BusinessMagazin

Tag: generatie

  • Cum îi învaţă Florin Talpeş pe cei din generaţia millennials să greşească cât mai repede?

    Toată lumea vrea să ştie de ce un antreprenor sau un business a avut succes. A avut o idee genială, a avut noroc, a avut „pile“ să-şi vândă produsele la stat (acum acest lucru s-a transferat în sectorul privat, unde trebuie să ai relaţii ca să poţi să vinzi într-o firmă privată), a avut părinţi cu o istorie în spate, a primit credit de la bancă şi a astfel a avut bani să înceapă afacerea etc.

    Florin Talpeş, proprietarul Bitdefender, a spus la gala Business Magazin CEO Awards 2016 că unul din lucrurile care l-au ajutat să ajungă unde este astăzi a fost faptul că a greşit la începutul evoluţiei businessului.

    Dacă stai să te gândeşti, aceasta este o condiţie foarte importantă, care poate face diferenţa între firme şi antreprenori. Cine a avut luxul de a putea să greşească la începuturile afacerii şi să înveţe din greşeli a pierdut mai puţin sau chiar deloc.
    Cei care au intrat în business în anii ’90 şi începutul anilor 2000 au avut „luxul“ de a greşi cât pentru celelalte generaţii care au venit după aceşti ani şi care vor veni.

    Acum, când nu mai eşti singur într-o piaţă, când sistemele de organizare din cadrul companiilor încep să facă diferenţa, când procedurile şi birocraţia ţin costurile sub control, când preţurile produselor nu mai cresc datorită inflaţiei şi a creşterii cursului valutar, ci dimpotrivă, scad, sub presiunea concurenţei şi a necesităţilor de cash-flow, niciun antreprenor nu-şi mai permite luxul de a greşi.

    De aceea, există o încetinire în afaceri, de aceea se iau decizii din ce în ce mai greu, de aceea apar powerpoint-urile şi analizele de zeci de pagini, de aceea „birocraţii companiilor“ câştigă teren sau de aceea inovarea cade pe locul doi.
    Businessurile româneşti care mai sunt în proprietatea antreprenorilor români şi care au reuşit să supravieţuiască până acum încep să devină din ce în ce mai „anchilozate“, birocratice, mai corporatiste în cel mai bun caz, cu o apropiere de mentalitatea de la stat şi o depărtare faţă de o mentalitate antreprenorială, unde a greşi este o condiţie esenţială şi face parte din business.

    Pentru că nu mai există nişte condiţii esenţiale care au existat până la mijlocul anilor 2000 şi care au ajutat antreprenorii să aibă atunci succes, respectiv inflaţia, creşterea cursului, majorarea salariilor sub creşterea inflaţiei sau a cursului, acum orice greşeală se cuantifică direct în bani, putând pune chiar în pericol un întreg business.
    Criza a tăiat mult din elanul antreprenorilor, care au devenit mult mai prudenţi şi care acum nu mai vor să rişte. De aceea stau banii degeaba în bănci fără să ajungă la antreprenori, nu că bancherii nu ar vrea să dea credite; în primul rând antreprenorii nu mai vor să se împrumute.

    Accesul la finanţare bancară şi dobânda nu mai reprezintă deloc o problemă la ora actuală pentru afacerile româneşti.
    Antreprenorii care au traversat criza nu prea mai vor să se împrumute la bancă pentru a-şi extinde activitatea, nu mai vor să facă angajări, ca să nu fie nevoiţi să dea afară dacă apare o nouă criză, nu mai vor să câştige cotă de piaţă şi să se lupte cu concurenţa. De ajuns se luptă în preţuri.

    Şansa economiei româneşti trebuie să vină de la antreprenorii mai tineri, care încă nu au ce pierde, decât banii de buzunar, unde greşelile costă mai puţin. Dar din păcate generaţia anilor ’90 nu vrea să devină antreprenoare, să aibă propria afacere, ci preferă salariul unei multinaţionale sau al unei companii româneşti aşezate.

    Această generaţie, millennials, este mult mai comodă, nu vrea să rişte un trai rezonabil, să dea din mână Prima casă şi city break-urile lunare. Prea puţini dintre ei vor să se lupte cu piaţa, cu necunoscutul, cu lipsa banilor de salarii şi de taxe, cu băncile care îţi cer garanţii palpabile şi au mai puţină încredere în cifrele dintr-un business plan. Determinarea şi energia nu reprezintă punctul lor forte, calităţi care sunt mult mai necesare în business decât inteligenţa.

    Deci România are o generaţie antreprenorială lipsă, ceea ce începe să se vadă în economie, în afaceri; numărul companiile care mor, care se desfiinţează, este dublu faţă de firmele nou-înfiinţate, conform datelor Coface.

    Florin Talpeş şi toată generaţia lui, a antreprenorilor din anii ’90, au avut şansa să greşească cât mai repede în business, iar acest lucru i-a ajutat în cele două decenii care au urmat, mult mai mult decât alte condiţii.

    Cum face generaţia lui să-i ajute şi pe cei de acum să intre în business, să devină antreprenori şi nu corporatişti şi să greşească cât mai repede?

  • Noile produse prezentate de cei doi giganţi din tehnologie. Microsoft lansează un desktop impresionant, iar Apple aduce funcţia de touch laptopurilor

    Microsoft a anunţat în cadrul evenimentului Windows Creator Edition Surface Studio, un computer integrat într-un monitor de dimensiuni foarte mari, cu hardware puternic şi design atrăgător, dedicat profesioniştilor din mediul creativ, fiind potrivit atât pentru graficieni, videografi şi fotografi, cât şi de gameri, primind câteva funcţii speciale pentru jocuri video.

    Computerul are display „Pixel Sense” cu funcţii tactile cu diagonală de 28”, echipat cu ceea ce numeşte Microsoft „cel mai subţire panou LCD de până acum”. Acesta vine cu un format atipic 3:2, asemeni tabletelor Surface Pro şi afişează o rezoluţie de 4500 x 3000 pixeli, cu 63% mai mult decât rezoluţia standard UHD/4K. Microsoft va oferi un nou periferic numit Surface Dial, o rotiţă multifuncţională care va putea fi folosită în diverse aplicaţii de design, cât şi în cadrul sistemului de operare Windows 10. Computerul are la bază procesoare Intel Core i5 sau i7 pe arhitectură Skylake, alăturate unor cipuri grafice NVIDIA GeForce GTX 965M cu 2 GB sau GTX 980M cu 4 GB, unităţi de stocare hibrid de 1 sau 2 TB şi opţiuni de RAM de la 8 la 32 GB. În funcţie de configuraţie, Surface Studio poate costa 2.999 dolari în versiunea de bază şi poate atinge preţul de 4.199 dolari în cea de top.

    Microsoft a anunţat şi a doua generaţie de laptopuri Microsoft Surface Book, care aduce hardware şi mai puternic, cât şi o autonomie drastic îmbunătăţită.

    Apple pe de altă parte a prezentat noua generaţie de laptopuri chiar a doua zi. Noul Macbook Pro este mult mai mic decât modelele din generaţia precedentă, indiferent de dimensiunea display-ului, foloseşte exclusiv mufe USB Type-C şi are o tastatură nouă, echipată cu un display secundar OLED numit Touch Bar care înlocuieşte butoanele F1-F12 şi butonul ESC.

    În dreapta barei OLED, care poate fi folosită de aplicaţii pentru acces la funcţii rapide, a fost integrat şi butonul Power, care este acum un pătrat de culoare neagră cu un senzor de amprentă TouchID pentru autentificarea în sistemul de operare, în diverse conturi online şi pentru aprobarea plăţilor prin Apple Pay. Trackpad-ul a fost de asemenea îmbunătăţit, fiind acum mult mai mare, pe toate modelele de Macbook Pro.

    Vor exista trei versiuni de Macbook Pro, care vor înlocui complet aproape complet în ofertă vechile modele. Va exista un Macbook Pro cu display de 13” care va veni cu o tastatură standard, fără ecran secundar OLED şi cu doar două port-uri Thunderbolt 3 (Type-C), un model de 13” cu ecran OLED şi patru port-uri Thunderbolt 3 şi un model de 15” cu aceleaşi 4 port-uri Thunderbolt 3 şi ecran secundar. În timp ce versiunile de 13” nu vor beneficia de cip grafic dedicat, varianta de 15” va fi echipată cu un GPU AMD R7 450 pe arhitectură Polaris, care oferă performanţă de două ori mai mare decât generaţia precedentă. Toate vor beneficia însă de un jack audio de 3,5 mm.

    Preţurile sunt evident, piperate. Modelul de bază fără display OLED secundar porneşte de la 1.499 dolari, în timp ce varianta cu OLED de 13” porneşte de la 1.799 dolari. Cel mai ieftin model de Macbook Pro de 15” costă însă 2.399 dolari şi poate atinge chiar 4.000 dolari în cazul adăugării de opţiuni extra. Livrările pentru modelul inferior încep astăzi în Statele Unite, în timp ce versiunile cu Touch Bar vor fi livrate în 2-3 săptămâni.

  • Înapoi în viitor: Mercedes-Benz, maşinile electrice şi noul brand EQ

    Mercedes-Benz a prezentat la Salonul Auto de la Paris un număr impresionant de modele, dar a atras atenţia mai ales prin maşinile pe care urmează să le producă în următorii câţiva ani. Producătorul german a înţeles că este pe cale să-şi piardă locul la masa automobilelor electrice şi a ieşit la atac cu noua EQ, o generaţie de maşini menită să redefinească transportul cu emisii zero.

    În viitor, mobilitatea se va sprijini pe patru concepte: conectat, autonom, folosit în comun şi electric”, a spus Dieter Zetsche, CEO al Daimler şi şeful diviziei de autoturisme Mercedes-Benz, cu ocazia lansării oficiale de la Paris. „Automobilul cu emisie zero reprezintă viitorul. Iar noul nostru brand, EQ, depăşeşte ideea maşinilor electrice. EQ reprezintă un ecosistem electric de servicii, tehnologii şi inovaţie. În 2007, conceptul e-smart a fost un pioner al motoarelor electrice. Acum suntem pregătiţi să lansăm o ofensivă a produselor electrice care va acoperi toate segmentele auto, de la maşini compacte la cele de lux.”

    Generaţia EQ reprezintă astfel noul brand al Mercedes-Benz pentru maşini electrice. Denumirea EQ, a explicat Dieter Zetsche, se referă la termenul de „inteligenţă electrică” şi este derivat din alte sintagme asociate companiei.

    Conceptul EQ prezentat la Paris este bazat pe platforma de GLC şi seamănă destul de mult cu un SUV coupe. Alegerea nu este întâmplătoare: vânzările de SUV‑uri au crescut în mod constant în ultimii ani, reprezentând una dintre cele mai solide surse de venituri pentru Mercedes-Benz. Acest lucru este evident şi pe piaţa românească; e suficient să vă uitaţi cu atenţie prin parcări publice: SUV-urile sau crossoverurile sunt la tot pasul. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie. O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop. Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan. Noua generaţie de automobile propusă de cei de la Mercedes-Benz va fi bazată pe o arhitectură modulară, care să permită scalarea diferitelor componente în funcţie de baterii. Astfel, spun reprezentanţii companiei, arhitectura în cauză va reprezenta o soluţie viabilă pentru SUV-uri, limuzine sau alte modele de serie.

  • Generaţia cu Business Magazin la gât

    Pe 5 octombrie Business Magazin face 12 ani. Având în vedere că durata medie de viaţă a unei firme antreprenoriale din românia este de şapte ani, conform datelor BNR, Business Magazin a trecut primul test al timpului, al pieţei, dar în primul rând al cititorilor.

    Revista este un business ca oricare altul, are un buget, are un cont de profit şi pierderi, are o organigramă, are venituri, are cheltuieli, are linii de business, are „indirecte“, are un gross profit şi un EBITDA. Cei 12 ani au fost extraordinari pentru Business Magazin pentru că a fost martora celei mai interesante perioade din istoria economică şi a afacerilor din România, dar şi din lume.

    Când te mai poţi întâlni cu asemenea perioadă de creştere economică asemenea unui dar (2004-2008), urmată de o prăbuşire venită peste noapte şi cu ani de criză în care toată România a fost răvăşită, iar antreprenorii şi angajaţii s-au trezit că au datorii mai mari decât le pot duce?

    Peste tot acest roller-coaster au venit schimbările tehnologice care au prăbuşit industrii (printre care şi presa scrisă) şi au scos la iveală produse şi servicii noi care ne-au acaparat viaţa. Am fost martorii creării Facebook-ului, fără de care nu mai putem trăi astăzi. Dacă nu vedem cine ne-a mai dat like, share, cine a mai pus poze, cine a mai comentat şi ce din jumătate în jumătate de oră, devenim nervoşi.

    De multe ori, Business Magazin a fost înaintea trendurilor din România în a scrie despre ele, dar la fel de multe ori s-a trezit cu schimbările deja peste noi.

    Business Magazin nu este diferit faţă de ce s-a întâmplat în România, faţă de schimbările sociale, economice, demografice. La fel ca într-o companie antreprenorială, o echipă porneşte proiectul, după care viaţa îi risipeşte în toată lumea.
    Doar eu, Ioana Mihai – redactorul-şef de acum – şi Dorin Oancea – fostul redactor-şef, care face naveta între Mediafax şi Business Magazin mai suntem din prima echipă. Memoria, succesele şi zbuciumul revistei sunt la noi. Business Magazin – a scris poveşti foarte frumoase, fabuloase, a descoperit oameni noi, a pus pe masă statistici, cifre sau infografice care să explice lumea economică în care trăim.

    Cel mai tare proiect al revistei – „100 tineri manageri de top“ – a reuşit să adune 1.100 de personaje din mediul românesc de afaceri, care la vremea respectivă (ediţie) aveau sub 40 de ani. Pentru mine este o plăcere extraordinară să văd dacă oamenii pe care a mizat Business Magazin au ajuns „cineva“. Un eşec este o poveste şi mai interesantă. „Cei mai admiraţi CEO“ arată cum este văzut fiecare de către colegii lui de funcţie. Până la urmă, fiecare antreprenor, fiecare CEO, fiecare lider trăieşte din povestea pe care o spune şi din realizările pe care le are, din brandul pe care l-a construit, atât al afacerii, cât şi al lui.

    Dând puţin timpul înapoi, în urmă cu un deceniu, mi-am amintit de două coveruri (articolul principal, de pe copertă) care au fost înaintea vremurilor. În 2005, Ioana Mihai a scris despre ROMÂNIA NON-STOP, cum corporatiştii schimbă programul de lucru în economie. Încăpăţânarea de a rămâne competitiv, ca angajat sau ca patron, transformă noaptea în zi şi timpul liber într-o noţiune cu totul relativă. Serviciul care se termină la ora 5 a fost înlocuit de modelul omului cu carieră, care doarme puţin, îşi vede rar familia şi îşi face cumpărăturile după miezul nopţii, scria Ioana acum mai bine de 11 ani. Internetul, laptopurile, telefoanele celulare (încă nu apăruseră smartphone-urile) şi conexiunile fără fir la internet au modificat barierele programelor de muncă, spunea un analist de la AC Nielsen.

    La polul opus, Mircea Chivu, sociolog (era atunci, este şi acum) spunea: „Va exista un recul al acestui fenomen, pentru că acum suntem în faza în care angajaţii sunt storşi la maximum, mai ales în domeniul privat“. Dovadă ceea ce ni s-a întâmplat nouă: dacă ne uităm la noi, la prietenii noştri, la cei cu care am împărţit birourile în acest deceniu, suntem epuizaţi, am ajuns să nu ştim ce să facem în vacanţă sau în zilele libere (ca atunci când ieşi dintr-o închisoare iar libertatea te înspăimântă şi vrei să te întorci înapoi).

    În 2006, Business Magazin a scris despre „GENERAŢIA MULTI-TASKING“, generaţia înconjurată de tehnologie, rapidă, obişnuită să facă mai multe lucruri deodată, dar şi superficială, neatentă şi care se plictiseşte uşor. Atunci, cei patru adolescenţi care au fost pe coperta Business Magazin aveau 17 ani.

    Chiar mă întreb unde sunt acum Irina Galupa, Cătălina Ionescu, Alexandru Vlădoi şi Corneliu Bodea, elevi la Colegiul German din Bucureşti. Cel care a scris articolul, Mihai Muşătoiu, a plecat demult în Suedia. Şi de la Business Magazin, ca de altfel din întreaga Românie, au migrat oameni. Unul dintre art directori, Olga Petrof, era ultima dată în Dubai, în Emiratele Arabe Unite, lucrând pentru o revistă de acolo. Indiferent pe ce vor fi scrise şi unde vor fi citite, poveştile oamenilor, ale companiilor, afacerilor, brandurilor şi evenimentelor rămân. Despre asta este Business Magazin.

    Mulţi vă cunoaşteţi mai mult din citit, dar nu personal şi de aceea următorul pas pentru Business Magazin este de a vă conecta între voi, personajele şi cititorii revistei, pentru a share-ui mai mult din ideile, proiectele şi visurile voastre. Alumni BM. 

    Articolul a fost scris miercuri, 28 septembrie 2016, ora 22.10. Q.E.D.
     

  • Com: #Selfie69 – Love story, comedy and more

    Poveşti de dragoste, ba chiar cinci. Năbădăioasa, şoc şi groază. Pe cât de nebune întâmplările, pe atât de mari dezamăgirile. Fecioara, insistentă şi dăruită. Pe cât de timidă, pe atât de surprinzătoare. Fata-pisică, cu mitologiile şi nedreptăţile ei. Dezlănţuită, dar cu suflet mare. Îţi caută nod în papură din senin, e ca la examen, dar examenele sunt ca să vadă Iubirea. Fata de bordel, cu experienţă, dar ce să vezi, tinzând către viaţa aia de dragoste simplă. Şi să n-o uităm pe supermama, dorită mereu, deschisă experienţelor cum nu te aştepţi. Toate aceste feţe diferite ale Dragostei îşi caută şi găsesc jumătatea.

    Aproape două ore de demonstraţie despre ce înseamnă perpelitoarea dragoste. Dragostea are suspans şi călătorii şi fugi şi disperări. Dar ea, de fapt, are timp de adânciri filosofice şi psihologice, pentru că mereu este păzită. Filmul acoperă feluri de a iubi şi feluri de a nu te prăbuşi rănit de dragoste. Şi foloseşte, da, trucurile de tot felul, ştiute sau fantastice, dar şi Facebook-ul turbat, care instant te face praf ori faimos. Cine oferă dragostei grijă? Poate tatăl, având reţeta drogată a dragostei? Poate, dar mai mult de atât, chiar cei care se iubesc au grijă de propria iubire. Când este iubire, de fapt, cei doi se întrec în a o încerca şi a se alinta, dar mai ales în a o proteja – asta-i concluzia sănătoasă a filmului.

    It’s fucking comedy şi asta contează mult. Dragostea şi comedia se întâlnesc dând sentimentul de uşurătate a fiinţei. Filmul este un „clasic“ aici. Are comedia de limbaj (şi avem replici memorabile), de situaţii (căsătoria de convenienţă, intrarea cu autobuzul pe aeroport şi arestarea „nuntaşilor“). Nu în ultimul rând, personajele-comedie. Omul-magic care din disputa cu pisica ajunge la pragul rupturii şi depresiei, dar şi tatăl care e pe bio, nat, yoga, dar mai ales respiră amor cât cuprinde.

    #Selfie69 este şi fucking, şi comedy, dar este o privire singulară astăzi asupra unei generaţii.

    Selfie asta şi spune, autoportretul unei generaţii. Să vedem filmul dincolo de ritmul Facebook, gen spot, al noii generaţii, să-l desfăşurăm în lentoarea lui problematică. Ce descoperim? Nu vorbesc doar de filosofia lui „ca să fii cinstit astăzi, trebuie să furi!“. Vorbesc mai mult despre nevoia de dragoste. Dincolo de share-uri, like-uri, dating, droguri, cultura de bordel şi a pericolului, #Selfie69 vorbeşte despre nevoia de dragoste, da, dragoste. Cei tineri sunt, ca şi părinţii lor, în căutarea dragostei. Ceea ce înseamnă să te simţi în siguranţă, să fii acceptat aşa cum eşti. Aici este secretul prăjiturii pe care tatăl o tot face şi desface în bucătăria şi dormitorul lui. Care este mult trâmbiţata ruptură între generaţii? Priviţi #Selfie69 şi căutaţi-o. Uite, dragostea are şi aici cuvântul cel mare de spus.

    #Selfie69 (2016) în regia Cristinei Iacob, este sequelul succesului de public #Selfie (2014) şi va fi lansat în cinematografe în 16 septembrie, distribuit de Zazu Film.

    Scenariul este semnat de Cristina Iacob, Maria Spirache şi Tudor Potra, iar imaginea îi aparţine lui Barbu Bălăşoiu. De muzica filmului s-au ocupat producătorii HaHaHa Production. #Selfie69 este produs si distribuit de Zazu Film.

    Din distribuţie fac parte: Olimpia Melinte (Roxi), Vlad Logigan (Magi), Crina Semciuc (Yasmine), Flavia Hojda (Ana), Alex Călin (Brain), Levent Sali (Mihai), alături de Alina Chivulescu (Cecilia) şi Răzvan Vasilescu (Nea Ceauşu).

    Roluri inedite au Maia Morgenstern, Dorina Chiriac, Silvia Busuioc, Marian Râlea, Alex Bogdan, Andrei Huţuleac, alături de actori consacraţi sau debutanţi, printre care Maria Dinulescu, Mihaela Mihuţ, Radu Gabriel, Emilian Oprea, Raluca Aprodu, Tudor Aaron Istodor, Sergiu Costache, George Piştereanu, Rudi Rosenfeld, Camelia Zorlescu, Con Horgan.

    Artiştii Loredana Groza, Antonia, Răzvan Fodor, Lidia Buble, Adela Popescu, Radu Vâlcan, Virgil Ianţu, Speak, Codin Maticiuc sunt câţiva dintre invitaţii speciali ai filmului.

  • Petre şi Marius le dau corporatiştilor ce nu găsesc la muncă: „Am cunoscut un sensei care trosnea gâtul oamenilor, iar ei ziceau că se simt mult mai bine”

    Atunci când ajungi să stai multe ore la birou, viaţa ta îşi pierde echilibrul. Ajungi să fii mai stresat, mai nervos, ai mai puţină grijă de tine şi de sănătatea ta, iar efectele nu vor întârzia să apară.

    „Trainingul se întinde pe o perioadă de şase luni. În prima fază, managerul trece printr-o fază de scanare. „Vedem unde există dezechilibre, după care îl ajutăm să se redescopere. Înainte de a-l ajuta cu businessul, cu problemele cu oamenii, trebuie să văd dacă omul respectiv crede în ceva şi dacă este conştient de valorile lui ca om, de punctele lui forte, de factorii lui de succes, de ce îl ajută să funcţioneze. De regulă, astea sunt transmise din generaţie în generaţie. Părinţii ne bat la cap, dar contează să se prindă, să avem un sistem de ghidare a vieţii personale. De câte ori cădem, dacă suntem suntem conştienţi de credinţele noastre, de valorile noastre, de diferenţele dintre noi, putem să revenim la starea de echilibru. Altfel, e un dezastru total”, spune business coach-ul Petre Nicolae.

    Citeşte mai multe despre modul în care reuşesc Petre şi Marius să le dea corporatiştilor ce nu găsesc la muncă

  • Oraşul din România cu vile ca în Beverly Hills. ”Este fabulos”. Galerie FOTO

    În România este un oraş care găzduieşte vile mai mari decât în Marea Britanie şi maşini cu numere londoneze parcate pe aleile luxoase ale locuitorilor care au făcut bani din ajutoare sociale în Anglia, scrie Dailymail. Sunt mai mult de o sută de case viu colorate care au câte un BMW pe alei, iar românii sunt speriaţi când trebuie să treacă prin faţa acestor locuinţe.

    Oraşul din România se află la 150 de kilometri de Bucureşti şi pare că este unul dintre cele mai luxoase aşezări din ţară, cu case în stilul Beverly Hills, locuitorii fiind mândrii de realizările lor. Însă străzile ascund un adevăr murdar: aceşti oameni şi-au construit vilele pe bani obţinuţi de la britanici prin intermediul sistemului lor de ajutor.

    Vedeţi AICI Oraşul din România cu vile ca în Beverly Hills. Galerie FOTO

  • Economiseşte bani, păcălindu-ţi creierul: Cum să-ţi hackuieşti mentalitatea “financiară”

     Ca să fim sinceri, este destul de greu să pui bani deoparte, mai ales atunci când nu îi ai.

    Potrivit site-ului mic.com, acestea sunt 4 sfaturi utile care ajută persoanele să îşi păcălească creierul să nu mai cheltuiască atât de mulţi bani.

    1. Trebuie să recunoşti că propriul creier este de vină

    Pe lângă factorii economici, există şi un element psihologic care contribuie la lipsa de libertate financiară a tinerilor americani. Cuvântul pompos este “temporal discounting”, adică reducerea temporală. Fiinţele umane sunt setate să prioritizeze recompensele mici, imediate în detrimentul celor mari, dar care ar dura mai mult timp.

    Psihologii au teoritizat că acest mecanism ar putea explica comportamentele umane, inclusiv dependenţele şi abuzul de anumite substanţe – şi, de asemenea, de ce nu se pricep oamenii să facă economie.

    Din fericire, există câteva soluţii pentru a depăşi acest blocaj psihologic: un nou studiu sugerează că simpla educaţie poate ajuta oamenii să întârzie gratificarea financiară.

    Descarcă o aplicaţie pentru smartphone cu filtre care îmbătrânesc utilizatorul care se pozează. Potrivit unui experiment realizat de UCLA (Universitatea din California, Los Angeles), oamenii salvează de două ori mai mulţi bani pentru viitor, după ce văd o versiune a lor la bătrâneţe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Companiile trebuie să se adapteze la noua generaţie sau invers?

    Mihai Băjan, de la Stein & Partners, una dintre cele mai cunoscute companii de executive search, spune că noua generaţie consideră că „totul li se cuvine“ şi de aici încep discuţiile. Se plictisesc foarte repede, schimbă joburile des, întârzie la întâlniri, vor un program flexibil de muncă, sau, mai mult decât atât, vor să-şi facă singuri programul, sunt mai sensibili, adică şefii nu le pot spune: „Fă aşa, că aşa trebuie“ sau vor să fie promovaţi repede.

    La polul opus, dacă ar fi să luăm lucrurile pozitive ale noii generaţii, sunt mai adaptabili, sunt deschişi să încerce lucruri noi (generaţiile anterioare au o rezistenţă mai mare la schimbare), au crescut cu tableta şi telefonul de gât, ceea ce îi face să adopte imediat orice schimbare de tehnologie, adaugă Mihai Băjan.

    Noua generaţie a intrat şi intră pe piaţa forţei de muncă. Întrebarea este: ce fac companiile, se adaptează la programul noii generaţii sau invers? Firmele care au proiecte de investiţii sunt obligate să intre în piaţă şi să recruteze ceea ce găsesc, mai ales dacă au nevoie de sute sau mii de oameni. Directorii de HR mai vechi îşi pun mâinile în cap: cum se pot prezenta în faţa managerilor din companie sau în faţa CEO-ului cu angajaţi care întârzie, care îşi fac singuri programul, care cer majorări de salariu peste noapte şi care vor să fie promovaţi „ieri“?

    Multinaţionalele de pe piaţa românească, cu experienţă mai mare şi care sunt pregătite pentru schimbările sociale şi de comportament, s-au adaptat mult mai repede noilor cerinţe ale generaţiei Y: au inventat denumiri de poziţii, astfel încât să dea iluzia unei promovări (în multinaţionale, de cele mai multe ori, promovările sunt laterale, adică nu sunt deloc, în realitate), schimbă mediul de lucru, introduc culoare şi open space (pentru a da iluzia că biroul şefilor este deschis tot timpul pentru orice fel de problemă), fac programul flexibil, dar te monitorizează când intri şi ieşi şi cât timp eşti prezent, te obligă să termini ce ai de făcut până la ora 18:00 sau 19:00. Mai mult decât atât, abonamentele la sală, la teatru, la centrele medicale sunt un must şi nu costă prea mult dacă reprezintă un criteriu pentru un salariat în alegerea unei companii.

    Firmele româneşti au rămas mult în urmă în ceea ce priveşte noile tendinţe pe piaţa resurselor umane. Antreprenorii, proprietarii şi directorii fac comparaţie cu anii ’90, când pentru un tânăr a găsi un job era o mare realizare, indiferent care era postul. Primii antreprenori au fost ei, directorii de HR, şi bineînţeles primii angajaţi erau cei din familie şi prietenii. Foarte mulţi au dus această organigramă mai mult de un deceniu fără a se adapta la schimbările din piaţă. Banii pentru politica de HR erau şi sunt tăiaţi primii când se punea problema reducerii de costuri. Organigramele au rămas inflexibile în ceea ce priveşte adaptarea la cerinţele de promovare rapidă a noii generaţii. Nu au avut inteligenţa să facă o organigramă orizontală, ca multinaţionalele, pentru a da unui angajat iluzia că a fost promovat pentru realizările aduse, astfel încât să îl ţină în companie. Proprietarii nu au investit în promovarea brandului de companie pentru a câştiga teren în mintea noii generaţii, considerând acest lucru inutil. Acum, aceste companii se confruntă cu o lipsă de angajaţi talentaţi şi determinaţi, care au fost „furaţi“ de multinaţionale, care au investit în imaginea lor şi în ceea ce oferă celor care aleg să lucreze pentru ele.

    Conform unor studii, companiile româneşti oferă de multe ori un salariu mai mare decât multinaţionalele, dar nu reuşesc să atragă cei mai buni oameni din cauza imaginii, din cauza sediilor cenuşii şi compartimentate, ca în anii ’90.

    Mai inteligente, multinaţionalele au majorat salariile de intrare, pentru a se diferenţia de companiile româneşti, care oferă salarii mai bune la nivel de middle management sau chiar de top, dar salariul de intrare constituie, în acest moment, un reper extrem de important pentru noua generaţie, cu toate că încă nu produc de aceşti bani.

    Fără să modifice foarte mult în realitate organigramele, dar cu o adaptare la noua generaţie din punctul de vedere al formei de prezentare, al pachetelor de beneficii oferite, multinaţionalele au câştig de cauză în atragerea unor angajaţi mai buni în faţa firmelor româneşti.

    Dincolo de faptul că, pe măsură ce pieţele se consolidează, firmele româneşti pierd cotă de piaţă, acum antreprenorii pierd bătălia şi în atragerea talentelor umane, deşi, de multe ori, oferă mai multe beneficii, mai multe proiecte antreprenoriale, mai multe rezultate palpabile sau mai multe satisfacţii profesionale.

  • Moto G4, lansat oficial în România. Lenovo vrea peste 10% din piaţa locală de smartphone-uri

    A patra generaţie Moto G este mai subţire şi are un ecran full HD de 5,5 inci şi o cameră de 13 MP. Telefonul este dotat cu o bateria de 3000mAh şi un procesor octa-core, iar facilitatea TurboPowerTM îţi oferă şase ore de putere în doar 15 minutes de încărcare.

    Compania chineză Lenovo ar putea ajunge la o cotă de peste 10% pe piaţa de smartphone-uri din România odată cu lansarea brandului Moto a spus Ivan Bozev, directorul general al Lenovo pentru Europa de Sud-Est, fără a detalia planurile companiei în acest sens.

    Moto G4 este disponibil in magazinele Orange si pe orange.ro la un preţ standard de 209 euro (TVA inclus).

    Lenovo  este o companie globala ce apare în Fortune 500 şi valorează 46 miliarde de dolari, un lider în furnizarea de tehnologie inovatoare pentru consum comercial şi de business. Portofoliul acoperă o gamă largă de produse şi servicii, cum ar fi PC-ul, staţii de lucru, servere, stocare, televizoare inteligente şi o familie de produse mobile cum ar fi smartphone-uri (inclusiv marca Moto), tablete şi aplicaţii .