Tag: construire

  • REAL ESTATE. REAL TALK. Paradoxul pieţei româneşti: construim ieftin şi vindem scump?

    România are printre cele mai mici preţuri de construcţie/metru pătrat la nivel european, însă preţuri similare cu restul ţărilor când vine vorba de vânzarea proiectelor. Rezultatul? Marje de peste 40% pentru dezvoltatori. Pe principiul „dacă piaţa cere, se şi poate”, preţurile din real estate se traduc şi în stabilitate pentru dezvoltatori în vremuri de criză, în cel mai bun caz, dar şi, uneori, în compromisuri când vine vorba de noile construcţii. 

    În România se construieşte cu 600-700 de euro/metru pătrat, preţ la care se mai adaugă taxe pe care le plăteşte dezvoltatorul, preţul terenului, alte comisioane, proiectare etc., iar preţul de vânzare ajunge la peste 2.000 – 2.500 de de euro în cazul apartamentelor, a observat Adriana Iftime, director general al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii, în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. „În interiorul acestui acestui preţ găsim un profit care poate să meargă şi la 40%, comparativ cu pieţele europene, unde se construieşte mai scump. În Polonia, preţul de construcţie este în jur de 2.000 – 2.500 de euro pe metru pătrat, în ţări ca Belgia sau Germania poate să depăşească 2.500 de euro/metru pătrat, dar cuantumul profitului dezvoltatorului este mult mai mic, se plasează la 12-15%, iar asta este normalitatea pieţei. Sigur că dezvoltatorii nu au nicio vină în chestiunea aceasta. Ei funcţionează strict după regulile pieţei libere. Dacă piaţa cere, atunci se şi poate.”

    Adriana Iftime aminteşte şi că, în perioada „El Dorado-ului din construcţii”, înainte de anul 2008, situaţia preţurilor cu care erau vândute proiectele mergea chiar mai departe de atât: „Au fost perioade în care profitul depăşea sută la sută în România. Atunci cumpărătorul era mai capitalizat şi avea o dorinţă foarte mare de a achiziţiona o locuinţă nouă. Sigur că, pe măsură ce trece timpul, nevoia de locuinţă se mai estompează. Să nu uităm că avem 4 milioane de români care au plecat din ţară, iar ei nu mai au nevoie de locuinţe în România. Ba mai mult decât atât, mulţi s-au întors şi şi-au construit aici nişte mega-locuinţe care, după părerea mea, nu prea folosesc”. 

    Revenind la atitudinea dezvoltatorului din România, Iftime observă că aceasta este una strâns corelată de piaţă. „Deşi prin comparaţie (cu restul Europei n.red.) putem să spunem că da, în România sunt profituri foarte mari în zona imobiliară, acesta este chiar un lucru bun, pentru că dezvoltatorii în momentul acesta de criză pot să lucreze cu această marjă de profit şi să şi scadă din acest profit ca să poată să vândă mai repede. De aceea orice lucru aparent rău la un moment dat poate ajunge să fie şi apreciat. Depinde de politica pe care o adoptă dezvoltatorul: dacă vrea să vândă la un preţ mai mare, trebuie să aştepte mai mult; el îşi evaluează costurile şi avantajele sau are această marjă în care poate şi să-şi coboare profitul şi să vândă mai repede”.

    Cum stau lucrurile în situaţia acelor proiecte finanţate de către cumpărători, „pe hârtie”? „La urma urmei, în orice există şi un risc, dar este bine ca, în momentul în care un cumpărător decide să finanţeze propria investiţie în avans, să-şi ia alături un specialist care să-i evalueze proiectul, să aibă cât mai multe informaţii despre dezvoltatorul sau constructorul care lucrează acolo. Un dezvoltator care porneşte cu zero capital nu este în regulă, nu poate să-ţi acorde nici cea mai mică garanţie că lucrurile se pot derula aşa cum trebuie.” Chiar dacă piaţa noastră a fost, până acum doi ani, o piaţă relativ liniştită începând cu anul 2010, anii recenţi au adus turbulenţe care au crescut riscurile şi când vine vorba despre aceste proiecte, pe hârtie. „Aşadar, prudenţă mare pentru cei care investesc în modul acesta, pentru că sigur sunt şi dezvoltatori care au capital, dar nu suficient, dar pot să-ţi dea garanţia că investiţia se poate termina în condiţii bune. Evident, mai circulă în continuare exemple negative.”

    În ceea ce priveşte comparaţia cu criza anterioară, Adriana Iftime observă diferenţele celor două situaţii: „Sigur că vorbim tot despre o criză, dar atunci a fost o criză generată pe piaţa finanţărilor, când băncile n-au mai putut să mai acorde credite şi când nici cumpărătorul şi nici dezvoltatorul n-au mai putut să-şi asigure sursa de finanţare. Acum există surse de finanţare, băncile încă au suficienţi bani pentru finanţare. Evident că îşi iau măsuri mai protectoare pentru că au trăit acea experienţă. Problema care a apărut este creşterea preţului. Nu cred că putem să facem comparaţie cu ce a fost în 2000 – 2010 şi pentru că atât băncile, cât şi cumpărătorii în momentul acesta sunt mult mai prudenţi, având în vedere că deja s-a consumat un exemplu foarte dur pentru ei.” Totuşi, şi criza actuală ar putea să se reflecte în compromisuri pentru anumite proiecte, în special când vine vorba despre suprafeţele construite pe segmentul rezidenţial. 

    „Noi avem o lege referitoare la suprafeţele construite care, din păcate, este deseori încălcată. Această lege are prevederi clare pentru apartamentul cu două camere, trei camere şi aşa mai departe. În cazul dormitorului, de pildă, se porneşte de la nevoia de oxigen pe durata a opt ore de somn a unei persoane sau a două persoane. Apartamentele au deseori dormitoare mai mici decât ce prevede legea. Unii oameni cred că n-au dormit bine o noapte sau se trezesc uşor buimaci fără să ştie motivul, iar în realitate este vorba despre această lipsă de oxigen. Sigur că dezvoltatorii doresc suprafeţe cât mai mici ca apartamentul, judecat după numărul de camere, să fie cât mai avantajos, dar cumpărătorul trebuie să aibă grijă.” 

    Adriana Iftime recomandă şi în această situaţie ca cei care vor să îşi cumpere un apartament să îşi ia lângă ei un specialist, un consultant care să ceară dezvoltatorului un proiect din care să reiasă câţi metri pătraţi are dormitorul lui, dacă locuinţa are toate avizele necesare, procesele verbale etc, toată documentaţia imobilului. „Sunt foarte multe lucruri de verificat, deorece cumpărătorul, de regulă, merge şi vede partea asta comercială a apartamentului: se realizează apartamente foarte frumoase, cu finisaje foarte frumoase, cu spaţii vitrate foarte atrăgătoare. Dar după ce se mută, constată că nu are unde să-şi pună aspiratorul, că nu are unde să-şi pună un mop, lucruri care sunt necesare acolo, în casă. Iar toate acestea pentru că a fost încălcată legea referitoare la suprafeţe.”

    Criza curentă s-ar putea manifesta şu în întârzieri ale anumitor proiecte, dar, crede Adriana Iftime, „cât timp acestea sunt gestionate corect de dezvoltator, împreună cu cumpărătorul, prin acte adiţionale care să poată să fie urmărite de ambele părţi, nu ar fi o problemă.”

    Citiţi mai multe despre perspectivele de dezvoltare a pieţei construcţiilor în contextul actual, precum şi despre felul în care evoluţia preţurilor în acest domeniu influenţează piaţa imobiliară în următoarele articole rezultate webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.rocare a avut-o ca invitată pe Adriana Iftime, director general al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii.

    Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS şi Android. Storia.ro îşi propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, uşor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerinţelor din piaţă şi simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o iniţiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuinţe: standardul de viaţă, dincolo de cei 4 pereţi ai casei. T.R.A.I preia date relevante de la specialişti, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes şi costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

     

     

  • România a primit un împrumut de peste 3 miliarde dolari de la US Exim Bank pentru construirea a două noi unităţi ale Centralei Nucleare de la Cernavodă

    Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a primit miercuri, în timpul unei vizite în Egipt, de la preşedintele băncii americane US Exim Bank, Reta Jo Lewis, scrisorile de intenţie pentru două împrumuturi, de 50 milioane de dolari şi 3 miliarde de dolari, pentru construirea a două noi unităţi ale Centralei Nucleare de la Cernavodă

    La eveniment au participat şi preşedintele Klaus Iohannis.şi Reprezentantul Special al Preşedintelui Statelor Unite ale Americii pentru Climă, John Kerry.

    „Avem nevoie de securitate energetică, dar securitatea energetică este posibilă numai prin disponibilitate energetică şi noi, în România, avem o ambiţie şi aceasta este importantă pentru români, pentru mediul de afaceri şi pentru regiune pentru că aceasta este o nouă abordare care ne va asigura că avem suficientă energie, va demonstra că suntem independenţi energetic şi va arăta cum să atingem tranziţia verde pentru că innovarea şi energia nucleară vor face posibilă înlocuirea combustibililor fosili”, a declarat Klaus Iohannis.

    Centrala de la Cernavodă are în prezent două unităţi de producţie funcţionale, iar ţinta ROmâniei este să construiască încă două, pentru a creşte gradul de independenţă energetică.

    Pe baza informaţiilor preliminare prezentate, EXIM va putea lua în considerare finanţarea până la 50 milioane dolari din contractul de export al SUA pentru servicii tehnice de pre-proiect ca parte a programului Engineering Multiplier Program (EMP) şi până la 3 miliarde dolari din contractul de export al SUA pentru servicii de inginerie şi de management de proiect pentru contractul de finalizare a Unităţilor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavoda.

    Scrisorile de intenţie ale US Exim urmează Memorandumului de Înţelegere (MOU) semnat în octombrie 2020, prin care US Exim Bank şi-a exprimat interesul de a finanţa proiecte majore de investiţii în domeniul energiei în România, inclusiv în domeniul nuclear, însumând o valoare totală de 7 miliarde de dolari.


     

     

     

  • ANALIZĂ ZF. Cât costă un kilometru de autostradă în România? Materialele de construcţii reprezintă jumătate din investiţie

    Costurile diferă în funcţie de zona în care se află autostrada, de relief, de terasamentele diferite date de soluri diferite, de existenţa sau nu a tunelurilor, a pasajelor La toate acestea, se adaugă şi fluctuaţiile de preţ la materia primă şi la transport.

    Cât costă să construieşti un kilometru de autostradă în România? O întrebare al cărei răspuns ar putea elucida, uneori, opiniile referitoare la bugetele alocate proiectelor de infra­structură.

    În general, companiile de construcţii evită să înainteze cifre exacte referitoare la costurile pe care le presupune un kilometru de autostradă, motivând că si­tuaţia din teren suportă numeroase necu­noscute. În mod cert, costu­rile diferă în funcţie de zona în care se află autostrada, de relief, de terasamentele diferite date de soluri diferite, de existenţa sau nu a tunelurilor, a pasajelor. La toate acestea, se adaugă şi fluctuaţiile de preţ la materia primă şi la transport. Fără o estimare însă, chiar şi grosieră, un român nu îşi va putea da niciodată seama dacă investiţiile direcţio­nate de stat către infrastructură reflectă cheltu­ielile reale şi sunt conforme cu nevoile.

    „De exemplu, între Buzău şi Focşani, aproximativ 100 de kilo­metri se vor realiza cu 1 mi­liard de euro, ceea ce înseamnă 10 mili­oane de euro pe kilometru. Între Piteşti şi Sibiu însă, costul este de trei ori mai mare pe kilometru“, spune Cristian Erbaşu, proprie­tarul companiei Construcţii Erbaşu.

    În linii mari, spun unii constructori, făcând o estimare, preţul poate varia foarte mult, de la 5 la aproape 30 de milioane de euro pentru un singur kilometru.

    „Un kilometru de autostradă în România costă aproximativ 4,5-5 mil. euro în zona de câmpie, 7-8 mil. euro în zona de deal, 25-28 de milioane de euro în zona montană. Valoarea unei lucrări este compusă din următoarele: materialele de construcţii (între 50 şi 55%), manop­era (5-15%), utilaje şi transport (15-25%), costuri in­directe (5-15%), profit (2-5%)“, spune Marius Marta, directorul executiv al companiei de construcţii Drum Asfalt din judeţul Bihor. Compania lucrează în prezent la mai multe proiecte, dintre care cele mai importante sunt centura ocolitoare a oraşului Aleşd din judeţul Bihor (75 mil. lei), un campus şcolar în Oradea (investiţie de 77 mil. lei) şi centura ocolitoare din Beiuş, tot din judeţul Bihor (269 mil. lei).

    Drum Asfalt a avut, de altfel, oferta desemnată câştigătoare de CNAIR pentru construirea lotu­lui dintre Pietroasele şi Buzău, parte a autostrăzii A7, care va face legătura între Ploieşti şi Paşcani.

    Tronsonul are o lungime de 14 kilometri şi o valoare estimată de 1,2 miliarde de lei. Potrivit site-ului CNAIR, până la expirarea termenului legal de contestare, au fost depuse trei contestaţii referitor la câştigătorul desemnat pentru acest lot, iar ulterior s-a dispus reevaluarea ofertei.

    Până acum, au fost atribuite contractele pentru construcţia a şase din cele şapte loturi care compun bucata de autostradă dintre Ploieşti şi Focşani, urmând ca şi restul de şapte loturi, dintre care şase între Focşani şi Paşcani, să-şi găsească fiecare constructorii în perioada următoare.

    „Obiectivul asumat pentru anul acesta este ca până pe 31 decembrie să fie semnate toate contractele pentru Autostrada Moldova. Este un proiect aşteptat de foarte mult timp de către români“, spunea, în vară, premierul Nicolae Ciucă.

    La rândul lor, reprezentanţii Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) spun că estimarea costurilor pentru construcţia unei autostrăzi se realizează pentru fiecare obiectiv de investiţii individual, aşa că nu pot fi prezentate cifre exacte.

    Printre variabilele din teren, CNAIR menţionează relieful, terenul, terasamentele rutiere, structura rutieră, lucrările hidrotehnice şi multe altele.

    „De asemenea, precizăm că analiza costului este dependentă de contextul economic existent în perioada implementării proiectului de construcţie a autostrăzii, respectiv preţul materialelor de construcţii, preţul manoperei, costurile de expropriere, etc., ceea ce influenţează nivelul de relevanţă în ceea ce priveşte transmiterea acestor informaţii“, au spus reprezentanţii CNAIR la solicitarea ZF.

    Primul metru de autostradă din Moldova a fost construit, în mod simbolic, de antreprenorul Ştefan Mandachi, cel care deţine reţeaua de restaurante Spartan. Iniţiativa lui a fost o formă de a atrage atenţia asupra nevoii de infrastructură din acea zonă a ţării. La acel moment, el spunea că, pentru a construi acel metru de autostradă, costurile au ajuns la 4.500 de euro.

    Prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, România şi-a asumat că va realiza peste 400 de kilometri de autostradă în următorii cinci ani. Totuşi, până acum, în perioada 2015-2019, aşadar tot în decurs de cinci ani, au fost daţi în folosinţă mai puţin de 210 kilometri de drum rapid în România, aşa că scepticismul cu privire la cei aproape 450 de kilometri promişi până în 2026 este justificat. Între 2010 şi 2020, ritmul mediu de construcţie de autostrăzi a fost de 31 de kilometri pe an.

  • Este oficial: Un nou complex rezidenţial în Bucureşti, cu 786 de apartamente, 28 de spaţii comerciale, care va costa 154 mil. euro. Unde va fi amplasat

    Dezvoltatorul imobiliar One United Properties a obţinut autorizaţia de construire pentru One High District, complex rezidenţial care va fi construit pe un teren de aproximativ 25.000 mp, din care peste 30% reprezinta zone verzi, situat pe strada Ionel Teodoreanu, în zona Floreasca-Barbu Văcărescu

    Potrivit companiei, complexul are o valoare bruta de dezvoltare (GDV) de 154,2 milioane euro.

    One High District va avea trei turnuri, cu 786 de apartamente, 28 de spatii comerciale si 1.134 de locuri de parcare, avand o suprafata construibila bruta (GBA) estimata de aproximativ 92.000 mp deasupra solului si 16.000 mp in subteran şi o suprafata rezidentiala vandabila de peste 74.000 mp.

    Complexul va fi dotat cu pompe de căldura geotermale, care asigură un cost mai mic de operare.

     În primele şase luni ale anului 2022, One United Properties a înregistrat o cifră de afaceri consolidată de 675,9 milioane de lei, în creştere cu 56% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2021.

    Profitul brut a crescut mai mult decât dublu faţă de anul precedent, ajungând la 389,8 milioane de lei, în timp ce profitul net a crescut cu 136%, însumând 347,8 milioane de lei.

     

  • Din 2026, drumul de la Sibiu la Viena va putea fi făcut doar pe autostradă

    Asocierea formată din cele trei mari firme de construcţii deţinute de familia Umbrărescu – Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construction – alături de compania Euro Asfalt din Bosnia au câştigat contractul pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor pe autostrada Lugoj-Deva (A1), Lot 2: km 27+620 – km 56+220, Secţiunea E şi finalizare Secţiunea D, potrivit unui anunţ publicat pe site-ul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).

    „Finanţarea este asigurată prin PNRR. Durata contractului este de 45 de luni, din care 11 luni perioada de proiectare şi 34 de luni perioada de execuţie a lucrărilor.

    Perioada de garanţie a lucrărilor este de 10 ani”, se arată în anunţul de pe site-ul CNAIR.

    Conform condiţiilor din Acordul de mediu, a fost prevăzută realizarea a două tuneluri în cadrul Secţiunii E, pentru a evita problemele de stabilitate şi impactul negativ asupra mediului. Valoarea contractului este de 1,8 miliarde de lei.

    „Lungimea celor două tuneluri va fi de aproximativ 2,13 km. Tunelurile vor fi formate din două galerii unidirecţionale prevăzute pe fiecare cale de circulaţie cu platformă de 11,25 metri.”

    Semnarea contractului de achiziţie publică va fi posibilă după expirarea perioadei de depunere a eventualelor contestaţii, respectiv după soluţionarea contestaţilor sau a plângerilor formulate în cadrul procedurii de atribuire.

    Potrivit informaţiilor de pe propriul site de prezentare, Euro Asfalt are sediul în Sarajevo, Bosnia. Compania, care are 600 de angajaţi, a mai construit proiecte de infrastructură în Albania, Slovenia, Bosnia, dar şi în Abu Dhabi.

    În ceea ce priveşte celelalte trei companii din asociere, toate deţinute de familia Umbrărescu, acestea au deja experienţă în domeniul infrastructurii, Dorinel Umbrărescu fiind, de altfel, cel mai mare constructor de pe piaţa locală cu firma Spedition UMB, care a realizat afaceri de 1,3 miliarde de lei în 2021.

    Spedition UMB a mai câştigat şi contractul pentru realizarea unor tronsoane din autostrada Braşov – Târgu-Mureş – Cluj – Oradea. La rândul său, SA & Pe Construct a câştigat, printre altele, contractul pentru tronsonul 3 din drumul expres Craiova – Piteşti (proiect în valoare de 670,7 mil. lei), dar şi pe cel pentru autostrada de centură Bucureşti (în valoare de 312,6 mil. lei).

    Ecoductele de pe A1 Lugoj-Deva, cele pe care ar urma să le construiască acum câştigătorii contractului, rămăseseră ultimii kilometri sub semnul întrebării din autostradă. La final de iunie 2022, Spedition UMB, grecii de la Aktor şi patru constructori din Turcia au depus oferte pentru proiectare şi execuţie în cazul tronsonului lipsă de 9,13 km, din care 2,13 km de tunel forat. Atunci când şi acesta va fi gata, ar însemna că, la aproape 40 de ani de la căderea comunismului, România va avea o primă autostradă „cap-coadă”. Se va putea circula astfel neîntrerupt de la Constanţa la Nădlac şi mai departe către Budapesta, Viena şi Europa de Vest.

     

  • Statul ungar îşi construieşte o fabrică de ciment

    Guvernul ungar a dispus înfiinţarea unei fabrici de ciment de stat, necesară pentru asigurarea aprovizionării cu materii prime pentru industria construcţiilor, relatează Portfolio. Ministrul tehno­­logiei şi industriei Laszlo Palkovics şi ministrul construcţiilor şi investiţiilor Janos Lazar trebuie să se asigure că studiul de feza­bili­tate este pregătit şi să raporteze rezultatele acestuia până la finalul anului. 

  • Era hipermarketurilor a apus. Ce se întâmplă cu marile magazine din România

    Modelul de business al hipermarketurilor, magazine mari, cu zeci de mii de articole la raft, este regândit acum de operatorii care trebuie să se adapteze noilor preferinţe de consum.

    Pentru a îmbunătăţi eficienţa acestor unităţi, pentru a creşte vânzarea per metru pătrat, pentru a găsi un model de business viabil pe segmentul hipermarketurilor, retailerii încearcă varii soluţii. Spre exemplu, Cora reduce suprafaţa unora dintre hipermarketuri şi umple spaţiul rămas liber cu alte branduri. Auchan vorbeşte despre transformarea unei anumite suprafeţe în spaţiu logistic pentru livrări.

    Există însă şi alte idei.

    „Pe terenul suplimentar poate fi gândit un proiect rezidenţial. Spre exemplu, pe studii, în cazul terenului de la Cora Lujerului dădea bine şi un proiect de office, dar piaţa de birouri e complicată acum, aşa că rezidenţialul pare un pariu mai bun“, spune un executiv din consultanţă imobiliară. El face referire la terenul suplimentar din curtea unor astfel de hipermarketuri dat fiind că de regulă magazinele mari sunt înconjurate de spaţii generoase de parcare.

  • Piscina intră la apă

    În timp ce unii renunţă la ele ca să economisească apă în condiţii de secetă, alţii constată că nu le trebuie ceva foarte mare pentru nevoile lor şi se adaptează. Aşa se face că, în ultima vreme, a apărut ceea ce se cheamă „piscină pentru scufundat”, scrie New York Times.

    Utilizatorii acestui tip de piscină pot doar să se bage în apă să se răcorească, nu să şi înoate, alături de proprietari având loc şi invitaţii care se pot relaxa cu ceva de băut. Piscinele de tip nou sunt mai mici decât cele clasice şi au, de regulă, o adâncime maximă de un metru şi treizeci de centimetri, ceea ce le face mai uşor de construit şi întreţinut. Unii şi le doresc pentru că o piscină obişnuită e prea mare şi, chiar dacă se adună familia şi prietenii la câte o petrecere, toată lumea stă înghesuită într-o parte a ei şi restul rămâne nefolosit.

    Altora le surâde ideea de a avea mai mult spaţiu disponibil în curte dacă alocă mai puţin pentru o piscină, putând astfel amenaja curtea mai frumos cu ajutorul unui specialist sau de a avea un loc de răcorit într-o curte mică din interiorul oraşului.  Un alt motiv al popularităţii piscinelor pentru scufundat este timpul de aşteptare redus până la finalizarea lor, în condiţiile în care nu există suficientă forţă de muncă pentru a construi piscine obişnuite.

    Cererea pentru bazine de dimensiuni reduse este suficient de mare încât să existe companii care oferă piscine prefabricate din beton sau chiar din containere de marfă ce pot fi instalate mai repede la doritori decât în cazul construirii unora de la zero. Un alt avantaj al piscinelor pentru scufundat îl constituie faptul că pot fi răcite sau încălzite mai uşor, ceea ce înseamnă că pot fi folosite o perioadă mai mare din an pentru relaxarea proprietarilor ori pentru petreceri.


     

     

  • Răzbunarea omului care a încercat să îşi vândă ideea de afacere de peste 1000 de ori, dar toată lumea a râs de el. Acum, afacerea făcută de el valorează miliarde şi are restaurante în toată lumea

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

     

  • Era hipermarketurilor a apus. Ce se întâmplă cu marile magazine din România

    Modelul de business al hipermarketurilor, magazine mari, cu zeci de mii de articole la raft, este regândit acum de operatorii care trebuie să se adapteze noilor preferinţe de consum.

    Pentru a îmbunătăţi eficienţa acestor unităţi, pentru a creşte vânzarea per metru pătrat, pentru a găsi un model de business viabil pe segmentul hipermarketurilor, retailerii încearcă varii soluţii. Spre exemplu, Cora reduce suprafaţa unora dintre hipermarketuri şi umple spaţiul rămas liber cu alte branduri. Auchan vorbeşte despre transformarea unei anumite suprafeţe în spaţiu logistic pentru livrări.

    Există însă şi alte idei.

    „Pe terenul suplimentar poate fi gândit un proiect rezidenţial. Spre exemplu, pe studii, în cazul terenului de la Cora Lujerului dădea bine şi un proiect de office, dar piaţa de birouri e complicată acum, aşa că rezidenţialul pare un pariu mai bun“, spune un executiv din consultanţă imobiliară. El face referire la terenul suplimentar din curtea unor astfel de hipermarketuri dat fiind că de regulă magazinele mari sunt înconjurate de spaţii generoase de parcare.