BusinessMagazin

Tag: companii

  • (P) OPT greşeli pe care să nu le faci când începi să investeşti în acţiuni!

    Investiţia în acţiuni poate aduce câştiguri pe termen lung, însă este o activitate complexă şi riscantă. Mulţi începători fac greşeli care îi pot costa serios. Fără o platformă sigură, fără o demarcare clară a obiectivelor şi fără control al riscului, poţi pierde rapid capital. În acest articol identificăm opt capcane frecvente – astfel încât să înveţi să le eviţi din start.

    1. Evită să începi să investeşti fără o platformă reglementată şi fără demo.
       

    2. Nu investi fără să-ţi defineşti clar stilul: growth, value sau dividende.
       

    3. Nu ignora analiza fundamentelor companiilor (profit, cash-flow, management).
       

    4. Nu te baza doar pe hype sau trend – evaluează indicatorii reali.
       

    5. Diversificarea şi planurile de protecţie (stop‑loss) sunt importante pentru reducerea riscului.

    1. Te grăbeşti să intri fără cont demo şi fără a testa platforma?

    Mulţi începători deschid direct un cont real fără să folosească un cont demo. Acest lucru elimină oportunitatea de a învăţa interfaţa, funcţionalităţile şi modul de plasare al ordinelor fără riscuri. Platformele precum cea XTB vin cu acces intuitiv la grafice şi educaţie integrată pentru acţiunile la bursă, ceea ce îţi oferă posibilitatea de a testa înainte de a investi bani reali.

    2. Nu ţi-ai definit stilul investiţional? (growth, value sau dividende)

    Lipsa unei strategii clare duce la investiţii bazate pe recomandări sau emoţii. Trebuie să defineşti dacă vrei companii în creştere rapidă (growth), subevaluate (value) sau venit pasiv din dividende. Fiecare stil implică evaluări diferite şi niveluri distincte de toleranţă la risc.

    3. Te concentrezi doar pe randamente trecute şi ignori indicatorii fundamentali ai companiei?

    A cumpăra o acţiune doar pentru că a avut un salt recent poate fi periculos. Nu ignora indicatori precum raportul P/E, cash flow, marjă de profit sau stabilitatea echipei de conducere. Evaluarea calitativă a managementului şi avantajul competitiv pot determina succesul tău.

    4. Investeşti doar în companii care „îţi plac”, fără să înţelegi domeniul?

    A avea simpatie pentru un brand nu echivalează cu o decizie informată. Investitorii începători fac greşeala de a cumpăra doar pentru că le place un produs sau serviciu, fără o cercetare reală asupra performanţei financiare sau a perspectivei pe piaţă.

    5. Nu diversifici deloc portofoliul?

    A-ţi pune toate economiile într-o singură acţiune sau sector creşte semnificativ riscul financiar. Practic, o scădere punctuală poate compromite totul. Diversifică-ţi portofoliul selectând acţiuni din industrii diferite sau folosind ETF-uri cu acţiuni multiple pentru o expunere corectă şi mai protejată.

    6. Nu foloseşti ordine de protecţie (Stop Loss, Take Profit)?

    O lipsă totală de disciplină tranzacţională te expune la pierderi mari când piaţa se întoarce împotriva ta. Setarea de ordine Stop Loss pentru limitarea pierderilor şi Take Profit pentru cristalizarea câştigurilor este importantă pentru o abordare sistematică.

    7. Te laşi condus de emoţii în perioadele volatile?

    Scăderile bruşte sau rapoartele financiar‑negativiste nu trebuie să te panicheze. Astfel, un investitor smart evită deciziile impulsive. Emoţiile pot conduce la vânzarea în panică sau cumpărarea exagerată la un hype.

    Gândeşte pe termen lung şi revizuieşte portofoliul periodic, nu reacţiona la zgomotul pieţei.

    8. Ignori costurile şi comisioanele ascunse?

    Chiar dacă unele conturi oferă 0% comision până la un anumit rulaj, nu uita că există conversie valutară, taxă de custodie după anumite praguri sau costuri pe CFD-uri. În ansamblu, toate aceste criterii pot eroda randamentul pe termen lung. Alege transparenţa şi informează-te despre toate comisioanele potenţiale.

    Cum eviţi aceste erori?

    • Începe cu un cont demo pentru a te obişnui cu platforma şi mecanica tranzacţiilor.

    • Defineşte-ţi concret stilul investiţional şi planul: growth, value sau dividend.

    • Evaluează fundamentele companiilor cu rigurozitate şi construieşte portofolii diversificate care includ instrumente cu deţinere (acţiuni fractionare, ETF-uri).

    • Foloseşte ordine automate pentru gestionarea riscului şi nu te lăsa condus de impulsuri emoţionale.

     

    Aşadar, evitarea acestor opt greşeli este importantă pentru a începe investiţiile în acţiuni într-un mod responsabil şi informat. Succesul nu se măsoară prin acţiuni impulsive sau tipare trecătoare, ci prin disciplina unei strategii clare alături de cercetare constantă.

    Disclaimer: Investiţiile în acţiuni implică riscul de pierdere a capitalului. Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare de investiţii. Informează-te şi acţionează responsabil!

     

  • Mai are nevoie sectorul HR de oameni? Inteligenţa artificială preia controlul şi concediază chiar şi specialiştii în resurse umane

    În plin vârf al pandemiei, compania RingCentral, specializată în software de comunicaţii, a angajat 4.000 de oameni pentru a face faţă valului masiv de clienţi care treceau la munca de la distanţă.

    Dar în ultimii doi ani, echipa de resurse umane formată din 300 de persoane a fost redusă la aproape jumătate. Şeful departamentului HR, Alvin Lam, le-a transmis superiorilor săi că nu mai poate pierde oameni. Cu toate acestea, recunoaşte că, dacă ar fi nevoit, ar putea face încă o reducere. Iar motivul este clar: instrumente de inteligenţă artificială precum chatbotul HR al companiei, Ringo, i-ar permite probabil să „găsească o modalitate de a continua să ofere acelaşi nivel de servicii tuturor celor interesaţi”, scrie Financial Times.

    Mărturia lui Lam atinge esenţa dilemei actuale: companiile încearcă să profite de potenţialul inteligenţei artificiale generative, însă în acelaşi timp trebuie să se confrunte cu ideea că multe dintre sarcinile echipelor lor ar putea fi făcute mai rapid şi mai ieftin de agenţi AI.

    Dispariţia oamenilor chiar din departamentul de resurse umane devine un simbol al transformărilor ce ar putea urma şi în alte zone ale companiilor. „Aproape toţi colegii mei din HR din Silicon Valley trec prin acelaşi lucru”, spune Lam. „Conducerea ne cere insistent: ‘Folosim AI pentru a reduce personalul. Toată forţa de muncă trebuie să fie compatibilă cu AI.’ Este o presiune generală cu care ne confruntăm cu toţii.”

    Deşi ne aflăm încă într-o fază relativ timpurie, datele Biroului de Recensământ al SUA arată că, în trimestrul al doilea, doar puţin peste 9% dintre cele 1,2 milioane de companii analizate foloseau efectiv AI de tip generativ în producţia de bunuri şi servicii. Cu toate acestea, procentul este în plină creştere.

    Între timp, lideri ai unor giganţi precum Salesforce, Amazon sau JPMorgan Chase vorbesc tot mai deschis despre faptul că multe joburi vor dispărea, iar productivitatea va creşte exponenţial pe măsură ce inteligenţa artificială transformă modul în care muncim.

    Un exemplu concret a venit în mai, când Marianne Lake, CEO-ul diviziei de banking pentru consumatori la JPMorgan Chase, le spunea investitorilor că departamentul operaţional al băncii – responsabil, printre altele, cu detectarea fraudelor şi procesarea documentelor – se află „în avangarda folosirii noilor instrumente AI”. Ea a precizat: „Ne aşteptăm ca numărul de angajaţi să scadă cu aproximativ 10% în următorii cinci ani, chiar dacă afacerea va creşte cu peste 25%.”

    Managerii încearcă astfel să găsească un echilibru între presiunea obiectivelor de eficienţă impuse de la vârf şi riscul ca inteligenţa artificială să golească de conţinut funcţii vitale din interiorul companiei.

    Una dintre cele mai mari temeri este ca departamente esenţiale, precum resursele umane, să fie automatizate prea devreme, predate unor roboţi administrativi de tipul Ringo.

    Laszlo Bock, fost şef al departamentului de resurse umane la Google şi fondator al mai multor companii din domeniul tehnologiei HR, atrage atenţia că întrebarea majoră este cui îi vor reveni beneficiile aduse de AI: doar capitalului, prin profituri mai mari şi bonusuri la vârf, sau şi angajaţilor, sub forma unor programe reduse de lucru sau a unor salarii mai mari?

    În opinia lui, poziţia pe care o vor adopta managerii de HR în această dezbatere va reprezenta „testul suprem”: vor acţiona ca o „poliţie secretă a corporaţiilor” sau ca adevăraţi apărători ai angajaţilor? Iar perioada de după Covid, afirmă el, reprezintă cea mai bună ocazie pe care o au pentru a demonstra cu adevărat cine sunt.

  • Concedieri masive: diverse companii au anunţat peste 800.000 de tăieri de locuri de muncă până acum. Care sunt motivele? Ar exista trei cauze principale

    Un raport recent al companiei globale de reconversie profesională şi coaching executiv Challenger, Gray & Christmas arată că, până la finalul lunii iulie, angajatorii din SUA au anunţat peste 800.000 de eliminări de posturi în 2025, scrie platforma fastcompany.com. 

    Este cel mai mare număr de locuri de muncă pierdute în aceeaşi perioadă din 2020 încoace, când pandemia globală a dus la pierderea a peste 1,8 milioane de locuri de muncă până la sfârşitul lui iulie.

    Şi mai grav este faptul că totalul de 806.383 de locuri de muncă pierdute în primele şapte luni din 2025 depăşeşte cu mult numărul din aceeaşi perioadă a anului trecut. În 2024, până la sfârşitul lui iulie, în Statele Unite fuseseră tăiate 460.530 de locuri de muncă. Asta înseamnă că în 2025 au fost cu 75% mai multe concedieri decât în aceeaşi perioadă a anului precedent.

    Şi mai alarmant, arată datele, este faptul că SUA depăşise deja, până în iulie anul acesta, numărul total al concedierilor din tot anul 2024. Care sunt cauzele acestor tăieri? Pe baza anunţurilor companiilor, există trei factori principali.

    1. Impactul „DOGE”

    Raportul Challenger, Gray & Christmas evidenţiază că principalul factor din spatele majorităţii concedierilor din 2025 este „Impactul DOGE”.

    Reducerea cheltuielilor guvernamentale federale, condusă de Departamentul pentru Eficienţa Guvernului (DOGE) – anterior aflat sub controlul CEO-ului Tesla şi miliardarului Elon Musk – este responsabilă pentru cea mai mare parte a pierderilor de locuri de muncă din acest an.

    Impactul direct al reducerilor DOGE a fost invocat în 289.679 dintre concedierile planificate până acum, incluzând „reduceri directe în cadrul forţei de muncă federale şi al contractorilor săi”.

    Pe lângă acestea, a existat şi un „Impact DOGE secundar” asupra locurilor de muncă, cauzat de reducerea finanţării pentru organizaţii nonprofit private şi alte entităţi afiliate. Mai puţină finanţare înseamnă o capacitate redusă de a păstra angajaţii, ceea ce a dus la încă 13.056 concedieri.

    2. Tarife vamale şi condiţii de piaţă

    Al doilea factor ţine de condiţiile economice şi de piaţă. Un element major este incertitudinea economică generată de tarifele vamale impuse de preşedintele Trump. Aceste tarife cresc costurile pentru companiile americane care importă bunuri şi componente esenţiale pentru activitatea lor, afectându-le profitabilitatea.

    Pe lângă preţurile mai mari, peisajul tarifar în continuă schimbare aduce incertitudine: companiile nu pot şti dacă un tarif anunţat va rămâne la acelaşi nivel, va creşte sau va scădea, ceea ce face dificilă planificarea şi bugetarea.

    Retailul a fost lovit în mod deosebit – doar în luna iulie s-au pierdut 80.487 de locuri de muncă în acest sector. În total, condiţiile economice şi de piaţă au dus la 171.083 de concedieri până la sfârşitul lunii iulie.

    3. Inteligenţa artificială

    Ultimul factor major ţine de tehnologie şi AI. Actualizările tehnologice, inclusiv implementarea inteligenţei artificiale şi automatizarea, au fost responsabile pentru 20.219 locuri de muncă pierdute în 2025.

    Alte 10.375 concedieri au fost „atribuite explicit” inteligenţei artificiale, ceea ce sugerează „o accelerare semnificativă a restructurărilor legate de AI”.

    În sectorul tehnologic propriu-zis, s-au pierdut 89.251 de locuri de muncă până în iulie 2025 – o creştere de 36% faţă de aceeaşi perioadă din 2024. Raportul arată că industria tech „este remodelată de avansul inteligenţei artificiale”.

     

     

  • Surse din piaţa e-commerce: „Giganţii din China se vor folosi de excepţia lăsată de Finanţe la plata taxei de 25 de lei pentru coletele vămuite direct în România şi nimeni nu va mai plăti de fapt taxa. Deja din iulie jucătorii din China au mutat masiv ruta coletelor din Budapesta spre Oradea. Nu s-a rezolvat nimic”

    Noua taxă de 25 de lei anunţată de ministrul finanţelor Alexandru Nazare pe coletele cu valori de sub 150 de euro provenind din afara Uniunii Europene, în special de la giganţi din China precum Temu, Shein sau AliExpress, nu va ajunge de fapt să fie plătită de nimeni, din cauza unor excepţii introduse în proiectul de impunere a taxei, acuză mai mulţi jucători din industria locală de e-commerce.

    „Nu s-a rezolvat nimic cu taxa de 25 de lei anunţată de Guvern. Nu va plăti nimeni această taxă. Proiectul spune că taxa nu se aplică taxa pentru coletele care vin direct în România, pentru care vama se face aici, şi deja de la jumătatea lunii iulie s-a văzut pe piaţă o mutare masivă a coletelor din China de pe aeroportul din Budapesta spre cel din Oradea de exemplu”, a declarat pentru ZF reprezentantul unui jucător din industria locală de ecommerce.

    „Din cauza acestei excepţii la plata taxei de 25 de lei / colet de fapt nu s-a rezolvat nimic, asaltul coletelor va continua, doar se va bifa de către retailerii din China sau Turcia condiţia că va fi un depozit aici, şi atât, jucătorii locali din e-commerce se vor confrunta cu aceeaşi concurenţă neloială”, susţine un alt jucător din industrie.
    De la un raport de 99% – 1% între coletele trimise de giganţii din China în Ungaria şi România, acum valorile aproape că sunt egale, susţine un jucător din industria de e-commerce. „De la jumătatea lunii iulie s-a văzut o schimbare masivă, o mutare a coletelor dinspre Ungaria spre România”, susţine sursa menţionată.

    Ministrul finanţelor Alexandru Nazare a menţionat într-adevăr în conferinţa de presă că taxa nu va fi achitată de companiile care creează pe plan local hub-uri logistice, dar nu este clar care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească firmele pentru a evita plata celor 25 de lei pe colet. „Odată instituită taxa, cei care vor să îşi stabilească huburi logistice în România şi vor să distribuie în România, nu vor mai trebui să plătească aceşti bani. Dacă vor să facă business în România, să vină să îşi facă huburi logistice în România”.

    În aceste condiţii nu este clar pentru câte dintre cele 225.000 de colete care ajung în România din afara spaţiului comunitar se va achita până la urmă taxa de 25 de lei.

    Redăm în cotinuare declaraţiile făcute de ministrul finanţelor Alexandru Nazare pe această temă, în cadrul conferinţei de presă susţinute la Guvern:

    ► Vrem o taxă pe fluxurile extracomunitare de colete. La nivel european, fluxurile extracomunitare de colete sub 150 de euro au crescut de la 1 mld. la 4 mld. în ultimii 4 ani. În România, aceste fluxuri au crescut de la câteva mii de colete pe zi la 225.000 de colete pe zi.Sunt foarte mulţi antreprenori români, vorbim de aproape 40.000 antreprenori români care vând în online şi au fost extrem de afectaţi de această creştere din zona extracomunitară.

    ► Sunt multiple efecte negative ale acestei invazii de produse – de mediu, logistice, riscuri în privinţa contrafacerii şi a verificării acestor colete.

    ► Propunem o taxă fixă de 25 de lei pentru fiecare colet de 150 de euro. Această taxă va fi instituită printr-o conlucrare cu toate companiile de curierat care preiau aceste colete, astfel încât să prindem şi coletele care vin din zone extracomunitare în România şi cele care vin prin alte huburi.

    ►
    Asociaţia Română a Magazinelor Online (ARMO) a atacat, printr-un comunicat transmis miercuri, ezitările Guvernului Bolojan de a ataca „specialii din e-commerce”, giganţii din China care folosindu-se de subvenţiile primite de la statul chinez abuzează de scutirile de taxe din UE pentru coletele de mică valoare (sub 150 de euro), inundând piaţa cu produse pentru care nu achită taxe şi punând presiune pe jucătorii locali care achită impozite pentru produsele importate pe plan local.

    Critici dure în trecut de la Asociaţia Magazinelor Online

    Asociaţia Română a Magazinelor Online (ARMO) a criticat dur în trecut Guvernul pentru că nu taxează coletele trimise în special din China.

    „ARMO  îşi exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că Guvernul ezită să adopte măsurile necesare pentru combaterea concurenţei neloiale a platformelor de comerţ electronic asiatice şi pentru protejarea consumatorilor români”, a transmis ARMO în luna iulie.

    „În prezent, mii de comercianţi locali care îşi plătesc corect taxele şi respectă legislaţia de protecţie a consumatorului sunt penalizaţi, fiind obligaţi să concureze cu importuri masive de produse subevaluate şi subvenţionate, pentru care nimeni nu îşi asumă răspunderea, de multe ori neconforme cu standardele europene şi adesea de calitate îndoielnică. Lipsa unor măsuri ferme face ca evaziunea fiscală să devină mai profitabilă decât respectarea legii, iar acest lucru descurajează investiţiile corecte şi dezvoltarea comerţului online românesc”, conform ARMO.

    „Este inacceptabil ca în 2025 Guvernul să tolereze acest fenomen. În timp ce magazinele online locale sunt controlate de autorităţi pentru că le-a scăzut foarte mult cifra de afaceri de la un an la altul, platformele asiatice livrează zilnic milioane de colete fără să achite taxe vamale, fără etichete în limba română şi fără respectarea reglementărilor privind siguranţa produselor. Practic, Guvernul sancţionează firmele corecte şi legitime, iar evaziunea fiscală este încurajată prin lipsa de acţiune”, a declarat Cristian Pelivan, director executiv ARMO.

    „ARMO solicită Guvernului taxarea coletelor non-UE cu valoare declarată sub 150 de euro,  introducerea controalelor sistematice pentru respectarea standardelor de siguranţă şi etichetare a produselor importate şi aplicarea tratamentului echitabil între comerţul online local şi platformele asiatice. În ciuda apelurilor repetate şi a soluţiilor pe care ARMO le-a propus, guvernanţii preferă să sancţioneze şi taxeze companiile româneşti în loc să lupte cu evaziunea fiscală. Acest mod de acţiune va duce la distrugerea companiilor româneşti şi la pierderea locurilor de muncă, favorizând dependenţa faţă de platformele non-UE şi acumularea de către acestea a unei cote de piaţă din ce în ce mai mare.
    România nu îşi mai poate permite să piardă venituri bugetare şi să îşi expună consumatorii la riscuri, în timp ce comercianţii locali se confruntă cu o concurenţă neloială directă, sub privirea pasivă a autorităţilor. Comerţul electronic românesc are un potenţial major de dezvoltare şi de creare de locuri de muncă, însă acest lucru nu poate fi realizat dacă mediul de afaceri corect rămâne dezavantajat în faţa celor care nu respectă regulile”, conform ARMO.

  • Cum ne protejăm economiile când inflaţia poate ajunge la 10% la final de an? Horia Gustă, AAF: Acţiunile şi fondurile de acţiuni, singurele soluţii pe un orizont mai lung de timp. Nu există alternative pe termen scurt

    Inflaţia din România accelerează puternic, atingând în iulie aproape 8% şi fiind estimată de BNR la 9,6%-9,7% în septembrie, pe fondul majorării TVA şi accizelor, în timp ce unii economişti prognozează valori între 8% şi 10% la final de an. Dobânzile la depozite bancare şi titlurile de stat nu mai protejează economiile pe termen scurt, fiind recomandate în acest sens companiile listate care pot transfera costurile către consumatorul final sau fondurile mutuale cu componentă de acţiuni.

    „Pe termen mediu şi lung, singurele fonduri care bat inflaţia sunt cele de acţiuni. Nu cred însă că există o soluţie investiţională care să bată în septembrie inflaţia preconizată de BNR. Nu trebuie să te uiţi la soluţii pentru o lună-două-trei, ci la soluţii cu durată mai lungă”, spune Horia Gustă, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (AAF).

    Rata anuală a inflaţiei a ajuns în iulie la 7,8%, de la 5,7% în iunie. Creşterea de luna trecută a fost susţinută de majorarea preţurilor la alimente şi servicii cu 7,67%, respectiv 7,33%, în timp ce bunurile nealimentare au înregistrat un avans de 8,18%. Recent, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a declarat că dobânda de politică monetară, care staţionează de un an la 6,5%, nu va fi diminuată în acest an, având în vedere creşterea semnificativă a preţurilor.

    „Titlurile de stat sunt sub 8% în lei şi 6,5% în euro, dar la zece ani. Dobânzile la depozite sunt sub valoarea titlurilor de stat, deci dacă inflaţia se face 9% în septembrie, nu există o soluţie pe termen scurt. Nu discutăm despre excepţii, care pot fi întâmplătoare”, continuă Horia Gustă.

    La 1 august, TVA-ul pentru produsele alimentare a crescut de la 9% la 11%, iar pentru produsele nealimentare de la 19% la 21%. Această majorare este de aşteptat să amplifice inflaţia, deja cea mai ridicată din Europa, impactul resimţindu-se nu doar în magazinele alimentare, ci şi în restaurante, farmacii, benzinării sau magazine de bricolaj.

    „Emitenţii de acţiuni sunt cei care înglobează în businessul lor inclusiv această inflaţie, deci îşi vor ajusta produsele încât să rămână o marjă de profitabilitate, iar lucrul acesta se transferă destul de repede. Ne uităm, de exemplu, la emitenţii din energie sau sănătate, care vor transfera creşterile în preţul produselor, iar atunci lucrurile se vor aşeza”, mai spune reprezentantul AAF.

     

  • Multinaţionalele şi impactul tarifelor vamale: 30% iau în calcul majorarea preţurilor şi 16% relocarea producţiei sau orientarea către alte pieţe

    O treime dintre companiile multinaţionale (34%) consideră că tarifele comerciale suplimentare sau barierele netarifare ar avea un impact semnificativ asupra activităţii lor, în timp ce 57% estimează un impact moderat. Pentru a diminua efectele acestor măsuri, aproape 30% ar creşte preţurile, iar 16% ar lua în calcul relocarea producţiei sau orientarea exporturilor către alte pieţe, notează studiul Deloitte 2025 Global Tax Policy Survey.

    Potrivit acestuia, monitorizarea tarifelor şi a reacţiilor pe care le generează reprezintă una dintre caracteristicile cheie ale politicii fiscale globale în 2025, dat fiind că acestea ar putea să înlocuiască anumite politici fiscale naţionale, în circumscripţii aflate în căutarea unor avantaje competitive pe plan global.

    Studiul evaluează impactul a cinci teme fiscale majore asupra activităţii multinaţionalelor: transparenţa şi raportarea (pe primul loc, la fel ca în 2024), digitalizarea sistemelor fiscale, criteriile de sustenabilitate (în urcare de pe locul cinci anul trecut, studiul fiind realizat înainte de simplificarea cerinţelor de raportare din UE prin pachetul Omnibus I), reforma fiscală internaţională – impozitul minim pe cifra de afaceri, Pilonul II din reforma OCDE – şi implicaţiile fiscale asociate forţei de muncă.

    Aspectele legate de transparenţă şi raportare continuă să preocupe companiile multinaţionale prin prisma poverii administrative pe o implică. Astfel, 82% dintre participanţii la studiu estimează că, în următorii doi-trei ani, vor creşte cerinţele de transparenţă a datelor fiscale, având în vedere, în principal, obligaţiile aferente raportării publice ţară cu ţară (Public Country-by-Country Reporting – Public CbC) şi criteriile de sustenabilitate.

    Raportat la digitalizarea sistemelor fiscale, 86% dintre participanţi spun că autorităţile naţionale continuă să facă progrese în adoptarea modelului OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) de administrare fiscală 3.0 – o administraţie modernă şi digitală. Însă, în timp ce 77% estimează efecte benefice, precum îmbunătăţirea relaţiei dintre contribuabili şi autoritatea fiscală, economie de timp şi de resurse la conformarea fiscală etc., 22% se aşteaptă la creşterea costurilor şi a complexităţii procedurilor de raportare.

    Sustenabilitatea, a treia temă de impact anul acesta, care a urcat două locuri faţă de anul trecut, reprezintă o prioritate absolută pentru mai mult de jumătate dintre participanţii la studiu. La momentul colectării datelor, peste 90% dintre companii se aşteptau la un impact major din partea mecanismului UE de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM).

    Ca urmare a evoluţiilor din reforma fiscală internaţională (implementarea impozitului minim pe profit la nivel global – Pilonul II din acordul OCDE), aproape jumătate din participanţii la studiu se aşteaptă să plătească impozite mult mai mari, în timp ce un procent similar anticipează doar o creştere marginală a taxelor din această cauză.

    Din perspectiva forţei de muncă, a cincea temă analizată, activitatea transfrontalieră la distanţă continuă să reprezinte o provocare atât pentru întreprinderi, cât şi pentru autorităţile naţionale. În acest caz, cei mai mulţi participanţi au invocat reglementările legate de impozitul pe profit (76%), cum ar fi preţurile de transfer şi riscurile legate de crearea de sedii permanente, dar şi taxele pe muncă ( 69%) şi contribuţiile sociale (58%).

    „La cele cinci teme de impact analizate în studiu se adaugă şi incertitudinea tot mai pregnantă cu privire la regulile fiscale care guvernează cooperarea între mai multe jurisdicţii, cum ar fi reglementările emise în baza recomandărilor OCDE sau directivele europene. În trecut, acestea erau subiectul unor dezbateri întinse pe ani sau chiar pe decenii, în anumite cazuri, dar mai nou se consemnează schimbări mult mai rapide, care pun companiile în dificultate din perspectiva planurilor pe termen lung”, spune Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România.

    El subliniază că modificarea în regim de urgenţă a cerinţelor de raportare privind sustenabilitatea, tarifele comerciale anunţate sau impuse de SUA mai multor ţări şi contramăsurile acestora din urmă sunt doar câteva exemple care au luat prin surprindere comunitatea de afaceri internaţională. La acestea se adaugă şi anunţul UE potrivit căruia finanţarea planurilor din zona de apărare ar putea avea drept sursă inclusiv o taxă asupra companiilor care îşi desfăşoară activitatea şi vând în UE, cu cifra de afaceri de cel puţin 100 de milioane de euro.

    „Această incertitudine se manifestă şi asupra companiilor multinaţionale care activează în România, astfel că acestea ar trebui să pledeze, individual sau la nivel de grup, pentru intensificarea cooperării internaţionale în direcţia asigurării coerenţei şi predictibilităţii reglementărilor în domeniul fiscal”, concluzionează Dan Bădin.

    Studiul Deloitte 2025 Global Tax Policy Survey, ajuns la a 12-a ediţie, este realizat anual, începând din 2014, în rândul reprezentanţilor departamentelor de taxe şi al directorilor financiari, pentru a analiza impactul noilor reglementări fiscale aplicabile la nivel internaţional asupra companiilor din întreaga lume. Studiul din acest an cuprinde opiniile exprimate de peste 1.100 de reprezentanţi ai companiilor din 28 de ţări.


     

     

  • Cândva, Germania avea cel mai bun sistem vocaţional din lume. Ce s-a întâmplat? Industria germană se prăbuşeşte, nemţii nu mai găsesc muncitori calificaţi, iar şcolile profesionale nu mai ţin pasul cu industria

    Strada principală din Dobbrikow este liniştită la ora 7 dimineaţa, cu excepţia zgomotului unei maşini de şlefuit. În curtea atelierului de tâmplărie al satului, un tânăr de 17 ani cară o uşă veche spre bancul de lucru, pregătind-o pentru a fi revopsită şi lăcuită, scrie Bloomberg. 

    Pentru Jannes, a fost întotdeauna clar că vrea să înveţe o meserie. „Nu pot să lucrez într-un birou. Sunt prea nerăbdător pentru asta”, a spus el, scuturându-şi pantalonii de praf. Meşteşugul, lucrul cu mâinile, a venit natural pentru el.

    Aşa că, în loc să obţină diploma de liceu, Jannes a ales un Ausbildung – un program de formare profesională plătit, cu durata de trei ani, care a furnizat de mult timp economiei germane un flux constant de muncitori calificaţi. Deschis tinerilor care au petrecut cel puţin zece ani în şcoală, acest program le oferă stagiarilor, cunoscuţi ca Azubis, oportunitatea de a învăţa o meserie lucrând part-time în domeniul respectiv şi, adesea, reprezintă o rampă de acces către un post cu normă întreagă. Modelul a avut un asemenea succes încât fostul preşedinte al SUA, Barack Obama, l-a lăudat într-un discurs despre Starea Naţiunii.

    Dar acum, sistemul pare să nu mai funcţioneze — nici pentru Azubis, nici pentru angajatori. Tot mai puţini oameni intră în programe de formare profesională, iar dintre cei care o fac, aproape unul din trei renunţă înainte de finalizare. La rândul lor, companiile se luptă să găsească stagiari calificaţi. Un sondaj recent al Camerei Germane de Comerţ şi Industrie a arătat că 48% dintre companiile care ofereau un Ausbildung în 2024 nu şi-au putut ocupa toate posturile, iar peste o treime nu au primit nicio candidatură. Aproape 25.000 de firme au rămas astfel fără stagiari, în special în sectoarele industrial, ospitalitate, retail, transport şi construcţii.

    Există un „decalaj între locurile de muncă şi profilurile sau interesele candidaţilor”, a remarcat Bernd Fitzenberger, directorul Institutului pentru Cercetarea Ocupării Forţei de Muncă. În ciuda cererii din sectorul IT, care creşte rapid, programele pentru roluri digitale sunt dezvoltate prea lent. Iar tinerii ezită să urmeze formări profesionale intensive pentru poziţii care ar putea fi automatizate sau relocate în străinătate.

    Schimbările demografice creează o urgenţă suplimentară. Cu o scădere a natalităţii şi mai mult de jumătate din populaţie având peste 40 de ani, Germania are o nevoie acută de forţă de muncă pentru locurile de muncă manuale.

    La o cafea, în curtea atelierului său din Dobbrikow, Dirk Schulze, şeful lui Jannes, a descris dificultăţile întâmpinate în încercarea de a angaja tâmplari experimentaţi. „Poţi să faci reclamă şi orice altceva — nu mai găseşti pe nimeni.”

    O campanie guvernamentală de zeci de ani pentru promovarea studiilor universitare este, de asemenea, un factor. Cu diplome universitare tot mai frecvente — şi tot mai des cerute de angajatori — mulţi tineri aleg să rămână în şcoală în loc să urmeze formare profesională specializată. Acum există 43 de Azubis la fiecare 100 de studenţi, faţă de 75 la 100 în 1950.

    Pe măsură ce programele vocaţionale şi-au pierdut din prestigiu, companiile spun că şi calitatea stagiarilor a scăzut. Aproximativ 73% dintre companiile germane chestionate anul trecut s-au plâns că nu găsesc candidaţi potriviţi.

    Rezemandu-se pe spătarul scaunului, Schulze l-a descris pe Jannes ca pe un adevărat noroc. Dar ceilalţi potenţiali Azubis, a adăugat el, au fost o altă poveste.
    „Cel mai greu caz a fost unul dependent de droguri”, îşi aminteşte. „Abia putea ţine o bucată de lemn la ora 10 dimineaţa.”

    Germania are peste 3.600 de şcoli profesionale, organizate pentru a pregăti elevii în domenii specifice carierei lor viitoare. Un vizitator al unei şcoli profesionale ar putea vedea viitori hotelieri învăţând bazele activităţii de concierge sau viitori electricieni studiind circuitele electrice. Există, de asemenea, formări în domenii variate precum design grafic, asistenţă medicală sau peisagistică.

    „Dacă nu ar exista şcoli profesionale, cunoştinţele de bază din multe domenii pur şi simplu nu ar exista”, a explicat Andreas, profesor de meserie, care a cerut să fie identificat doar după prenume, deoarece şcoala nu i-a dat permisiunea să vorbească public despre locul de muncă. „De exemplu, un instalator de încălzire trebuie să ştie cum funcţionează o pompă de căldură.”

    Totuşi, şcolile profesionale nu reuşesc întotdeauna să ţină pasul cu industria. Pentru orice modificare a cadrului naţional este nevoie de acordul reprezentanţilor companiilor, sindicatelor, camerelor de comerţ şi agenţiei federale care supraveghează şcolile, ceea ce poate întârzia procesul, a explicat Thomas Speck, vicepreşedintele Asociaţiei Federale a Profesorilor de Educaţie Vocaţională. Implementarea completă a unor noi reglementări poate dura până la trei ani după ce acestea au fost recomandate.

    Lucrurile sunt complicate şi pentru profesori, deoarece clasele arată foarte diferit faţă de acum câteva decenii. Nu există cerinţe formale pentru înscrierea la o şcoală profesională, iar tot mai mulţi studenţi vin cu diplome de liceu sau chiar universitare. Acest lucru creşte atât vârsta medie, cât şi diferenţele de nivel de cunoştinţe din clasă. Creşterea numărului de vorbitori non-nativi de germană îngreunează şi mai mult conceperea cursurilor care să se potrivească tuturor elevilor. În clasa lui Jannes, un elev a studiat matematica la nivel universitar, în timp ce alţii au dificultăţi cu aritmetica de bază.

    În loc ca studenţii mai calificaţi să ridice standardele, André, mentorul lui Jannes, descrie situaţia ca pe o cursă către cel mai scăzut nivel — lucru pe care angajatorii spun că îl văd şi în calitatea slabă a candidaţilor pentru stagii. Comparând cu propria experienţă la şcoala profesională, André a spus: „Au scăzut standardele considerabil, am observat.”

     

  • Probleme mari în Germania: Mai bine de o treime din companii nu au suficiente comenzi industriale, în cea mai industrializată ţară a Europei

    Peste o treime dintre companiile din Germania se confruntă cu o lipsă acută de comenzi, conform celui mai recent sondaj realizat de institutul ifo. În luna iulie, 36,7% dintre firme au declarat că nu au suficiente comenzi, o scădere minoră faţă de 37,3% în aprilie, dar în continuare mult peste media pe termen lung.

    „Deşi vedem o uşoară îmbunătăţire, nu am atins încă fundul prăpastiei,” avertizează Klaus Wohlrabe, şeful departamentului de sondaje al institutului ifo. „Această penurie persistentă de comenzi rămâne un obstacol major în calea redresării economice solide.”

    Situaţia se înrăutăţeşte în industrie, unde procentul firmelor afectate a crescut de la 36,8% la 38,3%. Cele mai lovite sunt industriile strategice: sectorul auto a înregistrat o creştere alarmantă de la 35,4% la 42,6%, iar ingineria mecanică ajunge la 46,1%. De asemenea, 40,6% dintre producătorii de echipamente electrice se plâng de comenzi insuficiente. În industria metalurgică, aproape jumătate dintre companii raportează aceeaşi problemă.

    Pe segmentul serviciilor, se observă o uşoară relaxare: proporţia firmelor afectate a scăzut de la 32,3% la 29,9%. Totuşi, anumite domenii rămân sub presiune. Agenţiile de muncă temporară continuă să sufere, deşi procentul a coborât de la un alarmant 73,4% la 56,3%. Nici turismul nu respiră uşurat: 54,2% dintre firmele din sectorul de cazare nu au suficiente comenzi, iar publicitatea şi cercetarea de piaţă sunt de asemenea afectate (51,4%).

    În sectorul comerţului, tabloul este sumbru. În comerţul en-gros, aproximativ două treimi dintre companii (66,2%) se plâng de lipsa comenzilor, o creştere semnificativă faţă de trimestrul anterior (61,7%). Nici retailul nu oferă motive de optimism: 51% dintre comercianţi spun că cererea este insuficientă, ceea ce înseamnă că una din două firme suferă din cauza scăderii consumului.

  • Trump aruncă în aer industria tech globală: Tarife ucigătoare de 100% la importuri, în timp ce Apple şi giganţii americani primesc undă verde

    Donald Trump a zguduit din nou scena economică mondială anunţând intenţia de a impune un tarif de 100% asupra importurilor de semiconductori – o măsură radicală care a pus pe jar guverne şi corporaţii din întreaga lume. Cu toate acestea, companiile care decid să-şi mute producţia înapoi în Statele Unite, cum ar fi Apple Inc., vor fi scutite de aceste taxe, informează Bloomberg.

    Preşedintele american a făcut acest anunţ surprinzător din Biroul Oval, alături de CEO-ul Apple, Tim Cook, care a declarat că gigantul din Cupertino va investi încă 100 de miliarde de dolari în producţia internă. Orice companie care face un angajament similar va beneficia de exceptare de la noile taxe impuse asupra cipurilor. Totuşi, produsele electronice finite – de la telefoane mobile la automobile – care conţin semiconductori importaţi vor fi supuse unei taxe separate.

    Această mutare neaşteptată intensifică şi mai mult presiunea asupra lanţului global de aprovizionare cu componente electronice, deja destabilizat de încercările Statelor Unite de a reduce dependenţa de China. Apple se alătură astfel unui val de giganţi precum Taiwan Semiconductor Manufacturing Co. (TSMC) sau Nvidia Corp., care au promis investiţii totale de peste 1.000 de miliarde de dolari de la începutul mandatului lui Trump – multe dintre acestea fiind planuri anterioare reambalate sau angajamente pe termen lung, dar care par să dea rezultate în faţa administraţiei americane.

    În urma anunţului, reacţiile internaţionale nu au întârziat. Joi, ministrul Consiliului Naţional de Dezvoltare din Taiwan, Liu Chin-ching, a confirmat că TSMC va fi exceptată de la tarifele de 100% impuse de SUA, deşi alte companii taiwaneze ar putea fi afectate. În Coreea de Sud, ministrul Comerţului, Yeo Han-koo, a declarat pentru televiziunea SBS că nici Samsung Electronics, nici SK Hynix nu vor fi vizate de aceste taxe, întrucât ambele au făcut angajamente ferme de investiţii în SUA.

  • Ţara noastră nu mai este „ruda săracă”, ci a ajuns, pe hărţile unor multinaţionale, un veritabil reper. Cum a reuşit ţara noastră aşa ceva?

    „Ce părere aveţi voi?”, „Cum faceţi voi?”, „Care sunt soluţiile pe care le vedeţi?” sunt întrebări standard care intervin în discuţii în care angajaţi ai companiilor din diverse pieţe dezbat subiecte de pe agenda de lucru.

    Ţara noastră nu mai este de mult „ruda săracă”, ci a ajuns, pe hărţile unor multinaţionale, un veritabil reper, ocupând poziţii fruntaşe la diverse capitole. Profitul, vânzările, inovaţiile, modelele de lucru sau centrele de excelenţă, nivelul de pregătire şi ambiţia angajaţilor din România sunt puncte forte pentru unele dintre filialele locale ale multinaţionalelor. Cum a ajuns ţara noastră benchmark, care sunt atuurile şi ce avem de câştigat?

    Sunt frigiderele sau rafturile încărcate „ochi”? Promoţiile de derulează conform planului? Este vreun eveniment care ar putea aglomera traficul pe traseul de vizită? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun cei care se ocupă de organizarea traseelor de vizită pentru delegaţii internaţionale. Şi nu vorbim de demnitari, ci de multinaţionale. Pentru că deşi România nu a inventat roata, are un cuvânt tot mai greu de spus în… „stilizarea spiţelor”. Iar unele dintre filialele locale ale multinaţionalelor sunt exemple pentru surorile din alte pieţe.

    Deşi pentru dezvoltarea capitalismului în ţara noastră am tras cu ochiul la ce fac alţii, uneori conceptele şi practicile au fost rafinate, iar acum românii sunt cei care oferă exemple altora. Privită ca un El Dorado în urmă cu câteva decenii, multinaţionalele au descoperit că pot face business şi profit pe plan local. Cu cât şi-au făcut curaj mai devreme, cu atât mai mult au avut de câştigat – profit, cotă de piaţă, angajaţi „flămânzi”, superambiţioţi, care au crescut afacerile.

    Pe de altă parte, şi România a avut de câştigat la multe capitole. Banii investiţi pe plan local au pus în mişcare economia; sistemele de lucru, modelele, regulile şi mentalităţile pe care le-au adus şi pus în practică pe plan local au adus multe plusuri. În 2023, soldul investiţiilor străine directe din PIB era de 36,4%, conform datelor BNR, iar 48,5% din profiturile multinaţionalelor au fost reinvestite pe plan local. Mai mult, şi angajaţii acestora sunt mai productivi.

    Cristian Popa, CFA, membru al Consiliului de Administraţie al BNR, puncta într-o opinie publicată în ZF că „un angajat dintr-o companie susţinută de investiţii străine a produs aproximativ cât doi angajaţi dintr-o firmă fără capital străin. O parte din explicaţie constă în faptul că firmele ISD valorifică economiile de scară, beneficiază de acces superior la capital, tehnologii avansate, practici de management mai eficiente şi pieţe externe, toate acestea traducându-se într-un final într-o productivitate mai mare. Nu întâmplător, companiile ISD plătesc salarii notabil mai mari, în medie, cu 80% (costuri salariale medii brute lunare de 9.500 lei faţă de 5.200 lei la non-ISD)”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL