În 1938 Winton lucra ca broker la Londra, şi a aflat despre crimele naziste de la un prieten, în timpul unei vacanţe în Elveţia. Şi-a anulat concediul şi a venit la Praga, unde a văzut taberele de refugiaţi. A pus la punct un program de salvarea copiilor din Cehoslovacia, iar la el au venit părinţi care s-au sacrificat şi s-au declarat de acord să nu-i mai vadă niciodată, doar pentru a-i salva. Winton a mituit oficialii nazişti, care au intrat la bănuieli, pentru a câştiga timp. Întors în Marea Britanie, Nicholas Winton a adunat câţiva voluntari, printre care şi mama sa, şi a creat un comitet care s-a ocupat de găsirea unor familii adoptive şi bani pentru cei salvaţi.
La 14 martie 1939, a plecat primul tren din cele opt trenuri care au transportat copiii din Cehoslovacia, prietenul său s-a ocupat de asta. Dar numai 7 trenuri au ajuns la Londra, adică 669 de copii; un tren cu 250 de copii a fost surprins de atacul lui Hitler asupra Poloniei, iar soarta lor este necunoscută, probabil au murit în lagărele de concentrare. Părinţii copiilor salvaţi au murit, până la sfârşitul războiului, în lagărele din Auschwitz şi Bergen Belsen.
După război mulţi dintre cei salvaţi au rămas în Marea Britanie, iar alţii au emigrat în Israel. Astăzi au 70 – 80 de ani, iar printre ei se află regizorul Karel Reisz (filmele “Isadora” şi “Iubita locotenentului francez”) un laureat al premiului Nobel pentru fizică – Walter Kohn, astronomul Arno Penzias, şi el laureat al premiului Nobel, dar şi fondatorul forţelor aeriene israeliene, Hugo Marom.
Soţia lui Winton a trimis scrisori supravieţuitorilor, după ce a găsit documentele, şi a luat legătura cu 80 dintre aceştia; în timpul unei emisiuni la BBC 20 dintre ei şi-au spus povestea. În 1994 Winton a primit o scrisoare de mulţumire din partea statului Israel, în 1998 a fost decorat de cehi iar în 2002 regina Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler.
În 1938 Winton lucra ca broker la Londra, şi a aflat despre crimele naziste de la un prieten, în timpul unei vacanţe în Elveţia. Şi-a anulat concediul şi a venit la Praga, unde a văzut taberele de refugiaţi. A pus la punct un program de salvarea copiilor din Cehoslovacia, iar la el au venit părinţi care s-au sacrificat şi s-au declarat de acord să nu-i mai vadă niciodată, doar pentru a-i salva. Winton a mituit oficialii nazişti, care au intrat la bănuieli, pentru a câştiga timp. Întors în Marea Britanie, Nicholas Winton a adunat câţiva voluntari, printre care şi mama sa, şi a creat un comitet care s-a ocupat de găsirea unor familii adoptive şi bani pentru cei salvaţi.
La 14 martie 1939, a plecat primul tren din cele opt trenuri care au transportat copiii din Cehoslovacia, prietenul său s-a ocupat de asta. Dar numai 7 trenuri au ajuns la Londra, adică 669 de copii; un tren cu 250 de copii a fost surprins de atacul lui Hitler asupra Poloniei, iar soarta lor este necunoscută, probabil au murit în lagărele de concentrare. Părinţii copiilor salvaţi au murit, până la sfârşitul războiului, în lagărele din Auschwitz şi Bergen Belsen.
După război mulţi dintre cei salvaţi au rămas în Marea Britanie, iar alţii au emigrat în Israel. Astăzi au 70 – 80 de ani, iar printre ei se află regizorul Karel Reisz (filmele “Isadora” şi “Iubita locotenentului francez”) un laureat al premiului Nobel pentru fizică – Walter Kohn, astronomul Arno Penzias, şi el laureat al premiului Nobel, dar şi fondatorul forţelor aeriene israeliene, Hugo Marom.
Soţia lui Winton a trimis scrisori supravieţuitorilor, după ce a găsit documentele, şi a luat legătura cu 80 dintre aceştia; în timpul unei emisiuni la BBC 20 dintre ei şi-au spus povestea. În 1994 Winton a primit o scrisoare de mulţumire din partea statului Israel, în 1998 a fost decorat de cehi iar în 2002 regina Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler.
Prea mult Facebook de Crăciun, toate acele familii “perfecte” şi fotografiile de vacanţă. Care-i percepţia userului? Este posibil ca userii care navighează în exces pe social media de sărbători să devină mai degrabă nefericiţi, decât să se transpună într-o stare emoţională potrivită sărbătorilor.
Un studiu realizat de Universitatea din Copenhaga sugerează că utilizarea excesivă a reţelelor de socializare poate genera sentimente de invidie. Studiul avertizează în special despre impactul negativ al navigării pe internet “din umbră” pe social media, fără conectarea cu persoane reale.
Cercetarea sociologică a fost realizată pe 1,300 de participanţi, majoritar femei, şi afirmă că “utilizarea regulată a reţelelor sociale, cum ar fi Facebook, poate afecta negativ starea emoţională, bunăstarea şi satisfacţia cu privire la propria viaţă”. Cercetatorii avertizează şi în privinţa “deteriorării dispoziţiei”, atunci când un user petrece prea mult timp uitându-se la poveştile şi fotografiile postate pe reţelele sociale de alţi oameni. Se induc astfel “comparaţiile sociale nerealiste”.
În decembrie – o serie de experţi în diferite industrii se întrec în profeţii, însă una dintre acestea a atras atenţia presei internaţionale: tot internetul va fi închis timp de 24 de ore.
Previziunea a fost făcută de un specialist al companie americane de soluţii de securitate LogRhytm – potrivit lui James Carder, şeful de securitate şi vicepreşedintele acestei companii, va exista o problemă care nu va ţine doar de aspectele tehnice şi care îi va împiedica pe oameni să îşi încarce selfie-urile pe Instagram, de pildă.
”În 2017, vom avea o lovitură mare la un moment dat, undeva. Dacă internetul se va prăbuşi, pieţele financiare vor cădea”, spune el.
Expertul de securitate a declarat jurnaliştilor de la Business Insider că au existat o serie de semne în acest sens pe parcursul anului 2016. ”Am văzut atacuri de securitate care au oprit funcţionalitatea Twitter şi Spotify pentru câteva ore. Acestea erau doar teste”, a spus el.
Carter a prezis şi că problema ştirilor false se va înrăutăţi, iar hackerii vor ţinti instituţii media importante precum CNN şi Fox News.”Cred că hackerii se vor concentra pe două-trei instituţii media importante în vederea promovării libertăţii de exprimare.”
Specialistul australian Simon Howe a prezis că atacurile tip ransomware pe dispozitivele mobile vor prevala în anul care urmează, în scopul furtului de bani de la utilizatorii acestora.
”Spre exemplu, atacatorii vor ameninţa trimiterea sau ştergerea fotografiilor utilizatorilor, în cazul în care răscumpărarea solicitată nu va fi plătită. Gândiţi-vă – cam cât aţi plăti ca să vă recuperaţi fotografiile?”
Este a cincea reiteraţie a camerei foto Sony RX100, iar asiaticii sunt mai aproape că niciodată de o cameră de fotografiat compactă perfectă. La doar 300 de grame, Sony RX100V este capabilă de lucruri impresionante pe care unele DSLR-uri nu le fac.
Vânzările de camere de fotografiat au crescut constant din anii ’70 pană în 2001, când aparatele de fotografiat digitale au fost introduse pe piaţă. A urmat o perioadă de acomodare, apoi vânzările au explodat până în perioada de criză, când au început să scadă din nou. În 2001, se vindeau în jur de 15 milioane de unităţi de camere digitale la nivel global, iar în 2008 acest număr a ajuns la aproapre 120 de milioane, potrivit datelor CIPA (Camera & Imaging Products Association). Intervalul coincide şi cu perioada de glorie a smartphone‑urilor, ce a avut loc în detrimentul camerelor digitale point and shoot.
Îmbunătăţirea camerelor de fotografiat cu care sunt dotate smartphone-urile de top a dus la scăderea nevoii unei camere de fotografiat compacte. Cu toate acestea, producătorii caută în continuare să realizeze produse pentru pasionaţii de fotografie care nu se mulţumesc cu performanţa unui smartphone la acest capitol şi vor o cameră mică dedicată.
RX100V este cel mai nou produs al Sony în categoria camerelor compacte. Când japonezii de la Sony au prezentat această cameră, au promis cel mai rapid autofocus al unei camere compacte (0,05 secunde), cea mai rapidă fotografiere în rafală (24 de cadre pe secundă) şi cele mai multe puncte de autofocus din lume (315 puncte) pentru o cameră de acest tip. Nu am stat cu cronometrul lângă mine, însă toate aceste elemente sunt impresionante în utilizarea de zi cu zi.
RX100V este un point and shoot ceva mai mic decât un smartphone, dar ceva mai gros (102 x 58 x 41 mm). Îl poţi pune în buzunar şi poţi uita de el. Un pasionat de fotografie nu ar trebui să mai aibă nicio scuză dacă nu are acest aparat peste tot. Pe de altă parte, forma lui Sony RX100V poate fi şi un dezavantaj, deoarece butoanele sunt foarte mici, iar unele persoane vor avea dificultăţi în manevrarea camerei. Totuşi, dacă aveţi o problemă cu forma şi designul unei camere de fotografiat compacte, atunci acest produs nu este pentru voi.
La fel ca şi ultimele două versiuni ale acestei camere, şi RX100V are un senzor destul de mare, de 1 inch (13,2 x 8,8 mm), de 20 MP, o lentilă de 24-70 mm şi o deschidere maximă a diafragmei de f/1,8. Senzorul mare al camerei îi permite posesorului să captureze imagini mult mai dinamice decât cele surprinse cu un smartphone sau cu alt point and shoot mai ieftin, iar asta se vede cel mai bine în situaţii de luminozitate scăzută.
Lentila este marca Zeiss, de bună calitate, şi îţi permite să faci cam orice tip de fotografie (portret, landscape, macro etc.), cu toate că în unele situaţii am simţit nevoia unui zoom mai mare. La fel ca şi în cazul versiunii anterioare, RX100V captează imagini de calitate şi de cele mai multe ori funcţia Auto va fi suficientă pentru majoritatea utilizatorilor. JPEG-urile procesate de cameră sunt detaliate, cu destul de puţin zgomot chiar şi la sensibilitate a imaginii (ISO) ridicată. Şi mi-a plăcut în mod special estomparea fundalului cu diafragma deschisă la maximum.
Am rămas plăcut surprins de performanţele camere şi pentru filmarea video, RX100V fiind capabilă să filmeze 4K la 24p, 25p sau 30p şi full HD până la 120p. Estomparea fundalului la f/1,8 este extrem de plăcută, iar filmarea obiectelor pentru recenzii video este o plăcere. În plus, camera este capabilă să filmeze şi slow motion până la 1.000 de cadre pe secundă, la 1.080p. În condiţii de luminozitate bună, rezultatul este absolut impresionant pentru o cameră atât de mică, însă la interior, cu luminozitate scăzută, zgomotul din filmare este evident chiar şi în modul slow motion, de 250 cadre pe secundă la 1.080p.
Camera are încoporat chiar şi un mic viewfinder, ce poate ieşi la apăsarea unui buton, care este neaşteptat de bun, însă nu este modul ideal de a fotografia deoarece aparatul este foarte mic. Eu l-am folosit doar pentru a-l testa, în rest am apelat la ecranul LCD, care este flexibil şi poate fi întors chiar şi invers, ceea ce-l face foarte bun pentru persoanele interesate de vlogging. Chiar mă gândeam că poate fi amplasată pe un trepied, sau pe un selfie stick, şi ai tot ce-ţi trebuie pentru vlogging. Mai mult, camera are şi bliţ, un plus faţă de competitori (de exemplu Panasonic LX10).
EXEMPLU FILMARE
Autofocusul este extrem de rapid şi foarte bun, chiar şi în condiţii de luminozitate scăzută, şi nu am simţit niciodată nevoia să trec în modul manual pentru a controla acest aspect. Acest element combinat cu un mod auto competent fac din RX100V o cameră foto foarte bună pentru oamenii care preferă mobilitatea şi nu vor să se complice cu setări. Şi cei care vor un control mai mare asupra setărilor vor putea utiliza camera acesta având modurile cunoscute deja (Aperture Priority, Program, Shutter Priority, Panorama, Video sau Manual).
Interesant despre autofocus este faptul că Sony a decis să creeze un sistem hibrid prin îmbinarea autofocusului bazat pe detectarea contrastului (existent în modelele anterioare) cu cel bazat pe detectarea feţelor; astfel, sistemul este mult mai rapid şi mai eficient atunci când fotografiezi sau filmezi oameni sau animale. Eficienţa este evidentă pe partea video; focusul continuu este mai bun, de exemplu, decât cel al mirorrless-ului Fujifilm XT10, recenzat într-o ediţie anterioară.
Pe lângă faptul că are un autofocus foarte rapid, camera poate captura până la 24 de cadre (RAW + JPG) pe secundă (practic poţi realiza un film doar din fotografii statice), dar doar în limita a 150 de fotografii – bufferul camerei se umple şi nu mai poţi fotografia. În plus, acest mod consumă foarte mult din bateria micuţă a camerei; prin urmare acest mod ar trebui folosit doar în momente cheie.
Un alt avantaj îl reprezintă posibilitatea scoaterii sunetului din setări, ceea ce permite discreţie; astfel, pot fi surprinse pe stradă cadre altmiteri greu de prins cu un DSLR mare şi zgomotos.
Un lucru pe care l-am găsit extrem de util este faptul RX100V are Wi‑Fi, iar fotografiile se transferă cu uşurinţă pe telefon. Am făcut câteva poze, iar cineva mi-a cerut imagini. Tot ce a trebuit să fac a fost să-mi iau telefonul şi să scanez cu o aplicaţie de la Sony un cod QR din cameră, apoi am selectat pozele şi le-am trimis pe telefon.
Totuşi, după cum am spus deja, camera nu este perfectă, iar unul dintre aspectele pe care aş dori ca Sony să le îmbunătăţească în viitor este autonomia bateriei, deoarece acum aceasta se consumă cam repede. Două-trei ore de plimbat prin oraş, în jur de 130 de fotografii (RAW + JPEG) şi câteva filmuleţe ucid bateria lui Sony RX100V. Totuşi, mă bucur că are un slot microUSB, ceea ce înseamnă că poate fi alimentat folosind orice încărcător de smartphone sau de la un acumulator extern. O altă îmbunătăţire utilă ar fi introducerea unui touchscreen (fapt care ar uşura considerabil alegerea unui punct de focus specific).
În concluzie, Sony RX100V este o cameră de fotografiat micuţă în care este înghesuită multă tehnologie, este perfectă pentru fotograful ocazional şi o cameră bună de avut la îndemână pentru fotografii profesionişti.
De ani de zile circulau zvonuri cum că Vladimir Putin şi-ar fi construit un palat impresionant în sudul Rusiei cu banii furaţi de la fondul de stat, informează International Business Times.
În 2015 au fost publicate fotografii ale palatului situat lângă Praskoveevka, în Krasnodar Krai. Proprietatea de 67 de hectare situată lângă Marea Neagră are terenuri de sport, parcuri, piscine şi chiar un mic sat pentru personal.
În documentele publice se arată că proprietatea este un hotel, dar activiştii ruşi din opoziţie susţin că palatul aparţine lui Putin, iar acest fapt este demonstrat de prezenţa serviciilor de securitate, dar şi de anumite documente incriminatoare care demonstrează cine este defapt proprietarul palatului.
Costurile construcţiei palatului au fost estimate (2009) la 1 miliard de dolari de către Kolesnikov, un opozant al lui Putin.
Primele fotografii cu clădirea au apărutîn 2010 pe site-ul RuLeaks.net, varianta rusească a WikiLeaks. Kremlinul a negat în mod constant că palatul este construit pentru Putin, şi a respins acuzaţiile de corupţie.
În 1963, un bărbat turc din regiunea Cappadocia a făcut o descoperire impresionantă în momentul în care a început să-şi renoveze casa. După ce a dărâmat un zid din subsolul acesteia, a dat peste o cameră secretă care a condus la un tunel subteran ce s-a deschis într-un oraş complet ascuns: Derinkuyu.
Fotografii realizate în oraşul conservat arată cum 20.000 de oameni şi toate proviziile şi animalele lor – ar fi putut trăi într-un oraş structurat pe 18 etaje sub pământ, potrivit unui articol al Daily Mail.
Comunitatea ascunsă era conectată de alte oraşe subterane prin tunele care se întind pe zeci de kilometri, iar acum a devenit o atracţie pentru turiştii care vizitează Cappadocia.
Adolf Hitler l-a admirat foarte mult pe Hery Ford, l-a menţionat în discursuri, îi trimitea cu regularitate cadouri şi avea mai multe fotografii cu Ford.
Moartea lui Hitler a fost anunţată pe 1 mai 1945. În acceaşi zi, 66 de ani mai târziu, Osama bin Laden a fost declarat mort.
Hitler plănuia să ucidă toţi rezidenţii Moscovei şi să construiască un lac artificial în locul oraşului.
Un autor german a scris un roman, devenit bestseller, în care Hitler se trezeşte în prezent, în Berlin, fără nicio amintire şi devine comedian.
Generalul Erwin Rommel a refuzat să execute prizonierii de război de origine evreiască, deşi a fost un ordin direct venit de la Hitler.
Nu trebuie să uităm că tot ceea ce a făcut Hitler în Germania a fost “legal” – Martin Luther King.
Adolf Hitler voia să devină arhitect, dar a picat la examenul de admitere la şcoala de arhitectură din Viena.
Hitler a fost dependent de crystal meth (metamfetamină) din 1942 până la moartea sa în 1945.
Bărbatul care a realizat design-ul buncărului secret al lui Saddam Hussein a fost nepotul femeii care a realizat design-ul buncărului lui Hitler.
Şi Hitler şi Stalin au fost nominalizaţi pentru premiul Nobel pentru Pace
Lui Hitler îi era frică să meargă la dentist, iubea să mănânce dulciuri, avea un scris de mână feminin şi a fost suspectat că ar fi fost gay.
Hitler a luat peste 28 de medicamente pentru flatulenţă cronică, inclusiv cocaină şi amfetamine.
Gandhi i-a scris o scrisoare în care-l ruga pe Adolf să nu înceapă un război.
În timpul Primului Război Monidial un tânăr soldat britanic pe nume Henry Tandey a salvat viaţa unui soldat german rănit. Mai târziu s-a dovedit ca acel soldat a fost Adolf Hitler.
Liderul naziştilor avea un singur testicol. Hitler şi-a pierdut un testicol în urma unei răni de război în bătălia de la Somme 1916.
În 1938 a fost ales de revista Time ca fiind omul anului, personalitatea anului.
Hitler voia să-l asasineze pe Wiston Churchil prin intermediul unor bombe minuscule acoperite cu un strat de ciocolată şi care ar fi fost aşezate în sala de mese a Cabinetului de la Londra. complotul lui Hitler a fost dejucat de catre spionii britanici, care au descoperit explozivii ambalati.
Hitler a strâns de-a lungul anilor artefacte evreieşti şi a făcut poze mai multor familii de evrei şi pe care le ţinea într-un muzeu numit Muzeul Rasei Dispărute.
