BusinessMagazin

Tag: barbati

  • Povesta omului care a trait toată viaţa inconjurat de cele mai frumoase femei din lume – GALERIE FOTO

    Hugh Hefner s-a născut în aprilie 1926 în Chicago, Illinois, Statele Unite. Ambii părinţi au fost profesori, iar Hefner şi-a descris mereu familia ca una „conservatoare“. Hefner a urmat cursurile liceului Steinmetz, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a activat pentru un ziar militar. A absolvit ulterior cursurile Universităţii din Illinois, obţinând două diplome, în psihologie şi în scriere creativă.

    Hugh Hefner s-a angajat pe postul de copywriter în cadrul revistei Esquire, de unde a plecat în anul 1952 pe motivul că i s-a refuzat o creştere salarială de 5 dolari. Anul următor, Hefner a obţinut un împrumut bancar de 600 de dolari ipotecându-şi mobila; a reuşit apoi să strângă 8.000 de dolari de la alţi 45 de investitori, printre care şi mama sa, pentru a lansa o revistă destinată bărbaţilor. „Mama nu mi-a dat cei 1.000 de dolari pentru că a crezut în proiect, ci pentru că a crezut în fiul ei.“

    Numele iniţial ar revistei trebuia să fie Stag Party (Petrecerea burlacilor), dar Hefner a decis să îi schimbe denumirea înainte de apariţia primului număr. Acea primă ediţie a fost publicată în decembrie 1953 şi a prezentat pe copertă o fotografie cu Marilyn Monroe. Revista s-a vândut în peste 50.000 de exemplare, bucurându-se de un succes neaşteptat. Hugh Hefner nu a cunoscut-o personal pe Marilyn Monroe, dar a declarat de mai multe ori că ea a fost cea care i-a adus noroc; el a cumpărat cripta alăturată celei în care se află Monroe, din cimitirul Westwood Village Memorial.

    Victor Lownes, devenit ulterior vicepreşedinte al publicaţiei, este cel care a creat schiţa personajului în care s-a transformat tânărul Hefner, după modelul idealului creat de revistă. Playboy comunica bărbaţilor ce filme să vadă, ce cărţi să citească, cum să se îmbrace, cum să îşi decoreze apartamentele, cum să gătească sau să prepare cocktail-uri – toate acele lucruri pe care Hefner nu le ştia la începuturile carierei sale. „Am lansat revista fără niciun ban în 1953 şi, în câţiva ani, întreaga mea viaţă s-a schimbat. Am devenit editorul celei mai de succes reviste pentru bărbaţi din lume, iar în 1959 am ieşit din spatele biroului şi am început să îmi trăiesc viaţa“, dezvăluie Hefner, în vârstă de 89 de ani acum. „M-am reinventat şi am devenit în cele din urmă «Mr. Playboy»“.

    Şi-a stabilit ca repere de stil haina din catifea şi pipa în momentul când a început să emită Penthouse Party TV, în 1959. „Se spune că am ales să folosesc pipa pentru că nu aveam ce să fac cu mâinile în timpul emisiunii. Realitatea este că era o recuzită utilă, ce completa haina din catifea şi Mercedes Benz‑ul. Era parte din persoana pe care voiam să o creez“, povesteşte Hefner. „Am folosit revista ca mijloc în realizarea scopurilor mele şi, în acest proces, am indicat o direcţie pentru alţi bărbaţi şi femei despre cum ar putea să îşi trăiască viaţa“. În 1961, imperiul Playboy s-a extins printr-o reţea de cluburi, pe scenele cărora apăreau comedianţi şi iepuraşi Playboy, unde se intra pe bază de membership. În 1968, Hefner s-a căsătorit cu Barbi Benton, după ce s-au cunoscut în cadrul unei emisiuni TV, al cărei coprezentator a devenit.

    În 1988, ultimul club Playboy a fost închis, iar televiziunea a contribuit la declinul Playboy odată cu lansarea unei noi platforme pentru comedianţii ce altădată îşi arătau talentul în cluburile imperiului. Hugh Hefner are o avere estimată la 43 de milioane de dolari. El se află la a treia căsătorie şi are patru copii.

  • De ce este mult mai greu pentru o femeie să obţină bani pentru deschiderea unei afaceri ?

    Cum poate o femeie antreprenor să obţină finanţare într-o lume a fondurilor de capital dominate de bărbaţi? Aceasta este întrebarea pe care şi-a pus-o Katherine Hays, cofondator şi CEO al Vivoom, un start-up din zona de tehnologie.

    “Mi-e teamă că nu am un răspuns suficient de bun la această întrebare”, a spus ea în cadrul unei conferinţe desfăşurată la Universitatea din Pennsylvania. “De obicei sunt singura femeie din cameră, dar n-aş putea spune cât de dezavantajoasă e această poziţie pentru că nu ştiu cum să fii bărbat în căutarea unei finanţări.”

    Ea remarcă totuşi că bărbaţii par a obţine ceva mai uşor banii necesari pentru a pune ideile în practică. Şi are dreptate: un raport lansat recent de către Female Founders Fund arată că doar 8% din cele peste 200 de start-up-uri din Pennsylvania care au primit anul trecut finanţare de serie A (între 3 şi 15 milioane dolari) sunt conduse de femei, în scădere cu peste 30% faţă de 2014.

    Pe măsură ce zona de tehnologie e din ce în ce mai criticată pentru lipsa femeilor, inegalitatea de şanse are consecinţe serioase şi în ceea ce priveşte lipsa diversităţii în hub-uri precum Silicon Valley. Mai mult chiar, din moment ce zona de tehnologie este un sector economic cheie, această lipsa a diversităţii poate dăuna economiei.

    Primul start-up al lui Hays, o companie de advertising digital numită Massive Incorporated, a trecut cu succes prin mai multe runde de finanţare înainte de vânzarea către Microsoft pentru peste 200 de milioane de dolari.

  • Plângere fără precedent la OPC! Vânzătoare reclamată pe motiv că ”face ochi dulci” bărbaţilor

    Femeia din Moineşti a făcut o sesizare scrisă la CJPC Bacău, reclamând că angajata unui magazin din apropierea casei ”face ochi dulci” clienţilor, iar soţul acesteia s-ar afla printre ”victime”.

    ”O doamnă reclama o angajată de la un magazin de pe lângă domiciliul dânsei, că face ochi dulci bărbaţilor şi soţului ei şi că acesta când ajunge acasă devine violent şi o bate. Acolo nu avem noi competenţă de control. I-am sugerat, i-am recomandat doamnei, în cazul în care este vorba de violenţă, să se adreseze Poliţiei, instituţiilor abilitate. A fost o sesizare în scris”, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, Alin Năstasă, directorul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău, întrebat despre reclamaţiile ciudate primite de-a lungul timpului de inspectori.

    În fiecare an, la sediul instituţiei sunt primite zeci de apeluri cu reclamaţii inedite.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Plângere fără precedent la OPC! Vânzătoare reclamată pe motiv că ”face ochi dulci” bărbaţilor

    Femeia din Moineşti a făcut o sesizare scrisă la CJPC Bacău, reclamând că angajata unui magazin din apropierea casei ”face ochi dulci” clienţilor, iar soţul acesteia s-ar afla printre ”victime”.

    ”O doamnă reclama o angajată de la un magazin de pe lângă domiciliul dânsei, că face ochi dulci bărbaţilor şi soţului ei şi că acesta când ajunge acasă devine violent şi o bate. Acolo nu avem noi competenţă de control. I-am sugerat, i-am recomandat doamnei, în cazul în care este vorba de violenţă, să se adreseze Poliţiei, instituţiilor abilitate. A fost o sesizare în scris”, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, Alin Năstasă, directorul Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău, întrebat despre reclamaţiile ciudate primite de-a lungul timpului de inspectori.

    În fiecare an, la sediul instituţiei sunt primite zeci de apeluri cu reclamaţii inedite.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Poliţia britanică a reţinut alţi doi suspecţi în legătură incidentul terorist de la metroul londonez

    Poliţia Metropolitană a precizat că a reţinut doi bărbaţi, unul în vârstă de 48 de ani şi altul în vârstă de 30 de ani, în oraşul Newport din Ţara Galilor. În plus, ofiţerii Poliţiei efectueză percheziţii la alte două locuinţe din Newport.

    Anterior, fuseseră reţinute alte trei persoane sub suspiciunea comiterii incidentului terorist de la metroul londonez.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Bogdan Badea, head of sales eJobs România: Egalitate, dar cu grad de comparaţie

    Despre egalitatea de şanse pe piaţa muncii se vorbeşte de ani buni. într-atât de mult s-a discutat şi s-a propovăduit acest concept, încât astăzi pare uşor anacronic să mai ridicăm măcar o discuţie în acest sens. Şi totuşi, încă mai vedem titluri de primă pagină care sună cam aşa: ”O femeie la cârma unei afaceri de X milioane de euro“, ”O femeie antreprenor se luptă cu multinaţionalele“, ”Austriecii/francezii/italienii au pus o femeie la conducerea companiei Y“. Niciodată nu citim despre ”un bărbat“ care conduce / este la cârma / a fost numit / se luptă. Este posibil, totuşi, ca, în spatele acestei egalităţi aparente, unii să fie ”mai egali decât alţii“, vorba lui Orson Welles?

    Să vă explic. 2.880 de lei este salariul minim pe care bărbaţii din piaţa muncii din România l-ar accepta dacă ar obţine jobul dorit, după cum am aflat din cel mai recent studiu salarial desfăşurat de eJobs în rândul a peste 3.200 de români activi profesional, deopotrivă femei şi bărbaţi. Cu acelaşi obiectiv în minte, respondentele studiului au venit cu o altă estimare, cu 20% mai mică, respectiv 2.311 lei. Aceeaşi diferenţă, de 20%, se regăseşte şi în evaluările privind salariul pe care aceştia consideră că îl merită pentru postul pe care îl deţin. Cu alte cuvinte, dacă bărbaţii spun că o remunerare corectă a muncii lor ar fi de 3.650 de lei, femeile se opresc ceva mai jos, la 2.914 lei.

    Studiul confirmă, aşadar, teoria că încă există diferenţe. Sau, cel puţin, pe aceea că, în viziunea proprie, femeile şi bărbaţii încă se mai autopoziţionează pe trepte diferite. Sigur că aceste date nu pot fi luate şi interpretate în formă absolută. Ele sunt relativizate prin prisma faptului că domeniile şi, în special, posturile cel mai bine plătite sunt sau erau ocupate, în mod tradiţional, de bărbaţi. Cu toate acestea, nu mai există domeniu din piaţa muncii în care să vedem discrepanţe majore între femei şi bărbaţi. Vedem femei antreprenor, femei general manager, femei inginer, femei constructor, femei IT-ist şi exemplele pot continua. E greu de crezut că doamnele care acced în astfel de poziţii au o stimă de sine mai scăzută decât domnii sau că pornesc într-un job cu handicapul discriminării şi cer sau acceptă, astfel, salarii mai mici pentru responsabilităţi cel puţin egale cu ale omologilor masculini. Şi atunci, cum se explică diferenţele despre care vorbeam?

    O posibilă variantă ar putea fi lipsa de experienţă şi maturitate pe piaţa muncii. Cu cât se află înspre extremele demografice ale profilului de respondent, respectiv categoriile cele mai mici şi cele mai înaintate în vârstă, cu atât aşteptările sunt mai scăzute, în timp ce profesioniştii aflaţi în punctul de apogeu al carierei (segmentele de vârstă 35-44 de ani şi 45-54 de ani) sunt mult mai conştienţi de valoarea lor profesională şi, prin urmare, mai determinaţi să o ”vândă“ doar în schimbul preţului corect. Care, în aceste cazuri, ajunge la aproximativ 3.500 de lei (valoare aferentă salariului considerat just pentru jobul pe care îl caută). Aceeaşi logică este valabilă şi în cazul respondenţilor bărbaţi, unde valoarea medie pentru cele două categorii de vârstă menţionate se află în jurul sumei de 4.100 de lei.

    O altă explicaţie şi-ar putea avea rădăcinile în obiceiurile, după ani la rând de practică, ale unora dintre angajatori. Respectiv acelea de a trata diferenţiat angajaţii, de a acorda mai multă încredere specialiştilor bărbaţi (mai ales în poziţiile cheie sau care necesită aptitudini prin excelenţă tehnice) şi de a nu încuraja în mod explicit această egalitate. într-un mediu în care femeia ca factor de decizie pare să fie în continuare văzută ca o excepţie, ca o coincidenţă fericită sau ca o concesie, toate celelalte doamne vor înţelege că eforturile lor nu vor da niciodată rezultate egale cu ale bărbaţilor. Implicit, nu vor putea fi remunerate la fel.

    Cred sau, cel puţin, îmi doresc ca exemple precum cel de mai sus să devină din ce în ce mai puţine. Poate că suntem pe drumul cel bun, dacă ne uităm la datele Eurostat, potrivit cărora, cu o diferenţă de doar 6% între salariile pe oră între femei şi bărbaţi, România stă mult mai bine decât media europeană (peste 15%) şi ocupă locul al treilea la nivelul Uniunii Europene. Pentru că în 2017 tema centrală a pieţei muncii nu trebuie să mai fie discriminarea de gen, ci rezolvarea unor puncte nodale care ne afectează pe toţi, precum formarea celor mai buni specialişti, managementul talentelor şi retenţia lor. Aici ne doare astăzi cel mai mult şi aici trebuie să lucrăm dacă vrem să fim cu adevărat competitivi.
     

  • Povestea uneia dintre cele mai periculoase bande de stradă din lume. Suma fabuloasă pe care o câştiga anual

    Grupul a fost înfiinţat în anii 1980 în Los Angeles, format din imigranţii refugiaţi care au fugit de războiul civil din El Salvador. Alţi membri au venit din Honduras, Guatemala şi Mexic. „MS” înseamnă „Mara Salvatrucha”, o alăturare a cuvintelor „Mara” , care înseamnă „bandă”, „Salva”, de la „Salvador” şi „trucha”, care se traduce aproximativ ca „băieţii deştepţi ai străzii”. 13 reprezintă poziţia lui M în alfabet. MS-13 şi-a câştigat „reputaţia” datorită violenţelor extreme şi crimelor comise, iar potrivit FBI grupul s-a extins în 46 de state.

    În 2012, MS-13 a fost desemnat drept o „organizaţie criminală transnaţională”, plasat alături de carteluri internaţionale mult mai mari, cum ar fi grupul mexican Zetas, Yakuza din Japonia sau  Camorra din Italia.  Grupul îşi recrutează oamenii din rândul adolescenţilor săraci, pe care îi supune unor probe crunte de iniţiere.

    Mai exact, aceştia sunt subiecţii unor bătăi violente pentru a face parte din grup şi, ulterior, trebuie să facă ei înşişi o crimă în numele grupului pentru a fi considerat membru valoros. Se spune că a abandona M13 este şi mai grav, mai exact cei care vor să plece sunt ucişi.

    O evaluare a FBI din 2008 arăta că MS-13 are între 6.000 şi 10.000 de membri doar în SUA, iar înafara graniţelor ţării numărul acestora este şi mai mare. Venitul anual al grupului este de aproximativ 31 de milioane de dolari,  potrivit informaţiilor poliţiei, bani obţinuţi,  în special, din din droguri şi jafuri. 

  • „De ce FUG ROMÂNII de alţi ROMÂNI în străinătate? “

    Pe Facebook, jurnalista Sanda Nicola a scris: Undeva la sud de Dunăre….

    Sâmbătă dimineaţă, un român îşi certa nevasta pentru că s-a aşezat la plajă lângă o altă familie de români. “Nu ţi-am spus, Viorico, să ai grijă unde te pui că n-am chef să văd români? Te duci acum frumos şi iei toate boarfele şi le muţi în altă parte!” Purtau discuţia asta în apă, crezând, evident, că nu-i aude nimeni.Sâmbătă seara, la cină, doi bărbaţi se ciocnesc şi dau cap în cap lângă bufetul cu salate. Îşi cer scuze unul altuia şi rezultă că sunt amândoi polonezi. Bucuroşi, fac cunoştinţă, după care îşi cheamă nevestele şi copiii şi se pun cu toţii la o masă mai mare. Şi de atunci iau cina împreună în fiecare seară.

    Aşa mi-am amintit de o altă întâmplare “la temă”. Cu patru ani în urmă ne-am cazat într-o pensiune din Austria şi am ieşit pe balcon să admirăm priveliştea. Nu schimbăm bine două vorbe că din balconul alăturat se aude un strigăt şoptit, disperat al unei femei: “Corneleee, sunt români, Corneleee!”

    Totuşi, de ce fug românii de alţi români în străinătate?”

    Tot pe Facebook, jurnalistul Cosmin Prelipceanu a scris: „Postarea Sandei Nicola mi-a amintit o intamplare petrecuta saptamana trecuta, tot in vacanta. Intr-o tara scandinava, in lift urca un cuplu simpatic de batranei.

    Domnul poarta kipa. Ne salutam in englezeste si-mi continui discutia cu familia in limba romana. La un moment dat, doamna ii spune domnului in ruseste: “Liudi iz Rumanii” (oamenii sunt din Romania). Tresar si spun: “Da, intr-adevar.”

    Doamna este putin emotionata, “Stiti, sunt din Basarabia. Am plecat acum 50 ani.” Limba ei romana e impecabila. Cuvintele curg fara pauze de memorie. I-o spun: “Vorbiti atat de frumos! Aveti cu cine?”

    Doamna zambeste amar: “Nu mai am cu cine. Vorbesc eu cu mine. In cap.” Liftul se opreste. Batraneii ies. Am apucat doar sa o felicit pe doamna din Israel, care n-avea niciun motiv patriotic sa se lege de limba romana, dar a facut-o ca sa mai vorbeasca cu ea insasi, frumos si dulce, din cand in cand”.

  • Femeile au creierul mai activ decât bărbaţii. Studiul care explică cele mai mari diferenţe dintre femei şi bărbaţi

    Cercetătorii au analizat mai bine de 46.000 de tomografii, dintre care 26.000 prezentau anumite tulburări psihice, precum schizofrenie, bipolaritate, deficienţe comportamentale, ca ADHD-ul ori traumatisme de diferite tipuri.

    În total, studiul a vizat 128 de regiuni cerebrale, iar în urma analizei oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile au un creier mai activ în mai multe zone decât bărbaţii. Este vorba mai ales despre cortexul prefrontal şi sistemul limbic cerebral, ambele ocupându-se de gestionarea emoţiilor, a stării de spirit şi de capacitatea de concentrare. 

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Femeile au creierul mai activ decât bărbaţii. Studiul care explică cele mai mari diferenţe dintre femei şi bărbaţi

    Cercetătorii au analizat mai bine de 46.000 de tomografii, dintre care 26.000 prezentau anumite tulburări psihice, precum schizofrenie, bipolaritate, deficienţe comportamentale, ca ADHD-ul ori traumatisme de diferite tipuri.

    În total, studiul a vizat 128 de regiuni cerebrale, iar în urma analizei oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile au un creier mai activ în mai multe zone decât bărbaţii. Este vorba mai ales despre cortexul prefrontal şi sistemul limbic cerebral, ambele ocupându-se de gestionarea emoţiilor, a stării de spirit şi de capacitatea de concentrare. 

    Cititi mai multe pe www.gandul.info