BusinessMagazin

Tag: activitate

  • Sportul din sufragerie

    „Sportul trece printr-o fază de recalibrare,  la fel ca munca la birou sau acasă. Unii şi-au dat seama că pot lucra de acasă foarte bine, în timp ce altora le este extrem de dor de birou, dar cei mai mulţi vor rămâne într-o zonă duală, un hibrid în care flexibilitatea este cea care contează extraordionar de mult – atât în modul de a munci efectiv, cât şi în a face sport”, a spus Andrei Creţu, cofondator şi CEO al platformei de activităţi recreative pentru angajaţi 7card, într-o ediţie a emisiunii Viaţă de corporatist (izolat la domiciliu).
    Benefit Seven, compania pe care a înfiinţat-o alături de Iulian Cîrciumaru şi Cătălin Ivaşcu,  oferă prin brandul 7card un concept  de abonamente unice cu acces concomitent la mai multe săli de sport şi wellness. Abonamentul este disponibil doar prin intermediul angajatorilor care îl pot oferi angajaţilor lor drept un beneficiu extra-salarial. În cei nouă ani de activitate, 7card s-a extins rapid, ajungând în prezent la un număr de peste 700 de săli în întreaga ţară şi la un număr total de abonaţi activi de peste 50.000. În 2019, Sodexo România a finalizat preluarea pachetului integral de acţiuni al 7card, în cadrul unei tranzacţii începute în 2016.
    Acum 7card a trecut printr-o nouă transformare şi s-a mutat, la fel ca multe dintre afaceri, în mediul online, prin 7card@Home, descris de reprezentanţii companiei drept „cel mai mare hub de conţinut video de sport şi relaxare din România”. Acesta poate fi accesat deocamdată gratuit de oricine, fără abonament sau costuri suplimentare în această etapă. Ulterior însă, fondatorii platformei nu exclud să lanseze o variantă de monetizare a accesării acestui tip de conţinut. Prin intermediul aplicaţiei, utilizatorii au acces la clipuri video care includ antrenamente de sport, activităţi pentru copii, discuţii despre motivaţie, echilibru şi stare de bine, ateliere de magie şi cărţi de colorat.
    „Întreaga industrie de fitness a fost afectată extrem de mult – trebuie să recunoaştem că incertitudinea şi volatilitatea prezentă ne-au făcut pe toţi să fim puţin dezorientaţi pentru, din fericire, o scurtă perioadă de timp”, descrie Andrei Creţu modul în care s-au raportat iniţial la contextul pandemic. Apoi, treptat, spune că „au abordat situaţia frontal”. Au închis accesul celor 55.000 de abonaţi activi ai platformei la săţile fizice, chiar cu câteva zile înainte de decretarea stării de urgenţă, şi s-au gândit la o variantă prin care să rămână relevanţi – în varianta digitală.
    „Deja trecusem la o formă digitală, dar aceasta oferea tot acces la sălile fizice. Am lansat o variantă în care să facem disponibil accesul la conţinut video, iar treptat am adăugat îmbunătăţiri. Contemplam de mai mult timp ideea de a intra în zona de conţinut video – dar nu ne-am gândit niciodată că atât de repede vom fi practic forţaţi să implementăm această dorinţă”, mărturiseşte Creţu.
    Au dezvoltat câteva variante, iar acum, în afară de clasele preînregistrate oferă şi o serie de cursuri live, acestea fiind, potrivit reprezentantului 7card, cea mai apropiată experienţă de sala de fitness. Spune că şi-au propus să permită accesul oferit de câţiva dintre antrenorii din sălile de sport fizice  astfel încât să organizeze zilnic  8-10 clase.  Iar dacă anterior sălile de sport fizice înscrise se aflau în 55 de oraşe, online-ul le oferă posibilitatea expansiunii nelimitate.  „Avantajul cu oferta în online este că, deşi reţeaua era bine dezvoltată şi aveam toate sălile relevante în reţea, cu un program digital distribuţia este extrem de facilă – acum putem aborda şi diaspora”, observă Creţu.
    După revenirea lucrurilor la normal – „Nici noi nu ştim când, dar se vehiculează câteva date, stăm în expectativă” – şi-au construit un plan de reactivare a abonamentelor clasice – „În acel moment vom construi tot ce am construit în online în zona abonamentelor standard – va rămâne într-o zonă gratuită o parte din activităţi, dar abonaţii 7card le vor putea accesa pe toate”, detaliază el planurile de dezvoltare a platformei în continuare. Iar dacă pentru început şi-au propus ca oferta din online să fie inclusă în abonamentul standard, nu exclude ca în viitor să se gândească la oferirea componentei de online ca produs distinct.
    Vor dori totuşi cei care fac sport acasă să se întoarcă în săli?
    „Este un cumul de factori care va defini peisajul şi obiceiurile de a face sport în continuare. Sunt foarte mulţi oameni care spun că de-abia aşteaptă se se întoarcă în sala clasică, alţii au realizat că pot face sport de acasă. Există un segment de oameni care au redescoperit fitnessul, criza a fost un catalizator şi ne-a educat forţat, pentru mulţi dintre noi a fost o revelaţie că putem să facem sport şi de acasă.”
    Se disting însă mai multe categorii de persoane din rândul celor care fac sport în ceea ce priveşte viitorul: cei care vor să meargă la sală, cei care mizează pe aplicaţii ori cei care vor să alerge în parc o perioadă şi  nu vor să audă de spaţii închise. „Este complet de înţeles acest lucru şi cred că vom avea nevoie de o perioadă de timp ca să ne adaptăm – suntem într-un episod trecător, unii îşi vor reveni mai repede şi vor avea încredere să se întoarcă la sală, mai ales că sălile de fitness iau toate măsurile de siguranţă necesară, alţii vor avea nevoie de o perioadă în care să facă sport în aer liber.” Cum se va face sport în sălile de fitness – care sunt totuşi spaţii închise? „Acolo trebuie implementate măsuri similare cu ale celor din HoReCa. Cum nu va fi permis un număr mare de persoane în restaurante, iar mesele vor fi distanţate, la fel şi în sălile de fitness, fie se vor instala bucăţi de plexiglas între diferitele aparate, fie aparatele vor fi distanţate, fie vor fi marcate astfel încât doar jumătate din ele să fie folosite”.
    Clasele de grup vor fi cel mai afectate, iar o perioadă de timp acestea s-ar putea să nu se desfăşoare.  Nu exclude niciun program de antrenamente în aer liber. „Lansasem un program de antrenamente în aer liber în trecut, spuneau mai demult clienţii că se pot duce în parc să facă sport şi singuri. Sunt convins că vor apărea multe astfel de programe, iar noi vom fi primii care le vom integra în oferta noastră.”
    În ceea ce priveşte modul în care activitatea sălilor de sport a fost afectată, şi peisajul acestora este unul variat – unii au fost mai proactivi şi au început să îşi ofere serviciile în online prin clase realizate prin intermediul Zoom sau şi prin alte platforme, dar majoritatea se confruntă cu provocări legate de plata angajaţilor şi a chiriilor, la fel ca în situaţia industriei HoReCa.
    „Pentru cei care nu au putut să negocieze şi nu au primit anumite facilităţi într-adevăr, a rezista un număr destul de mare de luni cu venituri zero este destul de dificil. Dar în continuare este o doză mare de optimism prezentă în piaţă – noi suntem alături de ei şi pe cât posibil dacă au avut serviciu online am încercat să îi promovăm în această perioadă – va fi o luptă grea şi chiar în eventualitatea în care nu va mai fi niciun val al pandemiei, cu închideri de săli, chiar şi aşa, în mai puţin de şase luni nu văd o revenire la parametrii anteriori.” Andrei Creţu este convins însă că industria va supravieţui – „Nu ne imaginăm o lume civilizată fără industria de sport & wellness, cu toţii trebuie să ne adaptăm unor noi realităţi şi unor noi obiceiuri de consum. Cred că perioada aceasta trebuie să scoată ce este mai bun din noi din punctul de vedere al umanităţii şi din perspectiva de a-ţi ajuta partenerii de business şi clienţii chiar dacă nu ai un avantaj direct din asta”.
    De altfel, el consideră că indiferent de domeniul de activitate, această perioadă relevă adevăratul caracter – nu doar al oamenilor – ci şi al companiilor. „Am văzut în perioada aceasta adevăratul caracter al unor companii – bun sau rău – acesta a ieşit mult mai clar în evidenţă şi eu cred că noi toţi în calitate de consumatori de produse şi servicii suntem extrem de inteligenţi şi sensibili în a percepe acest caracter. Dacă nu criza, piaţa îi va penaliza ulterior pe cei care au vrut ca în primul rând să îşi asigure confortul şi nu i-a interesat supravieţuirea colaboratorilor sau partenerilor şi clienţilor cu care interacţionează în mod normal, iar reciproca este valabilă, într-o piaţă cu o cerere recalibrată, brandurile care şi-au respectat şi promisiunea şi au arătat că nu rezultatele financiare şi propria bunăstare este mai presus de altceva se vor număra printre cele care vor supravieţui şi o vor face foarte bine”.
    De asemenea, subliniază el, un lucru evident este că „nu este un moment în care să stai şi să aştepţi ce se întâmplă – trebuie să fii parte activă a acestui proces de recalibrare – trebuie să acţionezi în prezent şi pe termen scurt, fără să uiţi care este viziunea pe termen lung”.

  • Sătul de programul 9:00-17:00, un tânăr român a decis să pornească propria afacere pe o nişă puţin cunoscută în România. Astăzi lucrează cu nume grele din piaţa de business

    „Am lansat UX Project în 2015 cu o dorinţă nebună de a încerca antreprenoriatul. Eram printre primii UX (user experience – experienţa utilizatorului – n. red.) designeri din ţară, aveam deja o experienţă considerabilă în acest domeniu şi am vrut să îi învăţ şi pe alţii ceea ce ştiu eu. Aşa au luat naştere primele cursuri de UX design (UX Essential Training) din România”, povesteşte Andrei Mihai. Ulterior, spune el, au venit şi proiectele de consultanţă, aşa că, de la an la an, a adăugat cărămidă după cărămidă la businessul de azi.

    „La momentul în care am pornit pe cont propriu nu aveam niciun ban pus deoparte. În primele două luni a trebuit să le cer bani părinţilor pentru a mă susţine, dar ulterior lucrurile au avut un parcurs pozitiv. Spre norocul meu investiţia iniţială a fost mai mult legată de alocarea timpului propriu”, povesteşte antreprenorul. Absolvent al Facultăţii de Economie şi comunicare în afaceri din cadrul ASE şi al unui master în Comunicare în Afaceri, înainte de a-şi găsi locul în lumea antreprenoriatului, Mihai a lucrat timp de 8 ani în diverse agenţii de digital şi corporate.

    „Am lucrat prin mai multe companii şi agenţii de digital, printre care Yahoo! şi National Geographic Channel, apoi am făcut tranziţia către zona corporate, la Raiffeisen Bank, pe poziţia de UX architect.” Spune însă că nu suporta programul 9:00-17:00 şi senzaţia de a se simţi „doar o rotiţă”. „Îmi place să îmi fac mereu de lucru, să creez câte ceva, să explorez idei noi. Viaţa de angajat îţi ia acest elan şi te duce în alte direcţii.” 

    Libertatea poate fi înspăimântătoare la început, susţine el. „Un şoc a fost când pentru unul dintre primele mele contracte am fost plătit după 60 de zile – nu ştiam ce se întâmplă, dacă voi fi sau nu plătit la final. Au fost paşi mici de la an la an, când unul în faţă, când doi în spate şi tot aşa. Important este că mergem înainte.” Cele mai dificile provocări din mediul de servicii în care activează, spune antreprenorul, le reprezintă scalarea businessului şi predictibilitatea.

    „Am căutat intens un model de business care să ne permită să fim profitabili.” Anul trecut, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de 140.000 de euro, iar estimările iniţiale pentru acest an vizau o creştere de 10%. „Din păcate, nu cred că mai este realistă. Ne propunem să revenim în T2/T3, prin abordarea pieţelor internaţionale. Pe de altă parte, scoaterea din zona de confort ne poate aduce alte oportunităţi. Suntem deci optimişti în privinţa viitorului, în ciuda crizei sanitare care ne-a bulversat pe toţi.”

    În prezent, echipa UX Project numără trei persoane, alături de o serie de colaboratori pe diverse proiecte. Din rândul clienţilor – majoritatea, companii mari cu care au lucrat de-a lungul anilor pe zona de consultanţă – enumeră E.ON, Honda, Carrefour, Orange sau NN. „Pe partea de training lucrurile sunt la fel de interesante: ING, Banca Transilvania, Oracle sau AROBS Transilvania.” Businessul se axează pe servicii B2B, iar persoanele fizice sunt de obicei excepţii, fiind interesate în general de participarea la diverse evenimente pe care compania le organizează. „Sunt oameni din sfera industriilor digitale, designeri, developeri sau analişti de business, cu vârste cuprinse între 24 şi 37 de ani şi venituri peste medie.”

    Costul serviciilor UX Project depinde de mai mulţi factori, cum ar fi durata trainingului sau complexitatea produsului / serviciului pentru care se oferă consultanţă, dar în general, porneşte de la câteva mii de euro. Proiectele încep de la un angajament pe două săptămâni, unde se lucrează cu metodologii de la Google pentru construirea de prototipuri şi validare cu clienţii din publicul ţintă, iar cele mai lungi contracte se întind pe o perioadă şi de trei luni. „Din păcate, COVID-19 ne-a afectat şi pe noi, eram în discuţii pentru câteva proiecte care au fost amânate. Sperăm ca, odată cu încheierea stării de urgenţă, companiile să îşi reanalizeze priorităţile.”

    Pe de altă parte, notează Mihai, criza provocată de pandemie le-a oferit prilejul de a se concetra pe diverse proiecte in-house pe care le puneau mereu în aşteptare. „Spre exemplu, am organizat o serie de patru webinarii pentru comunitatea specialiştilor în design, iar evenimentele au fost primite cu entuziasm. Peste 100 de persoane ni s-au alăturat în discuţii despre provocările acestei perioade. A fost un schimb de experienţă şi de idei foarte util.” În plus, au pus şi bazele primului masterclass online adresat comunităţii internaţionale de designeri UX – un curs intensiv de şase săptămâni, cu multe teme practice şi lucru individual, dar şi în echipă.

    În privinţa nivelului la care se situează România faţă de alte pieţe europene în ceea ce priveşte investiţiile din zona de user experience, Mihai spune că ne plasăm destul de jos. „În multe ţări chiar statul este angrenat şi investeşte în astfel de iniţiative (experienţa cetăţeanului cu serviciile publice, fie el educaţional sau sanitar). Din păcate, nu este cazul României.” Pe de altă parte, adaugă el, companiile încep să ia în serios acest aspect şi îşi dezvoltă fie departamente interne, fie apelează la companii de consultanţă.

    „Pot să observ inclusiv o maturizare a angajaţilor privind practicile de user experience design – fie îl consideră un factor de inovare pe care şi-l însuşesc, fie sunt forţaţi de competiţie si de dinamica pieţei.” În mediul corporate, spune antreprenorul, există o preocupare vizibilă pentru acest domeniu, dar bugetele alocate variază. „Practicile de UX design nu se rezumă doar la experienţa cumpărătorului, ci inclusiv a angajaţilor. Promovează colaborarea, oferă tehnici şi instrumente vizuale, ceea ce ajută enorm în luarea deciziilor, promovează empatia şi mai ales experimentarea.” În ultimii ani, companiile medii şi mari fac progrese importante pe toate planurile, când vine vorba de transformarea digitală, inclusiv în industrii ce se mişcă mai greu, de pildă în energie sau agricultură, domenii în care a operat şi compania pe care o conduce, remarcă Mihai.

      „Se adoptă tehnologii de ultimă oră, dispozitive mobile, softuri cu care să îşi desfăşoare activitatea pe teren, dar inclusiv în mediul de birou, prin diverse metodologii de lucru precum agile, design thinking, design sprints – ce ţin tot de sfera user experience design.” Raportându-ne însă la mediul internaţional, „simt că suntem cu un pas în spate faţă de Europa de Vest. La noi, deşi IT-ul reprezintă al doilea contribuitor la PIB, suntem totuşi o ţară în care se face dezvoltare doar pentru produse şi servicii cu capital străin.

    Sunt ţări în care toată interacţiunea cu o companie se face direct online; în România, în plină criză COVID-19 şi ordonanţă de urgenţă, mi se cerea să mă prezint la o agenţie bancară să mai semnez un document”, adaugă antreprenorul. În opinia sa, un efect al actualei crize a scos în evidenţă faptul că avem nevoie de fluxuri digitale complete. „Ca şi în alte ţări dezvoltate, ghişeul trebuie să devină opţional, nu obligatoriu. Pe de altă parte, companiile ar trebui să pună la dispoziţia angajaţilor instrumente cu ajutorul cărora să îşi poată desfăşura activitatea.”

    Care sunt însă elementele pe care un produs sau un serviciu trebuie să le deţină pentru a se plia pe nevoile utilizatorului? „Experienţa utilizatorului este ceva subiectiv, foarte personal. Cred însă că principalul aspect îl reprezintă nevoia, sau mai mult decât atât, crearea unei nevoi.” Aşadar, în literatura de specialitate, pentru ca un produs să ofere o experienţă remarcabilă trebuie să îndeplinească o serie de criterii, notează Mihai; citându-l pe consultantul britanic Peter Morville, el spune că acesta trebuie să fie: util, valoros, credibil, uşor de găsit şi de folosit, accesibil şi să provoace dorinţa de achiziţie/utilizare.

    Mihai remarcă faptul că numeroase companii înţeleg prin user experience partea vizuală a instrumentelor prin care interacţionează cu clientul, cunoscută în mod tradiţional sub denumirea web design, adică se gândesc doar să facă un site care să arate bine. Din punctul său de vedere, user experience reprezintă însă un echilibru între nevoile de business şi nevoile utilizatorului şi se manifestă prin mai multe acţiuni ce au un efect direct asupra companiilor: înţelegerea utilizatorului –  „adică chiar să stai de vorbă cu el şi să iei un feedback real”; ruperea barierelor dintre departamente promovând instrumente de colaborare şi co-creare, totul fiind transparent şi la îndemâna oricui; strategie şi viziune holistică prin maparea tuturor punctelor de contact cu clientul (nu doar un site sau aplicaţie), precum şi analize, statistici şi experimente în ideea de a valida rapid înainte de a intra într-o fază de dezvoltare propriu-zisă.

    „Multe companii înţeleg că aceste practici nu fac decât să lungească un plan de proiect, când în realitate toate acestea nu fac decât să reducă riscul de dezvoltare inutilă şi, pe lângă satisfacţia clientului, au impact major în: productivitatea angajaţilor, time to market (timpul de comercializare – perioada de timp dintre fabricarea unui produs până la momentul în care este disponibil pentru vânzare – n. red.), creşterea conversiilor, reducerile de cheltuieli prin identificarea de fluxuri inutile sau slab reprezentate, dar şi identificarea de noi oportunităţi în piaţă. Noi încercăm să educăm piaţa prin acţiunile noastre fie de training, fie webinarii sau evenimente.”

  • Fondatorul unei clinici private din România: „Frica de pandemie va ţine sistemul medical cel puţin până în 2021”

    Centrul Medical Provita, o companie de talie medie din piaţa serviciilor medicale private, pus pe piaţă de familia Palea în Bucureşti în urmă cu aproape un deceniu, era în plină dezvoltare înainte de izbucnirea pandemiei. Puşi faţă în faţă cu răspândirea virusului şi în rândul cadrelor medicale, dar şi cu măsurile autorităţilor de limitare a circulaţiei, antreprenorii au fost nevoiţi să „oprească hemoragia”, aşa cum spune chiar medicul Ovidiu Palea, fondatorul Provita.
    „Aveam de departe cele mai bune ultime şase luni cu o consolidare pe spital, cu programe noi şi deschiderea unui nou centru de recuperare. Am anticipat o cădere majoră a încasărilor care s-a adeverit în aprilie. A trebuit să luăm măsuri foarte grele ca «să oprim hemoragia», povesteşte Ovidiu Palea.
    El este de profesie medic, având şi experienţa unui alt sistem de sănătate din afară, după ce a lucrat timp de zece ani în Statele Unite ca medic anestezist şi de terapie intensivă, în Washington.
    Venind des în ţară şi văzând o oportunitate după intrarea României în Uniunea Europeană, medicul român a decis să ia fonduri europene pentru a începe propriul business, în 2011, din banii săi şi ai soţiei sale, Ada Palea, economistă în SUA.
    În 2012, Provita a preluat o clinică ambulatorie din Bucureşti, iar până în 2015 a dezvoltat centrul de ambulatoriu. în 2015 a investit
    9 milioane de euro în spitalul Provita, o unitate cu 39 de paturi.
    Iar planurile pentru 2020 urmăreau în continuare dezvoltarea, înainte ca noul virus să ajungă în Europa, după care să afecteze toată lumea.
    Una dintre primele măsuri luate de autorităţi au afectat direct industrii importante, cu o contribuţie semnificativă la economie, cum ar fi HoReCa, acolo unde activitatea s-a oprit în perioada stării de urgenţă. Indirect însă, şi activitatea din sănătate a fost afectată, după ce doar pacienţii care aveau o urgenţă medicală mai puteau fi internaţi, iar ceilalţi pacienţi erau sfătuiţi să mai aştepte dacă există această posibilitate. Această recomandare a lovit direct în încasările operatorilor privaţi din sănătate.
    „Marea majoritate a proprietarilor de spaţii s-au dovedit cu adevărat parteneri de business şi am găsit soluţii într-o lună când am avut o cădere de 80% a încasărilor şi cu un prognostic rezervat pe mai departe”, a mai spus Ovidiu Palea.
    Totuşi, măsurile de distanţare au păstrat numărul pacienţilor confirmaţi cu noul virus la un nivel redus, astfel încât spitalele să nu fie solicitate, ceea ce a redus impactul coronavirusului în România, în comparaţie cu ţări precum Italia sau Spania.
    Un aspect care nu a fost luat însă în calcul a fost cât de mult îi va afecta pe pacienţii care nu au putut să facă programări pentru probleme care nu erau urgenţe.
    „România nu a avut un impact acum deloc mare pentru că măsurile de distanţare, deşi păreau exagerate, au funcţionat. Cred însă că pe termen mediu va fi major! Pentru că sunt zeci de mii de pacienţi amânaţi pentru că n-au fost urgenţe şi care ies din ferestrele terapeutice fie cu prognostic ideal, fie devin urgenţe. Aceasta va genera un cost major în sistem în următorii ani”, a explicat fondatorul Provita.
    El crede că frica de pandemie va ţine sistemul medical „în gardă” cel puţin până în 2021, iar costurile vor creşte semnificativ, având în vedere funcţonarea la un nivel mai scăzut şi toate măsurile de protecţie.
    „În perioada în care era voie să operăm doar urgenţe, am ţinut deschise clinicile la un minim necesar raportat la un grad de încărcare aproape de zero în multe zile”, a mai explicat fondatorul Provita.
    Ovidiu Palea estimează că principalele schimbări în sistemul medical vor fi de la mai puţini pacienţi la stat la costuri mai mari pentru oameni şi creşterea tarifelor în sistemul privat, care se va lupta să menţină standardele de calitate. Recesiunea care va urma crizei sanitare se va vedea însă direct în buzunarul pacientului, mai spune medicul.
    Personalul medical s-a aflat în contact direct cu pacienţii, iar odată ce transmiterea virusului a devenit comunitară, fără a putea fi identificat primul pacient, virusul încă nou pentru lumea medicală şi-a adăugat încă o „necunoscută”.
    „Toţi colegii, furnizorii, bănci, medici asociaţi, pacienţi, absolut toţi am trecut prin clipe foarte grele şi cred că în perioada asta, unii mai mult decât alţii – dar oricum în premieră – am învăţat să fim mai puţin egoişti, să ne gândim la cei din jur şi faptul că nu poate să-ţi fie ţie bine şi tuturor rău. Şi cred că mulţi am avut brusc o trezire la realitate sau măcar un iz de ce înseamnă în viaţă să ai probleme cu adevărat”, a spus medicul Ovidiu Palea.
    Adaptare prin telemedicină?
    „N-ar trebui să existe acest termen”, crede Ovidiu Palea. Medicul spune că o consultaţie online nu poate înlocui relaţia dintre medic şi pacient în cabinet.
    Pentru a se adapta, operatorii privaţi au mizat pe telemedicină, iar pacienţii care voiau să discute cu un medic specialist despre o problemă de sănătate pot face acest lucru, contra cost, din propria casă. Inclusiv autorităţile au venit în spirijinul medicilor din punct de vedere legal pentru a reglementa activitatea medicală online.
    „Nu mă consider un conservator, dar medicina înseamnă contact! Verbal şi fizic! Pacientul trebuie să aibă un examen fizic, trebuie evaluat dosarul, investigaţiile, făcut un plan terapeutic şi explicat alternativele. Online e departe de ideal”, susţine Ovidiu Palea.
    Medicul crede că va creşte acest domeniu al consultaţiilor online pentru că există un deficit major de medici în anumite zone ale ţării şi ar putea fi parţial rezolvată această problemă, iar oamenii au văzut în aceste luni că funcţionează. Inclusiv Provita a creat o platformă online pentru a se adapta acestor vremuri.
    „Noi am început agresiv o platformă de online în ciuda opiniei mele conservatoare, pentru că idealul e una, ce trăim e altceva. Pot spune că pacienţii au fost foarte interesaţi pe perioada izolării, e posibil acum să scadă temporar, dar pe termen lung va creşte, zic eu, încet şi sigur”, a mai spus Ovidiu Palea.

    Scenarii optimiste
    Fondatorul Provita crede că va recupera pierderile din lunile martie şi aprilie şi va încheia anul 2020 pe creştere.
    „Dacă vorbim strict în cifre, venituri, cred că vom fi peste 2019 – adică vom recupera cele două luni – dar asta şi pentru că mă aştept la schimbări în rândul jucătorilor mari care au fost mai loviţi ca noi. Asta va genera fluctuaţii de personal şi business care cred că ne vor ajuta.
    Deci creşterea o văd mai mult dintr-o redistribuire. Pentru că buzunarul pacientului se va goli chiar şi pentru sănătatea lui”, a precizat Ovidiu Palea.
    El crede însă că anul 2021 va fi mai greu pentru business, iar măsurile la nivel de politică de sănătate ar trebui deja luate pentru a atenua impactul crizei. „Şi trebuie dată legea asigurărilor medicale private, care este în orice ţară europeană. Dacă se întâmplă asta, pacienţii români sunt salvaţi. Altfel, agonia va continua şi la stat, şi la privat”, a concluzionat Ovidiu Palea.
    Provita numără în prezent o reţea de două centre de imagistică medicală, trei clinici, un laborator de analize medicale şi un centru medical de diagnostic şi tratament. În cadrul centrelor Provita lucrează 110 persoane şi peste 200 de cola­boratori. Compania a ajuns în opt ani de la înfiinţare la afaceri de
    25 de milioane de lei în 2018 şi profit de 1,6 milioane de lei, activând într-o piaţă concurenţială, dominată de marile reţele cu clinici la nivel naţional.
    Serviciile medicale private generează anual circa 7 miliarde de lei, fiind o piaţă cu o evoluţie efervescentă în ultimii cinci ani, mai ales în urma tranzacţiilor prin care operatorii privaţi pot să se consolideze.

  • Cum s-a adaptat la pandemie Philip Morris, care are în România una dintre cele mai importante fabrici la nivel european

    „Prioritatea noastră în această perioadă a fost protejarea angajaţilor, atât din punctul de vedere al sănătăţii şi reducerii expunerii la noul coronavirus, cât şi din punctul de vedere al stabilităţii locului de muncă. În România, dar şi la nivel internaţional, nu s-au făcut concedieri din motive legate de criză şi niciun angajat nu a fost trimis în şomaj tehnic”, descrie Dragoş Bucurenci, communications director în cadrul Philip Morris România, deciziile referitoare la angajaţi pe care le-au luat în contextul pandemiei de COVID-19.
    Pe plan local, Philip Morris activează prin două companii: Philip Morris România, compania care are activitatea de producţie în fabrica din Otopeni, şi Philip Morris Trading, care se ocupă de comercializare. Potrivit ZF, aceasta din urmă este cea mai mare şi a avut în 2018, cel mai recent an pentru care există date publice disponibile, o cifră de afaceri de
    2,5 miliarde de lei.
    În fabrica din Otopeni, Philip Morris produce atât ţigarete clasice, cât şi HEETS (brandul tutunului încălzit care se foloseşte cu dispozitivul IQOS).
    Directorul de comunicare al Philip Morris spune că încă de la începutul crizei au hotărât ca angajaţii care se află în situaţii vulnerabile, în rândul cărora se numără cei cu o condiţie medicală preexistentă, cu un sistem imunitar scăzut, persoanele gravide şi persoanele care au peste 60 de ani, să rămână acasă. Dintre aceştia unii nu puteau lucra de acasă, astfel că au luat decizia să le acorde concediu plătit 100% de către companie până când va trece această perioadă dificilă.
    De asemenea, precizează reprezentantul Philip Morris, angajaţii a căror prezenţă a fost şi continuă să fie necesară în fabrica din Otopeni în această perioadă au beneficiat de o recunoaştere specială. „Este vorba de aproximativ 750 de angajaţi care, în funcţie de zilele efectiv lucrate pe durata stării de urgenţă, vor primi prime al căror cuantum brut va ajunge până la 500 de dolari per angajat”, precizează Bucurenci.
    În acest moment, fabrica Philip Morris din Otopeni îşi continuă activitatea în regim normal, dar în condiţii stricte de igienă, dezinfecţie şi sprijin medical pentru angajaţi.
    „Pentru a putea continua producţia în fabrica din Otopeni, am  luat măsuri suplimentare pentru a-i proteja pe angajaţii fabricii, printre care transportul acestora în microbuze şi reducerea interacţiunilor fizice dintre ei în fabrică până la monitorizarea permanentă a temperaturii de la distanţă, limitarea interacţiunii cu furnizorii externi şi controlul fluxurilor de materii prime şi materiale. În plus, angajaţii au acces nonstop la servicii medicale prin intermediul unui cabinet medical din interiorul fabricii. În cazul angajaţilor din departamentele care oferă suport fabricii din Otopeni, aceştia lucrează prin rotaţie la sediul fabricii sau de acasă, în funcţie de organizarea internă a fiecărui departament.
    „În această perioadă, am încercat să facem tot ce ţine de noi pentru a reduce la minimum riscurile pentru toţi colegii noştri. Măsurile de protecţie şi de prevenire a răspândirii coronavirusului au fost adoptate în funcţie de contextul local: unele companii afiliate au luat măsuri încă din luna februarie, altele din martie. În România, am anticipat încă din luna februarie că va urma o perioadă dificilă şi am înfiinţat un comitet intern pentru situaţii de urgenţă care a gândit măsurile şi planurile de acţiune în avans”, descrie Dragoş Bucurenci reacţia companiei la contextul pandemic.
    Angajaţii Philip Morris din sediul central din Bucureşti au lucrat de acasă începând cu 12 martie, iar clădirea a rămas deschisă doar pentru cei câţiva angajaţi a căror prezenţă este esenţială în desfăşurarea activităţii. „Angajaţii care sunt părinţi au avut posibilitatea să lucreze de acasă sau să îşi ia concediu dacă lucrul de acasă nu este o soluţie – le-am oferit această opţiune chiar înainte ca legea care îi priveşte să fie adoptată. Fiecare angajat a primit acasă un kit de protecţie pentru uz personal, care conţine mănuşi, măşti şi gel dezinfectant, asta pe lângă cele disponibile în sediile noastre. De asemenea, toţi angajaţii, atât cei din sediul central, cât şi cei din fabrică, au la dispoziţie o linie de consiliere psihologică şi o platformă pentru consulturi medicale online”, detaliază reprezentantul Philip Morris.
    În ceea ce priveşte data de 15 mai şi revenirea la „noua normalitate”, compania i-a încurajat pe angajaţi ca în situaţia în care a fost fezabil pentru business, angajaţii să lucreze de acasă, în funcţie de specificul rolului lor. „Această recomandare este obligatorie pentru categoriile vulnerabile – angajaţii care prezintă un risc mai mare de infecţie severă cu SARS-CoV-2, cei cu o condiţie medicală preexistentă, cu un sistem de imunitate scăzut sau angajatele care aşteaptă un copil”, explică Bucurenci. 
    Totuşi, ca urmare a eliminării parţiale a unor restricţii de deplasare din ţară şi a evoluţiei pandemiei în România, şi-au propus să revină gradual la birou, într-o manieră controlată: vor începe cu un număr mic de angajaţi care au nevoie să vină la birou şi vor continua, încetul cu încetul, cu un grup mai mare.
    „La sediul central şi în fabrică am instalat sisteme de monitorizare a temperaturii de la distanţă, iar cei care se întorc la birou trebuie să urmeze reguli foarte stricte de protecţie sanitară, în special menite să continue să asigure distanţarea socială. Această abordare prudentă este susţinută de dorinţa noastră de a menţine mediul de lucru cât mai sigur posibil şi de a contribui la obiectivul general al societăţii: evitarea unui al doilea val al pandemiei în România. Dacă situaţia se schimbă, probabil vom fi nevoiţi să reintroducem restricţii. Pe de altă parte, dacă lucrurile se vor îmbunătăţi, vom relaxa restricţiile, cu siguranţă”, explică Dragoş Bucurenci.
    În ceea ce priveşte relaţia cu consumatorii, odată cu închiderea magazinelor IQOS din malluri, au mutat cea mai mare parte a activităţii de vânzare şi suport în mediul online şi au adaptat modul în care interacţionează cu aceştia conform condiţiilor impuse de starea de urgenţă. „După cum ştiţi, ne adresăm doar consumatorilor adulţi, utilizatori ai dispozitivului IQOS. În procesul de adaptare la noua situaţie, am regândit modul de funcţionare şi infrastructura de distribuţie, cea digitală (e-commerce, CRM) şi cea de asistenţă pentru clienţi. Suntem alături de utilizatorii de IQOS şi cu suport tehnic imediat, dar de la distanţă. Ne dorim ca ei să ştie că, în această perioadă, au parte de tot sprijinul nostru, într-un mod simplificat, online şi prin call center, pentru a rezolva orice problemă ar apărea”, descrie Bucurenci schimbările făcute în ceea ce îi priveşte pe consumatori. Pentru comunicarea cu consumatorii se bazează pe sistem complex de CRM (Customer Relationship Management), dar şi pe un serviciu telefonic şi prin prezenţa lor în media. „Cea mai mare provocare a fost legată de comunicarea comercială. Ne-am dat seama de la bun început că nu este momentul pentru a mai comunica oferte şi promoţii aşa cum o făceam înainte, că acest tip de comunicare ar fi avut un efect contrar celui scontat. Oamenii au sancţionat în această perioadă alte campanii comerciale care nu au luat în calcul sensibilităţile perioadei. Fireşte, nu am putut să nu mai avem deloc comunicare de marketing, dar a trebuit să găsim căi de a o face care să fie în acord cu atmosfera generală”, descrie Bucurenci una dintre provocările acestei perioade.
    El precizează că la nivel global, compania pe care o reprezintă este în plin proces de transformare, motiv pentru care sunt flexibili când vine vorba de schimbări. „Vrem să construim viitorul companiei pe o categorie nouă de produse care sunt o alternativă mai bună la continuarea fumatului. Această viziune a venit cu nenumărate provocări, ceea ce înseamnă că a trebuit să devenim mai agili, mai adaptabili, mai creativi decât eram înainte”, spune el. Astfel, crede că au fost pregătiţi la izbucnirea pandemiei – într-o oarecare măsură – să facă faţă schimbărilor care au survenit în această perioadă – dar nu în totalitate. „Criza ne-a luat pe toţi prin surprindere, dar pe noi ne-a ajutat faptul că eram deja familiarizaţi cu schimbările. Asta s-a văzut în modul în care colegii mei s-au adaptat neaşteptat de repede şi de bine noii situaţii. O altă dovadă a fost că am reuşit să luăm, din timp, măsurile necesare care să ne ajute să ne continuăm activitatea”, descrie el modul în care au reacţionat la noul context global.  
    Iar când vine vorba despre lecţiile deprinse din această criză şi de modul în care acestea se vor reflecta în businessul Philip Morris, Dragoş Bucurenci menţionează importanţa acţiunilor individuale şi faptul că se poate face în continuare business chiar şi atunci când premisele fundamentale ale interacţiunii dintre oameni sunt date peste cap. „Mai mult ca oricând, am învăţat în aceste două luni că acţiunile individuale pot avea efecte majore asupra societăţii, că efortul fiecăruia dintre noi contează pentru binele comun, chiar şi atunci când este vorba despre un lucru atât de simplu şi în acelaşi timp atât de complicat cum este păstrarea distanţei. Pe de altă parte, am descoperit aproape cu surprindere că oamenii şi organizaţiile au o capacitate extraordinară de a se adapta în timpul unei crize. Cred că adaptarea businessului şi a modului în care comunicăm la noile standarde de distanţare socială este ceva ce va continua să rămână în ADN-ul Philip Morris România”, spune Bucurenci.
    În ceea ce priveşte comunicarea, domeniul de care el este responsabil, spune că era importantă şi înainte, dar în timpul crizei a devenit esenţială. „Prioritar pentru noi în această perioadă a fost să comunicăm transparent, frecvent şi empatic. Mesajul din partea managementului a fost foarte clar de la bun început: nu se vor face disponibilizări şi nimeni nu va fi concediat în perioada următoare din cauza crizei.”
    Spune însă că „cea mai importantă lecţie este empatia, iar în această direcţie, compania a sponsorizat Crucea Roşie cu 1 milion de dolari, a donat măşti organizaţiilor care aveau nevoie de acestea, iar cantina fabricii lor pregăteşte zilnic câte 100 de porţii de mâncare pentru persoane dezavantajate din Otopeni”.  Criza aceasta a adus şi o serie de oportunităţi – printre care revelaţii referitoare la telemuncă – „probabil că cea mai importantă oportunitate pe care ne-a adus-o această criză a fost că ne-a făcut să renunţăm la foarte multe prejudecăţi pe care le aveam în legătură cu telemunca. Multe companii le permiteau angajaţilor să muncească de acasă câteva zile pe lună încă dinainte de criză, inclusiv noi făceam asta, freelancerii fac asta de mulţi ani, conceptul nu este unul nou, dar adevărul este că până la această criză nu ne-am dat seama de amploarea acestei posibilităţi pentru că fetişizam, de fapt, munca de la birou”, descrie Dragoş Bucurenci oportunităţile pe care sesizează că le-a adus această criză. Spune că au reconsiderat ceea ce credeau până acum despre productivitate, beneficiile muncii de la birou şi ale aproprierii fizice dintre membrii unei echipe. „Am descoperit că oamenii pot fi productivi şi eficienţi chiar şi când lucrează de acasă, că apropierea virtuală poate compensa distanţele fizice şi că unii oameni chiar lucrează mai bine atunci când amestecă programul personal cu cel profesional sau când participă la şedinţe îmbrăcaţi în haine de casă. Noi ne-am propus să explorăm aceste posibilităţi şi în viitor şi vrem să ieşim din criza asta măcar cu mintea deschisă în legătură cu lucrul de acasă”, adaugă el.
    O altă oportunitate a acestei perioade a fost, cu siguranţă, digitalizarea. Criza a forţat nenumărate organizaţii şi instituţii publice să iniţieze, să accelereze sau să finalizeze trecerea către mediul digital, iar asta înseamnă mai multe beneficii pentru mai mulţi consumatori, mai puţină inegalitate în accesul la servicii şi o economie mai dinamică.
    „Chiar dacă în viitorul imediat criza va fi urmată de o recesiune, telemunca şi digitalizarea sunt avantaje care vor rămâne cu noi pe termen lung. Important este să rămânem solidari şi responsabili, să continuăm să avem grijă unii de ceilalţi pentru a putea ajunge să ne bucurăm de aceste beneficii foarte scump plătite”, crede Dragoş Bucurenci.

  • Criza începe să îşi arate colţii. Renault se pregăteşte să concedieze 14.600 de oameni la nivel global. În România, Dacia are aproximativ 18.000 de angajaţi

    Dificultăţile cu care se confruntă Grupul Renault, criza majoră prin care trece industria auto şi urgenţa tranziţiei ecologice sunt imperative care determină compania să accelereze planul masiv de restructurare, care are ca scop realizarea unor economii de peste 2 miliarde de EUR, pe parcursul a trei ani, potrivit unui anunţ al companiei. 

    Groupe Renault se pregăteşte să facă ajustări semnificative în privinţa forţei de muncă, urmând să concedieze 14.600 de oameni, conform planului anunţat. În România, în cadrul Dacia lucrază aproximativ 18.000 de persoane. 

    Acest proiect de ajustare a forţei de muncă urmează să se bazeze pe măsuri de recalificare, mobilitate internă şi plecări voluntare. Acesta se va întinde pe parcursul a trei ani şi va viza aproape 4.600 de posturi în Franţa, la care se adaugă reducerea cu peste 10.000 de alte posturi în restul lumii, unde Grupul este prezent.

    Este oficial: Renault suspendă investiţia de la Mioveni. Grupul auto vrea să concentreze în Franţa activitatea principală de cercetare şi dezvoltare şi urmează să concedieze 14.600 de salariaţi, dintre care 10.000 la nivel global

     

  • Este oficial: Renault suspendă investiţia de la Mioveni. Grupul auto vrea să concentreze în Franţa activitatea principală de cercetare şi dezvoltare şi urmează să concedieze 14.600 de salariaţi, dintre care 10.000 la nivel global

    Activitatea Renault Techologie Roumanie, principalul centru de cercetare şi dezvoltare pentru platforma entry a grupului Renault – platforma pe care erau dezvoltate acum modelele Logan,  Sandero, Duster, Lodgy şi Dokker este pusă sub semnul întrebării, în contextul în care în premieră, Grupul francez a anunţat oficial faptul că urmăreşte„optimizarea resurselor: concentrarea dezvoltării tehnologiilor strategice cu valoare adăugată ridicată în sit-urile de inginerie din Ile-de-France; optimizarea utilizării centrelor de cercetare şi dezvoltare din străinătate şi subcontractarea; optimizarea mijloacelor de validare prin utilizarea sporită a digitalului”.

    Dacă până acum Duster şi Logan erau realizate pe o platformă mai veche a Renault iar aceasta era „îmbunătăţită” de către inginerii de la RTR, viitoarele generaţii ale modelelor entry, vândute în Europa sub marca Dacia, sunt bazate pe aceeaşi platformă actualizată ca şi Renault Clio sau Renault Captur – platformele CMF-A, A Plus şi CMF-B. Mai mult, Renault a anunţat tot săptămâna aceasta faptul că viitoarele modele nu vor mai avea în comun doar platforma, ci şi o bună parte din caroserie, astfel încât proiectarea automobilelor va deveni şi mai simplă şi mai ieftină. Acest lucru înseamnă şi faptul că modelele Dacia vor fi desenate în acelaşi timp cu cele Renault şi nu vor mai fi complet diferite, ca până acum, la nivel european.

    În cadrul RTR în România lucrează aproape 4.000 de ingineri, atât în birourile Renault Bucharest Connected, cât şi la Titu, unde se află unul dintre cele mai mari centre de testare ale Renault din lume.

    Aşa cum a fost anunţat odată cu rezultatele anuale, Groupe Renault prezintă astăzi planul său de transformare, care are ca scop realizarea unor economii de peste 2 miliarde de EUR, pe parcursul a trei ani şi punerea bazelor unui nou model de competitivitate.

    Dificultăţile cu care se confruntă Grupul, criza majoră prin care trece industria auto şi urgenţa tranziţiei ecologice sunt imperative care determină compania să accelereze această transformare.

    Acest proiect de plan va consolida capacitatea de adaptare a Grupului, prin concentrarea pe generarea de flux de numerar, păstrând în acelaşi timp clientul în centrul priorităţilor sale. Se bazează pe o abordare mai eficientă a activităţilor operaţionale şi pe gestionarea riguroasă a resurselor.

    Dincolo de acest aspect, proiectul de plan urmăreşte să pună bazele dezvoltării pe termen lung a Groupe Renault. În Franţa, Grupul va fi organizat în jurul unor zone comerciale strategice, de viitor: vehicule electrice, LCV, economie circulară şi inovaţie cu valoare adăugată ridicată.

    Aceste centre regionale majore de excelenţă, situate în Franţa, urmează să se afle în centrul revenirii Grupului. La Flins şi Guyancourt, Grupul îşi va reorganiza activităţile.

    Groupe Renault intenţionează să facă ajustările necesare în privinţa forţei de muncă pentru a permite revenirea la o creştere rentabilă şi durabilă şi se angajează să se asigure că acestea se desfăşoară printr-un dialog exemplar cu partenerii sociali şi cu autorităţile locale.

    Acest proiect de ajustare a forţei de muncă urmează să se bazeze pe măsuri de recalificare, mobilitate internă şi plecări voluntare. Acesta se va întinde pe parcursul a trei ani şi va viza aproape 4.600 de posturi în Franţa, la care se adaugă reducerea cu peste 10.000 de alte posturi în restul lumii, unde Grupul este prezent.

    „Am încredere în atuurile noastre, în valorile noastre şi în conducerea companiei pentru a reuşi transformarea prevăzută şi pentru a readuce Grupul la valoarea sa prin implementarea acestui plan. Modificările planificate sunt fundamentale pentru a asigura sustenabilitatea companiei şi dezvoltarea acesteia pe termen lung. La nivel colectiv şi cu sprijinul partenerilor noştri din Alianţă, ne vom putea atinge obiectivele şi vom face din Groupe Renault un jucător major în industria auto în anii următori. Suntem pe deplin conştienţi de responsabilitatea noastră, iar transformarea planificată poate fi realizată doar cu respectarea tuturor părţilor co-interesate ale Grupului nostru şi printr-un dialog social exemplar”, a declarat Jean-Dominique Senard, preşedintele Consiliului de Administraţie al Renault.

    La rândul său, Clotilde Delbos, CEO interimar al Renault, apreciază că într-un context dominat de incertitudine şi complexitate, acest proiect este vital pentru a garanta o performanţă solidă şi durabilă, satisfacţia clienţilor fiind prioritară. „Prin valorificarea numeroaselor noastre active, cum ar fi vehiculul electric, prin valorificarea resurselor şi tehnologiilor Grupului Renault şi ale Alianţei şi prin reducerea complexităţii dezvoltării şi producţiei vehiculelor noastre, dorim să generam economii de scară pentru a ne restabili profitabilitatea globală şi pentru a ne asigura dezvoltarea în Franţa şi la nivel internaţional. Acest proiect ne va permite să privim către viitor cu încredere”.

     

    Proiectul include următoarele elemente principale:

     

    • Îmbunătăţirea eficienţei şi reducerea costurilor de inginerie, profitând de activele consolidate ale Alianţei, aproximativ 800 de milioane EUR:

     

    • Raţionalizarea proiectării şi dezvoltării vehiculelor: reducerea diversităţii componentelor, creşterea standardizării, programele Leader – Follower din cadrul Alianţei.
    • Optimizarea resurselor: concentrarea dezvoltării tehnologiilor strategice cu valoare adăugată ridicată în sit-urile de inginerie din Ile-de-France; optimizarea utilizării centrelor de cercetare şi dezvoltare din străinătate şi subcontractarea; optimizarea mijloacelor de validare prin utilizarea sporită a digitalului.

     

    • Optimizarea producţiei, cu economii de aproximativ 650 de milioane EUR

     

    • Accelerarea transformării uzinelor prin generalizarea instrumentelor specifice Industriei 4.0
    • Îmbunătăţirea procesului în noile proiecte de inginerie: accelerarea digitalizării şi „design to process ” („de la concepţie la proces”).
    • Dimensionarea corectă a capacităţilor industriale:

    • Capacitatea de producţie globală revizuită de la 4 milioane de vehicule în 2019 la 3,3 milioane până în 2024 (referinţă Harbour).

    • Ajustarea numărului de angajaţi din producţie.

    • Suspendarea proiectelor de creştere capacitară planificate în Maroc şi România, studiu pentru adaptarea capacităţilor de producţie ale Grupului în Rusia, studiu pentru raţionalizarea activităţilor de fabricaţie a cutiilor de viteze în lume.

    • În Franţa, patru ipoteze de lucru pentru optimizarea producţiei vor face obiectul unei consultări aprofundate cu toate părţile interesate, în special cu partenerii sociali şi cu autorităţile locale:

    ▪ Renault lansează un proces de consultare la uzinele din Douai şi Maubeuge pentru a studia crearea unui centru optimizat de excelenţă pentru vehicule electrice şi vehicule comerciale uşoare în nordul Franţei.

    ▪ Reflecţie deschisă asupra reconversiei uzinei de la Dieppe la sfârşitul producţiei Alpine A110.

    ▪ În Flins, crearea unui ecosistem de economie circulară pe sit, inclusiv transferul activităţilor de la Choisy-le-Roi.

    ▪ La Fonderie de Bretagne, Renault lansează o revizuire strategică.

     

    • Eficienţa sporită a funcţiilor suport, aproximativ 700 milioane EUR

     

    • Optimizarea costurilor generale şi de marketing: digitalizarea pentru optimizarea costurilor de marketing, raţionalizarea organizaţiei şi reducerea costurilor aferente funcţiilor suport etc.

     

    • Reorientarea activităţilor pentru o mai bună alocare a resurselor

    Această reorientare asupra activităţii de bază a Grupului printr-o modificare în domeniul său de activitate va fi în special axată pe:

    • O parte din reţeaua de distribuţie RRG integrată în Europa.
    • Transferul pachetului de acţiuni deţinut de Groupe Renault la Dongfeng Renault Automotive Company Ltd (DRAC) din China către Dongfeng Motor Corporation şi încetarea activităţilor cu vehicule termice, sub marca Renault, pe piaţa chineză.

     

    Aceste planuri vor fi prezentate organismelor reprezentative ale angajaţilor în conformitate cu reglementările aplicabile.

    Costul estimat al implementării acestui plan este de 1,2 miliarde EUR.


     

     

  • Din nou pe print, mai digitali ca niciodată

     Dincolo de varianta digitală a revistei, şi activitatea noastră, a redacţiei Business MAGAZIN, s-a mutat în mediul digital, la fel ca în situaţia multora dintre companiile despre care am scris. Toate interviurile, care mai de mult se făceau faţă în faţă, în birourile de sticlă din Pipera, de pildă, s-au desfăşurat prin e-mail, WhatsApp, Zoom sau alte platforme digitale de comunicare. La fel cum au spus majoritatea celor cu care am discutat, am descoperit modalităţi de a face lucrurile la care nu ne gândeam înainte. Ne întoarcem cu învăţăturile acestei perioade la print, dar mai pregătiţi ca niciodată pentru mediul digital, hotărâţi să continuăm proiectele începute în această perioadă acolo.

    Jurnal de coronavirus: sfârşitul businessului (şi al lumii) aşa cum îl ştim
    „Fără precedent” sunt cuvintele care au apărut în multe dintre titlurile de pe site-ul Business MAGAZIN din ultima săptămână. Weekendul în care se anunţau primele îmbolnăviri de COVID-19 în România avea să fie poate ultimul cu gândul la city breakuri, restaurante şi vacanţe înainte de o lungă perioadă de incertitudini.

    Ratări la mustaţă. Ce tranzacţii nu s-au mai făcut în România şi care sunt motivele?
    Dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti. Despre unii însă se povesteşte chiar dacă, de fapt, nu au fost. Nu au mai fost. Aşa s-ar putea descrie povestea unora dintre tranzacţiile care au fost pe cale să fie parafate de-a lungul timpului pe piaţa locală, însă factori neprevăzuţi au făcut ca toate planurile să fie date peste cap, iar mutările să fie ratate… la mustaţă. Care sunt tranzacţiile care nu au mai fost făcute în România?

    „Ţinta iniţială de deficit bugetar era pentru 2020 de 3,6%. Cu măsurile care s-au luat ulterior discutăm deja de un deficit de 4,6-4,8% – opinia Consiliului Fiscal. În noile condiţii este clar că economia nu va mai creşte cu 4% în 2020.” Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank

    „Am văzut o diversitate de motive pentru care tranzacţiile eşuează, indiferent de caracterul lor exclusiv sau competitiv”,
    Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance  în cadrul firmei de  audit şi consultanţă  a Deloitte România

    „În perioade dificile, cum este cea prin care trecem acum, solidaritatea şi responsabilitatea sunt cruciale. Când distanţa socială devine o măsură preventivă, trebuie să rămânem împreună prin alte mijloace. Iar solidaritatea este unul dintre ele”, Chrstina Verchere, director general executiv şi preşedinte al directoratului OMV Petrom

    Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români
    Business MAGAZIN a  bătut – virtual – la uşa unora dintre antreprenorii care şi-au spus poveştile în cadrul proiectului Afaceri de la zero derulat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania. Încearcă să se reinventeze, să se reprofileze, să supravieţuiască. Dar iau în calcul şi eşecul, mai ales că instabilitatea este singura certitudine. Unii îşi caută o nişă neatacată până acum, cu speranţa că s-ar putea transforma într-o strategie pe termen lung. Toţi încearcă, se transformă.

    Viaţă de corporatist (izolat la domiciliu)
    Într-un articol de copertă recent scriam despre viaţa angajaţilor în open space – observam cât de mici sunt spaţiile alocate angajaţilor în birourle din România, cât de greu este să ne adaptăm la obiceiurile colegilor şi cum, de multe ori, simţim nevoia să facem de acasă lucrurile importante pentru muncă. A trecut doar o lună de atunci, glumele „colegului de bancă” au devenit amintiri, iar open space-ul pare să fi intrat la capitolul istorie. Ce înseamnă experimentul global al muncii de acasă şi care sunt posibilele urmări ale acestuia?

    „Atunci când lucrezi de acasă te poţi pierde în sarcinile zilnice şi nu vei simţi tranziţia dintre ziua «la birou» şi terminarea programului. De aceea, este foarte important să îţi menţii programul de lucru asemănător cu cel pe care îl aveai la birou.” Dan Puică, CEO Bestjobs

    „Dacă pentru angajator, mai ales în perioadă de criză, telemunca poate fi o sursă de reducere a cheltuielilor (sau de externalizare, în sensul trecerii lor în sarcina angajatului), pentru angajat ceea ce îi este vândut ca libertate poate fi perceput (şi este) în acelaşi timp ca o imixtiune a muncii în viaţa lui privată şi în relaţiile personale.”
    Alexandru Dincovici, sociolog, fondator Izibiz Consulting

    Drama patronilor şi angajaţilor din industria hotelurilor, restaurantelor şi cafenelelor
    Sosirea primăverii era, de obicei, momentul mult aşteptat din an deopotrivă pentru patronii şi angajaţii din HoReCa. Criza provocată de pandemia de COVID-19 la nivel global a paralizat una dintre cele mai efervescente industrii din economiile de pretutindeni. În România, numărul celor care şi-au pierdut locul de muncă în acest domeniu a depăşit deja, potrivit specialiştilor din piaţă, 100.000 de oameni, iar mai mult de un sfert dintre businessuri e posibil să nu îşi mai deschidă niciodată porţile. Cu ce soluţii vin jucătorii ale căror afaceri se află astăzi la răscruce?

    „Este o perioadă interesantă dintr-o anumită perspectivă: simţim acea emoţie antreprenorială. Suntem din nou la început, ca acum 16 ani, dar într-o lume total diferită.”
    Dragoş Petrescu, preşedinte şi fondator Grup City Grill

    STAU PE CASH. Cine sunt antreprenorii care şi-au vândut afacerea înainte de criză?
    Au fondat şi au vândut unele dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale româneşti chiar îninte ca norul pandemiei să umbrească evoluţia afacerilor din toată lumea. Doar în ultimii doi ani au încasat pentru tranzacţiile parafate cu giganţi – străini mai ales, dar şi români – în jur de 1 miliard de euro în total. Banii nu i-au folosit însă, aşa cum probabil mulţi alţii ar fi visat să facă, pentru a se retrage pe o insulă privată sau pentru a călători în jurul lumii. Cine sunt ei?

    Agendă de CEO (izolat la domiciliu). 7 întrebări pentru lideri ai businessului din România
    Am scris recent despre noua realitate a angajaţilor din România, despre cum îşi împart timpul între sarcinile de birou şi viaţa de acasă, precum şi despre faptul că mulţi dintre ei îşi doresc să păstreze o parte din lecţiile deprinse în ultimele săptămâni. Această nouă realitate adusă de pandemie globală nu a ocolit pe nimeni, indiferent de nivelul aflat în carieră sau de industria din care face parte. Cum s-a schimbat agenda zilnică – mai ales în materie de priorităţi – a liderilor din mediul de afaceri românesc?

    „Sigur lipseşte interacţiunea umană, va trebui să o reluăm când va fi posibil. Însă acest mod de lucru ne-a forţat să adoptăm rapid tehnologii noi care ajută la productivitate. În plus, economisim până la 3 ore pe zi care erau petrecute în trafic. Ne gândim să implementăm un program flexibil, astfel ca lucrul de acasă să devină mai degrabă o regulă decât o excepţie.”
    Iulian Stanciu, fondator şi CEO eMAG

    „Cred că prima lecţie pe care o putem învăţa încă de pe acum este legată de managementul crizei şi de planul de continuitate a afacerii, pe care se presupune că fiecare companie ar trebui să îl aibă. Această criză  ne-a arătat cu cea mai mare claritate cât de important este acest exerciţiu şi cât este de util.” Murielle Lorilloux, CEO Vodafone România

    „Izolarea socială ne va face, cel mai probabil, să fim mai apropiaţi unii de alţii, să fim mai participativi şi mai implicaţi în comunitate, iar asta nu poate fi decât un lucru bun. Vom ajunge să apreciem mai mult viaţa, să fim mai responsabili şi să investim mai mult în sănătatea noastră şi în măsurile de prevenţie şi siguranţă în societate.”
    Sergiu Manea, CEO BCR

    Sfârşitul work life balance-ului?
    Graniţa dintre viaţa personală şi viaţa profesională devine aproape imposibil de stabilit în contextul pandemiei globale. Este acesta începutul unui nou stil de muncă?

    „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru noului context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi, în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.” Raluca Peneş, HR manager Smartree

    Cu reflectoarele stinse
    Au trecut mai bine de două luni de când reflectoarele în sălile de spectacol din ţară (şi nu numai) s-au stins. Majoritatea celor care lucrează în domeniul artelor spectacolului
    şi-au folosit creativitatega pentru a-şi continua munca „în sufragerie”, la fel cum angajaţii multinaţionalelor şi-au mutat şi ei birourile în case. Cu toţii aşteaptă însă întoarcerea în sălile de spectacol. 

    „Ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit  o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru, nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională. Sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el  – lucrul acesta nu poate fi neglijat – s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre.” Ion Caramitru, actor, directorul general al Teatrului Naţional Bucureşti

  • Libertatea ca strategie de business

    În opinia personală a lui Christophe Dridi, modelul de business în industria auto se va schimba şi cumva va reveni la cel din secolul al XX-lea.
    „Maşina înseamnă libertate. Avem nevoie de asta. Poate modelul de business se va schimba. Spre exemplu, dacă înainte de pandemie discutam despre car sharing, acum sharingul este sub semnul întrebării. Vom vedea şi piaţa închirierilor de maşini cum va evolua“, a spus Christophe Dridi, preşedintele şi directorul general al Automobile Dacia.
    Revenirea însă va fi bruscă, după ani în care s-a insistat pe transportul în comun, sharing şi soluţii alternative. Pe de altă parte, datorită progresului tehnologic şi eliminarea poluării aerului datorită motorului electric, problema calităţii aerului din marile oraşe va fi eliminată. Acum trebuie construite şi locurile de parcare necesare, alături de staţiile de încărcare.
    Automobile Dacia şi Ford România au reluat producţia de automobile în data de 4 mai în condiţii speciale impuse de pandemia de COVID-19, după aproape şase săptămâni în care activitatea a fost întreruptă.
    „Am început pe bază de voluntariat începând cu data de 21 aprilie, iar pe 4 mai am reluat producţia de maşini, în două schimburi. Săptămâna trecută am început cu 700 de maşini pe zi, iar ieri am crescut la 950 de maşini pe zi. Treptat, pas cu pas vom continua creşterea producţiei, iar în două săptămâni vom ajunge la 1.200 de maşini pe zi. Întâi trebuie să ne adaptăm, nu putem urca direct la 1.400 de maşini pe zi“, a spus preşedintele Dacia.
    Uzina de la Mioveni alături de cea din Bursa, Turcia, sunt singurele care produc în trei schimburi în acest moment.
    Şeful Dacia spune că departamentul logistic monitorizează îndeaproape lanţul de furnizori, iar până acum nu sunt înregistrate probleme nici pe partea de furnizori şi nici în ceea ce priveşte transportul.
    Dincolo de furnizori, principala problemă a industriei nu o reprezintă producţia, ci piaţa, care este puternic afectată de pandemie.
    „Producţia noastră merge la export, în special în Europa de Vest, iar dacă Spania este închisă, la fel şi Italia, Franţa, Marea Britanie, atunci avem o problemă. Noi analizăm zi de zi. Pe de altă parte, vestea bună este că vânzările în Germania merg, iar comenzile vin din nou. Activitatea în Franţa a fost reluată săptămâna aceasta“, a spus Christophe Dridi.
    Dincolo de vânzarea clasică, Dacia prin Renault a implementat comerţul online în România, Franţa, Spania şi Marea Britanie.
    „Inginerii noştri au proiectat în două săptămâni comerţul digital, iar acum este posibilă achiziţia online a unei maşini şi livrarea sa acasă. Până acum nu a fost uşor. Luptăm zi de zi pentru a găsi clienţi, pentru a putea produce. Acum este prea devreme pentru estimări, însă activitatea economică trebuie repornită. Vom căuta inclusiv pieţe noi“, explică preşedintele companiei Dacia.
    Pe de altă parte, pandemia poate readuce şi creşterea pieţei auto, în condiţiile în care deplasarea cu maşina personală este cea mai sigură.
    „În China, Coreea de Sud, sunt oameni care nu mai vor să folosească transportul în comun, iar acest lucru se va întâmpla în mai multe ţări, iar Dacia vine cu o ofertă de maşini accesibile“, a spus Christophe Dridi. În cazul în care piaţa auto europeană ar reveni pe un trend ascendent, uzina poate recupera cele aproape şapte săptămâni în care producţia a fost oprită, timp în care s-ar fi putut asambla aproape 50.000 de maşini.
    „Sunt multe posibilităţi de revenire. Spre exemplu, anul trecut la Dacia lucram şi sâmbăta în trei schimburi, în timp ce anul acesta nu s-a mai produs şi sâmbăta.
    Dacă cererea revine, putem readuce în program cea de-a şasea zi de lucru“, a subliniat preşedintele companiei.
    Proiectele Dacia nu sunt afectate de pandemie, nici în ceea ce priveşte proiectarea acestora şi nici de lansarea comercială.
    „La începutul lunii martie discutam cu directorul de IT cu privire la pregătirea unui scenariu negru, în cazul în care toţi ar trebui să lucreze de acasă, iar datorită acelui plan am pregătit laptopuri şi conexiuni speciale. Avem inclusiv oameni care prin laptop lucrează pe workstationul de la birou. Este mai scump, dar activitatea poate continua. Şi în plus nicio lansare de model nou nu este amânată“, a conchis preşedintele companiei Dacia.
    În urma vizitei premierului la Mioveni oficialii de la Dacia au avut mai multe discuţii cu privire la sprijinul necesar sectorului auto.
    „Este important ca în această perioadă să fie păstrate toate locurile de muncă, chiar dacă vom produce 1.200 de maşini pe zi şi nu 1.400. Am cerut susţinere autorităţilor pentru a continua activitatea. Acum am văzut că au început lucrările – şi am fost invitat – la lotul 5 din autostrada Piteşti-Sibiu. Este foarte important să fie continuate investiţiile“, a subliniat preşedintele Dacia.
    Pe de altă parte, acesta consideră că o criză poate fi şi benefică, mai ales în ceea ce priveşte organizarea.
    „La sediu la Renault Bucharest Connected avem 3.200 de ingineri. Înainte de criză utilizam telemunca cel mult 1-2 zile pe săptămână, iar acum 90% din ingineri lucrează de acasă şi la fel se va întâmpla şi după data de 15 mai. Mulţi vor rămâne acasă deoarece lucrează mai eficient, spun că sunt mai mulţumiţi şi nu mai pierd timpul pe drum“, explică Christophe Dridi.
    În perioada pandemiei birourile corporatiştilor din Capitală au fost ocupate în proporţie de cel mult 30-40% din cauza condiţiilor impuse, iar revenirea la birou va costa fiecare companie cel puţin 30-40 de euro de angajat pe lună pentru a dezinfecta corespunzător fiecare loc de muncă. Creşterea gradului de ocupare la peste 50% va determina însă creşterea exponenţială a cheltuielilor, în condiţiile în care sunt necesare recompartimentări.
    O altă măsură importantă ce este deja implementată de Dacia o reprezintă creşterea gradului de integrare locală, în contextul în care o criză precum cea a pandemiei poate pune în pericol fluxul de piese.
    „Noi putem fi mai puternici dacă acem un grad mai mare de integrare locală, iar la Dacia acesta a crescut. Atunci când dezvoltăm noi modele, noi versiuni, creştem gradul de integrare locală, iar dacă ceva nu poate fi produs aici, ne uităm la nivel regional, către ţările vecine. Acum localizarea are mai mult sens ca niciodată, punct de vedere logistic, al amprentei de carbon sau chiar al calităţii – dacă o componentă vine din partea cealaltă a lumii şi are o problemă, viteza de reacţie este una mai mică“, a declarat Christophe Dridi.
    Spre exemplu, preşedintele Dacia subliniază faptul că treptat componente care erau importate acum sunt sau vor fi produse în România, precum pompe care înainte erau importate din Coreea iar acum sunt produse la Oarja, sau cotiera de la Duster care era produsă în Franţa iar acum o produc turcii de la Martur tot la Oarja, farurile de Duster care vor fi produse de Elba la Timişoara sau tetierele scaunelor.
    El a spus că nivelul actual nu poate fi estimat precis deoarece depinde în ce măsură sunt luate în calcul componentele din motor sau cutia de viteze, dacă se calculează la unitate sau la valoare. Pe de altă parte, în urmă cu 2-3 ani, gradul de integrare era de circa 60-70%.
    În ceea ce priveşte relocarea producţiei, miza o reprezintă posibilitatea de a atrage local viitorul model electric al Dacia, care până la apariţia pandemiei era produs în China şi importat în Europa, cel puţin pentru început.
    „Nu putem răspunde acum, dar nici nu putem spune că nu se poate realiza. Momentan lângă Bucureşti avem un furnizor care asamblează baterii, iar asmblarea reprezintă primul pas“, explică Christophe Dridi.
    Dacia a prezentat în martie conceptul Spring, un Renault City K-ZE cu emblema Dacia, un automobil complet electric proiectat iniţial pentru pieţele emergente. În contextul în care din 2020 limita grupurilor auto este de 95 g CO2/km, toţi constructorii caută toate soluţiile rapide la care pot apela pentru a reduce într-un timp cât mai scurt emisiile de dioxid de carbon – emisii care nu pot fi reduse sub 100 g fără maşini electrice.

  • 25 de ani de capitalism ca în Vest aplicat în România: Bursa de Valori de pe malurile Dâmboviţei

    Capitalismul în România a însemnat tranziţia de la o economie de comandă, lipsită de iniţiativă privată, supercentralizată la o economie de piaţă liberă, descentralizată, în care după aproape 50 de ani s-au putut face afaceri şi realiza schimburi.
    Începutul privatizării a avut loc în 1990, prin transformarea întreprinderilor de stat în societăţi şi regii autonome, forme instituţionale deja depăşite în economiile occidentale, însă tranziţia la capitalism a durat câţiva ani buni, întrucât reminiscenţe ale comunismului au continuat în primii ani să devalizeze activele statului. Dar sensul capitalismului şi al democraţiei nu sunt pe deplin conturate în lipsa pieţelor financiare, deci fără o bursă de valori în care actorii economici să facă schimburi.
    Prima bursă de valori din România – Bursa de Efecte, Acţiuni şi Schimb – a fost înfiinţată în 1881, iar de-a lungul existenţei sale a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii – Răscoala Ţărănească din 1907, Războiul Balcanic din 1912-1913 – în Primul Război Mondial a fost închisă, iar după 14 ani de suişuri şi coborâşuri activitatea acesteia a fost întreruptă în 1948 odată cu instaurarea regimului comunist şi cu începerea naţionalizării economiei. La momentul închiderii, la cota bursei erau 93 de societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (tip obligaţiuni).
    Ulterior, Bursa de Valori Bucureşti a fost reînfiinţată pe
    21 aprilie 1995 ca instituţie de interes public în baza unei decizii a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Doar că venind după o perioadă de beznă de zeci de ani în socialism, reînfiinţarea Bursei româneşti a fost un proces care avea nevoie de brokeri, de economişti, de absolvenţi de studii economice, astfel că CNVM, o instituţie nou creată de Guvern, a autorizat 25 de firme de intermediere constituite în Asociaţia Bursei. Printre acestea se numărau Broker Cluj, care a realizat cele mai multe listări la redeschidere, Institutul Român de Investiţii sau Romaxa.
    În prima şedinţă de tranzacţionare, din 20 noiembrie 1995, au fost schimbate 905 acţiuni emise de şase companii listate. Până la finele anului au avut loc cinci şedinţe de tranzacţionare, cu aproape 400 de tranzacţii efectuate în valoare totală de 250.000 de lei, iar capitalizarea celor nouă companii listate era de 25,9 milioane de lei.
    În februarie 2008, banca austriacă Erste Group Bank s-a listat la Bucureşti, devenind astfel prima companie internaţională listată pe plan local, iar în 2010 BVB a lansat sistemul alternativ de tranzacţionare pentru IMM-uri şi start-up-uri aflate în căutare de finanţare, adică piaţa AeRO, care a înglobat piaţa RASDAQ, aceasta încetând să mai existe din 26 octombrie 2015.
    Astăzi, la 25 de ani distanţă, Bursa românească are 83 de companii listate pe piaţa principală, printre care şi operatorul pieţei de capital locale (BVB), şi aproape 300 de companii listate pe piaţa secundară. Zilnic pe piaţa principală au loc tranzacţii de peste 11 milioane de euro, iar pe AeRO de circa 200.000 de euro, capitalizarea bursieră totală pe ambele pieţe fiind de aproape
    130 de miliarde de lei. De asemenea, pe bursa locală au fost listate peste 90 de emisiuni de obligaţiuni, venind atât de la companii private, cât şi de la autorităţi locale, dar şi titluri de stat.
    În paralel cu această evoluţie, care a fost certificată de agenţia de rating FTSE Russell în septembrie 2019 prin upgradarea României la statutul de piaţă emergentă secundară, s-a dezvoltat şi o industrie puternică a fondurilor de investiţii, fie că vorbim despre fonduri mutuale sau fonduri de pensii, ale căror active totale administrate depăşesc 25 de miliarde de euro.
    Aproape doi ani mai târziu de la reînfiinţarea postdecembristă a Bursei, pe 19 septembrie 1997, a fost creat indicele BET, de referinţă pentru piaţa locală şi care urmăreşte evoluţia celor mai tranzacţionate companii de pe piaţa principală. Acesta includea 10 societăţi şi începea de la un nivel de 1.000 de puncte, iar capitalizarea celor 10 companii era de 443 de milioane de lei. Între timp, Arctic Găeşti, Terapia Cluj, Azomureş, Dacia Piteşti, Oţelinox Târgovişte, Oltchim Râmnicu Vâlcea şi Policolor s-au retras de la tranzacţionare, în timp ce Antibiotice Iaşi şi Compa Sibiu au fost scoase din BET şi au rămas pe segmentul principal al Bursei, iar Şantierul Naval Constanţa a trecut pe piaţa AeRO.
    De-a lungul timpului, mediul antreprenorial s-a schimbat, zeci de companii au fost scoase şi alte câteva zeci introduse în componenţa BET. După 23 de ani, indicele arată total diferit. În 2020, BET cuprinde 17 emitenţi şi are o valoare de peste 8.000 de puncte, după ce pe 24 iulie 2007 atinsese maximul de 10.813 puncte în contextul euforiei investitorilor aduse de aderarea României la Uniunea Europeană, în timp ce capitalizarea emitenţilor din prima ligă bursieră este de aproape 79 de miliarde de lei.
    Unele poveşti antreprenoriale s-au stins în timp, iar altele s-au adaptat schimbărilor şi au supravieţuit, demonstrând că bariera timpului nu reprezintă o piedică în calea evoluţiei. Cel mai longeviv emitent din istoria BET este Banca Transilvania şi se află în componenţa acestuia de
    17 ani, BRD – Groupe Société Générale se află de 16 ani în BET, iar OMV Petrom de 15 ani.
    La momentul lansării, cea mai mare pondere în indice o avea Oltchim, de 25,58%, care s-a retras de la Bursă în iulie 2019, iar în prezent trei emitenţi au peste 18%: Banca Transilvania (19,57%), OMV Petrom (18,43%) şi Fondul Proprietatea (18,25%).
    Investitorii care au fost în piaţă de la început şi au crezut în dezvoltarea pieţei de capital româneşti au fost răsplătiţi cu randamente foarte bune. Din 1997 încoace, indicele principal BET a crescut de peste opt ori. Bursa de la Bucureşti a crescut de la minimele postcriză din 2009 încoace într-un ritm mai ridicat decât cea din SUA, o piaţă mult mai dezvoltată a celei mai mari economii din lume, iar pe un interval de timp mai scurt, din 2016 încoace, a dublat sau chiar triplat banii investitorilor.
    Dar beneficii s-au concretizat şi pentru cei care au început mai târziu să investească. Bursa de la Bucureşti este cunoscută în lume pentru unele dintre cele mai ridicate randamente ale dividendelor, multe dintre companiile listate împărţind an de an mare parte din profit cu acţionarii sau distribuind acţiuni gratuite.
    Pe 22 septembrie 2014, BVB a lansat indicele BET-TR, construit pe structura indicelui de referinţă al pieţei, dar care include şi dividendele oferite de companii. De la un nivel
    de 4.910 puncte la lansare,
    BET-TR afişează astăzi peste 13.400 de puncte, ceea ce înseamnă că valoarea acestuia aproape s-a triplat în şase ani.
    Pentru cei care urmăresc companiile de creştere, există şi astfel de emitenţi, iar piaţa IMM-urilor s-a dezvoltat tot mai tare în ultimii ani, din ce în ce mai multe companii şi antreprenori înţelegând “cu ce se mănâncă” Bursa şi faptul că reprezintă o metodă de finaţare care în unele cazuri se potriveşte mai bine decât cea bancară.
    Desigur, loc de mai bine există întotdeauna. Progresul rapid la care asistăm necesită o adaptare continuă necesară supravieţurii şi dezvoltării. În acest sens, mandatul actualului board al Bursei se concentrează pe crearea unor direcţii de acţiune care includ dezvoltarea industriei de brokeraj, îmbunătăţirea colaborării cu sistemul bancar şi consolidarea imaginii Bursei ca soluţie de finanţare, potrivit unor declaraţii ale lui Radu Hanga, preşedintele operatorului pieţei de capital locale, la emisiunea ZF „Deschiderea de Astăzi. Cum va merge Bursa?”.
    În plus, Hanga spune că poate cel mai important obiectiv al conducerii, care reflectă de altfel şi intenţia de a se adapta vremurilor, este digitalizarea acesteia, despre care afirmă că este cheia spre un mai bun acces al investitorilor de retail în piaţa de capital. De asemenea, boardul îşi doreşte să avem o piaţă de derivate la nivel local, iar în acest sens au fost făcuţi primii paşi prin înfiinţarea Contrapărţii Centrale.
    De 25 de ani România are o piaţă de capital funcţională şi o Bursă de Valori care a trecut deja print-o criză financiară. Aniversarea de un sfert de veac a Bursei de Valori Bucureşti coincide cu un moment nefavorabil pieţei – coronacriza. Dar, spune actualul preşedinte al BVB, “după ce se aşterne praful, constaţi că aceste crize creează şi oportunităţi”. Important este să le identificăm şi să le fructificăm.

  • Economia, afectată de suspedarea activităţii instanţelor de judecată. Reprezentanţii unei case de avocatură locale: „Agenţii economici şi statul pot suferi prejudicii greu, chiar imposibil de remediat, dacă nu sunt aplicate măsuri pentru urgentarea proceselor”

    Atât agenţii economici privaţi, cât şi statul sunt puşi în pericol deoarece anul 2020 ar putea fi unul pierdut pentru procesele de medie şi mare complexitate din cauza suspendării activităţii instanţelor de judecată, arată o analiză a Casei de avocatură Berechet Rusu Hiriţ. Reducerea activităţii instanţelor atrage după sine riscul major ca cei afectaţi să nu-şi mai poată acoperi prejudiciile chiar dacă ajung să se bucure într-un final de o hotărâre judecătorească favorabilă.

    Efectul opririi activităţii judecătoreşti din cauza pandemiei de COVID-19 este accentuat şi de pauza anterioară impunerii stării de urgenţă, cauzată de protestul magistraţilor şi grefierilor, conflict nici acum soluţionat. Reluarea activităţii efective până la vacanţa judecătorească se face pentru mai puţin de două luni în condiţii speciale, timp insuficient pentru judecarea majorităţii dosarelor de complexitate medie şi mare. După care, în septembrie, se anunţă un nou val pandemic care să impună desfăşurarea activităţii în condiţii de izolare şi semiizolare.

    „O societate care are o datorie semnificativă faţă de o alta poate profita de această pauză în care dosarul nu se judecă, în sensul că are timp suficient să-şi provoace o stare de insolvenţă şi să-şi declare falimentul, iar partea păgubită nu mai poate recupera nimic.  Aceeaşi este situaţia şi în cazul proceselor din care rezultă că păgubit este Statul care poate ajunge în punctul de a nu-şi putea recupera prejudiciile aduse de anumiţi agenţi economici datorită unei situaţii litigioase care trenează de jumătate de an. Riscul exista, bineînţeles, şi în condiţiile unei judecăţi în ritm normal dar în situaţia actuală riscul este aproape iminent”, explică Ioana Bonghez, avocat al Casei de avocatură Berechet Rusu Hiriţ.

    Decretul privind instituirea stării de urgenţă şi Decretul de prelungire a acesteia prevăd obligaţia instanţelor de judecată să-şi reia activitatea în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă pe 15 mai. Totuşi, până la 25 mai instanţele de judecată nu-şi pot relua, în principiu, decât activitatea administrativă care înseamnă să trimită citaţiile de reluare a judecăţii în cauzele suspendate de drept pe perioada stării de urgenţă. Timpul rămas până la vacanţa judecătorească, redusă la o lună prin Hotărârea CSM nr. 734 din 12.05.2020 – mai puţin de două luni – va putea fi suficient, în cel mai fericit caz, să se acorde două termene de judecată. Acest timp este insuficient pentru soluţionarea unor dosare de complexitate medie sau mare, în care este nevoie de un probatoriu complex – audiere de martori, interogatorii, probe suplimentare, arată analiza Berechet Rusu Hiriţ.
    Casa de avocatură atrage, totodată, atenţia asupra faptului că, cel mai probabil, sezonul pandemic nu va lua sfârşit, astfel că necesitatea unor astfel de măsuri este cu atât mai mare. Dacă previziunile specialiştilor se adeveresc iar pandemia se va acutiza în toamnă – iarnă, nu este exclusă nevoia unei noi izolări pentru două – trei luni.  

    „Pentru că elementul surpriză nu mai poate caracteriza acest al doilea episod pandemic, ar trebui să ne pregătim pentru o desfăşurare a activităţii profesionale cât mai aproape de normal inclusiv prin modificări legislative. Modificările Codurilor de procedură pentru pregătirea desfăşurării activităţii instanţelor de judecată în condiţii normale de celeritate necesită timp pe care în primul val de pandemie nu l-am avut la dispoziţie dar am putea folosi perioada ce urmează în acest scop”, explică Raluca Popescu, avocat al Casei de avocatură Berechet Rusu Hiriţ.

    Pentru reluarea activităţii în instanţele de judecată, Consiliul Superior al Magistraturii precum şi instanţele, începând cu Înalta Curte de Casaţie, Curtea de Apel Bucureşti şi continuând cu celelalte instanţe din Bucureşti şi ţară au anunţat deja o serie de măsuri concentrate pe protejarea tuturor persoanelor care iau parte la procese.

    Un exemplu este propunerea CSM ca judecătorul să facă un program pentru gruparea cauzelor pe intervale orare. Se renunţă, astfel, la practica potrivit căreia toate părţile din toate dosarele unei şedinţe de judecată trebuiau să fie prezenţi la ora 08:30 sau 9:00 la tribunal indiferent dacă intrau în dosar în prima parte a zilei sau seara târziu. De asemenea, în cauzele nonpenale, instanţele pot dispune măsurile necesare pentru desfăşurarea şedinţei de judecată prin videoconferinţă.

    Curtea de Apel Bucureşti a publicat, la rândul său, o serie de măsuri care vor fi luate după data de 15 mai, cum ar fi limitarea numărului persoanelor în sălile de judecată şi gruparea cauzelor pe intervale orare, purtarea măştilor în incintă şi luarea temperaturii la intrarea în sediul instanţei; corespondenţa se va face cu prioritate prin mijloace electronice. Măsuri mai stricte a anunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printre care şi prezentarea unei declaraţii suplimentare faţă de documentele justificative uzuale pentru persoanele care accesează sediile instanţei

    Analiza Berechet Rusu Hiriţ atrage atenţia asupra faptului că, deşi măsurile de administrare a justiţiei adoptate recent vizează, aşa cum este normal, prevenirea infectării cu COVID – 19, ele nu au în vedere şi accelerarea proceselor din justiţie. Sunt afectate îndeosebi dosarele aflate de mult timp pe rolul instanţelor de judecată sau cele în care de pronunţarea unei soluţii depinde supravieţuirea unui agent economic sau bunăstarea unei persoane aflate la nevoie.

    „Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici, fixarea şi acordarea de termene scurte, organizarea şedinţelor de judecată prin videoconferinţă, măsură deja avută în vedere şi de Consiliul Superior al Magistraturii, la fel şi continuitatea actului de justiţie şi pe durata vacanţei judecătoreşti, perioadă în care să fie soluţionate şi alte tipuri de cauze decât cele urgente sunt măsuri prevăzute deja în legislaţia actuală care pot ajuta justiţiabilii, inclusiv agenţii economici care se află în situaţii dificile şi au nevoie de soluţii judecătoreşti cât mai curând.” explică Ioana Bonghez.

    Potrivit analizei Casei de avocatură, este urgentă adaptarea desfăşurării activităţii judiciare în perioade de izolare sau semiizolare prin implementarea unor metode precum videoconferinţele sau administrarea probelor de către avocaţi. Aceste măsuri nu doar că vor asigura continuitatea activităţii judecătoreşti, ci vor îmbunătăţi şi modelul de funcţionare a sistemului judiciar din România, ceea ce va ajuta la evitarea agravării problemelor economice cauzate de pandemia de COVID-19.