Tag: consultanta

  • Câţi bani câştigă doi tineri români din vânzarea de pături de lux

    Laura Sardescu vorbeşte calm şi emană pozitivism, nu se plânge de hăţişurile antreprenoriatului, nici de faptul că nu îşi găsea un loc de muncă după terminarea studiilor; de altfel, vede lucrurile bune şi în întâmplările mai puţin plăcute, iar un exemplu în acest sens este modul în care le-a venit ideea înfiinţării businessului neakaisa.ro, în 2014. ”Nouă ne-a plouat în casă, la propriu. Am ajuns în casă într-o seară şi aveam apă de doi centimetri pe jos, fiind la ultimul etaj; am căutat o soluţie provizorie, până la efectuarea reparaţiei a doua zi, la un magazin de bricolaj. Angajaţii de acolo nu au putut să ne ofere o variantă pentru a rezolva problema. Am aflat a doua zi că aveam nevoie de un silicon care ar fi rezolvat problema provizoriu“, descrie ea modul în care le-a venit ideea dezvoltării afacerii neakaisa.ro.

    Laura Ioana Sardescu a absolvit Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (2012), dar şi Facultatea de Relaţii Publice, Advertising şi Comunicare Aplicată (2013), ambele în cadrul Universităţii din Bucureşti; mărturiseşte sincer că ”la vremea respectivă părea o idee bună să urmez două facultăţi, dar nu a fost, mai bine mă concentram pe una“. Imediat după absolvire, s-a angajat într-un domeniu diametral opus celor studiate, al construcţiilor, ca project manager în cadrul unei firme de profil.

    ”Am încercat marketing, PR, presă, orice – dar nu se găsea niciun loc de muncă în domeniile studiate.“ A lucrat în domeniul materialelor de construcţii timp de doi ani, având rolul ca, în baza unor proiecte şi ale unor estimări făcute de proiectant despre necesarul de materiale de construcţii, să lucreze cu beneficiarul astfel încât să îl ajute să înţeleagă mai bine proiectul şi să treacă prin toate etapele de achiziţie. ”De la o parte total teoretică cu care eram obişnuită, am ajuns la una foarte practică; lucram cu oamenii de când începeau să îşi construiască o casă şi o vedeam finalizată, ceea ce era foarte frumos, pentru mine, care eram obişnuită să studiez teorii, filosofie, jurnalism.“ Hotărârea de a înfiinţa un business a luat-o împreună cu prietenul din acea vreme, soţul ei acum, specialist în vânzări, care nici el nu îşi găsea un loc de muncă la vremea respectivă.

    Vlad şi Laura Ioana Sardescu au început să vândă scule şi unelte – de unde şi numele platformei –, şurubelniţe electrice, bormaşini, compactoare de beton şi au evoluat treptat spre vânzarea de scule din ce în ce mai mari (generatoare, compresoare). ”Este foarte bună nişa aceasta din punctul de vedere al dezvoltării businessului, dar aveam nevoie să pun un pic creativitatea la treabă şi aşa am ajuns la un nou segment de piaţă – produsele pentru baie.“ La jumătatea anului 2015, au decis să se extindă pe zona obiectelor destinate amenajărilor de băi. ”Iniţial am făcut nişte teste cu câteva produse, câţiva furnizori, după care am tot crescut, iar în prezent divizia pentru băi depăşeşte partea de scule – unelte cu care am început.“

    Concret, un client are un proiect de design şi un anumit buget, iar cei doi antreprenori găsesc produse, de la diverşi furnizori şi importatori (o parte dintre acestea sunt importate chiar de ei). ”Este foarte uşor să primeşti de la designer o poză în care să vezi cum ar trebui să arate locul tău; te izbeşti apoi de faptul că nu ştii unde să te duci, de unde să începi, cât efort implică toate aceste căutări din partea ta, ca beneficiar, să alergi prin toate magazinele de bricolaj. Este o investiţie de timp pe care omul modern nu îl are; lucrăm de la 9 la 18, seara nu vrem să ne mai plimbăm printr-un magazine de amenajări interioare“, descrie ea raţiunea acestui serviciu. Spune că pentru ei a devenit o rutină – la finalul zilei oferă beneficiarilor o estimare totală a cantităţilor şi costurilor materialelor şi obiectelor folosite.

    Riscul intervine atunci când clienţii folosesc aceste estimări, oferite în baza unei sesiuni de consultanţă gratuită, şi cumpără apoi ei înşişi produsele recomandate din alte locuri. ”Este o investiţie de timp şi costă: nu poţi să fii cel mai ieftin din piaţă şi nici nu ne dorim să fim cei mai ieftini. Cred că 20% dintre şedinţele noastre de consultanţă gratuită se termină cu clientul plecând către cineva un pic mai ieftin; s-a întâmplat acest lucru şi pe businessul de scule – unelte.“ Şi pe vânzarea de scule – unelte este nevoie de consultanţă, spune Sardescu: ”Este foarte greu pentru o persoană fizică să îşi aleagă un generator de exemplu; la fel şi pentru firme, pentru un proprietar de pensiune din Buşteni, care se confruntă cu căderi de curent foarte dese, a fost nevoie de o discuţie de jumătate de oră la telefon pentru ca el să îşi aleagă un model care să i se potrivească“.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe piaţa pe care activează, spune că a observat, în rândul celor care apelează la ei, un interes mai mare pentru produsele de calitate: ”Vedem că faţă de acum doi ani, oamenii încep să prefere produsele un pic mai bune, nu neapărat mult mai scumpe; diferenţa de preţ la amenajarea unei băi pentru produse de calitate medie spre joasă faţă de medie spre ridicată, poate să fie undeva la 2.000-4.000 lei în total.“ Potrivit antreprenoarei, costul mediu de amenajare a unei băi variază în, funcţie de dimensiunea şi tipul băii, între 1.500 de euro, pentru o baie de serviciu, iar pentru o amenajare completă a unei băi mari, cu produse de calitate medie spre foarte bună, la 5.000-6.000 de euro.

    Consultanţa pe care o oferă ei este gratuită, însă încearcă să acopere costul acesteia din adaosul pe care îl au prin vânzări. Costurile cele mai mari pe care le au ei se leagă de pregătirea persoanelor noi – ”să înţeleagă nevoia de a fi foarte politicos şi foarte înţelegător cu clientul, în contextul în care ştie mai multe despre această nişă decât el; nu este vina lui că nu ştie şi de aceea te sună pe tine. în piaţa actuală a muncii am observat o uşoară delăsare pentru că totul merge – atunci nu simţi nevoia să îţi mai dai silinţa.“ Au angajat recent două persoane, din rândul apropiaţilor lor. ”Am găsit doi oameni pe care i-am luat din cu totul alte domenii – unul dintre ei vindea foarte bine produse telecom, dar s-a reprofilat şi acum a ajuns să vadă businessul nostru foarte bine, iar celălalt vindea materiale de construcţii grele şi a avut întotdeauna o înclinaţie spre marketing.“ în prezent, 60% din venituri sunt generate de amenajarea de băi, iar 40% din vânzarea de scule şi unelte.

    După vizionarea de foarte multe randări, Ioanei Sardescu i-a venit ideea dezvoltării unui nou business, pe o nouă platformă online: wolo.ro. Aici vinde pături din lână de oaie merinos sau acril, precum şi alte tipuri de produse din lână şi materie primă pentru croşetat. A observat că păturile din lână merinos erau foarte populare în randările clienţilor, dar lipseau cu desăvârşire de pe piaţa locală, nu aveau de unde să le cumpere. Şi-a adus aminte că tricota când era copil, astfel că şi-a spus că poate să încerce să înveţe chiar ea să producă păturile.

    Nu a urmat niciun curs pentru a învăţa să împletească; timp de două săptămâni, croşetatul a fost singura ei activitate – a lucrat circa 140 de pături în acest interval – aceleaşi fire, pe care le-a împletit şi despletit până când a învăţat tehnica. Acum, realizarea unei astfel de pături durează între 2 şi 5 ore. A găsit două tipuri de variante pentru materialul gros din care sunt făcute acestea: lâna merinos, care costă 250 de lei/kg, şi acrilul, o variantă asemănătoare ca textură şi aspect cu aceasta, care costă 139 lei/kg. Are patru furnizori, doi din Regatul Unit, unul din Danemarca şi un altul din Australia.

    A început să lucreze la proiect în iunie şi a lansat site-ul în septembrie; până acum, au vândut 70 de pături din lână şi 170 din acril, de dimensiuni diferite. Preţul pentru o astfel de pătură porneşte de la 170 de lei în cazul celei din acril şi 370 de lei în situaţia celei din lână, pentru una cu dimensiunea de 60×80 cm; cea mai mare a fost însă comandată de o persoană care voia să o pună pe jos în spaţiul de joc al copilului şi a costat în jur de 3.800 de lei. Ţinând cont de etapa în care se află afacerea, antreprenoarea spune că nu are o previziune exactă, dar, până acum, aşteptările i-au fost depăşite. în prezent, vinde păturile şi în showroomurile Delta Studio.

    Dacă acum cel mai bine se vând produsele finite, Sardescu este convinsă că proporţia se va inversa, în contextul în care lucrează la lansarea de pachete care să ofere toată materia primă necesară realizării produselor, de la tipare, croşete, ace de tricot etc. Ioana Sardescu spune că a fost impresionată după ce, într-o vizită în Amsterdam, a observat multitudinea magazinelor mici de tip do it yourself destinate produselor de croşetat pline de clienţi; nu credea să regăsească acest trend în România însă, după ce şi-a propus iniţial să vândă doar pături, a constatat că există cerere şi pentru materia primă: ”Este o activitate cathartică, te relaxează; am vorbit cu multe femei foarte ocupate care au avut un kit de proiect şi vor să facă ceva cu mâinile lor, chiar dacă nu iese produsul finit ca şi cum ar fi făcut de cineva care doar asta face, dar este suficient de bun pentru ce au ei nevoie“.

    Iar dacă acum face singură păturile, spune că în situaţia unei comenzi mai mari ar putea apela la o comunitate de oameni care croşetează şi care, spune ea, ar fi dispuşi să renunţe oricând la jobul lor actual pentru a se dedica acestei activităţi. în prezent, Sardescu spune că cel mai dificil aspect în gestionarea afacerii se leagă de time management: ”Când jonglezi cu două businessuri trebuie să te împaci cumva cu ideea că timpul tău liber înseamnă să faci ceva care îţi place, chiar dacă este muncă“; exemplifică cu câteva săptămâni în care începea munca dimineaţă – pleca la birou, ajungea la opt acasă şi continua să lucreze până pe la 1-2. ”Dacă nu priveşti ceea ce faci cu entuziasm şi nu te bucuri de ceea ce vrei să faci, nu ai succes şi la finalul zilei o să fii tot nemulţumit fiindcă businessul tău nu este unde vrei tu
    să fie.“
     

  • Câtă cafea se consumă în România

    Conform Euromonitor, 60% din valoarea cafelei consumate este cafea naturală (din care 90% măcinată şi 10% boabe), restul fiind consumat ca şi cafea instant. Potrivit aceleiaşi surse, brandurile de cafea cel mai cumpărate de români sunt Jacobs (Jacobs Douwe Egberts) – cu o cotă de piaţă în retail de 27,1%, Doncafé (Strauss Group) – 23,6%, Nescafé (Nestlé) – 10%, Tchibo (Tchibo) – 6,8%, Amigo – 4,4%. Cafeaua ocupă de departe cea mai mare felie din rândul băuturilor calde în România, iar specialiştii organizaţiei spun că, întrucât această băutură este cel mai des consumată în context de socializare şi relaxare, vânzările domeniului (deopotrivă ca volum şi valoare) au fost stimulate de revenirea economiei şi de creşterea încrederii consumatorilor români. Totuşi, consumul de 2 kg per capita este scăzut, prin comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană; şi creşterea puterii de cumpărare a rămas în urma avansului economic.

     

    „Consumul de cafea per capita în România este cu aproximativ 60% mai mic decât media UE. Dacă în trecut consumul de cafea a fost afectat de perioada crizei, în viitor creşterea relativă a puterii de cumpărare în România, sentimentul de încredere în rândul consumatorilor, educarea consumatorilor, dezvoltarea cafenelelor specializate şi a segmentului “to go” sunt aşteptate să antreneze o creştere anuală medie a consumului per capita de aproximativ 2% în anii următori”, descrie tendinţele observate pe piaţa cafelei Diana Ionescu, manager în departamentul de consultanţă pentru management al PwC România.

    Ionescu observă cum cantitatea de cafea consumată a scăzut după anul 2009 pe fondul crizei economice, s-a stabilizat începând cu anul 2012 şi şi-a reluat tendinţa crescătoare începând cu anul 2015. Creşterea volumului de cafea consumat în România în 2016 a fost estimată la mai mult de 2% faţă de anul anterior.

    „Creşterea consumului a fost influenţată de creşterea puterii de cumpărare, scăderea TVA şi eliminarea accizei, de îmbunătăţirea încrederii consumatorilor şi de aparitia cafenelelor de tip nişă care oferă o mai bună educaţie clienţilor prin produsele şi experienţa oferite”, explică Ionescu.

    Ea sesizează cum piaţa se bazează în continuare pe consumul de cafea acasă, pe când cea “out of home” este marcată de preţurile relativ mari. „Cu toate acestea, în viitor creşterea pieţei cafelei este aşteptată să vină din segmentul “out of home” care prinde amploare, atât în privinţa numărului de locaţii, cât şi în varietatea ofertei de produse”, explică Diana Ionescu.

    De asemenea, specialista de la PwC observă că segmentul capsulelor a început sa fie explorat de consumatori, acest segment fiind marcat de existenţa unui număr din ce în ce mai mare de competitori şi de produse. Această tendinţă contribuie într-un mod activ la stabilirea unui standard mai înalt de calitate pentru consumator prin porţionarea şi metoda de preparare a acestui produs. Deşi volumul acestui segment rămâne încă mic relativ la volumul întregii pieţe (sub 1%), creşterea lui este de aproximativ 20% anual, potrivit PwC.

     

  • Angajatul, în postura de negociator

    ”Din ce în ce mai mulţi angajatori nu-şi vor mai permite să spună că angajaţii lor au opţiunea să plece dacă nu sunt mulţumiţi de locul de muncă; polul puterii de negociere se va schimba total: dacă înainte angajatorul era pe poziţie de negociere, acum angajatul este cel care va negoica, el va da trendul şi nu angajatorul“, descrie Dana Tudor, managing partner al companiei de consultanţă în resurse umane Creative & Bright, o tendinţă observată pe piaţa locală a muncii.

    Dana Tudor lucrează din 2011 în domeniul resurselor umane, iar din 2012 este antreprenor.

    Compania pe care a înfiinţat-o a bifat venituri de 200.000 euro anul trecut: dintre acestea, 60% au fost generate de activităţile de training şi consultanţă, de evenimente – aproximativ 15%, iar serviciile de well-being (programe dedicate îmbunătăţirii stării fizice şi psihice a angajaţilor) au generat în jur de 15% din venituri.

  • KPMG: 7 din 10 companii ignoră riscurile financiare generate de schimbările climatice

    „Din minoritatea reprezentată de companiile care conştientizează riscul asociat schimbărilor climatice, mai puţin de una din 20 (4%) pun la dispoziţia investitorilor o analiză a potenţialei valori comerciale supuse riscului”, arată autorii analizei.

    În cadrul studiului KPMG au fost analizate rapoartele financiare anuale şi rapoartele de responsabilitate corporativă ale primelor 100 de companii în funcţie de cifra de afaceri din 49 de ţări, cumulând un total de 4.900 de companii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • KPMG: 7 din 10 companii ignoră riscurile financiare generate de schimbările climatice

    „Din minoritatea reprezentată de companiile care conştientizează riscul asociat schimbărilor climatice, mai puţin de una din 20 (4%) pun la dispoziţia investitorilor o analiză a potenţialei valori comerciale supuse riscului”, arată autorii analizei.

    În cadrul studiului KPMG au fost analizate rapoartele financiare anuale şi rapoartele de responsabilitate corporativă ale primelor 100 de companii în funcţie de cifra de afaceri din 49 de ţări, cumulând un total de 4.900 de companii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Este oficial: 1 din 2 angajaţi români ar putea fi CONCEDIAŢI. Anunţul care cutremură piaţa muncii

     Acelaşi studiu arată că totuşi mai puţin de 5% din ocupaţiile existente pot fi înlocuite complet de procese automatizate. Pe de altă parte, aproape 30% din sarcinile de lucru ale angajaţilor din 60% din totalul ocupaţiilor din economie pot fi înlocuite de tehnologie, mai arată rezultatele studiului. Experţii spun că dacă la în­ce­putul aşa-numitei revo­luţii digi­tale se vorbea mai mult de noile tehnologii, ulte­rior avansul teh­nologic a devenit subiect de business, iar mai nou digita­lizarea este o temă pe agenda tu­turor liderilor din orga­nizaţii.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Este oficial: 1 din 2 angajaţi români ar putea fi CONCEDIAŢI. Anunţul care cutremură piaţa muncii

     Acelaşi studiu arată că totuşi mai puţin de 5% din ocupaţiile existente pot fi înlocuite complet de procese automatizate. Pe de altă parte, aproape 30% din sarcinile de lucru ale angajaţilor din 60% din totalul ocupaţiilor din economie pot fi înlocuite de tehnologie, mai arată rezultatele studiului. Experţii spun că dacă la în­ce­putul aşa-numitei revo­luţii digi­tale se vorbea mai mult de noile tehnologii, ulte­rior avansul teh­nologic a devenit subiect de business, iar mai nou digita­lizarea este o temă pe agenda tu­turor liderilor din orga­nizaţii.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Este oficial: 1 din 2 angajaţi români ar putea fi CONCEDIAŢI. Anunţul care cutremură piaţa muncii

     Acelaşi studiu arată că totuşi mai puţin de 5% din ocupaţiile existente pot fi înlocuite complet de procese automatizate. Pe de altă parte, aproape 30% din sarcinile de lucru ale angajaţilor din 60% din totalul ocupaţiilor din economie pot fi înlocuite de tehnologie, mai arată rezultatele studiului. Experţii spun că dacă la în­ce­putul aşa-numitei revo­luţii digi­tale se vorbea mai mult de noile tehnologii, ulte­rior avansul teh­nologic a devenit subiect de business, iar mai nou digita­lizarea este o temă pe agenda tu­turor liderilor din orga­nizaţii.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Piaţa francizelor din România se apropie de 3 mld. euro pentru prima dată în istoria sa

    „Sumarizând ultimii ani, putem spune că afacerile în franciză din România traversează o perioadă foarte bună. Anul acesta am identificat un număr total de 363 de concepte active în piaţă, cu 6% mai multe faţă de ultimul studiu“, spune Paul Voicu, managing partner în cadrul francize.ro.

    În ceea ce priveşte piaţa de francize în ansamblul său, peste 30 de concepte s-au retras în ultimii anii sau nu şi-au găsit parteneri investitori.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Lars Wiechen, partener, Deloitte România: Cu ego-ul pe făraş

    Astăzi, mai mult ca oricând, cultura noastră alimentează flacăra ego-ului pentru fiecare dintre noi. Prin digitalizare, social media, reality show-uri, este mai uşor ca niciodată să intrăm în lumina reflectoarelor. Acum putem face publice pe Facebook, LinkedIn sau Twitter toate ideile noastre grozave, viziunile îndrăzneţe şi acţiunile măreţe prin care schimbăm lumea. Dacă ne trezim în pană de idei, pur şi simplu dăm câteva linkuri sau ne schimbăm pozele de profil şi astfel obţinem atenţia după care tânjim. Crearea unui ”brand personal“ pare a fi astăzi obiectivul principal al fiecăruia dintre noi. Rezultatul este autopromovarea fără pic de jenă, hrănindu-ne astfel ego-urile mai mult ca niciodată. Este aşadar deosebit de important să reflectăm asupra acestei trăsături – una dintre cele mai otrăvitoare pentru propria noastră persoană.

    Ne confruntăm cu ego-urile noastre în toate ariile vieţii, de la afaceri, politică şi sporturi până la membrii familiei noastre. Ceea ce nu vrem însă să realizăm este că, în fiecare etapă a vieţii noastre, ego-ul este cel mai mare duşman, elementul care ne trage în jos, ne împiedică să ne folosim întregul potenţial şi să ajungem la realizări importante sau pe culmile succesului. La începutul carierei, ego-ul împiedică învăţarea şi cultivarea talentului. În momente de succes, ne poate orbi în privinţa greşelilor făcute şi astfel cultivă probleme viitoare. În momente de eşec, amplifică fiecare lovitură încasată şi face recuperarea mult mai dificilă, sau chiar imposibilă.

    Conform lui Holiday, definit în termeni simpli, ego-ul reprezintă crezul nesănătos în propria noastră importanţă. Este nevoia de recunoştinţă sau nevoia de a fi mai buni sau mai mult decât alţii, dincolo de orice utilitate rezonabilă. Ego-ul este simţul superiorităţii sau al certitudinii care depăşeşte limitele încrederii sau ale talentului. Dacă părerea ta despre tine însuţi nu se află în conexiune cu realizările tale reale, ego-ul este cel care te face să crezi în ceva ce nu există. Pentru a mă face înţeles: cu toţii împărtăşim aceleaşi caracteristici: ego, interes în propria persoană, mândrie, demnitate şi ambiţie, dar trebuie să le temperăm prin umilinţă şi cunoaştere de sine.

    Avem nevoie de bani, titluri sau atenţie nu pentru binele echipei sau al cauzei pe care o susţinem, ci pentru noi înşine, pentru că avem impresia că le merităm. Dacă nu avem un ţel clar definit, sau, altfel spus, nu ştim exact de ce avem nevoie, instinctul ne va cere mai mult, mai mult decât au cei din jurul nostru. Însă un lucru e clar: nu avem şi nu vom avea niciodată dreptul să fim lacomi, sau să ne vedem de propriul interes defavorizându-i pe cei din jurul nostru!

    Ego-ul cere onoruri pentru a fi validat, în vreme ce încrederea are capacitatea de a se concentra pe sarcina actuală, indiferent de recunoştinţa externă. E uşor să fii legat emoţional de propria ta muncă, orice narcisist este capabil de asta. Întâlnim de multe ori talent neşlefuit, deprinderi sau încredere de sine, însă rar atitudine umilă, sârguinţă şi cunoaştere de sine. Capacitatea de a ne evalua propriile abilităţi este cea mai importantă calitate. Fără aceasta, progresul este imposibil.

    Ai avut rezultate grozave în ultimii ani, dar cu toate astea nu ai fost tu cel promovat, ci colegul tău care a dedicat mai mult timp pupatului de funduri decât muncii. Şeful tău te minte în faţă constant, iar creşterea ta salarială a fost doar atât cât să nu-ţi dai demisia pe loc sau să accepţi orice altă oportunitate, în vreme ce toţi prefăcuţii, tiranii şi lacheii se desfată în recompense financiare. Tu eşti un lider adevărat, un jucător în echipă, tehnic echipat corespunzător, şi ai petrecut în birou nopţi întregi, iar şeful tău nu a avut nici măcar amabilitatea de a-ţi mulţumi. Dacă aceste situaţii îţi sunt familiare, ai căzut deja în capcana propriului tău ego. Dacă vrei să reuşeşti, luptă-te cu propria furie, abţine-te, fii umil, sobru şi realist. Începe cu o evaluare proprie, fii criticul tău principal, cere feedback sincer din partea prietenilor şi a celor mai sinceri colegi. Fii conştient că lumea nu se învârte în jurul tău şi că eşti doar o mică părticică din acest univers. Dacă în continuare consideri că nu eşti tratat corect, îndură, continuă şi ignoră zgomotul perturbant. Acesta este singurul leac pentru ego-ul tău rănit.

    Ego-ul ne aminteşte de coloana noastră vertebrală, de onoare şi de nevoia de a ne vedea chipul în oglindă în fiecare dimineaţă. Dacă dăm totul la o parte, avem parte de o uşurare imediată, însă efectele pe termen lung ne vor face să ne simţim mai nefericiţi ca niciodată.

    Un bun control al ego-ului ne ajută să înţelegem că atunci când cineva ne tratează urât, nu ne umileşte pe noi, ci se umileşte pe el însuşi. Ignoră-i, dispreţuieşte-i, nu merită respectul tău, lasă-i să se zbată în noroiul falsei lor mulţumiri. Nu ai aproape niciun control asupra recompenselor primite în urma muncii şi eforturilor tale. Ce rămâne de făcut, în această situaţie? Să fii răutăcios, să nu îţi mai dai silinţa, să nu mai produci rezultate doar pentru că ego-ul tău îţi dictează asta?

    Treaba bine făcută este suficientă. Detaşează-te de rezultatele muncii depuse şi lasă ca efortul tău să fie cel care îţi determină succesul. Menţine propriul tabel de punctaj şi stabileşte-ţi propriile standarde, care depăşesc limitele pe care superiorii tăi le-ar putea considera a fi succese obiective. Potenţialul tău, varianta ta cea mai bună pe care potenţialul tău absolut o poate atinge, acesta este sistemul de măsurare la care trebuie să te raportezi. Împlinirea propriilor standarde îţi oferă mândria şi respectul de sine necesare. Câştigul nu este suficient. Oamenii pot avea noroc şi să câştige, sau pot fi cei mai mari nemernici şi să câştige. Oricine poate câştiga, dar nu oricine este cea mai bună variantă posibilă a sa.

    Controlul propriului ego este ca măturatul podelei. Doar pentru că ai făcut-o odată, nu înseamnă că podeaua va rămâne curată pentru totdeauna. În fiecare zi praful se aşterne din nou. Se acumulează rapid. Mătură cu regularitate ca să nu ajungă imposibil de măturat! Şi nu uita, rămâi umil în aspiraţiile tale, elegant în privinţa succesului şi rezistent în faţa eşecului. Numai astfel vei reuşi să fii cea mai bună variantă posibilă a ta.