



Expresia “nu am timp” pare să nu existe pentru Helena Morrissey. Britanica ocupă o poziţie de lider în cadrul companiei Legal & General care, sub conducerea sa, gestionează un portofoliu investiţional cu active de circa 980 miliarde de dolari, potrivit datelor din 2017.
În acelaşi timp, ea militează pentru egalitatea genurilor şi conduce diverse campanii pentru protejarea mediului înconjurător, sprijină fundaţiile de caritate pentru bolnavii de cancer şi are o funcţie de conducere inclusiv în cadrul şcolii Eton, unde învaţă fiul său. De asemenea, împreună cu soţul său, Richard, are nouă copii, cu vârste cuprinse între nouă şi 26 de ani, şi un nepot de doar şapte luni.
“Lucrez intensiv zece ore pe zi, şi în majoritatea săptămânilor am zile de 12 ore când ajung acasă şi nu mai sunt în stare nici să vorbesc. De multe ori sunt extenuată şi simt nevoia să mă decompensez”, povesteşte Morrissey. Cu toate acestea, regretă că nu are mai mult timp la dispoziţie pentru a participa la toate concursurile şi spectacolele copiilor săi.
Una dintre puţinele activităţi de relaxare pe care programul încărcat i le permite este pilatesul, unde merge de trei ori pe săptămână. Ea foloseşte transportul public şi are un stil vestimentar simplu şi confortabil, cu haine colorate, însă îi place să poarte tocuri aproape în orice ocazie, deoarece spune că o fac să se simtă mai puternică.
Morrissey şi-a întâlnit soţul în timpul facultăţii, amândoi fiind absolvenţi ai Universităţii Cambridge. Motivul unei familii atât de numeroase este, pe de o parte, religia catolică de care aparţin cei doi soţi, dar mai ales, faptul că au căzut de comun acord asupra ideii că amândoi îşi doresc o grămadă de copii.
Un bărbat aflat la cules de plante medicinale, în zona Dealului Bujorăscu, din judeţul Gorj, i-a observat pe drumari în timp ce strângeau gunoiul aruncat de un trecător pe marginea drumului.
Revoltat de gestul persoanei care şi-a lăsat resturile în apropierea şoselei, acesta a strâns gunoiul şi a expediat coletul la adresa de pe documentele lăsate printre deşeuri.
“Ea a aruncat gunoiul şi un cetăţean intrigat, cu puternic simţ civic, i-a trimis coletul acasă. A lăsat în gunoi şi facturi, dar şi alte acte. A aruncat inclusiv pampers. În păduri se aruncă destul de multe gunoaie. Este un exemplu de urmat, poate aşa o să se înţeleagă că nu este normal să aruncăm gunoiul peste tot. Întâmplarea a avut loc pe Dealul Bujorascu.
Îl felicităm pe domnul care a făcut acest gest, a şi plătit transportul. Gunoiul a ajuns la destinatie, 11 kilograme în total şi a fost primit, nu s-a întors la expeditor. Omul a trimis coletul cu confirmare de primire. Era la cules de plante medicinale şi când a văzut gunoiul ne-a spus <staţi, că i-o facem, îi trimitem gunoiul acasă!>”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Ion Tudor, şeful Secţiei Drumuri Naţionale Târgu-Jiu.
Crescută în familia unor dependenţi de droguri, în care certurile şi bătăile erau la ordinea zilei, la doar şase ani Johnson a încercat să se sinucidă. Apoi, când a crescut, a început la rândul său să se drogheze zilnic, ducând o viaţă haotică. Până în adolescenţă, a fost bătută şi molestată, şi nu vedea nicio scăpare din situaţia în care se afla.
A reuşit să obţină un job ca ospătăriţă într-un bar însă, deoarece consuma toţi banii pe droguri şi pe băutură, Johnson rămânea constant fără niciun ban. După un timp, nu şi-a mai permis să plătească chiria, aşa că a rămas fără locuinţă.
După una dintre petrecerile obişnuite la care a participat cu colegele sale de la barul unde lucra, chiar în ajunul Crăciunului, în 1990, dezamăgită şi deprimată, a încercat din nou să se sinucidă, aruncându-se în ocean. Totuşi, în ultima clipă, a realizat că mai are o şansă de a îndrepta lucrurile şi s-a răzgândit.
În maşina în care se adăpostea, a găsit un pliant vechi care promova un tratament pentru pierderea în greutate, şi s-a hotărât să strângă bani pentru a porni un business în această direcţie. Iniţial, a reuşit să facă economii din bacşişul pe care îl obţinea la bar, şi a lipit o serie de afişe scrise de mână, cu care a reuşit să atragă câţiva clienţi.
Încă din prima lună, a reuşit să strângă în jur de 4.000 de dolari. Ulterior, şi-a extins businessul deschizând o serie de centre de control al greutăţii. În doar doi ani, Johnson a devenit milionară.
Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.
Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.
Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.
În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.
După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.
Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.
Poliţiştii au rămas uimiţi când au reuşit să dea de femeie, în Shenzen. Aceasta nu arăta deloca ca în imaginile pe care le aveau cu ea, potrivit go4it.
„Am fost foarte surprinşi. Arăta de 30 de ani şi foarte diferită de imaginile pe care le aveam”, a declarat unul dintre poliţişti.
Acuzata, Zhu Najuan, a declarat că a folosit acte false pentru a călători cu trenul prin ţară şi că a plătit operaţiile estetice cu carduri de credit împrumutate. Este posibil ca aceste carduri să fi fost unele furate de hackeri.
În China nu există un sistem digital de scoring naţional funcţional, aşa că mulţi oameni profită de acest lucru pentru a lua credite de la bănci diferite.
O bunică din Londra a reuşit să-i obţină nepotului său jobul la care acesta visa. Femeia de 78 de ani l-a abordat pe CEO-ul companiei pe scările clădirii de birouri şi i-a explicat de ce ar fi bine să-l angajeze pe tânăr.
“Eu locuiesc în Reading, iar bunica mea în Londra”, a scris nepotul pe o reţea de socializare. “Ea ştia că vreau să mă mut la Londra şi a vrut să mă ajute să găsesc un loc de muncă. Mi-a cerut un CV şi o listă a abilităţilor pe care le deţin; nu mi-am pus serios problema că ar putea ieşi ceva din asta. Ziua următoare a bătut la uşa unui vecin şi a început să îi povestească despre mine; vecinul în cauză e CEO-ul companiei la care am început să lucrez.”
Jobul primit de Harry, nepotul femeii, i-a permis acestuia să se mute împreună cu prietena sa la Londra.
Bunica şi-a propus acum să îi găsească şi prietenei un loc de muncă bun.
Preda, 29 de ani, a bătut o persoană cu o bâtă de baseball şi acum va plăti. Judecătorii au decis să-l condamne la un an şi două luni de închisoare, dar decizia poate fi contestată cu apel, anunţă Gazeta de Sud.
Ce s-a întâmplat: La data de 12 octombrie 2015, în parcarea unui bloc din Craiova, a izbucnit un conflict între portarul FC U Craiova şi o altă persoană, goalkeeperul fiind deranjat că aceasta a claxonat de câteva ori pentru că îi fusese blocată maşina în parcare.
“Pentru a atenţiona persoana care îi blocase autoturismul, a claxonat de mai multe ori, împrejurare în care inculpatul Preda Romis Andrei a ieşit în faţa imobilului şi i-a adresat cuvinte jignitoare. Urmare a faptului că partea civilă i-a adresat, la rândul său, cuvinte jignitoare, inculpatul Preda Romis Andrei a mers la locuinţa sa, de unde a revenit având asupra sa o bâtă de baseball din aluminiu. Inculpatul a lovit partea civilă cu pumnul şi bâta de baseball în zona capului şi peste corp”, au precizat procurorii, potrivit gds.ro.
La sfârşitul lunii iunie, femeia a închiriat un Nissan Sentra, negru, de la o companie din Cornwall, Ontario. A condus până la un supermarket, unde şi-a făcut cumpărăturile şi după s-a întors în parcare. A intrat în maşina deblocată, a apăsat butonul de pornire fără cheie şi a plecat – ignorând faptul că era un vehicul complet diferit faţă de cel pe care îl închiriase. Singura asemănare era culoarea neagră.
Autovehiculele fără cheie pot fi operate atât timp cât cheia este este în interiorul maşinii, lucru care a fost valabil şi în acest caz.
Nu după mult timp, un Nissan Infiniti de culoare neagră a fost declarat furat la Poliţia locală. Proprietarul maşinii făcuse şi el cumpărături în acelaşi supermarket, iar când a ajuns în parcare, şi-a dat seama că vehiculul său a dispărut.
Serviciul de Poliţie Comunitară din Cornwall a avertizat, printr-o postare pe Facebook, şoferii să nu lase cheile în contact când părăsesc autoturismele.
Timp de două săptămâni, femeia a condus şi a folosit maşina neagră pentru activităţile de zi cu zi şi a realizat că ceva nu este în regulă abia după ce s-a întors la compania de închiriere, pentru a returna maşina.