BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Povestea antreprenorului care, deşi a crescut într-o locuinţă socială şi nu a terminat liceul, a fondat o companie care se bate cu KFC şi Burger King

    În ciuda faptului că a crescut într-o locuinţă socială şi a abandonat liceul pentru a avea un venit, Alvin Copeland a reuşit, prin forţe proprii, să îşi depăşească condiţia şi să ajungă un cunoscut om de afaceri. Lanţul american de fast-food Popeyes, prima companie pe care a fondat-o, se bate astăzi cu giganţi de talia KFC şi Burger King.

    Alvin Charles „Al“ Copeland s-a născut pe 2 februarie 1944 în New Orleans, Louisiana, într-o familie modestă. O perioadă a locuit alături de mama şi fraţii săi într-o locuinţă socială, după ce tatăl său i-a părăsit la scurt timp după naşterea sa. El a abandonat liceul la 16 ani şi a s-a angajat la unul dintre magazinele lanţului Schwegmann Brothers Giant Supermarkets. A lucrat apoi pentru Tastee Donut, un lanţ de gogoşerii deţinut de fratele său, Gil. La vârsta de 18 ani, Copeland şi-a vândut maşina şi a cumpărat una dintre gogoşeriile lui Gil, intrând astfel în lumea antreprenoriatului.

    În 1972, antreprenorul a pus bazele lanţului de fast food Popeyes Chicken & Biscuits, deschizând o primă unitate în suburbiile oraşului New Orleans. Începând cu 1976 a deschis şi prima franciză, în Baton Rouge, Louisiana. În următorii 10 ani, a inaugurat alte aproximativ 500 de unităţi.

    În martie 1989 Popeyes, pe atunci al treilea cel mai mare lanţ de fast-food cu produse pe bază de pui, a cumpărat rivalul aflat cu o poziţie înaintea sa – compania Church’s Chicken. Împreună, cele două businessuri deţineau peste 2.000 de unităţi. Fuziunea a afectat însă bunul mers al afacerilor lui Copeland, aşa că în 1991, după ce acumulase datorii de peste 400 de milioane de dolari, antreprenorul a fost nevoit să apeleze la protecţia împotriva falimentului pentru a-şi salva businessul. Un an mai târziu, în urma unui plan realizat de un grup de creditori ai lui Copeland, cele două companii au fost incluse sub umbrela nou createi AFC (America’s Favorite Chicken Company, Inc.).

    Deşi antreprenorul a pierdut businessul pe care îl fondase în procesul de faliment, a obţinut totuşi dreptul asupra unor reţete şi produse. A început să producă condimente prin intermediul brandului Diversified Foods & Seasonings, care a încheiat un contract cu Popeyes până în 2025.

    În paralel, Copeland a deţinut şi alte lanţuri de restaurante, printre care Copeland’s, Copeland’s Cheesecake Bistro, Amor de Brazil şi Copeland’s Social City, o serie de cluburi de comedie în California şi Pittsburgh, precum şi trei hoteluri.

    Deşi nu şi-a finalizat niciodată studiile, el s-a implicat în educaţia altor tineri, finanţând o serie de cursuri de pregătire pentru personalul din HoReCa. Antreprenorul a murit pe 23 martie 2008, în Germania, unde urma un tratament pentru o formă rară de cancer de care suferea. La acea dată avea o avere de circa 400 de milioane de dolari. El a avut nouă copii – cinci fii şi patru fiice – din patru căsnicii.

    Pe 17 iunie 2014, Popeyes a plătit 43 de milioane de dolari pentru a cumpăra reţeta originală de pui de la moştenitorii fondatorului. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Popeyes Louisiana Kitchen a înregistrat venituri de 3,7 miliarde de dolari şi circa 3.100 de dolari.

  • Motivul incredibil pentru care un miliardar lucrează ca şofer de Uber. Are suficienţi bani şi nu ar trebui să mai muncească nici măcar un minut toată viaţa sa

    Un nonconformist, Paul English a lansat business după business. Sursa sa de inspiraţie în afaceri nu a venit din cărţi de succes sau din familie, ci „de pe teren”, deoarece, în ciuda averii de miliarde, antreprenorul lucrează uneori ca şofer Uber pentru a se pune la curent cu nevoile clientului de rând.

    Paul M. English s-a născut în 1963, în Statele Unite. Încă din liceu a cochetat cu antreprenoriatul, înfiinţând Speed Games, un producător de jocuri. El a absolvit Boston Latin School în 1982 şi a studiat apoi informatica la UMass Boston, urmând şi un master în acelaşi domeniu, iar în urmă cu doi ani a obţinut titlul de doctor onorific din partea instituţiei pe care a absolvit-o. Între 1995 şi 1998 antreprenorul a lucrat ca SVP (Senior Vice President – n. red.) of Engineering şi SVP of Product Management and Marketing la Interleaf în Waltham, Massachusetts, şi ca preşedinte al Boston Light Software, o companie de e-commerce pe care a cofondat-o în 1998 şi a vândut-o un an mai târziu către Intuit. Începând cu 1999, el a fost directorul Intermute, o companie pe care a lansat-o alături de fratele său, Ed şi care a fost achiziţionată şase ani mai târziu de Trend Micro.

    În 2004 English a pus bazele Kayak împreună cu Steve Hafner, companie achiziţionată de Priceline în noiembrie 2012 pentru 1,8 miliarde de dolari. Ulterior, antreprenorul a fost numit în funcţia de Chief Technology Director al Diviziei de Medicină Socială şi Integalitate Sanitară în cadrul Brigham and Women’s Hospital din Boston, Massachusetts.

    În iulie 2015 el a fondat start-up-ul de călătorii Lola.com, unde a folosit inteligenţa artificială pentru a crea un mod mai eficient de rezervare a călătoriilor. English este şi fondatorul GetHuman.com, o platformă care urmăreşte restabilirea contactului personal în domeniul serviciilor pentru clienţi. Până în iulie 2016, el a lucrat part-time şi ca instructor al MIT Sloan School of Management, unde a predat antreprenoriatul.

    English are obiceiuri neobişnuite pentru un miliardar. În trecut, în unele nopţi lucra ca şofer Uber în Boston, la volanul automobilului său Tesla, „sperând să obţină informaţii practice despre dorinţele clienţilor din noua economie, deoarece fiecare călătorie îi aduce idei «pe care nu le-aş obţine dacă aş sta la birou, înconjurat de conspiraţionişti»”, după cum a declarat el, citat de publicaţia internaţională Forbes. În plus, obişnuia să noteze câte o propoziţie despre fiecare pasager, scriu cei de la Inc.com.

    Implicat şi în acte filantropice, English a pus bazele unui centru de iarnă pentru persoanele fără adăpost din Boston şi a cofondat un sistem şcolar care să deservească 10.000 de elevi din Haiti. Antreprenorul suferă de bipolaritate, deficienţă cu care a fost diagnosticat încă din 1996. În 2018, ultimul an pentru care există informaţii disponibile, el avea o avere de 2 miliarde de dolari.

    Kayak, cel mai cunoscut business fondat de English, face acum parte, alături de nume ca Booking, Agoda sau Rental Cars, din portofoliul Booking Holdings, un business cu venituri de peste 15 miliarde de dolari în 2019.

  • Foştii angajaţi care au construit o companie de milioane de dolari după ce angajatorul lor a decis că nu mai au nevoie de serviciile lor

    Povestea antreprenorului Dietmar Hopp şi a companiei SAP, pe care a fondat-o alături de patru colegi, demonstrează că marile provocări se transformă, uneori, în oportunităţi. Când IBM, organizaţia pentru care lucrau, a trecut prin transformări care au făcut ca serviciile lor să nu mai fie necesare, cei cinci şi-au fondat propria afacere. Acum, aceasta este unul dintre cei mai importanţi producători de software la nivel mondial.

    Dietmar Hopp s-a născut pe 26 aprilie 1940 în Germania şi a crescut în Hoffenheim, un mic sat din sudul ţării. După ce a absolvit liceul, a studiat ingineria telecomunicaţiilor şi un program masteral în cadrul universităţii Karlsruhe. La terminarea facultăţii s-a angajat ca software developer şi consultant în cadrul IBM. Când Xerox a renunţat la activitatea din zona de producţie de hardware, în 1971, le-a cerut celor de la IBM să le permită transferarea sistemelor de business pe infrastructura acestora. Ca şi compensare pentru transfer, IBM a primit dreptul de exploatare a suitei de programe SAPE pentru suma de 80.000 de dolari. Cinci ingineri din cadrul departamentului de AI – Dietmar Hopp, Hans Werner Hector, Klaus Tschira, Claus Wellenreuther şi Hasso Plattner, care lucrau la o aplicaţie de tip ERP (Enterprise Resource Planning) bazată pe suita SAPE au fost anunţaţi că nu mai e nevoie de serviciile lor, aşa că au decis să părăsească IBM şi să pornească o nouă companie.

    În 1972, au pus bazele SAP SE (ulterior SAP AG). Hopp a deţinut funcţia de CEO între anii 1988 şi 1998, pe cea de preşedinte al Consiliului de Supraveghere din 1998 până în 2003 şi pe cea de membru al consiliului între 2003-2005. După ce s-a retras din conducerea businessului a păstrat un pachet de 10% din acţiuni.

    Ulterior a continuat să investească în diverse companii şi în propria organizaţie filantropică, Dietmar-Hopp-Stifung, prin intermediul căreia a donat sute de milioane de euro pentru medicină, educaţie şi alte acte de binefacere în regiunea Rhine-Neckar. El este şi principalul finanţator al clubului german de fotbal TSG 1899 Hoffen­heim, pentru care a jucat în copilărie.

    În prezent, Hopp locuieşte în Walldorf, Germania, şi este căsătorit cu Anneliese Zeuner, alături de care are doi fii. Potrivit Forbes Internaţional, antreprenorul are o avere de 25,3 miliarde de dolari.

    În 2019, SAP a avut venituri de 27,5 miliarde de dolari. Compania are peste 100.000 de angajaţi la nivel mondial şi este prezentă în circa 180 de ţări. În acelaşi an, SAP România – cu o echipă de 661 de angajaţi – a înregistrat o cifră de afaceri de 516 milioane de lei, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor Publice.

  • Povestea unui tânăr care a dezvoltat o afacere de peste 15 miliarde în camera de cămin a facultăţii şi care acum are 14.000 de angajaţi

    Pentru Tao Wang, pasiunea pentru aparate de zbor pe care a avut-o încă din copilărie nu a rămas doar un vis. El a transformat-o într-un business profitabil – DJI, companie care deţine astăzi detaşat titlul de cel mai mare producător de drone comerciale din lume.

     

    Tao Wang (cunoscut în special sub numele de Frank Wang) s-a născut în anul 1980 în Hangzhou, o localitate din provincia Zhejiang, China. Încă de la o vârstă fragedă el şi-a manifestat interesul pentru aparate de zbor, însă la şcoală a avut rezultate slabe.

    În facultate însă, pe care a urmat-o la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Hong Kong – a fost remarcat de profesorul de matematică Li Zexiang, după o performanţă impresionantă din cadrul unui proiect, pentru care Tao a construit un sistem de zbor destinat elicopterelor. În 2005, el a participat, alături de echipa universităţii, la concursul de robotică ABU Robocon, câştigând locul al treilea. Facultatea l-a recompensat cu un premiu de 2.300 de dolari, pe care tânărul i-a folosit pentru a proiecta o dronă.

    El a dezvoltat primele prototipuri de drone în camera de cămin din campusul facultăţii, vânzând componente pentru controlul zborului către diverse universităţi şi companii electrice din China. A folosit apoi încasările pentru a se muta în centrul industrial din Shenzen, unde a pornit un mic business în 2006: producătorul de drone şi de alte sisteme de filmat şi de zbor DJI (Da-Jiang Innovations).

    Iniţial, compania a avut un start greoi, mai ales din cauza cerinţelor foarte stricte ale antreprenorului faţă de angajaţii săi, dar cu ajutorul unui prieten de familie, care l-a împrumutat cu 90.000 de dolari, a reuşit să o menţină pe linia de plutire. În 2010, Wang a angajat un prieten din liceu, Swift Xie Jia, pentru a se ocupa de departamentul de marketing. Un an mai târziu, el l-a întâlnit pe Colin Guinn la un târg de profil, iar cei doi au decis să fondeze subsidiara DJI North America.

    În 2017, Wang a devenit cel mai tânăr miliardar din zona de tech al Asiei. Până în 2020, DJI a ajuns la o cotă de aproape 70% din totalul pieţei globale de drone comerciale, ceilalţi competitori având o cotă de piaţă de maximum 5%. În 2017, cel mai recent an pentru care există date disponibile, compania a înregistrat venituri de 2,83 de miliarde de dolari, iar în 2018 avea o echipă de circa 14.000 de angajaţi. În acelaşi an, a fost evaluată la 15 miliarde de dolari. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, Wang are o avere de 4,8 miliarde de dolari şi deţine circa 40% din companie.

  • Răzbunarea unui angajat care a fost disponibilizat: a creat o afacere gigant, cu 145.000 de angajaţi, 18 milioane de clienţi şi venituri de miliarde

    Curajul pe care Noel Stockdale l-a avut în război, când a fost pilot, s-a reflectat şi în business. El a pus bazele unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de retail din lume: Asda, o companie care deserveşte anual milioane de clienţi.

    Arthur Noel Stockdale s-a născut pe 25 decembrie 1920 în Yorkshire, Marea Britanie, în familia fermierului Arthur Stockdale şi a lui Florence Alberta. El a urmat cursurile şcolii Woodhouse Grove, iar la finalizarea acesteia, după ce s-a ocupat o perioadă de afacerile tatălui său, care înfiinţase cooperativa Hindells Dairy Farmers (redenumită Associated Dairies), s-a înscris la Universitatea din Reading. Studiile i-au fost întrerupte însă de Al Doilea Război Mondial. În 1940 el a făcut voluntariat pentru Royal Air Force (forţele aeriene britanice), unde a servit ca pilot şi instructor de zbor. Când a fost disponibilizat, Stockdale s-a întors să lucreze pentru Associated Dairies, fiind ales, în 1950, membru al consiliului.

    În 1964 el a fondat, alături de fraţii Fred şi Peter Asquith, compania Asda Stores Ltd., prin unirea Associated Dairies cu businessurile din retail ale familiei Asauith. În 1969 a fost ales în funcţia de preşedinte. Când s-a retras, însă, din business 17 ani mai târziu, Stockdale a primit titlul onorific de Life President of Asda (Preşedinte pe viaţă al Asda), alături de gradul de cavaler.

    Stockdale a fost căsătorit cu Betty Monica Shaw începând cu 1944, şi a avut doi fii: Michael şi Christopher. El a fost, de asemenea, preşedinte al Leeds Rugby League Football Club. Printre alte hobby-uri ale antreprenorului s-au numărat pescuitul şi grădinăritul. Fondatorul Asda a murit pe 2 februarie 2004, lăsându-le soţiei şi celor doi fii o avere de 4,3 miliarde de lire sterline.

    În anii ’70 – ’80 compania a început să îşi extindă operaţiunile în sudul Angliei şi a fost listată la Bursa de la Londra până în 1999, când a fost cumpărată, într-o tranzacţie de 6,7 miliarde de lire sterline, de gigantul american de retail Walmart. Între 2003 şi 2014 a ocupat a doua poziţie în topul retailerilor britanici, din punct de vedere al cotei de piaţă. În aprilie 2019 şi-a recăpătat locul doi în clasament, sub liderul de piaţă Tesco şi în faţa retailerului Sainsbury’s.

    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Asda a înregistrat venituri de aproape 23 de miliarde de lire sterline şi un profit operaţional de 803 milioane de lire. Compania are circa 145.000 de angajaţi care deservesc un număr săptămânal de peste 18 milioane de clienţi, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei.

     

  • Cum a reuşit un om de afaceri să transforme un aprozar intr-un imperiu cu peste 120.000 de angajaţi şi venituri de 30 de miliarde de dolari

    Turcii sunt cunoscuţi pentru talentul lor de negociatori, iar antreprenorul Vehbi Koç s-a folosit din plin de acest dar pentru a încheia, de-a lungul carierei, numeroase parteneriate de succes cu giganţi internaţionali din mai multe industrii. A clădit astfel un imperiu financiar cu peste 100 de companii şi zeci de mii de angajaţi, având în portofoliu branduri cunoscute în toată lumea.

    Vehbi Koç s-a născut pe 20 iulie 1901 în Çorakalı, Ankara, Turcia, şi a crescut într-o podgorie din apropiere, pe care ani mai târziu a cumpărat-o şi a transformat-o în muzeu. El şi-a început cariera în 1917 într-un mic aprozar deschis de tatăl său în Ankara. Mai târziu şi-a lansat propria firmă, „Koçzade Ahmet Vehbi“, înregistrată în 1926 la camera de comerţ a ţării. Doi ani mai târziu, a devenit reprezentant local al Ford Motor Company şi al Standard Oil (în prezent Mobil).

    Când Ankara a devenit capitala nou-formatei republici turce, Koç a profitat de amploarea pe care a căpătat-o cu acest prilej industria construcţiilor şi a început să comercializeze materiale de construcţii şi feronerie. După înfiinţarea mai multor sucursale în Istanbul şi Eskişehir în 1938, Koç şi-a adunat întreprinderile sub umbrela Koç Ticaret A.Ş. În 1942, antreprenorul a întrezărit noi oportunităţi de afaceri şi a preluat mai multe companii în faliment sau confiscate.

    Mai târziu, el a semnat un acord cu General Electric pentru a construi o fabrică de becuri, pusă în funcţiune în 1952. În anii ’50, antreprenorul şi-a extins aria de activitate şi în producţia de automobile, electrocasnice, calorifere, dispozitive electronice, textile şi chibrituri, deschizând mai multe fabrici, printre care şi o unitate de fabricare a cablurilor, în parteneriat cu Siemens, dar şi una producătoare de tractoare, sub licenţa Fiat.

    Treptat, implicarea sa în sectorul automotive a căpătat amploare şi, printr-o înţelegere semnată cu Ford în 1959, Koç a lansat compania Ford Otosan, un business cu venituri de miliarde de dolari şi peste 11.000 de angajaţi. Acesteia avea să-i urmeze o nouă colaborare cu Fiat, din care a rezultat înfiinţarea producătorului turc auto Tofaş, în 1968. În 1963 Vehbi Koç a reunit toate companiile care îi purtau numele sub acelaşi acoperiş: Koç Holding A.Ş., grup ce avea să încheie, de-a lungul timpului, parteneriate şi cu alţi giganţi, printre care Yamaha şi Allianz.

    De-a lungul celor 76 de ani de carieră, Koç a creat o organizaţie imensă, ramificată în peste 108 companii incluse în Koç Group, specializate în diferite sectoare: alimentar, finanţe, energie, automotive, turism şi tehnologie. Fondatorul s-a retras din activitate în 1984 pentru a-şi dedica timpul activităţilor sociale, predându-i conducerea companiei fiului său, Rahmi. Antreprenorul a avut şi trei fiice: Semahat Arsel, Sevgi Gönül şi Suna Kıraç.

    Grupul Koç are peste 120.000 de angajaţi, venituri de 30 de miliarde de dolari (cifre raportate la nivelul anului 2018, ultimul pentru care există date disponibile) şi este una dintre cele mai mari 200 de întreprinderi financiare din lume. În plus, a fost prima afacere din Turcia inclusă în clasamentul Fortune Global 500, în 2016. Unul dintre cele mai cunoscute nume din portofoliul grupului este brandul producător de electronice şi electrocasnice Beko. Vehbi Koç a murit în urma unui atac de cord pe 25 februarie 1996, într-un  hotel din Antalya.


     

  • Cum a reuşit un antreprenor să transforme un blog într-un business de milioane, care are mii de angajaţi

    Pentru mulţi antreprenori şi oameni de afaceri, inclusiv pentru cei din mediul de business local, cărţile de marketing ale scriitorului Brian Halligan au servit drept sursă de inspiraţie în dezvoltarea carierei şi a organizaţiei la cârma căreia se află. Sfaturile sale nu sunt însă doar pe hârtie, şi asta pentru că au fost inspirate din propria experienţă de fondator şi lider al unei companii de succes.

     

    Brian Halligan s-a născut pe 1 septembrie 1967 în Westwood, Massachusetts. El a urmat cursurile Universităţii din Vermont, pe care a absolvit-o cu o diplomă de licenţă în inginerie electrică, şi şi-a consolidat pregătirea teoretică printr-un MBA în cadrul MIT Sloan School of Management.

    Antreprenorul şi-a început cariera în cadrul Parametric Technology Corporation, ajungând ulterior Senior Vice President al Pacific Rim. Deoarece dorea să lucreze pentru o companie mai mică, a renunţat la această poziţie şi s-a alăturat producătorului de software Groove Networks ca vicepreşedinte de vânzări, unde a lucrat timp de patru ani, între 2000 şi 2004, când firma a fost achiziţionată de Microsoft. În iunie 2006, după o perioadă în care a fost partener de investiţii în cadrul Longworth Ventures, el a pus bazele dezvoltatorului şi comercializatorului de produse software pentru marketing, vânzări şi servicii pentru clienţi HubSpot, alături de Dharmesh Shah, pe care îl întâlnise la MIT.

    Anterior, ei lansaseră un blog cu acelaşi nume, pe care l-au folosit ca unealtă de marketing. Între 2014 şi 2016 antreprenorul a fost membru al consiliului de administraţie al Fleetmatics, un furnizor de programe de gestionare a flotei software-as-a-service, achiziţionat ulterior de Verizon pentru 2,4 miliarde de dolari. În paralel cu activitatea antreprenorială şi de business, Halligan este activ şi în zona literară, fiind unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de literatură de marketing.

    Prima sa carte, Inbound Marketing, scrisă alături de partenerul său de business, Dharmesh Shah, şi publicată în 2009, a fost tradusă în circa zece limbi şi a fost vândută în peste 40.000 de exemplare. A doua sa carte publicată împreună cu David Meerman Scott este „Marketing Lessons from the Grateful Dead”. El este, de asemenea, speaker la numeroase conferinţe, printre care celebrele TEDx şi, ocazional, lector universitar. În 2019, ultimul an pentru care există date disponibile, HubSpot, cu sediul în Cambridge, Massachusetts, a înregistrat venituri de 674,9 milioane de dolari. Compania are aproape de 3.400 de angajaţi.

  • Povestea unei legende a modei care a transformat 200 de dolari într-un imperiu de peste 140 de milioane de dolari şi care a murit din cauza COVID-19

    Plecat singur din ţara natală, Japonia, la Paris, Kenzō Takada a avut de înfruntat multe greutăţi pentru a reuşi să-şi facă un nume printre celebrii creatori de modă francezi, într-o cultură total diferită de cea de origine. A ajuns însă unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi designeri, urmărit atât pe marile podiumuri ale lumii, cât şi în cele mai renumite reviste de profil, iar brandul care îi poartă numele este astăzi parte a celui de-al treilea cel mai mare grup de modă din lume, LVMH.

    Kenzō Takada s-a născut pe 27 februarie 1939 în Himeji, în prefectura Hyōgo din Japonia. Încă de la o vârstă fragedă şi-a descoperit pasiunea pentru modă, după ce a început să citească revistele de fashion ale surorii sale. După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea din Kobe, dar dar în primul an s-a retras, după ce tatăl său a murit.

    În 1958, el s-a înscris la Bunka Fashion College din Tokyo, unde a şi câştigat o primă competiţie de design vestimentar. În timpul pregătirii pentru Jocurile Olimpice de vară din 1964, guvernul a demolat apartamentul lui Takada, oferindu-i în schimb unele compensaţii financiare. La sfatul mentorului său, unul dintre profesorii de la Bunka, care îi insuflase dragostea pentru moda franţuzească, a folosit aceşti bani ca să plece la Paris.

    Pe 1 ianuarie 1965 a ajuns în Gare de Lyon. Prima impresie pe care a avut-o despre Paris a fost că pare „dezgustător şi sumbru”, însă când a trecut cu taxiul pe lângă Notre-Dame de Paris şi-a schimbat impresia, descriind ulterior faimoasa catedrală ca fiind „magnifică”. În primii ani petrecuţi în Franţa a trecut prin multe greutăţi, vânzându-şi schiţele către diferite case de modă pentru sume modice, de 25 de franci francezi (monedă scoasă din circulaţie odată cu adoptarea monedei euro).

    După o perioadă a vrut să se întoarcă în Japonia, dar şi-a propus să nu facă asta până nu crează o colecţie şi în Franţa, obiectiv care l-a determinat să îşi deschidă un mic butic de modă într-o galerie unde nu avea încă niciun competitor. Astfel, în 1970, a închiriat un spaţiu comercial în interiorul Galeriei Vivienne. Cu o investiţie iniţială de 200 de dolari, necesari pentru a cumpăra diverse stofe dintr-o piaţă din Montmartre, designerul a creat o primă colecţie îndrăzneaţă, pe care a prezentat-o la primul său show, susţinut în aceeaşi galerie care îi găzduia atelierul. În luna iunie a aceluiaşi an avea să culeagă primele roade ale muncii de până atunci: revista Elle a decis să prezinte pe copertă una dintre creaţiile sale.

    Ulterior, Takada şi-a mutat atelierul în Passage Choiseul. La un an distanţă, colecţiile sale erau prezentate la New York şi Tokyo, iar în 1972 a câştigat premiul Fashion Editor Club al Japoniei. În octombrie 1976, şi-a deschis primul magazin Kenzo, în Place des Victoires.

    În 1993, brandul Kenzo, care la vremea aceea atinsese vânzări de 144 de milioane de dolari, a fost achiziţionat de grupul LVMH, într-o tranzacţie de 80 de milioane de dolari. Şase ani mai târziu, Takada a anunţat că se retrage din industria modei pentru a urma o carieră în arte. În paralel cu designul vestimentar, creatorul a lansat, de asemenea, un prim parfum în 1988, urmat, în 2001, de o linie de produse cosmetice şi de un nou brand de amenajări interioare, K3, la începutul acestui an.

    Pe 2 iunie 2016, Kenzō Takada a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare. Creatorul a murit pe 4 octombrie 2020, la vârsta de 81 de ani, din cauza unor complicaţii apărute în urma infectării cu COVID-19, în timp ce era internat la spitalul american din Paris.

    Potrivit companiei de analiză financiară Dun & Bradstreet, în 2019 brandul Kenzo a înregistrat venituri de circa 300 de milioane de dolari şi un număr de peste 3.000 de angajaţi. Grupul LVMH, din portofoliul căreia face parte, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 53,67 de miliarde de dolari.

  • Răzbunarea unui angajat care a fost disponibilizat: a creat o afacere gigant, cu 145.000 de angajaţi, 18 milioane de clienţi şi venituri de miliarde

    Curajul pe care Noel Stockdale l-a avut în război, când a fost pilot, s-a reflectat şi în business. El a pus bazele unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de retail din lume: Asda, o companie care deserveşte anual milioane de clienţi.

    Arthur Noel Stockdale s-a născut pe 25 decembrie 1920 în Yorkshire, Marea Britanie, în familia fermierului Arthur Stockdale şi a lui Florence Alberta. El a urmat cursurile şcolii Woodhouse Grove, iar la finalizarea acesteia, după ce s-a ocupat o perioadă de afacerile tatălui său, care înfiinţase cooperativa Hindells Dairy Farmers (redenumită Associated Dairies), s-a înscris la Universitatea din Reading. Studiile i-au fost întrerupte însă de Al Doilea Război Mondial. În 1940 el a făcut voluntariat pentru Royal Air Force (forţele aeriene britanice), unde a servit ca pilot şi instructor de zbor. Când a fost disponibilizat, Stockdale s-a întors să lucreze pentru Associated Dairies, fiind ales, în 1950, membru al consiliului.

    În 1964 el a fondat, alături de fraţii Fred şi Peter Asquith, compania Asda Stores Ltd., prin unirea Associated Dairies cu businessurile din retail ale familiei Asauith. În 1969 a fost ales în funcţia de preşedinte. Când s-a retras, însă, din business 17 ani mai târziu, Stockdale a primit titlul onorific de Life President of Asda (Preşedinte pe viaţă al Asda), alături de gradul de cavaler.

    Stockdale a fost căsătorit cu Betty Monica Shaw începând cu 1944, şi a avut doi fii: Michael şi Christopher. El a fost, de asemenea, preşedinte al Leeds Rugby League Football Club. Printre alte hobby-uri ale antreprenorului s-au numărat pescuitul şi grădinăritul. Fondatorul Asda a murit pe 2 februarie 2004, lăsându-le soţiei şi celor doi fii o avere de 4,3 miliarde de lire sterline.

    În anii ’70 – ’80 compania a început să îşi extindă operaţiunile în sudul Angliei şi a fost listată la Bursa de la Londra până în 1999, când a fost cumpărată, într-o tranzacţie de 6,7 miliarde de lire sterline, de gigantul american de retail Walmart. Între 2003 şi 2014 a ocupat a doua poziţie în topul retailerilor britanici, din punct de vedere al cotei de piaţă. În aprilie 2019 şi-a recăpătat locul doi în clasament, sub liderul de piaţă Tesco şi în faţa retailerului Sainsbury’s.

    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Asda a înregistrat venituri de aproape 23 de miliarde de lire sterline şi un profit operaţional de 803 milioane de lire. Compania are circa 145.000 de angajaţi care deservesc un număr săptămânal de peste 18 milioane de clienţi, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei.

  • Povestea omului care a fondat o companie cu 77.000 de angajaţi. Cum a reuşit să construiască un imperiu deşi provenea dintr-o familie modestă, cu şapte fraţi

    A trecut de la contabilitate la voluntariat în cadrul armatei, pentru ca în final să pornească un business aflat în prezent în portofoliul gigantului Ahold Delhaize. Este povestea lui Ralph Ketner, fondatorul Food Lion, unul dintre cei mai importanţi retaileri din SUA.

    Ralph Wright Ketner s-a născut pe 20 septembrie 1920 în Rimertown, North Carolina, în familia cu şapte copii a lui George Robert Ketner şi Effie Yost Ketner. Încă din copilărie, el a început să vândă ziare şi almanahuri, iar la vârsta adolescenţei s-a angajat la băcănia fratelui său.

    Pasionat de cifre, în 1937, după absolvirea liceului, s-a înscris la Tri-State College, în Indiana, la finalizarea căruia a obţinut o diplomă de licenţă în contabilitate.

    Întors acasă, s-a angajat pe poziţia de contabil la compania Cannon Mills, fiind avansat ulterior în rolul de auditor. După atacul de la Pearl Harbour, din 1941, el s-a alăturat armatei SUA ca volunar, servind în Africa şi Europa timp de 3 ani.

    Pe 11 decembrie 1957, alături de Brown Ketner şi Wilson Smith, antreprenorul a pus bazele lanţului de băcănii Food Town în Salisbury, North Carolina. Iniţial a deţinut în cadrul companiei rolul de preşedinte, iar mai apoi a preluat funcţia de CEO şi, în final, pe cea de preşedinte emerit.  

    Businessul a operat independent până în 1974, când a fost achiziţionat de conglomeratul belgian Delhaize Group. În 1983, şi-a schimbat denumirea şi brandul în Food Lion. De-a lungul timpului, compania a fost implicată într-o serie de scandaluri după ce s-a descoperit că a comercializat produse expirate sau ţinute în condiţii insalubre.

    Ralph Ketner a fost căsătorit de două ori. Din prima căsnicie, cu Ruth Jones, a avut doi copii – Linda Ketner şi Robert Ketner. A doua soţie a fost Anne Blizzard. După ce s-a retras din conducerea Food Lion, Ketner s-a implicat în numeroase activităţi filantropice, destinate în special educaţiei, oamenilor fără adăpost, copiilor şi combaterii foametei. Antreprenorul a fost şi o persoană credincioasă, participând la slujbele bisericii presbiteriene din Salisbury timp de peste 83 de ani.

    El a murit la vârsta de 95 de ani, în urma unei complicaţii cauzate de cancerul de colon.

    În prezent, Food Lion deţine peste 1.000 de unităţi în regiunea Atlanticului Mijlociu şi în sudul SUA şi are o echipă de circa 77.000 de angajaţi.