiile – n. red.) este dezvoltarea infrastructurii, atât de deficitară în România. Vorbim aici atât de proiecte noi, cât şi de reabilitarea structurilor existente.”

    Irina Boureanu, director general al producătorului de panouri termoizolante Topanel din Râmnicu Vâlcea:

    „Temerile noastre sunt aceleaşi cu care se confruntă mediul de afaceri din România. Factori precum inflaţia, rata dobânzilor şi imprevizibilitatea economică pot constitui obstacole pentru progresul companiei. Cu toate acestea, suntem pregătiţi să valorificăm oportunităţile existente. Proiectul PNRR, care reprezintă 30% din bugetul naţional pentru investiţii şi unde avem deja proiecte în desfăşurare, se profilează ca una dintre marile oportunităţi ale anului 2024. De asemenea, programele rulate în direcţia tranziţiei către energia verde sunt oportunităţi pentru noi, având în vedere că furnizăm produse esenţiale pentru construcţia infrastructurii necesare producţiei de energie verde sau, în cazul liniilor de panouri şi plăci termoizolante, reducerea consumului de energie, cum ar fi panourile termoizolante şi plăcile termoizolante cu spumă PIR, THERMOTOP. Totodată, credem că multe oportunităţi vor veni din investiţiile realizate de Topanel până în acest moment.”

    Noemi Ritea, director de piaţă pentru România, Ungaria şi Moldova al producătorului de ferestre Velux:

    „În ceea ce priveşte temerile, una dintre ele este inflaţia, care a influenţat şi va continua să influenţeze puternic deciziile românilor de a duce mai departe proiectele. Şi situaţia geopolitică este un factor de risc, cele două războaie vor genera incertitudini şi instabilitate economică. La acestea se adaugă calitatea construcţiilor, care de multe ori lasă de dorit, respectiv adaptarea lor la schimbările climatice. Pe de altă parte, România plusează mult la capitolul digitalizare şi conectivitate, care poate facilita accesul la clienţi noi. Un alt punct forte este popularizarea surselor de energie curate, în care ţara noastră a investit considerabil. Energia regenerabilă facilitează, la rândul ei, promovarea unor noi tipuri de produse, precum ferestrele acţionate solar. Şi, din nou, să nu uităm de renovarea energetică, care implică înlocuirea ferestrelor noi de mansardă.”

    Ovidiu Păscuţiu, CEO-ul producătorului de materiale de construcţii Saint-Gobain România, deţinut de un grup francez:

    „Cele mai mari temeri pentru 2024 includ incertitudinea economică şi instabilitatea geopolitică. Cu toate acestea, vedem oportunităţi semnificative în evoluţia tehnologică, creşterea cererii pentru soluţii sustenabile şi extinderea pieţelor internaţionale.”

    Niculae Duşu, acţionar al producătorului de materiale de construcţii Celco din Constanţa:

    „Principala temere a noastră este scăderea apetitului investiţional, generată de instabilitatea economică, la care se adaugă crizele politice şi războaiele care se intensifică pe mapamond. Pe lângă acestea, cea mai mai mare provocare pentru viitor este ambiţia Europei de a atinge zero emisii de carbon până în 2050, ambiţie nerealistă în condiţiile în care nu există tehnologii de captare a carbonului emis din procesele de producţie, de stocare şi utilizare a acestuia. Oricum, astfel de soluţii, dacă se vor găsi, vor atrage costuri uriaşe, costuri care nu se justifică atât timp cât o astfel de ambiţie nu este însuşită la nivel global.”

    Mathieu Bauduin, CEO-ul pentru România al retailerului francez de bricolaj Leroy Merlin:

    „Provocarea principală a anului vor fi, în continuare, instabilitatea regională şi mondială, efectele economice ale acesteia, dar şi dificultatea în a găsi produse cu o amprentă de carbon redusă. Pe de altă parte, bricolajul este o piaţă cu potenţial enorm, stimulată în permanenţă de consumatori în direcţia sustenabilităţii şi a calităţii, care va beneficia cu siguranţă de valul de renovare energetică necesar în România. Mai mult decât atât, suntem încrezători că 2024 va aduce şi o stabilizare a preţurilor, chiar o scădere a lor.”

    Mariana Constantinescu Brădescu, acţionar al furnizorului de soluţii de amenajare pentru clădiri PiatraOnline:

    „2024 este an electoral, iar asta este o frică pentru mediul de business, pentru că, în anii electorali, mediul de business este lăsat şi mai mult în umbră, iar focusul se duce pe alte ramuri. Oportunităţi? Suntem încă pe la «grădiniţa» dezvoltării ca infrastructură/ imobiliare/ orice domeniu de fapt, aşadar sunt multe de făcut, indiferent de climatul mondial.”

    Răzvan Pârvulescu, head of business development al constructorului BTDConstruct din Bucureşti:

    „Apreciem că instabilitatea economică internaţională, precum şi tensiunile geopolitice ar putea influenţa negativ parcursul acestui an, însă dorim să ne concentrăm pe perspectivele actuale, care indică o evoluţie bună. Din acest motiv, planurile noastre vor rămâne guvernate de optimism. Pe de altă parte, orice context dificil aduce progres, la fel cum perioada pandemiei a accelerat procesul de digitalizare în mai multe domenii.”

  • Veşti bune pentru Turcia: Banca centrală a menţinut rata dobânzii la 45%, în timp ce economiştii se aşteaptă ca inflaţia să se înjumătăţească în acest an. „Este posibil ca inflaţia sa fie de 30-35% la sfârşitul anului”

    Banca centrală a Turciei a menţinut dobânda la 45%, în ciuda inflaţiei creşterii inflaţiei, punând capăt unui ciclu de înăsprire monetară început acum 8 luni, scrie FT.

    Inflaţia din Turcia a crescut cu 6,7% în decembrie, fiind în prezent la 64,8% comparativ cu luna ianuarie a anului trecut.

    „Politica monetară va fi înăsprită dacă se observă o deterioare a perspectivelor inflaţioniste”, a explicat instituţia într-un comunicat.

    Economiştii prevăd că banca centrală va menţine dobânzile la nivelul actual pe întreaga durată a anului, aceştia prognozând că inflaţia se va înjumătăţi în acest an.

    „Este posibil ca inflaţia sa fie de 30-35% la sfârşitul anului”, a declarat Liam Peach, senior emerging markets economist la Capital Economics.

  • Când dobânzile vor începe să scadă, preţurile apartamentelor vor începe să crească

    Anul trecut, 2023, piaţa imobiliară de la noi a avut un an destul de prost, chiar dacă indicatorii pentru achiziţia unui apartament au fost la cel mai bun nivel din istorie din perspectiva preţului, comparat cu salariul mediu:

    •Ÿ tranzacţiile imobiliare au scăzut;

    Ÿ• creditele ipotecare au scăzut;

    Ÿ• dobânzile la lei s-au stabilizat după explozia din 2022: IRCC nu a crescut peste 6%, ci a rămas în jurul a 5,9%, iar ROBOR la trei luni, pentru cei care au rămas cu acest indicator de referinţă, a scăzut chiar de la 8% la 6,2%;

    Ÿ• preţurile apartamentelor în euro nu au crescut, şi cum cursul leu/euro a rămas stabil, preţurile apartamentelor în lei nu au crescut;

    •Ÿ salariile au crescut, spre exemplu salariul mediu a crescut cu 15% în condiţiile în care inflaţia a fost de 6,6%, rezultând o creştere reală a salariului mediu de peste 8%; deoarece cursul valutar leu/euro a rămas stabil, salariile în euro au crescut pe medie cu 15%, depăşind chiar 1.000 de euro net;

    •Ÿ conform calculelor urmărite de brokerul imobiliar SVN, la finalul anului trecut, respectiv în decembrie, s-a înregistrat cel mai bun raport între salariul mediu şi preţul apartamentelor, adică la preţul actual al unui apartament de două camere de 50 de metri pătraţi îţi trebuie, cu un salariu mediu de 5.000 de lei, 7 ani să-l poţi achiziţiona, iar spre comparaţie, în 2008, anul de vârf al pieţei imobiliare, acest indicator ajunsese la 32 de ani;

    Ÿ• chiriile au crescut cu 20-30% anul trecut pentru că oamenii au preferat să amâne achiziţia unui apartament din cauza dobânzilor mari şi să stea în chirie.

    Cu toate că piaţa imobiliară, dintr-o perspectivă a preţurilor care nu au crescut, a cursului valutar leu/euro care nu a crescut, a creşterii salariilor, nu a fost aşa de rea, ci dimpotrivă, românii nu prea s-au înghesuit să cumpere apartamente, pentru că toată lumea se uită şi se raportează la dobânzi, pe care le consideră mari. Explozia IRCC-ului, care a crescut de la 1,8% la 5,97%, a însemnat o creştere a ratei cu 60% într-o perioadă de un an, ceea ce a avut darul să sperie multă lume. Multă lume s-a aşteptat ca piaţa să scadă, să mai scadă odată cu apariţia inflaţiei, cu războiul din Ucraina şi cu ştirile negative legate de scăderea economică, dar nu s-a întâmplat deloc aşa. Românii au putut să-şi achite ratele, creşterea de 60% a unei rate fiind gestionată foarte bine, oamenii nu şi-au pierdut joburile, ci dimpotrivă, şi le-au menţinut chiar şi cu o creştere a salariilor, pentru că euro nu a crescut, nu a pus o presiune suplimentară pe salarii şi plata ratelor, iar toate aceste lucruri au susţinut stabilitatea pieţei imobiliare, adică nu au apărut defaulturi care să ducă la vânzări de apartamente şi deci la scăderea preţurilor. Neavând probleme cu clienţii, băncile nu s-au trezit cu restanţe la plată şi cu credite neperformante, ceea ce nu a pus nicio presiune pe piaţa imobiliară. În aceste condiţii, preţurile apartamentelor nu prea au scăzut.

    Cu toate că parametrii din spatele pieţei imobiliare au fost buni, în special acel indicator privind numărul de ani în care poţi să cumperi un apartament cu salariul mediu pe economie, cererea nu a crescut, deci nici vânzările. Întrebarea este ce va fi de-acum înainte, când vor începe să scadă dobânzile (nu aşa repede cum crede lumea), iar preţurile vor începe să crească. Dacă clienţii nu au cumpărat apartamente când preţurile erau mici dar ratele mai mari, vor cumpăra acum apartamente când preţurile vor fi mai mari, iar ratele mai mici? Cel mai probabil, da. Lumea este mai „speriată” de dobânzile mari decât de preţurile la apartamente. Până la urmă, asta este natura umană, nu întotdeauna există o logică clară. Şi în piaţa imobiliară este vorba despre percepţii. Când lumea crede că dobânzile sunt mari nu prea se mai uită la preţul apartamentelor şi cât de „affordabile” sunt. În următorii ani vom vedea că acest indicator de 7 ani, în care acum îţi poţi plăti un apartament la preţurile actuale şi cu salariul mediu actual, va creşte spre 9 – 10 – 11 ani, iar cererea va fi mai mare decât este acum.  

  • România nu este în recesiune, inflaţia va scădea şi urmează reduceri de dobânzi. Isărescu, guvernatorul BNR: Trebuie să aşteptăm cel puţin două luni după creşterea inflaţiei din ianuarie ca să ne convingem

    „Nu suntem în recesiune. Nu cred că suntem nici în direcţia aceea. Ar fi fost posibil, să zicem, dacă nu se atrăgeau bani europeni. Dar văd că merg destul de bine, investiţiile merg, consumul este în creştere, creditul şi-a revenit. Încetinire a creşterii PIB am avut, dar recesiune înseamnă câteva trimestre de scădere a PIB, cu cifre mari, nu cu 0,1%. Deci nu avem recesiune şi nu vedem“.

    Rata anuală a inflaţiei va urma o traiectorie descendentă în acest an, iar BNR are în vedere reduceri de dobândă în perspectivă, însă se impune o perioadă de aşteptare de cel puţin două luni după creşterea inflaţiei din ianuarie, pentru a lua o decizie în acest sens.

    „Credem în această traiectorie, inflaţia se duce în jos. Dar, ne mai trebuie cel puţin două luni, cred eu, de scădere a preţurilor de consum ca să luăm o decizie. Am discutat şi un calendar de reduceri de dobândă. Trebuie să aşteptăm cel puţin două luni în care să vedem o scădere a indicelui preţurilor de consum, după creşterea inflaţiei din ianuarie, ca să ne convingem“, a spus ieri Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la prezentarea Raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    Boardul BNR a menţinut dobânda-cheie la 7% timp de nouă şedinţe consecutiv, inclusiv în luna februarie 2024, anticipând un puseu de creştere a inflaţiei în debutul anului 2024 din cauza taxelor şi impozitelor indirecte, pentru ca ulterior să revină pe scădere. Isărescu a spus că Ro­mânia a evitat recesiunea, susţi­nând că BNR a calibrat de aşa ma­nie­ră politica monetară încât să evi­tăm intrarea în recesiune, pentru că avem o problemă fiscală grea, avem deficitele gemene, iar o recesiune ar face situaţia şi mai dificilă.

    Rata anuală a inflaţiei a urcat în ianuarie 2024 la 7,4%, după ce scăzuse la finalul anului 2023 la 6,6%, potrivit datelor de la Insitutul Naţional de Statistică. BNR a ajustat prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2024 la 4,7%, de la 4,8% anterior, în timp ce pentru anul 2025 banca centrală vede o inflaţie de 3,5%.

    Rata anuală a inflaţiei IPC se va menţine pe o traiectorie generală de scădere (cu o întrerupere temporară în ianuarie a.c.), însă ritmul dezinflaţiei este anticipat să încetinească semnificativ pe parcursul anului 2025, potrivit prezentării guvernatorului BNR. Creşterea temporară a ratei anuale a inflaţiei IPC în luna ianuarie este asociată majorării unor impozite indirecte (TVA, accize ? impact estimat de 0,7 pp). Traiectoria prognozată a inflaţiei a fost revizuită descendent pe parcursul anului 2024, ca urmare a evoluţiilor mai favorabile ale preţurilor alimentelor, inclusiv cele incluse în coşul inflaţiei de bază, şi ale celor ale combustibililor din perioada recentă.

    Iar revenirea inflaţiei în intervalul ţintei (2,5% ±1 punct procentual), însă la limita superioară a acestuia (3,5%), este previzionată pentru orizontul prognozei, T4/2025, după cum a declarat guvernatorul BNR.

    În ceea ce priveşte evoluţia economiei în perspectivă, gvernatorul BNR a arătat că România nu se îndreaptă spre recesiune, în condiţiile în care continuă absorbţia fondurilor europene, investiţiile merg, iar consumul este în creştere.

    Întrebat despre cât de aproape suntem de recesiune, guvernatorul BNR a susţinut că nu crede că suntem în direcţia aceea. ìNu suntem în recesiune. Nu cred că suntem nici în direcţia aceea. Ar fi fost posibil, să zicem, dacă nu se atrageau bani europeni. Dar văd că merg destul de bine, investiţiile merg, consumul este în creştere, creditul şi-a revenit.  Încetinire a creşterii PIB am avut, dar recesiune înseamnă câteva trimestre de scădere a PIB, cu cifre mari, nu cu 0,1%. Deci nu avem recesiune şi nu vedem. Sunt mai multe definiţii ale recesiunii, că ai  recesiune dacă ai două trimestre cu scădere, chiar dacă este uşoară, dar sper să nu ajungem nici acolo. Există o problemă, cu corecţia datelor statistice. Nu este uşor să calculezi corect cifre statistice agregate, globale, mai pot să apară corecţii. Dar nu cred că doreşte nimeni să aibă ţara recesiune. Eu nu văd recesiuneî, a menţionat Isărescu.

    El a adus în discuţie menţinerea parcursului solid al investiţiilor, datorată valorificării resurselor financiare europene, precum şi posibila accelerare a consumului pe fondul creşterii puterii de cumpărare şi a creditelor pentru consum, după ce în T2/2023 şi T3/2023 s-a înregistrat o temperare a consumului populaţiei.

    ìCererea excedentară se menţine la valori pozitive pe un orizont temporal mai lung comparativ cu ipotezele din ultimul Raport în principal sub efectul revizuirii impactului asupra economiei din partea impulsului fiscal, atât pentru anul curent, cât şi pentru cel următor reflectând materializarea unor riscuri privind politica fiscală şi de venituri evidenţiate în precedentul Raport, în special creşterile consistente, deja legiferate, ale pensiilorî, conform prezentării guvernatorului.

     

    Ce a spus Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, despre:

    Un nou mandat la conducerea BNR

    ► Noi nu trebuie să luăm nicio decizie, ci Parlamentul hotărăşte, partidele politice. Nu depinde de mine, depinde de Parlamentul României. Nu are rost să facem o discuţie pe această temă. Noi (boardul BNR-n.red) trebuie să ne facem datoria aici. Stăm aici până în ultima clipă, ţinem frâiele, şi pe urmă vedem, predăm mandatul boardului viitor. Nu poate nimeni să forţeze pe nimeni. Şi până acum au avut loc discuţii responsabile şi serioase. Nu depinde de noi. Până când ne cheamă Parlamentul, nu ne apucăm să comentăm, ne ţinem de treabă.

    ► Întrebat ulterior despre dorinţa proprie de a mai candida sau nu pentru un nou mandat în fruntea BNR, Mugur Isărescu a răspuns: „Nu pot să vă spun dorinţele. Din când în când trebuie să mă uit în buletin. A apărut această problemă. Tânăr nu mai sunt, am fost odată, dar sunt totuşi mulţi ani de atunci.

     

    Creşterea economică

    ► Nu suntem în recesiune. Nu cred că suntem nici în direcţia aceea. Ar fi fost posibil, să zicem, dacă nu se atrageau bani europeni. Dar văd că merg destul de bine, investiţiile merg, consumul este în creştere, creditul şi-a revenit.

    ► Încetinire a creşterii PIB am avut, dar recesiune înseamnă câteva trimestre de scădere a PIB, cu cifre mari, nu cu 0,1%. Deci nu avem recesiune şi nu vedem. Sunt mai multe definiţii ale recesiunii, că ai  recesiune dacă ai două trimestre cu scădere, chiar dacă este uşoară, dar sper să nu ajungem nici acolo. Există o problemă, cu corecţia datelor statistice. Nu este uşor să calculezi corect cifre statistice agregate, globale, mai pot să apară corecţii. Dar nu cred că doreşte nimeni să aibă ţara recesiune. Eu nu văd recesiune.

    ► Se menţine parcursul solid al investiţiilor, datorat valorificării resurselor financiare europene

    ► Este posibilă accelerarea consumului pe fondul creşterii puterii de cumpărare şi a creditelor pentru consum.

    ► Cererea excedentară se menţine la valori pozitive pe un orizont temporal mai lung comparativ cu ipotezele din ultimul Raport în principal sub efectul revizuirii impactului asupra economiei din partea impulsului fiscal, atât pentru anul curent, cât şi pentru cel următor reflectând materializarea unor riscuri privind politica fiscală şi de venituri evidenţiate în precedentul Raport, în special creşterile consistente, deja legiferate, ale pensiilor.

     

    Deficite şi datoria publică

    ► Nu datoria României este adevărata problemă, ci deficitul. Deficitul trebuie finanţat. Dacă rămâi cu el nefinanţat, este ca şi cum ai avea nişte cheltuieli pe care nu le finanţezi. Deficitul a fost destul de mare, trebuie să fie finanţat, din surse interne sau externe.

    ► Nu cred că suntem o ţară care să ne putem juca cu finanţarea deficitului. Apar într-adevăr penalizări, când ai deficit prea mare cresc dobânzile.

    ► România are situaţia fiscală cea mai dificilă din cele patru ţări din regiune, cu cel mai mare deficit fiscal, care se răsfrânge şi în deficitul extern. O recesiune ar face situaţia şi mai grea, este greu de controlat şi administrat.

    ► Suntem penalizaţi prin prima de risc din cauza deficitelor, şi în special din cauza deficitului fiscal, precum şi  a dificultăţii României de a reduce aceste deficite.

    ►Tema impozitului progresiv nu este de actualitate într-un an electoral, pentru că orice discuţie se duce în plan ideologic şi nu mai iese nimic. Se tulbură şi anul electoral. Deci, probabil, la anul va fi o discuţie pe tema aceasta.

     

    Inflaţie

    ► Rata anuală a inflaţiei IPC se va menţine pe o traiectorie generală de scădere (cu o întrerupere temporară în ianuarie a.c.), însă ritmul dezinflaţiei este anticipat să încetinească semnificativ pe parcursul anului 2025.

    ► Creşterea temporară a ratei anuale a inflaţiei IPC în luna ianuarie este asociată majorării unor impozite indirecte (TVA, accize ? impact estimat de 0,7 pp).

    ► BNR a ajustat prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2024 la 4,7%, de la 4,8% anterior. Pentru anul 2025 banca centrală vede o inflaţie de 3,5%.

    ► Traiectoria prognozată a inflaţiei a fost revizuită descendent pentru 2024, ca urmare a evoluţiilor mai favorabile ale preţurilor alimentelor, inclusiv cele incluse în coşul inflaţiei de bază, şi ale celor ale combustibililor din perioada recentă.

    ► Revenirea inflaţiei în intervalul ţintei (2,5% ±1 punct procentual), însă la limita superioară a acestuia (3,5%), este previzionată pentru orizontul prognozei, T4/2025.

    ► Principalul determinant al evoluţiei ratei anuale a inflaţiei IPC va rămâne indicele CORE2 ajustat.

    ► Rata anuală a inflaţiei de bază va urma o traiectorie continuu descendentă, valorile previzionate menţinându-se la niveluri superioare celor ale inflaţiei anuale IPC.

    ► Traiectoria prognozată a fost revizuită descendent pe parcursul anului 2024, în contextul evoluţiilor mai favorabile ale indicatorului din perioada recentă, în special pe segmentul alimentar.

  • Isărescu, guvernatorul BNR: Rata anuală a inflaţiei va urma o traiectorie continuu descendentă. Am discutat şi un calendar de reduceri de dobândă. Dar, trebuie să aşteptăm cel puţin două luni după creşterea inflaţiei din ianuarie ca să ne convingem

    Rata anuală a inflaţiei va urma o traiectorie descendentă, iar BNR are în vedere reduceri de dobândă în perspectivă, însă se impune o perioadă de aşteptare de cel puţin două luni, după creşterea inflaţiei din ianuarie, pentru a lua o decizie în acest sens.

    “Credem în această traiectorie, inflaţia se duce în jos. Dar ne mai trebuie cel puţin două luni, cred eu, de scădere a preţurilor de consum ca să luăm o decizie. Am discutat şi un calendar de reduceri de dobândă. Trebuie să aşteptăm cel puţin două luni în care să vedem o scădere a indicelui preţurilor de consum, după creşterea inflaţiei din ianuarie, ca să ne convingem”, a spus astăzi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

    Rata annuală a inflaţiei a urcat în ianuarie 2024 la 7,4% după ce scăzuse la finalul anului 2023 la 6,6%, potrivit datelor de la Insitutul de Statistică.

    BNR a ajustat prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2024 la 4,7%, de la 4,8% anterior, în timp ce pentru anul 2025 banca centrală vede o inflaţie de 3,5%.

    Rata anuală a inflaţiei IPC se va menţine pe o traiectorie generală de scădere (cu o întrerupere temporară în ianuarie a.c.), însă ritmul dezinflaţiei este anticipat să încetinească semnificativ pe parcursul anului 2025, potrivit prezentării guvernatorului BNR.

    Creşterea temporară a ratei anuale a inflaţiei IPC în luna ianuarie este asociată majorării unor impozite indirecte (TVA, accize − impact estimat de 0,7 pp).

    Traiectoria prognozată a inflaţiei a fost revizuită descendent pe parcursul anului 2024, ca urmare a evoluţiilor mai favorabile ale preţurilor alimentelor, inclusiv cele incluse în coşul inflaţiei de bază, şi ale celor ale combustibililor din perioada recentă.

    Iar revenirea inflaţiei în intervalul ţintei (2,5% ±1 punct procentual), însă la limita superioară a acestuia (3,5%), este previzionată pentru orizontul prognozei, T4/2025, după cum a declarat guvernatorul BNR.

    Principalul determinant al evoluţiei ratei anuale a inflaţiei IPC va rămâne indicele CORE2 ajustat.

    Rata anuală a inflaţiei de bază va urma o traiectorie continuu descendentă, valorile previzionate menţinându-se la niveluri superioare celor ale ratei anuale a inflaţiei IPC, a spus Isărescu.

    “Traiectoria prognozată a fost revizuită descendent pe parcursul anului 2024, în contextul evoluţiilor mai favorabile ale indicatorului din perioada recentă, în special pe segmentul alimentar. q Ulterior, pe parcursul anului viitor, traiectoria variabilei se plasează la niveluri uşor peste cele proiectate în Raportul din noiembrie, pe fondul unui gap PIB care se menţine la valori pozitive şi, într-o mai mică măsură, al unei revizuiri ascendente a anticipaţiilor privind inflaţia. Se previzionează menţinerea acesteia la niveluri superioare atât intervalului ţintei, cât şi indicatorului headline până la orizontul prognozei”.


     

  • Opinie Dragoş Damian, CEO Terapia: Ne doare în cot de comasarea alegerilor, ne doare în cot de alegeri în general. Grijile noastre sunt conflictul din Marea Rosie, inflaţia scăpată de sub control şi explozia de fiscalitate care urmează din 2025

    Marcel Ciolacu a declarat dupa intalnirile cu mediul de afaceri ca “Firmele româneşti nu sunt interesate deloc de comasare (a alegerilor, in context), ci de soluţiile pentru dezvoltare!”

    Asa este. In timp ce politicienii fac experimente spatiale de analiza matematica permutand patru luate cate una, doua sau trei, trimitand astfel toata media in alerta si in dezbateri pe tema comasarii alegerilor, iata trei lucruri care ar trebui sa intereseze mediul de afaceri.

    Primul lucru care ar trebui sa intereseze mediul de afaceri, este new entry, nu stiati de el cand v-ati facut bugetele pentru 2024. Razboiul din Marea Rosie blocheaza marile lanturi de aprovizionare din China, India si Tarile Arabe, scumpind ingrozitor transporturile pe mare (cu +175%) si pe aer (cu +70%) si prelungind perioadele de livrare pe mare (pana la 90 de zile, de la 40-60 de zile) si pe aer (pana la 30-45 de zile, de la 15 zile). Sunt alerte in toata Europa. Vor spune unii: Si ce? Nu cumparam nimic din China, India si Tarile Arabe. Asa este, pentru ca in Romania se produce tot mai putin, insa China, India si Tarile Arabe sunt principalii furnizori ai fabricilor din UE de unde cumparatorul roman se aprovizioneaza,. Asadar, razboiul din Marea Rosie va exporta inflatie si termene lungi de livrare si catre Romania.

    Al doilea lucru care ar trebui sa intereseze mediul de afaceri, daca si-a bazat dezvoltarea din 2024 pe cresterea de preturi si nu pe volume, inovatie, diversificare, investitii, achizitii, internationalizare, etc.  Evolutiile din Marea Rosie vor adauga inflatie pe parcursul anului la inflatia deja instalata comod inca din ianuarie in Romania. Toate preturile au explodat, mai ales la alimente si energie, desi trebuiau sa se scumpeasca doar alimentele cu un anumit adaos de zahar. Asistam asadar la a doua etapa de greedflatie, dupa cea care ne-a dat peste cap in 2022 – nu e nici o indoiala ca greedflatia a fost sursa cresterii economice de 4% de atunci, care, ca dovada, nu s-a mai repetat in 2023 cand inflatia a scazut. Daca peste greedflatia care s-a lansat in primul trimestru se suprapune  efectul scumpirilor generate de blocajul din Marea Rosie atunci inflatia de 13,8% din 2022 va fi o amintire frumoasa. Insa, de data asta, este imposibil ca greedflatia sa mai aduca crestere economica.

    Si al treilea lucru care ar trebui sa intereseze mediul de afaceri, cu efect poate chiar mai devreme decat din 2025. Este insidious. Ne propune Banca Mondiala sa impozitam salariile brute de peste 4000 de lei cu 20%. Poate are cineva o statistica despre numarul de tari din UE care impoziteaza cu 20% salariile de 800 de Euro, dar nu cred ca sunt multe. Oricum, concluzia acestei masuri pare a fi ca situatia este foarte grava: daca salariile un pic peste salariul minim, despre care se propunea sa fie 3.700 de lei si pentru care se astepta sa fie acordate facilitati fiscale, trebuie impozitate cu 20%, atunci nu este bine de loc. Ne-a spus prima data FMI, Banca Mondiala repeta acum: nu credem ca masurile introduse de la 1 ianuarie 2024 privind optimizarea fiscala si consolidarea bugetara vor estompa deficitul excesiv chiar daca, cel putin pe hartie, fac sens. Cresteti taxele, impozitele si contributiile daca vreti sa tineri economia sub control.

    Hei, nu va luati dupa mine, ca nu sunt profesor de economie, nu sunt in top 10 jucatori ca sa inteleg ceva din macroeconomie si nici nu fac parte din delegatiile care se intalnesc cu ministrii la Guvern. Dar asa-i ca aveti toate motivele sa nu va stea gandul la comasarea alegerilor, nici macar la alegeri la modul general?