În calitate de adult fără copii care trăieşte singur, perioada în care am lucrat de acasă a fost o mană cerească din punct de vedere financiar, relatează Jessica Chou pentru Wall Street Journal.
Este adevărat, am cheltuit o sumă decentă de bani pentru a-mi face cele trei camere cât mai confortabil de productive. Am cumpărat un fierbător de apă electric pentru a obţine o preparare perfectă a cafelei mele de dimineaţă. M-am răsfăţat cu o canapea nouă pe care să mă relaxez în timp ce editez şi beau respectiva cafea. Dar, în ciuda acestor cheltuieli, absenţa navetei şi a socializării a însemnat că am reuşit să economisesc între 20% şi 30% din salariul meu.
Apoi, am găsit un nou loc de muncă, unul care mă obligă să fiu la birou trei zile pe săptămână în loc de zero. Dintr-o dată am început să cheltui mult, mult mai mult.
La început, am crezut că inversarea bugetului era temporară. La urma urmei, reînnoirea unei garderobe de lucru după ani de zile de jogging nu era ieftină.. Întâlnirile cu noii colegi la o cafea costau între 3 şi 4 dolari bucata.
Dar se pare că acesta a fost doar începutul. “Ori de câte ori are loc o tranziţie în viaţă sau o schimbare de loc de muncă, există o modificare a bugetului lunar”, spune River Nice, un planificator financiar din Philadelphia. “Deci există costuri de pornire, hainele, de exemplu. dar şi costuri permanente din cauza noului stil de viaţă”.
Multe persoane se confruntă cu calculele legate de banii de la birou. Munca la distanţă a permis multor oameni să economisească mai mult în ultimii ani, lucrând, mâncând şi socializând acasă. Întoarcerea la birou ne-a forţat să ieşim afară, iar acum trebuie să reînvăţăm cum să facem un buget, iar lucrătorii mai tineri care şi-au început cariera la distanţă ar putea fi nevoiţi să înceapă să cheltuiască pentru prima dată pentru cultura de birou.
În timp ce lucrezi de acasă, “îţi resetezi înţelegerea a ceea ce costă viaţa”, spune Kathleen Vohs, profesor de marketing la Universitatea din Minnesota. “În ştiinţa comportamentală, am numi-o efectul punctului de referinţă. Părerea mea este că acum suma cheltuielilor pe care le faceţi atinge un nivel care vă face să simţiţi că este peste ceea ce sunteţi obişnuiţi.”
Creşterea facturii la cardul de credit a stârnit panică. Aşa că am început să-mi notez cheltuielile zilnice pentru a vedea ce pot fi schimbate, în speranţa de a recâştiga controlul asupra cheltuielilor mele.
Unele dintre costurile mele au fost inevitabile. Bugetul meu pentru transport, de exemplu, s-a mai mult decât dublat odată cu naveta de la serviciu, de la 60 de dolari pe lună la 132. Am început să folosesc din nou curăţătoria chimică. Dar am observat, de asemenea, că bugetul meu pentru mesele în oraş a crescut vertiginos. Având mai puţin timp acasă pentru a pregăti mesele, cumpăr mai des prânzuri de 10-15 dolari. Nopţile târzii surpriză de la birou s-au încheiat cu cine surpriză în aer liber şi poate cu un pahar de vin bun pentru a-mi linişti mintea.
Acel pahar de vin indică o a doua categorie de cheltuieli, ceea ce profesioniştii din domeniul financiar numesc “consum compensatoriu”. Fără luxul canapelei, al bucătăriei, mă trezesc că îmi recuperez confortul prin achiziţii de “autoîngrijire” pe care, în mod normal, nu mi le-aş permite.
Într-un anumit sens, faptul că a trebuit să-mi analizez rapid cheltuielile la microscop a fost un lucru bun, făcându-mă să reevaluez ce este important şi ce este frivol. Pauza pandemică în cheltuieli “este benefică din punct de vedere psihologic”, spune Kelly Goldsmith, cercetător comportamental şi profesor la Universitatea Vanderbilt. “În loc să ne aruncăm din nou cu ambele picioare şi să fim încântaţi că putem să ne reluăm vieţile noastre vechi, ce anume din vieţile noastre vechi nu ne aducea prea multă bucurie, ci avea, de fapt, un preţ ridicat?”.
Goldsmith s-a întors cu normă întreagă la birou în ianuarie, iar când am stat de vorbă cu ea în cadrul unui apel video, a avut o întâlnire la prânz şi o întâlnire la cafea, ambele cheltuieli în afara casei pe care nu le-ar fi făcut în era muncii de acasă.
“Aceste lucruri se adună cu adevărat, mai ales dacă o faci în fiecare zi”, spune Goldsmith. “Pentru a menţine frugalitatea care a însoţit pandemia, a trebuit să fac schimbări în modul în care mă implic în interacţiunile mele faţă în faţă la locul de muncă. Ceea ce înseamnă că, dacă bem o cafea împreună, putem folosi automatul de cafea din clădire? Sau putem face o plimbare în loc să facem ceva care ne va costa bani din propriile noastre conturi bancare?”.
Pentru Goldsmith, vechile obiceiuri la care a renunţat au fost serviciile de înfrumuseţare, cum ar fi manichiura şi pedichiura. Ea cumpără mai ales haine de lucru care pot fi spălate la maşină şi a schimbat cursele zilnice la Starbucks cu o băutură rece preambalată de la supermarket.
Am încercat să învăţ din exemplul ei. În loc să cumpăr mici bunătăţi, fac prăjituri o dată la câteva săptămâni, aducând prăjituri pentru mine şi pentru echipa mea pentru a contracara acea cădere de la ora 15.00. Pentru a evita să cumpăr prânzul, urmez sfatul unei prietene şi pregătesc din timp prânzul pentru întreaga săptămână.
“Îi sfătuiesc pe clienţii mei să ţină o listă de cumpărături şi să includă în această listă întrebarea “De ce vreau acest lucru?””, spune Nice. “Deci, când văd fardul de ochi strălucitor pe TikTok, acesta intră pe listă, dar când mă duc la listă şi văd că pe listă sunt şi pantofi mai confortabili, mă ajută să îmi dau seama pe care dintre ei vreau să îl prioritizez. Poţi să prioritizezi ceea ce este de fapt cel mai important pentru calitatea vieţii tale.”
Identificarea motivelor pentru a cumpăra ceva m-a ajutat să mut unele articole râvnite în josul listei şi să răsfoiesc fără vinovăţie pentru priorităţile mele.
Trucul, spune Nice, este să identifici aceste priorităţi şi să le planifici, atât obiectivele financiare mari, cât şi lucrurile mărunte care fac viaţa de zi cu zi un pic mai bună.
Tranziţia va deveni probabil mai uşoară în timp. “Mă simt ca şi cum aş sări în apă rece când mă întorc la birou”, spune Goldsmith. “Dar va fi mai bine, ne vom obişnui cu ea.”