Tag: economie

  • Cum se vede din perspectiva unui profesor de economie lumea după ce Donald Trump a zguduit pieţele globale cu taxele sale vamale VIDEO

    Donald Trump, preşedintele SUA, a lansat recent un val masiv de taxe vamale, care au zguduit pieţele globale, şi au alertat partenerii comerciali ai SUA. Ele fac parte dintr-un plan mai larg al administraţiei Trump de a rezolva ceea ce conducerea americană consideră a fi un dezechilibru suferit de economia SUA în raport cu partenerii de comerţ şi totodată o încercare de a aduce în ţară tot mai multe companii care să opereze acolo, să creeze locuri de muncă şi să dezvolte economia sub presiunea taxelor, care forţează producătorii din afara Statelor să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru orice doresc să vândă către cumpărătorii americani. Turdor Gherasim Smirnă, profesor în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, este de părere că politica tarifară a lui Trump este mai degrabă un instrument dur de negociere prin care preşedintele caută să atingă anumite obiective economice.

    „Trebuie să vedem imaginea mai largă, imaginea de ansamblu. În primul rând, preşedintele Donald Trump pare destul de incoerent în privinţa politicilor economice. Pe de o parte impune aceste tarife, pe de altă parte spune că vrea să liberalizeze economia şi să scadă alte taxe. Deci, din punctul acesta de vedere trebuie privite cu reticenţă aceste măsuri şi cât de perene vor fi. Multă lume spune că măsurile sunt luate ca o formă de negociere”, a declarat Turdor Gherasim Smirnă, profesor în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, la ZF Live.

    După implementarea tarifelor, partenerii comerciali SUA s-au împărţit în mai multe tabere. Ţări precum China au decis să răspundă înapoi cu tarife, pe când UE a decis să pună pe pauză propriul răspuns ce ar fi presupus de asemenea taxarea mai agresivă a produselor americane. Totodată, naţiuni precum Argentina sau Marea Britanie au decis să nu ia nicio măsură de retorsiune ci să acţioneze pentru un acord care presupune schimburi comerciale 100% libere, lipsite deci de orice tarif vamal. Politica tarifară a lui Trump este privită cu scepticism mai ales pentru că preşedintele ar avea şi alte instrumente la dispoziţie pentru echilibrarea economiei americane şi pentru că măsuri care să ajute economia, cu excepţia tarifelor, au întârziat să apară.

    „Este adevărat că Trump a spus că «nu pun aceste tarife decât în oglindă cu taxele care îmi sunt impuse de alte ţări. Dacă ţările respective şi-ar reduce politica de taxele vamale sau de relaţiile de comenzi bilaterale, deci de deficitul pe care America îl are faţă de ţara respectivă, atunci aş scădea şi eu taxele». Este de văzut dacă face lucrul acesta, se pare că deja negociază. Marea Britanie şi Argentina deja negociază impunerea reciprocă de 0 taxe vamale”, a mai comentat profesorul Tudor Gherasim la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

  • Veşti proaste pentru economia americană. Larry Fink, CEO-ul BlackRock, cel mai mare manager de active din lume, spune că SUA ar putea fi deja în recesiune. „Cred că suntem foarte aproape, dacă nu chiar deja într-o recesiune”

    CEO-ul BlackRock, Larry Fink, cel mai mare manager de active din lume, spune că economia SUA este slăbită, scrie CNBC.

    „Cred că suntem foarte aproape, dacă nu chiar deja într-o recesiune”, a arătat el.

    Temerile legate de încetinirea economică au crescut brusc de când preşedintele Donald Trump a anunţat săptămâna trecută implementarea unor tarife majore, ceea ce a declanşat o scădere pe piaţa bursieră.
    Trump a anunţat miercuri că va suspenda o parte dintre aceste tarife de import pentru 90 de zile, însă această măsură nu este suficientă pentru a restabili încrederea în economie, a spus Fink.

    „Cred că vom vedea o încetinire până se lămuresc lucrurile. Acum avem o pauză de 90 de zile înainte de intrarea în vigoare a tarifelor, asta înseamnă incertitudine pe termen şi mai lung”.

  • Jerome Powell, cel mai important bancher din America, îl avertizează pe Trump: majorarea taxelor comerciale va duce la creşterea inflaţiei şi la încetinirea creşterii economice. „E greu de spus acum dacă vom mai reduce ratele dobânzilor”

    Guvernatorul Rezervei Federale a SUA, Jay Powell, a avertizat că tarifele impuse de Donald Trump vor duce la „o inflaţie mai mare şi încetinerea creşterii economice”, în timp ce măsurile luate de preşedintele american zdruncină pieţele globale, scrie FT.

    „Devine clar că tarifele vor fi mai mari decât am anticipat anterior”, a spus el la o conferinţă în Virginia. „Acelaşi lucru este valabil şi pentru efectele economice, printre care creşterea inflaţiei şi încetinirea economică”.

    Declaraţiile lui Powell vin după anunţul lui Trump de miercuri privind impunerea unui tarif universal de 10%, unele ţări fiind supuse unor taxe vamale chiar mai mari.

    Îninatea comentariilor lui Powell, Trump a scris pe reţeaua de socializare Truth Social că „acesta ar fi un moment perfect pentru ca Jerome Powell să reducă dobânzile”.

    Totuşi, Powell a spus că este „prea devreme pentru a arăta care va fi calea de urmat în privinţa politicii monetare”, semnalând că banca centrală are în vedere menţinerea ratei dobânzii în intervalul actual, între 4,25% şi 4,5%, până când va exista mai multă claritate cu privire la consecinţele economice ale tarifelor.

  • Tarifele-şoc ale lui Trump au evaporat 2.500 mld. dolari de pe Wall Street într-o singură zi. Preşedintele apără însă taxele, chiar dacă giganţii din piaţă, inclusiv Apple, sunt în picaj liber, cu cele mai mari scăderi din ultimii 8+ ani. „Economia avea multe probleme… era un pacient bolnav”

    Donald Trump şi-a apărat valul masiv de tarife vamale după ce cea mai recentă încercare a preşedintelui american de a remodela ordinea economică globală a şters aproximativ 2.500 de miliarde de dolari din valoarea acţiunilor de pe Wall Street, scrie FT. 

    Preşedintele a declarat joi seară că se „aştepta” ca planurile sale de a creşte tarifele la cel mai înalt nivel din ultimul secol să provoace turbulenţe pe pieţele financiare, adăugând că „economia avea multe probleme… era un pacient bolnav”.

    El a afirmat că noile tarife vor deschide calea către „o economie în plină expansiune”, chiar dacă anunţul său din ziua precedentă privind tarife universale de 10% sau mai mult pentru multe ţări a zdruncinat încrederea investitorilor.

    Indicele S&P 500 a scăzut cu 4,8% joi, reducând valoarea totală a companiilor din acest indice cu 2.480 de miliarde de dolari, potrivit calculelor Financial Times bazate pe datele FactSet. Indicele tehnologic Nasdaq Composite s-a prăbuşit cu 6%, în cea mai slabă zi a sa de la criza COVID din 2020.

    Vineri, unele pieţe asiatice au continuat declinul: indicele Topix din Japonia a scăzut cu 3,2%, iar S&P/ASX 200 din Australia cu 1,7% până la mijlocul dimineţii. Kospi din Coreea de Sud a recuperat 0,5%. Bursele din China, Hong Kong şi Taiwan au fost închise din cauza sărbătorilor naţionale.

    Dolarul american a scăzut cu 1,7% faţă de un coş de valute concurente joi, iar vineri a pierdut încă 0,2%, anulând astfel toate câştigurile înregistrate de la victoria lui Trump în alegerile din noiembrie.

    „Această prăbuşire reflectă o pierdere de încredere în activele denominate în dolari, în general,” a spus Francesco Pesole, strateg valutar la ING. „Este un vot de neîncredere faţă de cele 100 de zile ale lui Trump.”

    Noile tarife impuse de administraţia Trump reprezintă un „risc semnificativ” pentru perspectivele economiei globale „într-un moment de creştere lentă,” a avertizat directorul general al FMI, Kristalina Georgieva.

    Pe măsură ce economiştii au avertizat că noile taxe vor alimenta inflaţia şi vor frâna creşterea economică, acţiunile bancare americane s-au prăbuşit din cauza temerilor de recesiune, indicele KBW pentru sectorul bancar scăzând cu 9,9%.

     

  • Spania pregăteşte un sprijin de 14 miliarde de euro pentru a susţine economia în faţa tarifelor lui Trump

    Premierul spaniol Pedro Sanchez a propus un pachet de sprijin de 14,1 miliarde de euro pentru a susţine economia Spaniei în faţa tarifelor prin care Donald Trump a declanşat un război comercial, potrivit The Guardian.

    Pedro Sanchez consideră că tarifele lui Trump sunt o mutare fără precedent care ar putea întoarce lumea la protecţionismul din secolul 19. El a adăugat că Europa ar trebui să vină cu o serie de contra-tarife şi alte măsuri ca răspuns la deciziile lui Donald Trump.

    Una dintre ele ar putea fi un fond finanţat din veniturile provenite din contra-tarifele pe care le va impune Uniunea Europeană, prin care blocul european să sprijine industriile afectate de noile tarife ale americanilor.

    Pachetul de sprijin propus de premierul spaniol ar include fonduri noi în valoare de 7,4 miliarde de euro, iar restul ar fi format din instrumente deja disponibile, potrivit Bloomberg. 

  • Companiile evită cât pot de mult să facă angajări din cauza unei pieţe a muncii birocratice, care favorizează mai degrabă o retorică de angajare la stat decât una antreprenorială

    Ce fel de economie are România în acest moment? O economie antreprenorială sau o economie bugetară? Dacă ne uităm la numărul de firme, 899.000 sunt firme mici, mijlocii şi micro. La polul opus, primele 1.000 de companii cele mai mari din România realizează aproape jumătate din cifra de afaceri totală din business.

    Deşi, din punct de vedere fiscal, al impozitelor şi taxelor pe companii, România stă bine, chiar foarte bine, din punct de vedere al birocraţiei stăm foarte prost. Taxele mici sunt anulate de forţa văzută şi mai puţin văzută a birocraţiei bugetare, care devine din ce în ce mai fanariotă şi îşi consolidează poziţia în fiecare an.

    La un moment dat, antreprenorii se satură de a face business şi pur şi simplu nu mai vor să crească, nu mai vor să facă investiţii, nu mai vor să facă angajări, nu mai vor să se lupte şi cu statul, şi cu angajaţii. Pe lângă faptul că taxele pe muncă sunt mari, companiile se confruntă şi cu legislaţia muncii, care, în România, favorizează angajatul.

    Poate că aşa şi trebuie să fie, pentru a mai tempera puterea patronilor, a managementului, a acţionarilor. Un angajat poate să plece când vrea el, practic peste noapte, în schimb, o companie nu-l poate concedia oricând doreşte. România a ajuns pe un platou de 350-400 de miliarde de euro PIB pe an, adică valoarea adăugată realizată în business şi economie într-un an.

    Având în vedere incertitudinea în care a intrat lumea capitalistă, lebedele negre şi tensiunile geopolitice care au cuprins lumea occidentală, costurile ridicate de finanţare şi dobânzile mari, foarte multe companii nu mai riscă să investească, nu mai riscă să crească prin expansiune organică, ci doar, cel mult, prin achiziţia altor companii.

    O piedică în calea creşterii pe piaţa locală este legislaţia muncii, care este mai degrabă o legislaţie de stat decât una antreprenorială. Discutând cu un avocat pe această temă, el mi-a semnalat faptul că firmele preferă să angajeze doar strictul necesar, pentru a nu se confrunta ulterior cu probleme cu angajaţii atunci când vremurile de business s-ar putea să nu fie favorabile şi să ajungă în situaţia în care trebuie să facă restructurări de personal.

    Poate că piaţa muncii ar fi mai dinamică, ar apărea mai multe posturi pe piaţă, dacă, în momentul în care face o angajare, compania ar şti exact costurile pe care trebuie să le plătească în cazul unei concedieri şi să le bugeteze de la început. Adică să renunţe la un angajat de pe o zi pe alta, plătind un cost stabilit iniţial între părţi: 3, 5, 10, 12 sau 24 de salarii compensatorii. Avocatul spune că, dacă ar exista această variantă, companiile ar angaja mult mai mulţi oameni şi ar oferi salarii mai mari, având siguranţa că pot renunţa la angajaţi atunci când vremurile economice nu sunt favorabile.

    Aceasta ar permite firmelor să-şi gestioneze mai eficient resursele, fără a fi nevoite să ajungă în tribunale, unde litigiile pot dura luni sau chiar ani. Legislaţia muncii din România favorizează contractele pe perioadă nedeterminată, iar pentru o companie, operarea unor restructurări de personal poate fi un adevărat coşmar. Din teama de procese îndelungate, de proteste sau de reacţiile de pe platformele de social media, companiile preferă să opereze cu un număr minim de angajaţi şi să facă recrutări doar în situaţii absolut necesare. Economiile moderne sunt extrem de dinamice, iar revoluţiile tehnologice afectează industrii întregi.

    Firmele au nevoie de flexibilitate pe piaţa muncii, astfel încât să poată face angajări şi concedieri fără complicaţii juridice. Modelul de business al unei companii poate fi valabil astăzi, dar, peste doi ani, lucrurile se pot schimba radical, iar ceea ce era un succes poate deveni o pierdere. În acest context, companiile evită concedierile colective şi încearcă să ajungă la înţelegeri amiabile cu angajaţii afectaţi, în loc să se implice în procese lungi şi costisitoare.

    O reglementare clară şi predictibilă a pieţei muncii ar permite creşterea businessurilor, dezvoltarea economiei şi sporirea locurilor de muncă. Dacă firmele ar şti de la început costul concedierii unui angajat, ar avea mai multă încredere să angajeze, iar acest lucru ar duce la creşterea investiţiilor şi a salariilor. Din păcate, mentalitatea celor care reglementează piaţa muncii este încă bazată pe ideea unui loc de muncă pe viaţă, mai apropiat de sectorul public decât de economia privată. Cu excepţia celor care aleg cariere în sectorul public, majoritatea angajaţilor, în special tinerii, îşi doresc o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte locurile de muncă.

    Pentru mulţi dintre ei, cariera profesională este doar o succesiune de experienţe, în timp ce, pentru companii, procesul de recrutare şi gestionare a personalului devine o povară birocratică. În aceste condiţii, multe companii renunţă la ideea de a face noi angajări, mai ales într-un context economic şi geopolitic tensionat. Pentru ca businessurile să crească, pentru ca salariile să crească şi economia să se dezvolte, în condiţiile în care taxele şi impozitele nu mai au loc de reducere, singura soluţie este flexibilizarea pieţei muncii.

    O companie ar trebui să poată intra şi ieşi de pe piaţa muncii, având de la început claritatea costurilor pe care şi le asumă cu fiecare angajat. Pentru ca România să-şi dubleze PIB-ul, este nevoie de o piaţă a muncii mai flexibilă, care să permită reluarea angajărilor, creşterea salariilor şi dezvoltarea businessurilor.   

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.

  • Despre mersul economiei: veştile bune vin din Vest, în timp ce îngrijorările se acumulează în Est

    Consumul este de mai mulţi ani unul din principalele motoare de creştere economică din Europa de Est. Un indicator al consu­mului sunt vânzările de retail. În Polonia, acestea au scăzut în februarie după un salt spectaculos în luna anterioară. Analiştii spun că polonezii au devenit mai prudenţi cu cheltuielile. O analiză a agenţiei de recrutare Gi Group arată şi de ce se întâmplă acest lucru.

    Rata angajaţilor care se tem că îşi vor pierde locul de muncă a crescut la aproape 32%, o cotă mai mare decât înainte de izbucni­rea pandemiei de COVID-19. În urmă cu un an, ponderea respondenţilor cu astfel de îngri­jo­rări era de 26%. Partea bună este că majo­ritatea participanţilor nu se simt ameninţaţi de riscul pierderii locului de muncă. Însă datele „arată clar că incertitudinea se strecoară din ce în ce mai mult în viaţa de zi cu zi a omului de rând, în special în cea a tine­rilor şi în rândul celor mai vul­nerabili la schimbările de pe piaţă, cum ar fi oamenii din co­merţ“, explică pentru cotidi­anul Rzeczpospolita Anna Wesolowska, managing director la Gi Group.

    Cele mai mari îngrijorări se observă la angajaţii din retail – 39% din participanţii la stu­diu sunt îngrijoraţi în legătură cu locul lor de muncă. În acest sector, automatizarea din lan­ţurile mari de magazine sufocă activitatea co­mer­cianţilor mici. În cea mai mare siguranţă se simt angajaţii din sectorul public. Un alt set de date oficiale arată că producţia din industrie s-a contractat în februarie, ceea ce a contrazis im­presia lăsată de evoluţia unui indicator PMI (Purchasing Managers’ Index). „Revenirea este vizibilă în industria globală, dar nu şi în Germania sau în Europa Centrală şi de Est.

    Începutul anului nu arată o continuare a revenirii văzute în ianuarie“, apreciază analiştii de la ING. „În acest ciclu, creşterea este de aşteptat să se bazeze pe cererea internă, în special pe consum şi investiţii publice. Totuşi, cum exporturile rămân slabe, revenirea ciclică din sectorul industrial polonez va rămâne pro­babil lentă.“ În Ungaria, datele de mare frec­venţă arată un început indecis de an. În timp ce revigorarea inflaţiei riscă să frâneze vânzările de retail, industria ar putea continua să se comporte ca o frână pentru creşterea economi­că, spun analiştii de la ING. De asemenea, nici în­crederea oamenilor de afaceri nu este puter­nică şi aşteptările sunt ca majorările salariale să fie mai slabe decât s-a anticipat.

    În paralel, se degradează şi încrederea con­sumatorilor. Între timp, guvernul maghiar a introdus măsuri de frânare a inflaţiei la ali­men­te prin limitarea marjelor comerciale aplicate de retaileri mai multor categorii de produse. Executivul se laudă cu succes. Analiştii văd scumpiri la alte produse. Însă veşti bune vin din Germania şi Franţa. Indicatorul PMI antici­pativ realizat de S&P Global pentru măsurarea activităţii fabricilor din industria manufacturie­ră germană a crescut în martie la 52,1 puncte, de la 48,9 puncte în februarie.

    Saltul este încurajator deoarece a adus indicatorul la cel mai ridicat nivel din ultimele 36 de luni şi cu un pas peste pragul de 50 de puncte care separă contracţia de creştere. Pe de altă parte, indicele pentru servicii a coborât la 50,2 puncte, minimul ultimelor patru luni. A­ceas­ta înseamnă stagnarea creşterii pentru fur­nizorii de servicii. Revenirea din industria pre­lu­crătoare a fost condusă în mare parte de cere­rea puternică din sector, arată S&P Global. Pro­ducătorii de bunuri au raportat prima creştere, deşi modestă, a comenzilor noi de după martie 2022. Unde a fost înregistrat avans, unele firme au remarcat cerere puternică pe piaţa germană. De asemenea, unii dintre clienţi încearcă să-şi facă stocuri.

    Gura de oxigen este bine-venită pentru fa­bri­cile germane, care aşteaptă dezlănţuirea răz­boiului comercial promis de preşedintele SUA Donald Trump sau un compromis. Ajutor va veni cu siguranţă din pachetul de dezvoltare economică şi a industriei apărării de 1.000 de miliarde euro care va fi implementat de noul guvern. Acestea nu înseamnă că problemele industriei germane, de câţiva ani în recesiune, s-au terminat. Creşterea industriei apărării nu poate înclocui rapid declinul industriei auto. Analiştii sunt totuşi încrezători că noile cifre arată începutul unei reveniri mai susţinute.

    Pentru Franţa, indicele PMI pentru industria manufacturieră a urcat de la 45,8 puncte la 48,9 puncte, la un pas mic de pragul care arată creştere, iar indicatorul activităţii din servicii a avansat de la 45,3 puncte la 46,6 puncte. Sunt semnale că declinul încetineşte şi că răsar speranţe că ce a fost mai greu a trecut. „Incertitudinile, atât interne cât şi externe, presiunile concurenţiale şi cererea slabă în sectoarele importante cum ar fi cel auto, construcţiile şi agricultura au fost menţionate pentru justificarea perspectivei modeste“, spune pentru Euronews Tariq Kamal Chaudhry, economist la Hamburg Commercial Bank. „Însă speranţele pentru îmbunătăţirea activităţii sunt la cel mai ridicat nivel din ultimele nouă luni.“ Germania şi Franţa sunt cele mai mari economii din UE, iar performanţele lor diferite arată o economie europeană în tranziţie spre o posibilă fază de revenire.

     

     

  • De ce credem în România

    Într-o lume marcată de incertitudini, România continuă să meargă înainte. Deşi ştirile globale vorbesc adesea despre crize şi riscuri, realitatea locală arată altceva: o economie care s-a adaptat, o piaţă a muncii stabilă şi tot mai dinamică şi un mediu antreprenorial care învaţă să transforme provocările în oportunităţi. În spatele cifrelor şi prognozelor există o realitate adesea trecută cu vederea: o Românie care învaţă din lecţiile trecutului şi care priveşte cu încredere spre viitor. 

    De ce ar trebui să avem încredere în economia României şi în mediul de business, chiar şi într-un context glob-al tensionat? Aceasta este o întrebare pe care mulţi întreprinzători şi lideri de afaceri o au pe buze, mai ales că îngrijorările care vin din plan extern par să nu se mai termine. Totuşi, dacă privim dincolo de titlurile alarmiste, există motive solide să credem în potenţialul economic al României.

    Avem şi un precedent care ar trebui să ne ajute să găsim un echilibru în această perioadă: în pandemie, când şocul a fost extrem de puternic, toate previziunile erau sumbre, iar fricile au fost atunci la fel ca acum sau chiar mai mari decât acum.  Atunci, în condiţii extraordinare, oamenii şi economiile au mers mai departe pentru că s-au unit. De altfel, aceasta a fost principala lecţie a pandemiei: oamenii s-au unit, s-au mobilizat, s-au adaptat, ceea ce a făcut ca declinul să nu se simtă atât de mult.

    Când ne uităm la viitor, principalul factor care are trebui să inspire încredere este stabilitatea României, evoluţia economiei de până acum, cum a răspuns la crizele din ultimele decenii şi cum s-a repliat. Deşi contextul global a fost marcat de volatilitate în mulţi ani din ultimele trei decenii, economia locală a reuşit să menţină un echilibru: avem o creştere economică, un sector bancar solid, o piaţă a muncii care a rămas în picioare după fiecare încercare grea, sectoare care au mers bine indiferent de ce li s-a pus în cale de-a lungul anilor. 

    Capitalul uman este un element esenţial: România are o forţă de muncă tot mai bine calificată, cu un apetit crescut pentru tehnologie şi inovare. Tinerii din generaţia Z aduc un aer proaspăt în companii şi vin cu competenţe digitale avansate şi o mentalitate orientată spre rezultate rapide şi sustenabilitate. 

    Nu în ultimul rând, mediul de business din România se maturizează. Antreprenorii sunt tot mai conectaţi la reţele internaţionale, companiile româneşti devin jucători relevanţi în regiune, iar accesul la finanţare — fie prin fonduri de investiţii, fie prin bănci sau mecanisme europene — este încă facil. Deşi contextul global poate genera nesiguranţă, realitatea locală arată că mediul de afaceri românesc are toate motive-le să privească înainte cu încredere. 

     

    Argument pentru încredere în piaţa muncii: record de angajaţi. Cu un record istoric de peste 5,1 mil-ioane de angajaţi, piaţa muncii a demonstrat în ultimul sfert de deceniu o capacitate solidă de redresare şi adaptare, astfel că angajatorii par pregătiţi să înfrunte orice le-ar pune în cale anul 2025. 

    „Piaţa muncii din România este într-o continuă evoluţie, iar această dinamică deschide multiple opor-tunităţi de creştere pentru companii şi pentru sectorul HR. Deşi unele industrii îşi ajustează recrutările din cauza incertitudinilor economice, altele sunt în plină expansiune şi creează noi locuri de muncă. În plus, schimbarea modului în care oamenii se raportează la joburi şi priorităţile lor profesionale gene-rează nevoi noi pe piaţa muncii, pe care angajatorii trebuie să le înţeleagă şi să le gestioneze eficient”, spune Bogdan Gabor, country manager al companiei de resurse umane Lugera. În ultimii 25 de ani, piaţa muncii din România a trecut printr-o evoluţie spectaculoasă, marcând creşteri constante, cu doar câ-teva reculuri semnificative. Statisticile oficiale de la Institutul Naţional de Statistică arată că numărul mediu de salariaţi a atins 5,15 milioane în decembrie 2024, cel mai ridicat nivel din ultimii 25 de ani. 

    Mai mult, din perioada analizată doar în patru ani s-a înregistrat o scădere a numărului de salariaţi: 2002, 2009, 2010 şi 2020. Cele mai mari pierderi s-au produs în timpul crizelor economice globale, respectiv în criza financiară din 2008-2010 şi în pandemia de COVID-19. 

    Scăderile masive din 2009-2010 au fost rezultatul direct al crizei financiare globale, care a dus la re-structurări şi închideri de companii în toate ţările. În 2020, pandemia a afectat numeroase industrii, în special HoReCa, transporturile şi producţia, ceea ce a dus din nou la o reducere a numărului de an-gajaţi.

    În restul perioadei, angajările au fost pe un trend ascendent în fiecare an. De asemenea, observăm că, după scăderile din 2009-2010, piaţa muncii a avut o revenire rapidă, revenind pe un trend de creştere din 2011. Un model similar s-a înregistrat şi după declinul din 2020, când numărul de salariaţi a crescut constant în anii următori. La final de 2024, vedem că piaţa muncii din România se află într-o fază de sta-bilizare, cu o creştere de 0,6% faţă de decembrie 2023.

     

    Salariile au trecut de ceva vreme de borna de 1.000 de euro net. Statisticile oficiale arată salarii nete în creştere continuă în ultimele decenii în România. În 2000 un angajat de pe piaţa locală avea, în medie, un salariu de 291 de lei, or în 2024 salariile au depăşit pentru al doilea an borna de 1.000 de euro net. Dacă urmărim cifrele în amănunt, vedem că salariul mediu net plătit de companiile din România a con-tinuat să crească în ultimii 25 de ani, atingând în decembrie 2024 valoarea de 5.645 de lei pe lună, echivalentul a peste 1.100 de euro, conform INS. 

    Salariul mediu net a crescut de aproape 20 de ori din 2000 până în 2024, însă ritmul a fost diferit în funcţie de perioade. După avansuri anuale de peste 20% în primii ani ai anilor 2000, ritmul s-a temperat după criza din 2009-2010, pentru ca în ultimul deceniu să se stabilizeze între 6% şi 15% anual. 

    2009 a fost singurul an în care salariul mediu net a înregistrat o scădere (-0,8%), urmată de o stagnare în 2010. Ulterior, creşterile au redevenit solide. Perioada postpandemică (2022-2024) a adus majorări semnificative, impulsionate de factori precum inflaţia, deficitul de forţă de muncă şi creşterea salariului minim.

    Anul 2024 a adus un avans de 11,1% faţă de 2023, în o continuare a trendului ascendent, dar cu un ritm mai temperat faţă de anul precedent, când avansul fusese de 15,5%. De asemenea, a salariul mediu net rămâne peste 1.000 de euro, un prag psihologic pe care salariile din România l-au depăşit încă din 2023.

     

    Speranţa de viaţă, la cel mai înalt nivel din ultimii 34 de ani. Speranţa de viaţă a românilor a urmat un parcurs impresionant în ultimele decenii, crescând de la 69,9 ani în 1990 la 76,6 ani în 2023, conform datelor de la Eurostat, oficiul european de statistică. Această evoluţie pare o oglindă a progresului înreg-istrat de condiţiile de trai. 

    Dacă în anii ’90, speranţa de viaţă stagna în jurul vârstei de 69-70 de ani, începând cu anul 2000, tendinţa s-a schimbat vizibil. Până în 2010, românii câştigaseră aproape trei ani de viaţă, atingând o me-die de 73,7 ani. Creşterea a continuat, iar în perioada 2011-2019, speranţa de viaţă a ajuns la un vârf de 75,6 ani.

    Totuşi, pandemia de COVID-19 a întrerupt brutal acest trend ascendent. În 2020, speranţa de viaţă a scăzut la 74,2 ani, iar în 2021, a coborât şi mai drastic, până la 72,8 ani — cel mai mare declin din ul-timele trei decenii.

    Partea pozitivă este că, odată cu depăşirea vârfului pandemiei, speranţa de viaţă şi-a reluat creşterea. În 2022, a revenit la 75,1 ani, iar în 2023, a marcat un nou record: 76,6 ani.

    PIB pe cap de locuitor, de la 8.000 de euro la peste 18.000 euro în ultimul deceniu. PIB-ul pe cap de locuitor din România a crescut ultimii zece ani de la sub 8.000 de euro în 2014, la peste 18.400 de euro în 2024. Dacă economia va creşte conform prognozelor actuale, PIB-ul pe cap de locuitor din România va fi la peste 20.000 de euro în 2025. Cifra de PIB împărţită la numărul de locuitori este cea mai folosită uni-tate de măsură pentru nivelul de trai dintr-o ţară sau regiune. Tangenţa preşedintelui cu dezvoltarea eco-nomică este minimă – în general, nu doar în cazul României – într-o republică semi-prezidenţială sau par-lamentară. Într-o republică prezidenţială, unde preşedintele are şi rol executiv, cum este cazul SUA, preşedintelui i se poate atribui o parte din creşterea economică dintr-o ţară.

    În consecinţă, tabloul creşterii PIB per capita în România este mai degrabă fundalul celor două mandate ale preşedintelui Klaus Iohannis şi nu o consecinţă a acţiunilor pe care le-a luat în această calitate. PIB per capita are şi viciile sale. Simon Kuznets, care este artizanul conceputului de Produs Intern Brut, prezentat prima dată în Congresul american în 1934 şi consacrat la conferinţa Bretton Woods zece ani mai târziu, a avertizat încă de atunci: PIB nu este o unitate de măsură a bunăstării. 

    În România, PIB pe cap de locuitor a crescut, de exemplu, şi ca urmare a emigrării din România: una este să se împartă un PIB la 23 de milioane de locuitori, câţi erau în 1990, şi alta este să se împartă la 19 mil. locuitori, câţi sunt în 2025, conform statisticii oficiale.

     

    Companiile, afaceri în creştere accelerată. Ultimii zece ani au fost ani de creştere accelerată a busi-nessului în ultimul deceniu, cu o uşoară frână generată de pandemia de Covid-19 şi un avans uriaş apoi, dar cu ultimii trei ani marcaţi de o încetinire evidentă a ritmului de creştere pentru cifra de afaceri totală raportată de companii. Între 2014 şi 2019, afacerile din România au crescut într-un ritm susţinut, cu un avans mediu anual de aproximativ 100-150 miliarde lei. Punctul culminant al acestei perioade a fost în 2019, când cifra de afaceri a ajuns la 1.763 miliarde lei, marcând un plus de aproape 600 miliarde lei faţă de începutul deceniului. Anul 2020 a adus prima „frână”, cu o scădere la 1.735 miliarde lei — un recul moderat, având în vedere blocajele economice şi incertitudinea globală provocată de pandemie.

    Redresarea a fost rapidă şi viguroasă: în 2021, cifra de afaceri a sărit la 2.096 miliarde lei, iar în 2022 a atins un record istoric de 2.619 miliarde lei. În 2023, cifra de afaceri a crescut cu doar 2% faţă de anul anterior, atingând 2.672 miliarde lei, iar estimările pentru 2024 indică o creştere marginală la 2.700 mil-iarde lei. Economia are pentru prima dată un univers de firme active care se apropie de un milion de en-tităţi fiscale, cu o creştere a rolului microîntreprinderilor şi o consolidare a firmelor mari, fără însă să ex-iste prea multe treceri dintre IMM-uri spre firmele mari. Aici este nevoia de investiţii, de sprijin, de creştere. Pentru liderii de business, aceste cifre spun povestea unei economii care a accelerat brusc, dar acum caută echilibrul. Adevărata provocare este să găsească viteza optimă pentru creştere. 

    Încredere în Bursă: de trei ori mai mulţi investitori, randamente de 200%, capitalizare mai mare cu 230 mld. lei şi 56 de companii. Bursa de Valori de la Bucureşti a trecut în ultimii zece ani prin cea mai bună perioadă din istorie: din 2014 încoace indicii bursieri, capitalizarea şi numărul de investitori s-au triplat, 56 de companii s-au listat cu acţiuni în urma unor oferte prin care au atras 13,5 mld. lei de la investitori, iar in-vestitorii de pe plan local au avut suficientă forţă pentru a încheia cu succes cea mai mare listare din Europa în 2023, cea de 2 mld. euro a Hidroelectrica. Bursei i-a mers bine pentru că şi economiei i-a mers bine.

    Companiile listate la Bursa de Valori erau evaluate la 133 mld. lei  (30 mld. euro) la începutul lui 2014. La finalul lui 2024, capitalizarea lor era de 363 mld. lei, iar ponderea în PIB aproape dublă, de circa 20%. Circa 75.000 de investitorii tranzacţionau la Bursa de Valori la final de 2014 pentru ca zece ani mai târziu numărul lor să fie triplu, ajungând la aproximativ 210.000 de investitori pe fondul listărilor, randamentelor superioare altor pieţe şi a procesului simplu de deschidere a unui cont de tranzacţionare. Bittnet, Med-Life, Ascendia, Sphera, Digi, Purcari, sunt câteva dintre companiile antreprenoriale care s-au listat la Bursa de Valori Bucureşti din 2014 şi până în 2019. Ulterior, până în 2020 – anul volatilităţii din cauza COVID – au fost câteva intrări la tranzacţionare – Norofert, Holde, 2Performant, pentru ca cel mai dinamic an pentru piaţa de capital să fie 2021: nu mai puţin de 23 de listări cu acţiuni pentru 234 mil. eu-ro. Au urmat listări antreprenoriale şi în 2022, 2023. 

    Din poveştile create de antreprenori precum Victor Căpitanu şi Liviu Diaconescu (One United), Mihai Marcu (MedLife), Alin Dociu şi Vasile Constantin (Aquila), Voicu Oprean (AROBS), Iulian Nedea (Simtel), Nicolae şerban (Grup Şerban) fac acum parte zeci de mii de investitori la Bursa de Valori. În concluzie, ce înseamnă toate aceste statistici şi date despre evoluţia României? Pentru liderii din business şi factorii de decizie, dinamica acestor cifre nu înseamnă doar simple grafice – ele oferă o radiografie clară a unei Românii în transformare. Adaptabilitatea şi investiţiile inteligente vor face diferenţa într-o economie un-de longevitatea devine noua normalitate.    

    Sergiu Manea, CEO, BCR

    România are, în continuare, un potenţial economic semnificativ. Este un potenţial susţinut de eferves-cenţa mediului de afaceri, de adopţia noilor tehnologii şi de accesul la fonduri europene. Primul motiv de încredere, pe care îl văd zilnic inclusiv la BCR, este talentul şi energia noii generaţii. Un alt motiv este legat de investiţiile în digitalizare şi infrastructură, care stimulează competitivitatea economiei româneşti. 

    Antreprenoriatul românesc oferă un alt motiv de încredere. Şi accesul la capital şi finanţare reprezintă un motiv de încredere, o piaţă financiară stabilă, cu acces la surse diverse de finanţare – de la fonduri UE la investiţii private şi soluţii bancare flexibile – oferind premise solide pentru dezvoltare economică. În-credere oferă şi parteneriatele strategice, colaborarea dintre sectorul public, cel privat şi mediul aca-demic generând soluţii sustenabile pentru dezvoltare.

    Tudor Cosăceanu, vicepreşedinte regional, pentru România şi Republica Moldova, UiPath

    Pentru noi investiţia în capitalul uman valoros pe care îl avem aici va rămâne o prioritate constantă, in-diferent de contextul mai larg, sau mai degrabă, cu precădere în cel care se prefaţează pentru viitor. În România ne-am început parcursul global şi avem certitudinea că vom continua să creştem sustenabil numai investind şi continuând să recrutăm cel mai bine pregătiţi, talentaţi şi motivaţi oameni din piaţă.

    Radu Berevoescu, general manager, PepsiCo East Balkans

    Deşi 2025 se preco­nizează a fi un an dificil din punct de vedere economic, există factori care vor susţine dezvoltarea pieţei şi consumul. Puterea de cumpărare pe termen lung va contribui la această creştere, iar consumatorii îşi vor ajusta coşul de consum în funcţie de preferin­ţele lor, păstrând produsele din categoriile de impuls în topul preferinţelor. Pentru ca România să continue să se dezvolte, este esenţial un climat de stabilitate macroeconomică. Investiţiile pe termen lung sunt posibile doar atunci când ex-istă o strategie clară şi un mediu economic predictibil.

    Cornel Cărămizaru, director general, Coca-Cola HBC România

    Despre businessul nostru, aleg să fiu optimist. Am demonstrat anul trecut că avem abilitatea de a înţele-ge pieţele, modestia de a ne asculta consumatorii şi agilitatea pentru a găsi soluţii pe care să le aplicăm rapid pentru a răspunde nevoilor lor. În plus, avem un portofoliu complex şi puternic, dar şi zone albe pe care le explorăm. Totodată, planul de investiţii existent ne dă certitudinea că vom avea posibilitatea de a optimiza sistemele şi costurile, dar şi să răspundem fluctuaţiilor care pot apărea în piaţă. Avem capaci-tatea să ne adaptăm rapid la schimbările din piaţă şi să regândim strategia de business pentru a face faţă provocărilor.

    Ioan Popa, preşedinte şi fondator, TRANSAVIA

    Optimismul meu pentru acest an se bazează pe planurile noastre strategice şi investiţiile masive din fonduri proprii, pe care le vom implementa şi care sunt menite să impulsioneze vânzările şi să ne asigure o creştere de două cifre în acest an. Modelul nostru integrat 100%, de la bob la furculiţă, cu facilităţi deţinute, şi cea mai bună eficienţă şi productivitate din regiune ne dau forţa de a depăşi provocările externe ai căror germeni îi putem zări deja.

    Thibaut Boidin, managing director, HEINEKEN Romania

    Pentru businessul HEINEKEN România, dinamica a fost una pozitivă în 2024, ceea ce ne face să privim cu optimism perspectivele de creştere pentru 2025. Mai mult, ne-am propus să continuăm investiţiile în oamenii noştri, branduri şi fabrici, în cadrul strategiei de creştere pe piaţa din România, cu un obiectiv ambiţios la orizont – poziţia de lider. Pe lângă faptul că este o ţară spectaculoasă, România reprezintă o piaţă cu mult potenţial pentru dezvoltarea industriei berii şi cidrului, cu oportunităţi de creştere.

    Grigore Horoi, preşedinte, grupul de firme Agricola

    Am alături de mine o echipă foarte bună şi dedicată, împreună cu care am depăşit multe momente grele în trecut şi ştiu că, orice s-ar întâmpla în piaţă în anii următori, vom reuşi să ne adaptăm cu succes şi să obţinem rezultatele pe care ni le dorim.

    În al doilea rând, am foarte mare încredere în consumatorul român, ce pare să aprecieze din ce în ce mai mult produsele româneşti, consumator tânăr care credem că în viitor va fi mult mai atent la prospeţimea produselor, la mărimea lanţului de distribuţie, la condiţiile de creştere a păsărilor şi, nu în ultimul rând, la politicile de responsabilitate socială ale companiilor de la care îşi cumpără produsele. În al treilea rând, chiar dacă activăm pe o piaţă internă în creştere, avem oportunitatea de a mări şi volumele vândute la export, în primul rând în ţările din UE şi nu numai.

    Adelina Badea, CEO, Mobexpert 

    Piaţa românească evoluează, iar consumatorii devin tot mai exigenţi şi mai educaţi în alegerile lor. Vedem o creştere clară a interesului pentru mobilier de calitate, pentru produse premium şi personaliza-te. Avem încredere în dezvoltarea pieţei locale, dar ştim că suntem un motor activ al acestei schimbări. România nu este doar o piaţă în creştere, ci un spaţiu al oportunităţilor, iar noi suntem aici pentru a le valorifica prin toate proiectele pe care le avem şi pe care urmează să la implementăm anul acesta.

    Radu Piţurlea, preşedintele executiv, Concelex

    În 2025, România se afirmă ca un pilon strategic în Europa şi în lume, cu o economie stabilă, un potenţial inovator impresionant şi antreprenori curajoşi ce transformă provocările în oportunităţi. Pe această temelie solidă de stabilitate şi viziune inovatoare, România inspiră siguranţă şi curaj, confirmându-şi statutul de partener de încredere pe scena internaţională.

    Andrei Condrea, directorul diviziei de distribuţie de medicamente, Dona.Logistică

    România rămâne un punct de interes pentru investitori datorită potenţialului de creştere pe termen lung şi a populaţiei numeroase.

    Virgil Şoncutean, CEO, Allianz-Ţiriac

    Preocuparea tot mai mare a românilor pentru protecţie financiară din asigurări, nevoia de stabilitate fi-nanciară şi de îmbunătăţire a nivelului de trai, precum şi potenţialul de dezvoltare economică în ansam-blu vor avea o contribuţie majoră în evoluţia pieţei de asigurări din România. Piaţa locală de asigurări are perspective bune de creştere în următorii ani şi ne aşteptăm să continue evoluţia pozitivă de până acum, cu o dinamică mai susţinută în special în segmentele facultative, cum sunt asigurările de viaţă.

    Nikolay Kolev, managing director, Farmexim şi Help Net Farma 

    România este una dintre cele mai mari pieţe pentru produse farmaceutice din Europa Centrală şi de Est, a doua după Polonia. În acest context, se aşteaptă ca România să crească şi să ofere perspective ma-jore de afaceri. Anul 2025 poate fi un an crucial de progres pentru piaţa locală prin activitatea strategică şi parteneriatele care pot aduce plus valoare pentru pacienţi. Companiile sunt preocupate să-şi crească amprenta pe piaţa locală şi să consolideze producţia internă de medicamente, vaccinuri, iar această tendinţă este una benefică şi generatoare de speranţă pentru piaţa autohtonă.

    Nicolas Richard, CEO, ENGIE Romania

    România are şansa de a avea cele două energii complementare gazele naturale şi energia electrică, un mix energetic echilibrat şi un potenţial semnificativ de înverzire al sectorului energetic. (…) Cei 20 de ani de prezenţă în România se reflectă şi în încrederea acordată de peste 2,3 milioane de clienţi, în pasiunea şi dedicarea celor 4.500 de specialişti şi în parteneriatul încheiat cu cei 600.000 de semeni din comunităţile pe care le susţinem. Toate acestea sunt ancore puternice care ne motivează să dezvoltăm soluţii eficiente şi sustenabile pentru viitorul energetic al României.

    Florinela Cîrstina, director general, Medicover România

    Pentru un investitor, România este şi rămâne o oportunitate reală. Vorbim despre o ţară mare, bine poziţionată în regiune, cu un ritm de creştere solid comparativ cu pieţele vestice. Economia rămâne dinamică, iar oamenii talentaţi au capacitatea de a inova în multe domenii. În plus, accesul facil la piaţa europeană, acum şi mai simplu cu intrarea în spaţiul Schengen, face din România un loc atrac-tiv pentru afaceri. Pentru investitorii cu viziune pe termen lung România păstrează un potenţial semnificativ. Chiar dacă există provocări economice reale, investitorii pot găsi în România un teren fertil pentru creştere pe termen lung, mai ales dacă reformele economice şi stabilitatea politică vor adresa aceste provocări.

    Francesco Zacchetti, country manager, Adecco România

    România a demonstrat o evoluţie economică solidă şi constantă, oferind un mediu stabil pentru des-făşurarea şi extinderea afacerilor.  Al doilea motiv este reprezentat de iniţiativele guvernamentale men-ite să sprijine dezvoltarea mediului de afaceri, cu un accent deosebit pe îmbunătăţirea infrastructurii. Investiţiile în construcţia de drumuri, tuneluri şi poduri facilitează mobilitatea la nivel naţional, con-tribuind astfel la un climat economic mai favorabil. Piaţa locală din România prezintă perspective promiţătoare de creştere, în special în industria resurselor umane. Din perspectiva companiei noastre, principalele oportunităţi de dezvoltare se regăsesc în cererea tot mai mare de profesionişti calificaţi în domenii precum IT, inginerie, retail/FMCG, construcţii şi producţie.

    Daniel Gross, CEO, Penny România

    Economia românească s-a dovedit a fi rezistentă la diversele crize prin care a trecut: pandemie, răz-boi la graniţă, inflaţie, provocările lanţurilor globale de aprovizionare. Între timp, a devenit o econ-omie relativ solidă, cu mari şanse de a-şi menţine trendul ascendent pe termen mediu, susţinută de investiţiile viitoare în infrastructură şi de fondurile europene care vor mai veni.

    Marco Hößl, CEO Kaufland România şi Republica Moldova

    Parteneriatul dintre sectorul privat şi cel public este esenţial pentru a valorifica oportunităţile de creştere. Investiţiile strategice în infrastructură, energie verde şi inovaţie digitală vor determina compet-itivitatea României pe termen lung.

    Cezar Zaharia, CEO, Dr. Max Group

    România dispune de o generaţie de antreprenori care au acumulat capital suficient pentru a revitaliza industrii strategice, precum cea alimentară şi chimică, unde amprenta industrială s-a redus semnificativ în ultimele decenii. România dispune de resurse agricole considerabile, care ar putea deveni un avantaj competitiv la nivel european, cu condiţia stimulării şi revitalizării industriei alimentare. Valorificarea acestui potenţial ar putea poziţiona ţara ca un jucător strategic pe piaţa agroalimentară a UE. Exploat-area resurselor energetice din Marea Neagră, dezvoltarea şi utilizarea eficientă a acestor resurse la nivel local pot aduce beneficii economice majore!

    Samir Karia, CEO, Citi

    Prin menţinerea stabilităţii macroeconomice, avansarea reformelor şi valorificarea avantajelor strate-gice, România este bine poziţionată pentru o creştere susţinută în anii următori. Incertitudinile globale, cum ar fi tensiunile geopolitice şi blocajele din lanţurile de aprovizionare, impun României să se adapteze şi să-şi diversifice economia. Văd un interes sporit în jurul proiectelor de investiţii în România (fie că este vorba despre capacităţi suplimentare de producţie, relocarea serviciilor sau diverse huburi de servicii) şi sunt optimist că odată ce stabilitatea politică atât de necesară va fi redobândită, vom ve-dea mai multe dintre aceste investiţii concretizându-se.

    Mihaela Lupu, CEO al UniCredit Bank România

    România beneficiază de o mare oportunitate – atragerea fondurilor europene – care pot susţine, în primul rând, investiţiile în infrastructură, acestea fiind motorul dezvoltării sectorului de construcţii şi de energie în ultimii doi ani. Intrarea României în spaţiul Schengen va duce la dezvoltarea sectorului de transporturi şi, în acest context, investiţiile în infrastructură devin şi mai importante. În 2025 putem să ne aşteptăm la o perioadă volatilă, dar cu impact limitat asupra businessului, atâta vreme cât România îşi menţine parcursul european.

    Cristian Dolofan, proprietar, Dolo Trans Olimp

    Avem încredere în dezvoltarea pieţei locale şi a Dolo Trans Olimp datorită poziţiei strategice a României, care o transformă într-un hub logistic esenţial între vestul şi estul Europei. Investiţiile în infrastructură contribuie la creşterea eficienţei transportului şi reducerea costurilor operaţionale, în timp ce cererea în continuă creştere pentru servicii de transport şi logistică susţine dezvoltarea in-dustriei noastre.

    Bogdan Gabor, country manager, Lugera The People Republic

    România are capacitatea nu doar de a se adapta la schimbări, ci de a se dezvolta constant într-un mod sustenabil. Mediul de afaceri a demonstrat de-a lungul timpului că poate absorbi modele de succes din economiile mai mature şi le poate adapta la realităţile locale. Faptul că facem parte din Uniunea Euro-peană nu este doar un avantaj comercial, ci şi o oportunitate de a învăţa din cele mai eficiente practici internaţionale. Accesul la know-how, la reţele de business solide şi la investiţii strategice ne oferă un cadru propice pentru dezvoltare.

    Sorina Donisa, CEO, Prohuman România

    Am încredere în capabilitatea noastră că ţară de a gestiona optim poziţionarea noastră geografică şi avantajul economic al resurselor deţinute şi am încredere mai ales în resursele umane ale ţării, care, în pofida investiţiilor minime în educaţie, reuşeşte să menţină un nivel ridicat de profesionalism, adaptat la ultimele tehnologii şi pregătit să asigure gen-eraţia viitorului. Suntem un popor care a demonstrat rezilienţă economică puternică şi în pandemie, avem o populaţie tânără bine pregătită şi cu competenţe digitale solide, important e să le asiguram un mediu de afaceri stabil.

    Yao Fengting, CEO, Huawei România

    Credem că putem contribui la formarea unui viitor mai bun pentru România prin digitalizare, inovare şi educaţie – cei trei piloni cheie ai dezvoltării durabile. Contribuim de peste 20 de ani la această transformare prin soluţii tehnologice avansate, prin parteneriate de încredere cu instituţii de învăţământ prestigioase din România şi prin dezvoltarea durabilă a noilor surse de energie verde. Credem că industria IT&C nu e doar un factor de creştere economică, ci şi unul dintre elementele generatoare de progres şi noi oportunităţi şi avem încredere că România este pe direcţia corectă pentru a-şi atinge adevăratul potenţial..

    Mihai Marcu, CEO şi preşedinte, MedLife

    Un motiv care mă determină să am încredere în piaţa locală este rezilienţa antreprenorilor din România. Cred că dinamica antreprenoriatului este esenţială pentru a crea plusvaloare în România şi a crea bunăstare. Iar ce văd acum sunt antreprenori care mizează pe prudenţă. Potrivit celor mai recente prognoze, 2025 pare să fie – din punct de vedere economic – anul centurii de siguranţă..

    Volker Raffel, CEO, E.ON România

    Multe dintre lucrurile despre care se vorbea cu speranţă, în 2005, când am intrat pe această piaţă au devenit realităţi, cele mai importante fiind intrarea în Uniunea Europeană şi, de curând, şi în spaţiul Schengen, iar aceste jaloane bifate au adus şi vor aduce în continuare oportunităţi extraordinare pentru investitori. Iată, deci, primul motiv care ne dă încredere în perspectivele pieţei locale..

     

    Mihai Tecău, CEO, Omniasig

    Vedem că tot mai mulţi consumatori şi companii înţeleg că au nevoie de soluţii de protecţie adaptate realităţilor actuale, fie că vorbim de sănătate, bunuri, locuinţă, siguranţa afacerilor sau riscurile cli-matice. Această tendinţă ne motivează să dezvoltăm produse relevante, accesibile şi flexibile care aco-peră nevoile clienţilor noştri..

     

    Nicolae Bănică, CEO, OSCAR Downstream

    Dacă ar fi să aleg trei motive pentru care am încredere în dezvoltarea pieţei locale şi a businessului, aş opta pentru impactul strategic al pieţei de distribuţie de carburanţi, potenţialul pieţei din România în era tehnologiei şi dependenţa economiilor de petrol.

    Gilles Ballot, CEO, Carrefour România

    Economia României este clar influenţată de contextul politic şi de schimbările legislative şi fiscale care au loc atât la nivel local, cât şi internaţional. Cu siguranţă, extinderea spaţiului Schengen va avea efecte benefice pentru ţară. Totodată, cred că vom asista la o mişcare în economia românească, cu un accent tot mai crescut pe producţia locală şi pe susţinerea micilor antreprenori.


    La realizarea acestui material au contribuit jurnaliştii ZF Adrian Seceleanu, Răzvan Botea, Liviu Popescu, Claudia Medrega, Dana Ciriperu, Mădălina Panaete, Florentina Niţu, Roxana Petrescu, Mircea Nica, Georgiana Mihalache, Cristina Roşca şi Mirabela Tiron. Răspunsurile consemnate în această analiză au fost furnizate în cadrul proiectului Top 1.000 cele mai mari companii din România, un anuar ce urmează să fie publicat la finalul lunii martie.

  • Companiile evită cât pot de mult să facă angajări din cauza unei pieţe a muncii birocratice, care favorizează mai degrabă o retorică de angajare la stat decât una antreprenorială

    Ce fel de economie are România în acest moment? O economie antreprenorială sau o economie bugetară? Dacă ne uităm la numărul de firme, 899.000 sunt firme mici, mijlocii şi micro. La polul opus, primele 1.000 de companii cele mai mari din România realizează aproape jumătate din cifra de afaceri totală din business. Deşi, din punct de vedere fiscal, al impozitelor şi taxelor pe companii, România stă bine, chiar foarte bine, din punct de vedere al birocraţiei stăm foarte prost. Taxele mici sunt anulate de forţa văzută şi mai puţin văzută a birocraţiei bugetare, care devine din ce în ce mai fanariotă şi îşi consolidează poziţia în fiecare an. La un moment dat, antreprenorii se satură de a face business şi pur şi simplu nu mai vor să crească, nu mai vor să facă investiţii, nu mai vor să facă angajări, nu mai vor să se lupte şi cu statul, şi cu angajaţii. Pe lângă faptul că taxele pe muncă sunt mari, companiile se confruntă şi cu legislaţia muncii, care, în România, favorizează angajatul. Poate că aşa şi trebuie să fie, pentru a mai tempera puterea patronilor, a managementului, a acţionarilor. Un angajat poate să plece când vrea el, practic peste noapte, în schimb, o companie nu-l poate concedia oricând doreşte. România a ajuns pe un platou de 350-400 de miliarde de euro PIB pe an, adică valoarea adăugată realizată în business şi economie într-un an. Având în vedere incertitudinea în care a intrat lumea capitalistă, lebedele negre şi tensiunile geopolitice care au cuprins lumea occidentală, costurile ridicate de finanţare şi dobânzile mari, foarte multe companii nu mai riscă să investească, nu mai riscă să crească prin expansiune organică, ci doar, cel mult, prin achiziţia altor companii. O piedică în calea creşterii pe piaţa locală este legislaţia muncii, care este mai degrabă o legislaţie de stat decât una antreprenorială. Discutând cu un avocat pe această temă, el mi-a semnalat faptul că firmele preferă să angajeze doar strictul necesar, pentru a nu se confrunta ulterior cu probleme cu angajaţii atunci când vremurile de business s-ar putea să nu fie favorabile şi să ajungă în situaţia în care trebuie să facă restructurări de personal. Poate că piaţa muncii ar fi mai dinamică, ar apărea mai multe posturi pe piaţă, dacă, în momentul în care face o angajare, compania ar şti exact costurile pe care trebuie să le plătească în cazul unei concedieri şi să le bugeteze de la început. Adică să renunţe la un angajat de pe o zi pe alta, plătind un cost stabilit iniţial între părţi: 3, 5, 10, 12 sau 24 de salarii compensatorii. Avocatul spune că, dacă ar exista această variantă, companiile ar angaja mult mai mulţi oameni şi ar oferi salarii mai mari, având siguranţa că pot renunţa la angajaţi atunci când vremurile economice nu sunt favorabile. Aceasta ar permite firmelor să-şi gestioneze mai eficient resursele, fără a fi nevoite să ajungă în tribunale, unde litigiile pot dura luni sau chiar ani. Legislaţia muncii din România favorizează contractele pe perioadă nedeterminată, iar pentru o companie, operarea unor restructurări de personal poate fi un adevărat coşmar. Din teama de procese îndelungate, de proteste sau de reacţiile de pe platformele de social media, companiile preferă să opereze cu un număr minim de angajaţi şi să facă recrutări doar în situaţii absolut necesare. Economiile moderne sunt extrem de dinamice, iar revoluţiile tehnologice afectează industrii întregi. Firmele au nevoie de flexibilitate pe piaţa muncii, astfel încât să poată face angajări şi concedieri fără complicaţii juridice. Modelul de business al unei companii poate fi valabil astăzi, dar, peste doi ani, lucrurile se pot schimba radical, iar ceea ce era un succes poate deveni o pierdere. În acest context, companiile evită concedierile colective şi încearcă să ajungă la înţelegeri amiabile cu angajaţii afectaţi, în loc să se implice în procese lungi şi costisitoare. O reglementare clară şi predictibilă a pieţei muncii ar permite creşterea businessurilor, dezvoltarea economiei şi sporirea locurilor de muncă. Dacă firmele ar şti de la început costul concedierii unui angajat, ar avea mai multă încredere să angajeze, iar acest lucru ar duce la creşterea investiţiilor şi a salariilor. Din păcate, mentalitatea celor care reglementează piaţa muncii este încă bazată pe ideea unui loc de muncă pe viaţă, mai apropiat de sectorul public decât de economia privată. Cu excepţia celor care aleg cariere în sectorul public, majoritatea angajaţilor, în special tinerii, îşi doresc o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte locurile de muncă. Pentru mulţi dintre ei, cariera profesională este doar o succesiune de experienţe, în timp ce, pentru companii, procesul de recrutare şi gestionare a personalului devine o povară birocratică. În aceste condiţii, multe companii renunţă la ideea de a face noi angajări, mai ales într-un context economic şi geopolitic tensionat. Pentru ca businessurile să crească, pentru ca salariile să crească şi economia să se dezvolte, în condiţiile în care taxele şi impozitele nu mai au loc de reducere, singura soluţie este flexibilizarea pieţei muncii. O companie ar trebui să poată intra şi ieşi de pe piaţa muncii, având de la început claritatea costurilor pe care şi le asumă cu fiecare angajat. Pentru ca România să-şi dubleze PIB-ul, este nevoie de o piaţă a muncii mai flexibilă, care să permită reluarea angajărilor, creşterea salariilor şi dezvoltarea businessurilor.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Ce vor investitorii străini de la România. Cerinţele de bifat dacă vrem ca investiţiile străine să curgă în economie VIDEO

    În ultimul timp, diferenţele dintre investiţiile străine directe atrase de România şi vecinii săi, precum Ungaria, au cresecut semnificativ. România a atras 6,58 miliarde de euro în 2023, în scădere faţă de recordul de 10,03 miliarde de euro în 2022. La polul opus maghiarii au atras 13 mld. euro. Alexandru Reff, Country Manager Partner România  şi Moldova de la Deloitte, este de părere că România încă nu îndeplineşte toate criteriile investitorilor străini precum nevoia de o administraţie eficientă şi de debirocratizare, iar acesta este un capitol care necesită schimbări.

    „Îşi doresc garanţii legate de statul drept, de justiţie, de administraţie care să fie eficiente, debirocratizate şi oneste. Ei vor şi o politică fiscală predictibilă. Există ţări în care sistemul fiscal nu s-a schimbat în decenii” a declarat Alexandru Reff, Country Manager Partner, România şi Moldova, la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business

    În ceea ce priveşte competitivitatea fiscală, Alexandru Reff a exprimat îngrijorări legate de impozitarea muncii în România, considerând-o ridicată şi plasând ţara în partea de jos a clasamentului în acest domeniu. Această situaţie poate afecta atractivitatea economică a României şi poate descuraja investiţiile. Pentru a îmbunătăţi competitivitatea, este esenţială o reformă fiscală care să reducă impozitarea muncii şi să creeze un mediu de afaceri mai prietenos.

    „Nu cred că stăm chiar atât de bine la capitolul competitvitate fiscală. În primul rând, impozitarea muncii la noi este foarte ridicată. Am ajuns să fim mai degrabă la coada clasamentului din punct de vedere a competitvităţii fiscale a muncii” a mai spus Alexandru Reff.